Sunteți pe pagina 1din 28

Cuprins

Introducere ………………………………………………………………………………………2
Capitolul I:Prezentarea zonei ……………………………………………………..………….. 4
1.1.Asezare geografica ……………………………………………………………..……….. . 4
1.2. Accesibilitate…………………………………………………………………….………….. 4
I.3. Relief, clima, flora, fauna ……………………………………………………………………4
I.4. Istoric ………………………………………………………………………………………...5

Capitolul II Oferta turistica …………………………………………..……………………… 7


2.1.Obiective turistice antropice ………………………………………..…………….……… 7
2.2.Obiective turistice naturale …………………………………………...………………..…. 15
2.3.Structura unitatilor de cazare si alimentatie ……..…………………….…………….…… 16

Capitolul III: Valorificarea potentialului touristic al orasului Iasi ……………………………..18


3.1.Programul produsului turistic pe zile ……………………………………………….….. 18
3.2.Analiza de pret ………………………………………………………………………..… 20

Capitolul IV: Dezvoltarea durabila in orasul Iasi………………………………………………..21

Concluzii ………………………………………………………………………………………...23

Bibliografie....................................................................................................................................25

ANEXE…………………………………………………………………………………………. 26

1
INTRODUCERE

Nicolae Iorga, îşi exprimă nedumerirea că "sunt români care n-au fost niciodată în Iaşi,
deşi n-ar trebui să fie niciunul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor
mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru care
trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea [...]. În conştiinţa lui naţională ar fi
o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, capitala
Moldovei... ".
Iaşi este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Iaşi, România. Este al doilea
municipiu ca mărime din ţară după Bucureşti, fostă capitală a Moldovei şi, temporar (în timpul
Primului Război Mondial) a României.
Aşezare de legendă , Iaşul este un nume ce emoţionează chiar şi prin simpla rostire a
acestui cuvânt şi pentru faptul că este un simbol cultural-istoric. Nu este singurul lucru care
concură la frumuseţea acestui nume, aşezarea pe cele şapte coline a îndemnat pe mulţi să-l
asemene cu oraşul etern – Roma. La toate acestea , priceperea omului a atins de multe ori
sublimul prin zidirile înveşmântate în broderii de piatra ale Trei Ierarhilor, ale bisericii Golia,
Palatul Culturii , Teatrul Naţional , dar şi alte monumente care constituie dovada măreţiei
Iaşului.
Prin trecutul şi prezentul său Iaşul aparţine tuturor românilor. Mi-a plăcut acest oraş,
deoarece Iaşul nu este o aşezare oarecare , este un oraş muzeu , nu numai ca centru universitar ,
dar mai ales prin valorile cultural - istorice pe care le încorporeaza. Iaşul poate fi considerat un
fel de Mecca a românilor.
Între 1565 şi 1859, oraşul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 şi 1862, atât Iaşi cât
şi Bucureşti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei. După
1860, clădirile de lemn şi chirpici au fost înlocuite treptat de cele din piatră şi cărămidă, şi
reţeaua de străzi îmbunătăţită. Au fost construite edificii noi, precum Palatul Culturii, Teatrul
Naţional sau Universitatea "Al.I. Cuza".
Am vizitat acest oraş în întregime şi am ajuns la concluzia că Iaşul poate fi considerat
oraşul bisericilor ce dezvăluie o personalitate arhitecturală care s-a păstrat în unele locuri în
forma originală. Se pot aminti biserica Trei Ierarhi fiind cea mai frumoasă construcţie păstrată în
forma originală, considerată o capodoperă arihitecturală, Biserica "Sf. Nicolae Domnesc", cea
mai veche din oraş, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, restaurată integral la sf. sec. XIX, Casa
Dosoftei, Palatul Culturii, Casa Pogor cu "Masa Umbrelor", aleile Copoului cu mireasma de tei
şi cu ecouri de vers eminescian (Teiul lui Eminescu şi Muzeul "Mihai Eminescu"), casele
memoriale "Mihail Sadoveanu", "George Topârceanu", iar una dintre cele mai impunătoare
construcţii ale Iaşului este cea a Mitropoliei , catalogându-se ca edificiul ortodoxiei române , cel
mai mare din întreaga ţară.
Aici, în vremuri bune sau mai puţin bune, au trăit şi creat deopotrivă celebrii mitropoliţi
şi cărturari Dosoftei şi Varlaam şi mulţi cărturari şi scriitori mireni, cum ar fi: Milescu Spătarul,
Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Costache Conachi, Gheorghe Asachi, Mihail
Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Garabet
Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu şi mulţi, mulţi alţii.
Iaşul are un mare potenţial turistic reprezentat printr-un bogat patrimoniu cultural având
un număr impresionant de monumente religioase şi laice – biserici, mănăstiri, palate, statui; 15
hoteluri şi pensiuni, numeroase restaurante, fiind situat la aproximativ 120 km faţă de Zona
Bucovinei, renumită pentru Mănăstirile pictate şi locurile pitoreşti. Datorită acestui potenţial

2
turistic tot mai multe personae vin să îşi petreacă timpul liber la Iaşi, vizitând obiectivele turistice
din oraş şi din împrejurul acestuia, cum ar fi Mânăstirea Aroneanu, cu hramul Sf. Nicolae,
ridicată de catre Aron Voda la 1594 în satul Aroneanu, Rezervaţia palinologică Ion Inculet
amplasată în satul Bârnova, unde se pot întâlni diverse specii rare de arbori şi arbuşti şi multe
altele.
De asemenea foarte mulţi turişti vin la Iaşi în fiecare an în data de 14 octombrie la hramul
Sfintei Parascheva care se deschide cu Sfânta Liturghie oficiată de un înalt sobor de preoţi în
Catedrala mitropolitană din Iasi şi se încheie cu un splendid joc de artificii oferit tuturor
participanţilor la Sărbătorile Iaşului de către Primăria Municipiului Iaşi.
Pentru a-şi cinsti cum se cuvine musafirii veniţi din toate zonele ţării şi din străinătate,
Primăria Municipiului Iaşi organizează an de an o suită de peste 100 de manifestări culturale,
umanitare, comerciale, sportive şi de divertisment care vin să completeze amplul program
religios pregătit de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
Datorită acestui potenţial turistic cererile turiştilor pentru vacanţe şi excursii au crescut,
iar prestatorii de servicii pun la dispozitia acestora următoarele servicii: unităţi de cazare şi
alimentaţie (Hotel Europa, Hotel Moldova, Hotel Traian), mijloace de distracţie şi agreement
(Padurea şi Lacul Ciric, Parcul Expozitiei), programe turistice, asistenţă şi servicii de ghid,
închirieri de autoturisme.
Din punct de vedere al mijloacelor de transport Iaşi este un oraş accesibil. În judeţul Iaşi
se poate ajunge cu avionul - aeroportul Bacău, sau aeroportul Iaşi; cu autovehiculul si cu trenul -
zona este traversată de magistralele feroviare Bucureşti - Suceava şi Bucureşti - Iaşi.
Tipurile de turism ce pot fi practicate aici sunt agroturismul, turismul eclezial, turismul sportiv,
turismul ştiinţific, turismul de week-end, turismul de tranzit de-a lungul arterelor rutiere,
turismul viticol, ecoturismul, turismul de natură, turismul educaţional.
Oraşul Iaşi nu aparţine doar locuitorilor săi. Are deosebitul privilegiu de a aparţine
tuturor.
Deşi a cunoscut multe momente de cumpană, Iaşul a renăscut de fiecare dată, devenind
astăzi un oraş modern. Iaşul este cel mai important centru social, economic şi cultural al
Moldovei, remarcându-se prin trecutul lui care se amestecă remarcabil cu prezentul. Vechile
clădiri, acoperite de patina timpurilor se îmbină armonios cu noile construcţii, oraşul cunoscând
o dezvoltare puternică datorită învăţamântului şi economiei locale. Azi peisajul este dominat de
clădiri moderne, sedii ale unor instituţii importante sau mari centre comerciale, dar casele
memoriale, muzeele, frumoasele mânăstiri, străduţele ce amintesc de vremuri de mult apuse nu
şi-au pierdut farmecul.

