Cei șapte ani de acasă

Prof.înv.preșcolar: Traicu Steluța

Grădinița cu Program Prelungit Nr.6, Constanța

Un proverb spune :,,O vorbă bună rostită la timp, înviorează sufletul copilului, precum
și ploaia bună, căzută la timp potrivit, înviorează câmpul”.

Cei ,,şapte ani de acasă’’, ca şi lipsa lor, marchează destinul fiecărui om.
Tuturor ne este cunoscută expresia „Cei șapte ani de acasă”. Perioada optimă pentru
educație și formarea caracterului psiho-social în viața fiecărui individ este reprezentată de
copilărie. Copilul primește primele sfaturi și noțiuni educative, își dezvoltă aptitudinile și își
formează primele deprinderi de viață sănătoasă, în familie.
Cei 7 ani de acasa reprezinta o oglinda a educatiei pe care parintii o ofera copiilor in
prima parte a copilariei. Specialistii sustin ca regulile de comportament si educatie oferite in
primii 7 ani de viata ai copilului sunt definitorii pentru formarea lui ca adult.
„Cei șapte ani de acasă”, ne arată familia, mediul în care s-a dezvoltat copilul, credința,
toate acestea reprezentând bagajul lui educativ.
În educarea ,,puiului de om”,familia, grădinița, școala și societatea, în general, sunt
mijloace importante de educație și instrucție.

Din perspectiva sociologica, familia este institutia fundamentala in toate societatile.