3
CAPITOLUL I
Prezentarea zonei

I.1. Asezarea geografica


Cine priveşte de pe înălţimile de la Repedea spre nord, are în faţa sa o regiune de un
pitoresc mai puţin obişnuit. Oraşul este întins pe mai mule coline şi sclipeşte spre scăpătaul
soarelui sau în dimineţile luminoase de vară într-o ceaţă uşoară cu nuanţe viorii.
Aşa, de pildă, putem spune astăzi cu exactitate unde se află aşezat Iaşul, şi anume în
partea de nord-est a României, fiind al treilea oraş ca mărime al ţării, dar şi un important punct
de transit al frontierei.
Prin extinderea lui, Iaşul este legendara urbe a celor 7 coline Cetăţuia, Galata, Copou-
Aurora, Bucium-Păun, Şorogari, Repedea si Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca
Bahluiului şi 400 m pe Dealul Păun şi Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetăţuia,
Tătăraşi şi Galata. Oraşul mai este traversat de râul Nicolina şi de pârâul Şorogari; la răsărit de
oraş, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement.
Oraşe apropiate Iaşului sunt Paşcani, fiind al doilea centru urban ca mărime din judeţ
unde turiştii care vizitează Iaşul pot vizita şi Muzeul Municipal Paşcani, înfiinţat la 1 decembrie
1997, muzeul deţinând un număr de 375 exponate, Casa Cantacuzino-Paşcanu un monument
istoric şi de arhitectură laică, construit între 1640-1650 cu două nivele, având un foişor cu cabane
din piatră şi un bogat decor sculptat şi Biserica Sf. Voievod care datează din anul 1664.
Un alt oraş apropiat este Vaslui situat pe Valea Bârladului având numeroase obiective
turistice dintre care amintim Biserica Domnească, Curtea Domnească, Casa Ghica, Muzeul
Ştefan cel Mare.
La 89 km SE de Iaşi este situat oraşul Huşi un important punct turistic din pricina faptului
că aici se găseşte ctitoria lui Ştefan cel Mare, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, fostă
episcopie din secolul XVI.
Târgu Neamţ este al treilea oraş ca mărime din judeţul Neamţ, Moldova, vecin al Iaşului.
Localitatea este renumită pentru Cetatea Neamţului, ridicată de Petru I Muşat, prin satul (astăzi
cartierul) Humuleşti, leagănul copilăriei lui Ion Creangă, dar şi prin Muzeul de Istorie,
Arheologie şi Etnografie, Casa Memorială "Alexandru Vlahuţă", Festivaluri şi evenimente
culturale(Serbare câmpenească "Pădurea de Argint", "Târgul meşterilor populari"), Mănăstiri
( Agapia, Varatec, Neamt unde este cea mai mare şi mai veche bibliotecă mănăstirească din
Moldova).
Un alt oraş apropiat Iaşului este Suceava care se numără printre cele mai vechi şi mai
importante aşezări ale ţării şi deţine un patrimoniu turistic foarte bogat reprezentat prin Biserici
si Mănăstiri, Muzee, Case memoriale.

I.2.Accesibilitate
Din punct de vedere al mijloacelor de transport Iaşi este un oraş accesibil. În oraşul Iaşi
se poate ajunge cu avionul - aeroportul Bacău, sau aeroportul Iaşi; cu autovehiculul şi cu trenul -
zona este traversată de magistralele feroviare Bucureşti - Suceava şi Bucureşti - Iaşi.

I.3. Relief, clima, flora, fauna


Regiunea are un aspect vălurit, şi este cunoscută sub denumirea de Câmpia Moldovei,
subunitate a Podişului Moldovenesc, caracterizată tocmai prin această formă de relief, mai joasă,
care atinge înălţimi medii de 150 m. Depresiunea în care se află aşezat Iaşul se deosebeşte de

4
depresiunile înconjurătoare şi mai ales de Podişul central moldovenesc căruia îi aparţin înălţimile
de la Repedea şi Bârnova. În jurul ei, în afară de acestea, se înlănţuie alte înălţimi, lăsând
comunicarea mai uşoară prin câteva şei tăiate de ape sau de alţi agenţi fizici externi. În regiunea
oraşului Iaşi, ca şi în restul ţării, clima este continentală temperată. Vegetaţia regiunii este
variată.
Pe înălţimile de la Repedea şi Bârnova, pădurea de foioase, în care predomină fagul şi
teiul, s-a păstrat intactă. Spre nord, se mai întâlnesc petece de pădure formate din stejari, carpeni,
ulmi, tei şi diferiţi arbuşti. Din loc în loc, pădurile cuprind poiene, foarte mult căutate în recut
pentru albinărit.Iaşul a apărul pe latura nordică a Bahluiului, deoarece pe partea opusă lui nu sunt
terase sau sunt foarte mici.. În pădure încă mai trăiesc porci mistreţi, lupi, vulpi, dihori, iepuri şi
căprioare, cele din urmă de multe ori fiind acuzate de distrugerea culturilor din preajma pădurii.

I.4. Istoric
Cine vrea să descopere Iaşul va intra aici ca pe o imensă poarta a istoriei noastre. La Iaşi
"fiecare piatră vorbeşte de trecut", prin numărul mare de mânăstiri, muzee, case memoriale.
De aceea, putem spune ca oraşul Iaşi este un veritabil muzeu naţional, prin comorile de istorie şi
de artă pe care le are. Astăzi Iaşul este cel mai important centru social, economic şi cultural al
Moldovei, al treilea oraş ca mărime din ţară şi al doilea oraş ca număr de locuitori, remarcându-
se prin trecutul lui care se amestecă remarcabil cu prezentul. Vechile clădiri, acoperite de patima
timpurilor Monumentul Unirii din 1918 se îmbină armonios cu noile constructii, orasul
cunoscând o dezvoltare puternica datorită învatamântului si economiei locale.
Multe din evenimentele importante din istoria românilor s-au petrecut la Iasi, capitala a
Moldovei, timp de trei secole (1564-1862).
Oraşul Iaşi a fost menţionat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408
de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totuşi, deoarece existau (şi încă mai există) clădiri mai
vechi de această dată (spre exemplu Biserica armeană costruită în 1395), se crede că oraşul este
mult mai vechi.
În 1564, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava.
În 1640, Vasile Lupu a înfiinţat aici prima şcoală în limba română şi a înfiinţat o tipografie în
biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iaşi.
Între 1565 şi 1859, oraşul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 şi 1862, atât Iaşi cât
şi Bucureşti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei. În 1862,
când uniunea celor două principate a devenit deplină, sub numele de România, capitala ţării a
fost stabilită la Bucureşti.
În timpul primului război mondial, pentru doi ani, Iaşi a fost capitala României
neocupate, după ce Bucureşti a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. În
noiembrie 1918, capitală a redevenit oraşul Bucureşti.
Desi a cunoscut multe momente de cumpană, Iaşul a renăscut de fiecare dată, devenind
astăzi un oraş modern.
Iaşul este şi oraşul marilor idei, al marii uniri, al celei mai vechi universităţi, al primului
spectacol de teatru în limba româna, al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Ticău).
Aici se află biserica Trei Ierarhi, ca mărturie a gusturilor estetice ale unor domnitori deai
noştri, Catedrala Mitropolitană, Casa Dosoftei, Palatul Culturii, Casa Pogor cu "Masa
Umbrelor", aleile Copoului cu mireasma de tei si cu ecouri de vers eminescian (Teiul lui
Eminescu si Muzeul "Mihai Eminescu"), Casele memoriale "Mihail Sadoveanu", "George
Toparceanu", "Mihail Codreanu", "Otilia Cazimir".

5
În Iaşi au trăit şi s-au format oameni ca Varlaam, Dosoftei, Grigore Ureche, Miron
Costin, Nicolae Milescu Spătarul, Ion Neculce, savantul de renume european Dimitrie Cantemir.
Tot de aici s-au ridicat de-a lungul vremurilor Gh. Asachi, Mihail Kogalniceanu, Al. Ioan Cuza,
Vasile Alecsandri, Alecu Russo, A. D. Xenopol, Vasile Conta, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu,
Ion Creangă, G. Ibrăileanu, M. Sadoveanu, N. Iorga, M. Râlea, dr. C. I. Parhon, Horia Hulubei,
Gr. Cobalcescu, Petru Poni, Radu Cernăţescu, Otilia Cazimir, I. Teodoreanu, Costache Negruzzi,
Al. Philippide, Emil Racoviţă. Singurul român care a primit premiul Nobel, George Emil Palade,
s-a născut în Iaşi.

6
Capitolul II
Oferta turistica

2.1. Obiective turstice antropice


"…Călător şi trecător, cum eram întotdeauna, Iaşii sunt pentru mine un popas tihnit (…).
Veselia lui îmi apare în fel cu totul intelectual, sub icoana amicilor mei litera ţi, aduna ţi in discu ţiuni şi
lectură (…). O zi petrecută in Iaşi era pentru mine o s ărb ătoare discret ă şi ales nuan ţat ă. M ă sim ţeam
în Iasi mai aproape de locul ideal unde fiecare ar vrea şa-si petreac ă via ţa ca nic ăieri aiurea. Era, în acest
oras domnesc, cuprins de melancolia amintirilor prea mari, mai multa inteligen ţă şi mai mult cult pentru
cele intelectuale, decât în oricare centru românesc..." Gala Galaction – "Ia şii-precum erau".
Iaşul are un mare potenţial turistic reprezentat printr-un bogat patrimoniu cultural având un
numar impresionant de monumente religioase şi laice – biserici, m ăn ăstiri, palate, statui; 15 hoteluri şi
pensiuni, numeroase restaurante, fiind situat la aproximativ 120 km fa ţă de Zona Bucovinei, renumit ă
pentru Mânăstirile pictate şi locurile pitoreşti. Datorit ă acestui poten ţial turistic tot mai multe personae
vin să îşi petreacă timpul liber la Iaşi, vizitând obiectivele turistice din ora ş şi din împrejurul acestuia,
cum ar fi Mânăstirea Aroneanu, cu hramul Sf. Nicolae, ridicat ă de c ătre Aron Voda la 1594 în satul
Aroneanu, Rezervaţia palinologică Ion Inculet amplasat ă în satul Bârnova, unde se pot întalni diverse
specii rare de arbori şi arbuşti şi multe altele.
Biserici si Mănăstiri

Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi


Pe o veche şi pitorească stradă ieşeană, nu departe de Curtea Domneasc ă, în Uli ţa Domneasc ă
(actualul Bulevard Ştefan cel Mare) bătrânul nostru târg pastreaz ă o adevarat ă comoar ă a arhitecturii
româneşti. Se înalţă aici biserica Trei Ierarhi, o biseric ă ce "nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana",
după cum o descria turcul Evlia Celebi.
Ctitorie a fericitului domnitor destoinic al Moldovei vreme de 20 ani, Vasile Lupu, a fost
construită între anii 1635-1639. Finalizarea bisericii a notat-o ctitorul în plac ă de piatr ă, în limba
slavonă, pe faţa sudică a bisericii:"Io Vasile voievod...am zidit aceasta rug ă, în numele Sfin ţilor Trei
Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ion Gur ă de Aur.
Biserica "Treisfertitelor" împlineşte o dorinţă a ctitorului, "visul bizantin", reflectând aspira ţia
spre lumea bizantină, combinând structuri şi forme tradi ţionale cu materiale pre ţioase şi o decora ţie
fastuoasă. Tot exteriorul bisericii fusese îmbrăcat în dantel ărie din piatr ă sculptat ă, cu brâuri
deosebite şi aurite ce uimeau pe toţi vizitatorii impresiona ţi de migala sculpturilor şi str ălucirea ce i-o
dădeau razele de soare în zilele luminoase.
Pentru strane, sfeşnice şi alte mobile se folosise abanosul şi chiparo şul, unele mobile fiind
încrustate cu fildeş din Orientul îndepartat şi din Turcia.
La finalizare pietrele ei de marmoră poleit ă str ăluceau şi scânteiau "de parc ă ar fi frunzele de pe
un pergament luminos.". Cel care le priveşte ramâne uimit de felul cum me şterul sculptor a cioplit
marmura cu dalta sa.
Atinsă de năpastele bătăliilor, jefuită şi arsă, zguduită de cutremure prin lucr ările de restaurare
biserica şi-a văzut distrusă pictura interioară original ă. "Ascunzând sp ărtaturile acoperi şului şi
crăpăturile pereţilor, ctitoria lui Vasile Lupu, îmbrăcat ă în borangic de raze palide veghea taina câtorva
cruci şi pietre roase de vreme din vechiul cimitir, peste care zbura vaietul surd al unui clopot, cl ătinat de
unde nopţii sau de aripa prea cucernicelor buftni ţe."
Timpul s-a făcut resimţit estompând din strălucirea decora ţiei de alt ădat ă dar i-a l ăsat în
schimb sobrietatea vârstei. Puţini sunt vizitatorii care b ănuiesc dureroasele ei tr ăiri şi ale ctitorului,
încrustate cu lacrimi de sânge în piatra pere ţilor dantela ţi.
Aici şi-au găsit odihna alături de ctitori voievodul Dimitrie Cantemir şi primul domn al Ţării
Românesti, Al. I. Cuza. Nişele sepulcrale în care se afl ă osemintele se g ăsesc în pere ţii laterali ai
pronaosului.

7
Socotită catedrala mitropolitană pe vremuri aici au luat fiin ţă colegiul Vasile Lupu, temelia
viitoarei Academii Domneşti şi o tiparniţă unde se imprim ă Mărturia ortodox ă şi Cazania
mitropolitului Varlaam. Timp de o vreme o important ă şi mai mare o cap ăt ă biserica prin aducerea
moaştelor Sfintei Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei.