Familia este un gup social relativ permanent de indivizi legati intre ei prin origine, familie sau
adoptie.
Filozoful John Locke sustine ca fiinta umana se naste "tabula rasa", fara nici o capacitate de
întelegere si cunoastere. El afirma ca oamenii au putine limite biologice impuse, iar
comportamentul si abiline, calitatile sunt rezultatul învatarii din cadrul procesului de
socializare. Fara a diminua importanta ereditatii, trebuie precizat ca în viata noastra si, mai
ales în primii ani de viata, contactul cu ceilalti membri ai societatii este vital.
Când vorbim despre cei 7 ani de acasă ne gândim la educaţia pe care copilul oprimeşte de la
părinţi, la formarea personalităţii şi comportamentului copilului pânămerge la şcoală. Când
spunem că un copil are cei 7 ani de acasă ne gândim la uncopil bine crescut, care ştie să
salute, să spună mulţumesc, te rog, care se comportăcuviincios cu cei de vârsta lui şi cu
adulţii.Educaţia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului
însocietate. Un copil manierat se va descurca mult mai bine în relaţiile cu cei din jur decât
unul căruia îi lipsesc cei 7 ani de acasă."Dar educaţia primită în cei 7 de acasă depinde de
câţiva factori: relaţia afectivă dintre copil şi părinţi, specificul de dezvoltare a copilului,
valorile pe care se bazeazăfamilia şi pe care le transmite copilului.
De la 3 la 5 ani, copilul începe să fie capabil să împartă jucăriile, îşi dezvoltă simţul binelui şi
al răului, este conştient când face un lucru bun sau un lucru rău, observăreacţiile părinţilor în
faţa comportamentului său ("mă ignoră sau îmi acordă atenţie"),apreciază recompensele, dar
conştientizează şi semnificaţia pedepsei.De asemenea, acum este momentul pentru a-l învăţa
bunele maniere: ce se cuvine şi ce nu la masă, într-o vizită, în parc, la grădiniţă. A-l învăţa
bunele maniere este însă un proces de durată, care va prinde contur în fiecare zi, iar cele mai
bune ocazii pentru a îndruma copilul în direcţia corectă sunt întâmplările curente din spaţiul
familial. Masa alături de membrii familiei, mersul la cumpărături, vizitele la bunici sunt tot
atâtea momente în care copilul este obişnuit cu bunele maniere. Între 5 şi 7 ani, copilul devine
tot mai independent. Acum ar trebui să poată purta o conversaţie cu adulţii, să îşi argumenteze
punctul de vedere în discuţiile cu copiii de aceeaşi vârstă, să intervină în discuţiile din familie,
să vorbească la telefon. Încurajaţi-l să se exprime, lăsaţi-l să termine ce are de spus şi nu îi
faceţi observaţii în public. Replicile de genul "taci din gură, că eşti mic şi nu ai dreptul să
vorbeşti" sau prelegerile ţinute în public nu fac decât să umilească şi să inhibe copilul.
Ca primă verigă a sistemului educativ familia are responsabilități clare și diverse.
Întrebarea care se pune este dacă familia de astăzi are timp pentru îndeplinirea
responsabilităților educative, dacă este pregătită să activeze constant ca un factor educativ.
Familia constituie mediul în care copilul se naşte, trăieşte primii ani ai existenţei personale,
se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a
interacţiunilor dintre copil şi mediul social. Are rolul central de asigurare a condiţiilor
necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei şi care stau la baza structurării
personalităţii individului.
 Ea este prima instituţie de educaţie morală şi pentru prima copilărie este mediul educativ
prin excelenţă. Familia este „cea mai necesară şcoală de omenie”. 
Pentru orice persoană (copil, adolescent, tânăr, adult), familia este mediul natural cel mai
favorabil pentru formarea, dezvoltarea şi afirmarea lui, asigurând condiţii de securitate şi
protecţie, atât fizică cât şi psihică, în orice perioadă a vieţii. Aici se conturează concepţia
despre viaţă şi conceptul de sine.
Expresia ,,ai,respectiv, n-ai cei șapte ani de acasă” definește tot bagajul de cunoștințe,
deprinderi, comportamente și atitudini acumulate în primii șapte ani de viață. Această
perioadă de timp este considerată “culmea achizițiilor”, este considerată una din perioadele de
intensă dezvoltare psihică, deoarece copilul are o capacitate foarte mare de acumulare de
informaâii, de memorare și de însușiire a diverselor comportamente, atitudini, limbaj, etc.
Se numesc “cei șapte ani de-acasă” deoarece copilul își petrece cel mai mult timp cu
familia, în special până la vârsta de 3 ani, iar membrii ei au cea mai mare influență asupra lui.
Ce pot învăța copiii în cei șapte ani?
- deprinderi de autoservire;
- ordine;
- igienă;
- curățenie și exprimarea propriilor nevoi;
- exteriorizarea trăirilor, sentimentelor și emoțiilor, pozitive și negative;
- bune maniere și comportament în diverse situații;
- limbaj corect transmis;
- modul de a relaționa cu ceilalți și de a răspunde la diverse provocări ale mediului
înconjurător (este certat de cineva, i se ia jucăria de către alt copil, nu primește cadoul dorit,
este pedepsit pentru diverse fapte, etc);
- consecvența în realizarea unei sarcini;
- concentrarea atenției;
- perseverența în realizarea uneri sarcini;
- alegerea motivelor și motivațiilor atunci când vrea să facă ceva.
 10 reguli esentiale in educatia si cresterea copilului pana la 7 ani
1. Invata-l sa se poarte frumos; bunele maniere se predau cel mai bine prin puterea
exemplului!
2. Stabileste si impune reguli si limite in comportamentul copilului!
3. Comunica cat mai mult cu el - comunicarea este secretul unei relatii solide intre parinti si
copii; limiteaza timpul petrecut la televizor sau calculator si concentreaza-te in educatia lui pe
arta conversatiei!
4. Invata-l sa iubeasca lectura si cartile - incepe inca de cand e bebelus citindu-i povesti,
apoi, treptat, lasa-l pe el sa le exploreze pana cand invata sa citeasca si sa se bucure singur de
ele!
5. Lasa-l sa se bucure de copilarie - nu incerca sa faci din el un geniu inainte de vreme;
permite-i copilului sa socializeze, sa se distreze si relaxeze, dar mai ales sa se joace din plin.
6. Nu abuza in niciun fel de copil - fizic, emotional, verbal etc.; evita educatia cu "palma la
fund" si concentreaza-te pe disciplina pozitiva!
7. Invata-l sa isi exprime emotii si sentimente; numai asa va reusi sa rezolve conflicte pe
cale pasnica si sa-si controleze impulsurile sau sa renunte la agresivitate.
8. Invata-l sa spuna mereu adevarul! Si aceasta este o lectie pe care o invata cel mai bine de
la tine! Copilul imita ceea ce vede si aude in jurul lui!
9. Petrece cat mai mult timp cu micutul tau! Fii un parinte implicat si devotat, iar cei 7 ani
de acasa vor oglindi efortul si calitatea timpului petrecut cu el!
10. Iubeste-l neconditionat si arata-i zilnic asta! Iubeste-l indiferent de note, de cum arata,
de performantele intelectuale, fizice sau de alta natura! Nu glumi pe seama lui, nu ii pune
porecle si spune-i zilnic ca il iubesti. Demonstreaza-i acest lucru prin gesturi tandre - sarutari
pe frunte, obrajori, imbratisari etc.

Unele din însusirile dobândite în această perioada devin stabile pentru tot restul vieții: 
- spiritul de competiție;
- altruismul;
- cooperarea;
- atitudinea pozitivă față de diverse sarcini, etc.
Părinții trebuie să înțeleagă bine relația dintre faptă și măsura ei educațională. În climatul
educațional sunt necesare toate ipostazele acestuia (severitatea și blândețea, afectivitatea și
sobrietatea ) toate însă cu măsură și la timp, orice exces fiind păgubitor în sfera formării
umane.
Bibliografie:

1. Educaţia timpurie în România, Step by step – IOMC – UNICEF, Vanemmonde, 2004

2. Vrăsmaş Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti,
2002
3. P., Emil, R., Iucu, Educaţia preşcolară în România, Polirom, 2002
4.www.didactic.ro