Catedrala Mitropolitană
“Rare sunt târgurile din lumea creştină ortodoxă care au mai multe loca şuri de închin ăciune
decât Iaşul”. "Socotind că ţara Moldovei nu era oarecare în lume, Mitropolitul Moldovei, Veniamin
Costache, şi-a propus să ridice spre proslăvirea Creatorului şi izb ăvirea neamului o preafrumoas ă
catedrală în mijlocul cetăţtii, sugerând arhitectului s ă o zideasc ă cu fa ţada spre strad ă şi cu coloane şi
capiteturi antice." La 8 august 1826 se semnează hrisovul de în ăl ţare a Catedralei Mitropolitane.
Catedrala se ridică pe locul bisericii Str ătenia, ctitorie a so ţiei lui Gheorghe Duca,
Nastasia.Lăcaşul a rămas mulţi ani în ruină deoarece acoper ământul şi marea bolt ă din mijlocul
clădirii s-au prăbuşit şi rămăsese "ca o masă cu picioarele în sus" sau ca o "zidire cu patru fesuri".
Pictura a fost realizată de renumitul pictor Gh. Tăt ăra şcu iar stilul arhitectonic e inspirit din
formele târzii ale Renaşterii italiene, sem ănând într-o mare m ăsur ă cu vestita biserica "Trinita del
Monte" din Roma. Picturile sugerează mişcare, viaţă, monumentalitate, având un colorit cald. Atunci
când era în întregime zidită şi acoperită, prin 1839 se descoper ă apari ţia unor cr ăp ături. Pentru a evita
dezastrul, arhitectul ieşean Singurov propunea ca în locul boltii din c ăr ămida s ă se construiasc ă una din
lemn, ce se şi ridică în 1840.
Deteriorarea continuă însă, Mitropolitul Veniamin Costache se retrage din scaun iar la 23 mai
1857 se produce dezastrul, cupola prăbuşindu-se şi dărâmand în cădere şi coloanele din interior.
Ruinată, cu cele patru turle rămase stinghere, rămânea p ăr ăsit ă pân ă în 1880 când mitropolitul
Iosif Naniescu punea a doua piatră de temelie iar conducerea lucr ărilor o lua arhitectul Al.Ora şcu.
La 23 aprilie/4 mai 1887 se auzea chemare de clopot de la Mitropolie. Se sfin ţea frumoasa
înzestrare a fostei capitale de pe malul Bahluiului, Ia şul tr ăind o mare s ărb ătoare. "M ăre ţul templu" a
fost sfinţit în prezenţa Regelui Carol I şi a reginei Elisabeta. Regele Carol afirma atunci c ă la Ia şi,
"răsare din ziduri surpate un sfânt locaş, vrednic de vechiul scaun arhiepiscopal al Moldovei şi
Sucevei...".
În data de 14 octombrie, Iaşul împodobit de sărbătoare şi cu zâmbete de încurajare pe fe ţele
oamenilor sărbătoreşte ziua Sfintei Paraschiva, sfânta venerat ă în biserica ortodox ă, ocrotitoare a
Moldovei, ale cărei moaşte au fost aduse aici de domnitorul Vasile Lupu în 1889. Sfânta e scoas ă afar ă
pe un catalfac iar credincioşii vin să se roage.

Mănăstirea Cetăţuia
O cetăţuie la capătul păduricii de pe coasta colinei cu acela şi nume î şi profileaz ă silueta
elegantă
pe azurul îndepartat al cerului. Aici, de pe aceast ă colin ă înverzit ă, înconjurat ă de p ădure, vii şi livezi,
vizitatorul poate contempla Iaşul în splendida lui panoram ă, din turnul "Cina Pelerinului", aflat în
clădirea stăreţiei. Un remarcabil monument de artă feudal ă din a doua jum ătate a secolului al XVII-lea,
locaşul monastic Cetăţuia e ctitorie a lui Gheorghe Duca, domnitorul Moldovei, închinata Sfântului
Mormânt de la Ierusalim şi ridicată între 1669-1672.
"..Luată în ansamblu, pare o adevărată fortăreaţă care şi ast ăzi str ăjuie şte Ia şul, a şa cum, în
veacurile anterioare întemeierii Moldovei, vechea Cet ăţuie a str ăjuit a şezarea de la poalele colinei.
Zidurile i-au rămas în picioare în lupta cu vremurile.."
Numele relevă masivitatea zidurilor, folosite ca loc de refugiu domnilor Moldovei şi rezisten ţă
armată împotriva invaziilor tătare. Ca plan şi propor ţii ctitoria lui Duca Vod ă este asem ăn ătoare
bisericii Sfinţii Trei Ierarhi, însă nu are decora ţiile exuberante ale acesteia. Dar, a şa cum se exprima
G.Balş, lipsa unei bogate decoraţii exterioare îi dă bisericii de la Cet ăţuia "o înf ăţi şare mai lini ştit ă".
De o mare valoare artistică este şi ansamblul pictural, reprezentat nu numai prin compozi ţiile
sale monumentale, ci şi prin cele mai reduse ca întindere sau chiar prin medalioane. Pictura mural ă

8
moldovenească e realizată de fraţii Mihai, Dima şi Gheorghe din Ianina(Grecia) şi trateaz ă teme ca
"Judecata de apoi" şi "Arborele lui Iesei. Casele voievodale fortificate, pivni ţele boltite la subsol,
biserica, casa domnească ce adăposteşte un muzeu de art ă feudal ă, sala gotic ă(trapeza), alc ătuiesc
întregul complex
arhitectonic Cetăţuia. În nişa din peretele sudic al bisericii se afl ă osemintele ctitorului, Gheorghe Duca
(Duca Vodă cel Bătrân), iar ceva mai la Est se afl ă o lespede funerar ă mic ă şi frumos sculptat ă,
aşezată
pe mormântul Mariei, una din fiicele domnitorului.
La Cetăţuia a funcţionat o tiparniţă adusă, de patriarhul Ierusalimului Dosoftei, de la Vene ţia,
cu litere greceşti. Printre alte lucrări, aici a apărut în secolul al XVIII-lea opera complet ă a Sf. Simion al
Tesalonicului. Cetăţuia e o oază spirituală şi o puternică atrac ţie pentru mii de asce ţi care g ăsesc aici
sprijin spiritual.
Încă o dată, o altă construcţie dovedeşte că Iaşul e mai mult decât te a ştep ţi... În jurul fiec ărui
colţ se pare că licăreşte o splendidă ruină, construcţie ce ascunde un tezaur care indic ă o istorie
glorioasă.

Mănăstirea Galata
"Iaşul este mai mult decât o ilustră capitală a Moldovei. Printre zidurile sale sălăşluiesc
comori de artă şi de istorie naturală, pe care nici o alt ă urbe a României de azi nu le posed ă
cu atâta îmbelşugare." (Nicolae Iorga)
O imagine a Iaşilor, de la 1677 oferă o imagine a ora şului cu "mân ăstirile şi bisericile
adăpostite ca nişte corăbii într-un port" şi un peisaj arhitectural al contrastelor izbitoare ce te va
impresiona prin măreţia şi gravitatea zidurilor din jurul bisericilor şi mân ăstirilor, prin simfonia
clopotelor şi pitorescul dealurilor pe care e a şezat Ia şul. Mân ăstirea Galata se g ăse şte de 400 de ani pe
dealul Miroslava putând fi observată cu uşurinţă din diferite loca ţii ale Ia şului.
Monumentul pune în evidenţă, trăsăturile caracteristice ale noii orient ări a arhitecturii
moldoveneşti în sec al XVI-lea, fiind zidită de domnitorul Petru Şchiopul între anii 1583-1584, în a doua
sa domnie.
Biserica actuală a Galatei "din deal" este zidit ă dup ă alte norme decât bisericile vechi din
Moldova de până atunci, totuşi dispoziţii generale ale planului moldovenesc s-au p ăstrat. Zidul de piatr ă
ce înconjoară Galata s-a construit începând din anul 1735 iar partea superioar ă a turnului clopotni ţă s-a
adăugat în vremea lui Mihail Sturza.
În plastica decorativă exterioară, se constat ă influen ţa munteneasc ă prin aplicarea principiului
împărţirii faţadelor în două registre. La biserica Galata, pentru prima dat ă, zidul desp ăr ţitor dintre naos
şi gropniţă a fost înlocuit cu arcade sprijinite pe coloane. Biserica Mân ăstirii Galata preia sistemul
moldovenesc al arcelor diagonale, bazele stelare şi, mai cu seam ă, cre şterea gradat ă şi avântat ă a
siluetelor.
Pictura originală a bisericii nu se mai pastreaza fiind distrus ă odat ă cu catapeteasma şi
alte obiecte bisericeşti de incendiul din 1762.
La început, mânăstirea a fost reşedinţă domnească. În anul 1865, în incinta mân ăstirii a
funcţionat o şcoală de sericicultură, în 1863 a devenit închisoare militar ă, iar dup ă anul 1990 a devenit
mânăstire de călugăriţe.
În urma restaurărilor din 1961 se descoperă mormântul doamnei Maria Amirali din Rodos, so ţia
lui Petru Şchiopul, decedată în 1588, mormânt ce conţinea şi obiecte pre ţioase. Biserica Mân ăstirii
Galata a servit ca model bisericii Aroneanu, Mân ăstirii Dragomirna şi Mân ăstirii Trei Ierarhi.
Mânăstirea Galata este un monument de artă ce relateaz ă tot atât de veridic ca şi o cronic ă,
despre viaţa spirituală ce s-a desfăşurat de plaiurile moldave, e o expresie a culturii, un izvor de
frumuseţe, de bucurii şi de profunde trăiri estetice ce impresioneaz ă prin m ăiestria tehnic ă şi armonia
construcţiei.

Mănăstirea Golia

9
Vasile Lupu a zidit "lăudate mănăstiri" între care şi Golia, "peste toate m ăn ăstirile aici în ţara
mai
iscusită." (M. Costin). Biserica poartă numele marelui logof ăt Ioan Golia, primul ctitor al edificiului
ecleziastic.
Ascunsă între ziduri groase şi înalte, uşi ferecate ca o cetate, biserica "str ălucit ă şi bogat
înzestrată" îmbină "trei feluri de meşteşuguri: lesesc, grecesc şi moschicesc" a şa cum reiese din
descrierea facută, la 1711, de Petru cel Mare al Rusiei.
Cel "moschicesc" e reprezentat de tr ăs ăturile arhitecturii ruse şti, cel "grecesc" de tr ăs ături
bizantine, iar cel "leşesc" reprezintă Renaşterea de caracter baroc, r ăspândit ă atunci, ca în mai toate
ţările din centrul Europei, de unde Vasile Lupu a adus me şteri.
Golia este închinată Mănăstirii Vatoped din muntele Athos (1614) şi poart ă hramul "In ăl ţarea
Domnului." Biserica are alura de cetate şi păstreaz ă un interior de factur ă bizantin ă, trilobat: pranaos,
naos şi altar.
In partea stânga a turnului întrării e o cişmea în zidul m ăn ăstirii ce dateaz ă din vremea lui Al.
Moruzzi, 1766, decorată în stil baroc şi o casă cu cotloane în care a locuit Ion Creang ă cât a slujit aici.
Golia iese din tiparul construcţiilor din acea vreme. Acoperi şul, unicat ca model e str ăjuit
de şapte turle, frontoanele de la ferestre sunt împodobite cu sculpturi decorative.
Coronamentul, refăcut în sec. al XVII-lea este alc ătuit din şase cupole în fil ă, sistemul de boltire
fiind o combinaţie între tradiţionalele arce piezi şe moldovene şti şi cele ruse şti. Fa ţadele, construite din
piatră albă, fătuita, sunt decorate cu o ordonanţa de pila ştri clasici cu capiteturi corintice, care sus ţin un
antablament de înălţime redusă, iar "totul dă un plăcut efect de frunz ări ş marmorean.
Aici au fost oficiate cununiile domneşti ale lui C-tin Duca şi Maria Brâncoveanu, Antich
Cantemir cu Catrina, biserica luând numele de "biseric ă a cununiilor." Ast ăzi ad ăposte şte institutul
cultural misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Muzee si expoziţii
Palatul Culturii
"Monumentele sunt poemele noastre de piatră care trebuie s ă r ămâie şi s ă transmit posterităţii
clipa în care am trăit şi ce am putut noi făptui" (I.D. Berindei). Vechea şi vestita Uliţă Mare, "de felul ei
strâmtă şi strămbă, în ciuda numirii ce o purta, azi se întinde în sus şi în jos, largă de cel puţin patru
ori" pe cât fusese, se continuă cu ruinile curţii domneşti prefăcute într-un chipeş Palat căci cel de la
curtea domnească fusese mistuit în 1827.
Frumoasa zidire e o expresie a romantismului sfâr şitului de secol şi o manifestare a neogoticului
ce revine arhitectului I.D.Berindei. Inaugurarea a avut loc în 1926 în prezen ţa regelui României,
Ferdinand de Hohenzollern.
În 5 iunie 1883 Iaşul trăia sărbătoarea dezvelirii statuii lui Ştefan cel Mare, iar Uli ţa Mare era
plină de lume, steaguri şi fanfare. De atunci în faţa Palatului troneaz ă statuia lui Ştefan cel Mare
realizată la Paris după schiţele lui Gh. Asachi. Mărimea şi faimoasa a şezare a saloanelor, picturile care
împodobesc din belşug palatal impresionează şi azi.
Vechi Palat Administrativ, înlocuit apoi de Palatul Culturii din 1954 devine şi muzeu adăpostind:
Muzeul de Istorie, Muzeul Etnografic al Moldovei ce prezint ă principalele ocupa ţii tradiţionale:
agricultură, viticultură, creşterea animalelor dar şi ol ăritul, colec ţii de m ăşti şi costume populare vechi
de 100 de ani.
Muzeul de Artă cuprinde galerii de artă europeană şi româneasc ă, tablouri semnate de vârfurile
picturii româneşti, pe lista regăsindu-i pe Grigorescu, Luchian, Pallady, Aman, Andreescu, Petrascu sau
Tonitza.
O splendidă ceramică pictată, aparţinând Culturii Cucuteni, se afl ă expus ă în sec ţia Muzeului
de Istorie de la Palatul Culturii, oferind vizitatorului bog ăţia artistic ă a epocii neolitice de pe întreg
teritoriul judeţului Iaşi.

10
La celebritatea palatului contribuie atât sala gotic ă a Palatului unde g ăsim un mozaic de
inspiraţie franceză cu grifoni, acvile bicefale, lei cât şi Sala Voievozilor cu medalioane, portrete ale
domnitorilor Moldovei şi regilor României.
Contrucţia Palatului a durat 2 decenii. În 15 ianuarie 1880 palatul se vedea aprins şi arzând.
Veronica Micle scriindu-i poetului Mihai Eminescu despre acest incendiu scria: "Miticule, s ă fi v ăzut tu
ce spectacol trist înfăţişa un edificiu în flăcări. Mobilierul aruncat pe ferestre, dosarele de zece ani
aruncate la voia soartei.."
Palatul a fost înălţat de Al. Moruzzi(1806-1812) şi ref ăcut de Mihai Sturza(1841-1843).
Astăzi e sediul Complexului National Muzeal Moldova. Edificiul de ast ăzi nu mai are aproape nimic în
comun cu vechiul Palat. El urmăreşte să reediteze formele vechilor palate comunale, întotdeauna
înzestrate cu un turn monumental, arhitectul recurgând la stilul neogotic. Statuia în bronz al lui Ştefan cel
Mare completează fericit cadrul evocând istoria din monumentele sale de eroism şi tensiune dramatic ă.
Palatul e o mărturie a trecutului zbuciumat, a anilor furtuno şi atât de îndep ărta ţi cât şi a faimoaselor
înzestrări ale fostei capitale de pe malul Bahluiului.

Casa Memoriala Vasile Pogor


Pe "uliţa aristocratică a Copoului cu frumoasele sale palaturi", umbrit ă de arbori pleto şi, "g ăsim
bătrâna zidire construită în 1855 de tânarul boier moldovean Vasile Pogor, primar de trei ori al "e şilor".
Dintre locuinţele particulare, ridicate în cea de-a doua jum ătate a secolului al XIXlea, mai reprezentativ ă
şi bine păstrată este aceea cunoscută sub numele de "Casa Pogor", în arhitectura c ăreia se remarc ă
persistenţa formelor clasiciste.
Chiar în inima Iaşului, înainte de a începe urcuşul spre teiul lui Eminescu din dealul
Copoului, printre arbori falnici şi înconjurată de vestigii cu rezonanţă istorică- zidul curţii
particulare aparţinând lui Vodă Lapuşneanu- se deschide perspectiva casei junimistului Vasile
Pogor. Pe lângă valoarea memorială, această clădire, construită în perioada 1855-1858,
prezintă
importanţă şi prin faptul că ea se număra printre primele case particulare în care s-a introdus
iluminatul electric în Iaşi, de unde şi denumirea de "casa cu ferestre luminate".
Stilul arhitectonic folosit e cel neoclasic, boierul fiind influenţat şi de "botezul purificator
al Occidentului." (O. Goga)
Data construirii e atestată printr-o piatră hexagonală găsită în urma restaurării cu
inscripţia în caractere chirilice: "Vasile Pogor 1850 şi soţia sa Zoe." Transformată în muzeu,
inaugurat la 26 decembrie 1972, are un patrimoniu de 20 000 piese acoperind epoca marilor
clasici, literatura româna şi contemporană.
La 1 martie 1867, prin consultarea junimiştilor, aici lua fiinţă revista "Convorbiri
Literare". Clădirea găzduieşte astăzi clubul cultural "Junimea" unde au loc simpozioane,
aniversări, vernisaje.
În cele zece camere întâlnim obiecte care au aparţinut unor personalităţi bine cunoscute
ale Iaşului precum: ceasul de aur al lui Eminescu, cu monograma acestuia, inelul de aur cu
piatră
de rubin, o piesă de mobilier care provine de la Mihail Kogălniceanu, un set de călătorie şi
corespondenţă de la Costache Negri, tabloul "Cap de dac" al lui G. Asachi, pianul lui Duiliu
Zamfirescu. Camerele sunt împodobite cu tapiţerie din secolul al XIX-lea, lucrată la Viena, pian
"Steinway", oglindă de cristal, aparţinând lui I.L.Caragiale. Nichita Stănescu scria în cartea de
onoare a muzeului despre Casa Vasile Pogor ca fiind "locul unde Mioriţa a devenit odă în metru
antic."
Prin arhitectura lor de factură neoclasică, toate aceste locuinţe boiereşti din zona
Copoului păstrează, încă nealterat, pitorescul cadrului urban de odinioară.

11
Casa Dosoftei
Extins în "albia făcută de câteva dealuri rotunde, dar mai ales între povărtisul
Copoului şi valea bătută a şerpuitului Bahlui...Iaşul posedă monunemte excepţionale
şi a păstrat o frumuseţe ce nu scapă ochiului fin şi artist" (George Călinescu)
"Casa cu arcade" de pe strada Anastasie Panu e una dintre cele dintâi clădiri ce ne oferă
o imagine unitară a evoluţiei locuinţelor domneşti. Cunoscută şi sub numele de "Casa
Dosoftei", fiindcă o vreme, a adăpostit tiparniţa mitropolitului Dosoftei", această străveche
casă, din prima jumătate a secolului al XVII-lea este o clădire înalta, cu ferestre arcuite şi
dreptunghiulare, cu pridvor deschis, cu coloane înalte şi sveltă, cu foişoare ţărăneşti, compusă
din două încăperi boltice, precedate, spre stradă, de un portic înalt cu cinci arcade.
Casa a fost locuită de mitropolitul Dosoftei (1671-1686), imortalizat prin statuia
realizată de Iftimie Bârleanu şi a adăpostit a doua tipografie adusă la Iaşi. Mitropolitul Dosoftei
e unul din cei mai mari cărturari care a contribuit la formarea limbii literare româneşti, fiind cel
care a tradus "Psalmii" în limba româna.
Iniţial casa făcea parte din mânăstirea Sf. Nicolae Domnesc. Astăzi clădirea găzduieşte
Departamentul Literaturii Române. Exponatele din muzeu sunt aranjate în aşa fel încât se
urmăreşte dezvoltarea literaturii române vechi la Iaşi.
Se găsesc aici numeroase exponate originale dintre care cel mai vechi manuscris
conţinând Letopiseţul atribuit lui Grigore Ureche. Materialele expuse relevă începutul literaturii
în limba slavonă, epoca artei caligrafice şi miniaturale, începuturile tiparului la Iaşi ("Cartea
Românească de Învăţătura" sau "Cazanie", "Biblia de la Bucureşti") şi activitatea
mitropolitului
Dosoftei ("Psaltirea pe versuri tocmită"), începutul scrisului în limba romană, "Scrisoarea lui
Neacşu" şi "Apostolul", cel mai vechi exponat românesc datat. Clădirea a fost restaurată de
Directia Monumentelor Istorice între 1962-1968 iar muzeul a fost inaugurat la 7 august 1970.
Monument arhitectonic, Casa Dosoftei te lasă să înţelegi puterea de expresie ce o au
pietrele devenite opere de artă, sesizând în acelaşi timp, idealurile şi aspiraţiile pentru frumos
ale
generaţiilor apuse. Te lasă să descifrezi, să-ţi imaginezi şi să intuieşti o lume care nu mai este,
dar pe rădăcina căruia a crescut şi s-a dezvoltat lumea noastră de astăzi.

Palatul Roznovanu
Răsfoind prin grădina amintirilor unor pitoreşti cotloane ieşene găsim, în Uliţa Mare,
străvechiul Palat Roznovanu, Palatul din Iaşi, "al regilor din Belgrad", actual sediu al Primăriei
şi
fosta reşedinţă a vistiernicului Iordache Roznovanu-Rosetti, om politic ambiţios şi influent,
care a dominat viaţa politică în Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Acesta era
locul unde era "Vinu prea bunu" şi "mici îndestulu de mâncatu", aici locuia cea mai bogată
familie a acelor vremuri.
Aşa cum susţine ghidul palatului, clădirea este un adevărat muzeu: "picturi murale pe
tavan, mătase colorată pe pereţii laterali, până sus, balustradele aurite, totul era mult mai bogat
şi
mai preţios.
Înalt şi luminos fusese înconjurat cândva de ziduri laterale şi era păzit de statui din
Olimp
(Apollo, Diana) tăiate în piatră sfărâmicioasă de Repedea şi aşezate la intrare. Odăile, pline cu

12
mobile vechi ascund azi o romantică şi palpitantă istorie.
Al. Cantacuzino scria că zidirea era cea mai frumoasă din Moldova "întrecând în
proporţii şi lux Palatul de la Deleni." Aşezarea ocupa "o mahala întreagă a oraşului pe Uliţa
Mare, în faţa Mitropoliei."
Palatul se ridică după planul arhitectului Gustave Freiwald, cel care, peste 4-5 ani a
proiectat şi catedrala mitropolitană. Măreţul şi splendidul salon al Palatului a primit multe
personalităţi între care şi regele Carol, mitropolitul Iosif Naniescu.
În forma lui actuală palatul seamănă putin cu cel din anii trecuţi. În locul grădinei avea în
faţă o piaţă largă între care atârna un lanţ gros."Faţada simpl ă, cuprindea la mijloc intrarea principal ă.
De pe pereţi priveau chipul în mărime naturală a marelui vistiernic Nicolae Roznovanu şi al "cucoanei
Marghioliţa", "opere scump plătite artistului vienez Winterhalter."
Salonul ei, ocupat acum de Sala Ovală adăposteşte mici serate de 30-40 perechi. Trecând anii,
frumosul Palat din Uliţa Mare a cucoanei Marghioli ţa începea s ă- şi piard ă farmecul şi s ă intre în uitare.
Primăria a propus demolarea propriului sediu, de alături si dăruirea locului mult aşteptatei
instituţii: Teatrul. Căutandu-se alt loc pentru conducerea oraşului se găsea potrivit vechiul palat
roznovanesc. Astfel, primarul Vasile Pogor intra în tratative cu Neculai Roznovanu şi obţine
Palatul.
Până în toamna anului 1891 palatul golit se încredinţa noului proprietar, cu dorinţa
păstrării înfăţişării încaperilor considerate "splendide". Arhitectul francez P. Gottereau a fost
însărcinat cu reamenajarea spaţiilor, modificarea faţadelor şi ridicarea unui etaj-mansardă. I se
schimbase şi numele în "Palatul Princiar " sau "Palatul Ferdinand".
Fizionomia exterioară a palatului urma să fie "una din cele mai frumoase şi mai măreţe"
prin forma arhitectonică. Scara de intrare se înlocuia cu una "monumentală".
La finalizare regele Carol felicita constructorul pentru "măiestria cu care a executat
lucrările de artă din sala coloanelor". Sala era de o "splendoare neîntrecută".
La Roznovanu rămânea Primăria şi după 1989, în cocheta grădină din faţa cu o cişmea
artistică poruncită de domnitorul Grigore Ghica. Fântana impozantă şi modernizată se
păstrează şi azi.
Povestea palatului roznovesc aduce în prim plan o legendî romantică în "oraşul
amintilor"
ce te face să te gândeşti câte încă mai ascunde "dulcele târg", câte poveşti are fiecare clădire şi
martoră a câtor evenimente a fost fiecare. Clădirea e amintită astăzi ca "Palatul aducerilor
aminte."

Case memoriale
Bojdeuca lui Creangă
Se zice că Iaşul a creat cei mai mulţi poeţi şi povestitori şi cele mai multe muzee fiind un "ora ş-
muzeu" şi "o cetate a poeţilor". Bojdeuca lui Ion Creangă a fost inaugurat ă ca muzeu la 15 aprilie 1918
devenind unul din cele 12 obiective ce compun Muzeul Literaturii Române şi prima cas ă memoriala din
România.
Bărbatul ce păcătuise mergând la teatru, tunzându-şi coada diaconiceasc ă şi tr ăgând cu pu şca
după ciorile din curtea bisericii Golia din Tg. Cucu şi-a tr ăit aici ultimii ani de via ţă (1872-1889).
Casa construită înainte de 1850 în Valea Plângerii, mahalaua Tic ău, o ulicioar ă "plin ă de noroi
când sunt ploi mari şi îndelungate, zise şi putrede, iar la secet ă gemea colbul pe dânsa" e una tipic
ţărănească, modestă, cu cerdac, două odăiţe şi patru ferestre în form ă de cruce. În mahalaua Tic ău, la
bojdeuca de vălătuci se mută poetul împreună cu fiul Constantin de 12 ani, dup ă divor ţul de Ileana.
Planul "bojdeucii" aminteşte de structura tripartit ă a locuin ţei tradi ţionale române şti, cuprinzând
o tindă la mijloc, iar încăperile situate de o parte şi de alta a ei. În cazul de fa ţă,cele dou ă înc ăperi sunt

13
aşezate la dreapta şi la stânga unei tainice tinde care duce undeva în spatele casei, spre cerdacul unde,
uitându-se "pe cerul plin de minunăţii", Eminescu îi povestea lui Creang ă "atâtea lucruri frumoase".
Iubitorul de cultură poate contempla aici exponatele originale care au r ămas de la scriitor
în cele două camere: cea cu hornul asemănător celui din cas ă p ărinteasc ă de la Humule şti şi cea de
"curat", unde a fost găzduit Mihai Eminescu în anul 1876.
"Bojdeuca de căsuţă", cum o numeşte însuşi marele povestitor Ion Creang ă, cu o perspectiv ă
încântătoare spre dealurile Ciric şi Şorogari, cu acoperi şul l ăsat şi b ătut în drani ţa adus ă de la Neam ţ,
cu prispă şi cerdac, înconjurată de flori şi arbori, păstreaz ă şi ast ăzi aceea şi fermec ătoare ambian ţă
întocmai ca-n vremurile de odinioară, constituind un loc de popas şi medita ţie, de întoarcere la propriul
nostru început.
Bojdeuca lui Ion Creangă ne oferă mărturii ale tradi ţiilor noastre, ne înf ăţi şeaz ă elemente
caracteristice caselor populare de deal, cu accentul pus pe cerdacul (pridvorul) cu stâlpi de lemn.
Veronica Micle şi Mihai Eminescu îi vor trece des pragul bojdeucii în ultimii ani de via ţă. Aici s-a
cunoscut şi împrietenit cu Eminescu la îndemnul căruia a scris întreaga sa oper ă: Povestirile, Pove ştile
şi Amintirile.
Curtea Bojdeucii e păzită de bustul de granit al povestitorului, realizat de Iftimie Bârleanu în
1968 precum şi de o statuie realizată de studenţi ai Academiei de Arte plastice. Exponatele originale din
Bojdeucă sunt reprezentate de portretul în ulei real ce dateaz ă din 1889, pictat de V. Mu şnetanu,
nisiperniţa, tocul şi călimara cu care şi-a scris opera, ceasul şi tabachera, covoarele din lân ă vopsit ă în
culori naturale, soba cu horn, măsuţa rotundă din lemn, linguri, vase de lut din sec XIX, toate sunt
mărturii ale tradiţiei populare şi a modestiei ţăranului moldovean. Lâng ă Bojdeuc ă o cl ădire spa ţioas ă
adăposteşte o bibliotecă şi o expoziţie documentară ce ilustreaz ă drumul vie ţii lui Creang ă: şcolar,
preot, învăţător, scriitor, precum şi colecţia revistei "Convorbiri literare".
Astăzi în bojdeucă turişti de peste tot din lume respiră aerul dulce-amar al "Amintirilor".

Casa memorială Mihail Sadoveanu


Clădirea din dealul Copoului a aparţinut, în veacul trecut, istoricului M. Kog ălniceanu.
Intâmplarea a voit ca Mihail Sadoveanu să păşeasc ă în noua sa cas ă de la Copou, în 1919, într-un
moment în care George Enescu era pe punctul de a se deslipi de o re şedin ţă care îi devenise drag ă şi în
care
compusese şi cântase timp de trei ani, când se stabilize momentan în Ia şi de pe urma celui dintâi r ăzboi
mondial.
In cele din urmă însă, muza lui Mihail Sadoveanu a rămas s ă st ăpâneasc ă singur ă şi timp de
două decenii a vieţuit nestingherită în acest cadru, inspirându-l pe cel mai mare prozator al poporului
nostru.
In prima duminică a lunii mai în care arborii din curte înfloresc, aici se organizeaz ă tradi ţionala, de
acum, "Sărbătoare a liliacului".
La 6 noiembrie 1980, casa de la Copou cunoaşte momentul sărbătoresc al inaugur ării sale ca
Muzeu Memorial "Mihail Sadoveanu". Sunt prezenţi la festivitate: fiica scriitorului, Profira Sadoveanu,
soţia sa, Valeria Sadoveanu, I.P.S. Teoctist, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, scriitori şi oameni de
cultură, oficialităţi din Iaşi, un numeros public. Gazde sunt muzeografii
Muzeului Literaturii Române din Iaşi, cei care, cu efort şi staruin ţa, au dat cl ădirii destina ţia şi
înfăţişarea de astăzi. Ansamblul sculptural (autor Dan Covataru) din gr ădina muzeului p ăstreaz ă urna
funerară cu rămăşiţele pământeşti ale Valeriei Sadoveanu. Dorin ţa scriitorului de a- şi afla odihna
veşnică
în acest loc nu s-a înfăptuit încă. Reamintim cuvintele sale, rostite la 6 februarie 1938, cu prilejul
conferirii de către Universitatea ieşeană a titlului de doctor "honoris causa": "Oriunde m-ar purta valurile
vieţii, dumneavoastră ştiţi că mă întorc aici aşa cum albina, după ce exploreaz ă câmpia şi cerul, se
întoarce la roiul său, fără de care nu poate tr ăi. Nădăjduiesc c ă şi popasul meu din urm ă, cel definitiv,
tot aici va fi. Doresc ca acest popas să fie cât mai întârziat, surprizele existen ţei şi fragilitatea fiin ţei
noastre l-ar putea face, însă, şi foarte apropiat".

14
Monumente
Statuia lui Ştefan cel Mare
Amplasată în faţa Palatului Culturii, statuia este opera sculptorului francez Emanuel Fremiet,
autorul memorialului Jeanne d’Arc din Paris (Rue Rivoli). Inaugurarea ei are loc la 5 iunie 1883, în
prezenţa Regelui Carol I, care a afirmat cu aceast ă ocazie : "Incredin ţez Ia şilor, Leag ănul Unirei,
această statuie, împreuna cu două tunuri, udate cu sângele pre ţios al genera ţiei prezente, spre a le p ăzi
ca un sfânt odor,în onoarea Neamului Românesc " . Cele dou ă tunuri au fost folosite de osta şii români în
războiul pentru Independenţă din 1877-1878. Soclul din marmură roz de Carrara prezint ă dou ă
altoreliefuri din bronz : Lupta de la Codrii Cosminului - 1497 şi Lupta de la Podu Inalt – 1475.

Grupul statuar al voievozilor


Ansamblul statuar situat în parcul Casei de Cultur ă a Studen ţilor cuprinde urm ătorii voievozi:
Dragoş Vodă şi Alexandru cel Bun, Ioan Vodă cel Viteaz şi Petru Rare ş, Ştefan cel Mare şi Mihai
Viteazul, Vasile Lupu şi Dimitrie Cantemir. Iniţial în locul lui Ioan Vod ă cel Viteaz se afl ă Carol I, iar
în
locul lui Petru Rareş se află Ferdinand I .

2.2. Obiective turistice naturale


Parcul Copou
"Te salut oraş-grădină, cu conture iluzorii, străjuit de patru dealuri încărcate de
podgorii"
Căptuşit cu o întreagă pădure de copaci, Copoul se numea la începutul îndelungatei sale
existenţe "Podu Verde" căci trecea printre vii, grădini şi livezi străpunse, ici colo, de acoperişul
unui conac boieresc.
"Uliţa aristocratică a Copoului" este un cartier în Iaşi, aflat pe dealul cu acelaşi nume, ce s-a
dezvoltat în sus de uliţa Podul Hagioaiei, începând din sec. XVIII, cuprinzând trei părţi:
Muntenimea de Jos, Muntenimea de Mijloc şi Muntenimea de Sus.
Frumoasa înzestrare a dulcelui târg e şi Grădina Copou, cea mai veche din Iaşi. Grigore
Ghica, domnitor cu pricepere şi blândeţe, căruia îi plăcea şi voia bună, ridica la Copou un
foişor de odihnă şi desfătare în stil turcesc, lui revenindu-i meritul de a introduce Copoul în
atentia boierilor invăţaţi până atunci cu plimbările la Bucium şi Galata.
Nevoia de a avea o grădină publică se resimţea. Astfel lucrările de amenajare a parcului
au început în 1833 sub îndrumarea domnitorului Mihail Sturza. Centrul parcului adăposteşte
"Obeliscul cu lei" sau "Monumentul Legilor Constituţionale" ridicat după planurile lui Gh.
Asachi în cinstea generalului rus Pavel Kiseleff şi a reformelor introduse de acesta în Moldova.
Puţini ştiu că în Obeliscul cu lei se bănuieşte că exista un document organic de pe vremea lui
Al. I. Cuza.
Paşii poetului Eminescu mai dăinuie încă prin prezenţa "Teiului lui Eminescu" ce
"capată
valoarea unui monument viu, cel mai preţios poate, din câte s-au închinat marelui şi nefericitului
poet." Teiul uriaş, bătrân de 100 ani îşi deschide florile în fiecare primăvară semn că
romantismul şi poezia nu au murit încă. Ani la rând a pândit în parc perechea de îndrăgostiţi
Eminescu,
Veronica Micle rămânând şi astăzi mărturie nescrisă a iubirii lor. Plutind jucăuşi prin
aer, fulgii pufoşi de nea, florile de tei, frunzele aurii de toamnă mângâie chipul de bronz al lui
Eminescu, aşezat în faţa teiului, brăzdat de încercările aspre ale vieţii tumultoase.

15
Nu departe de bustul lui Eminescu, pe "Aleea Junimea" se află şi bustul din bronz al
Veronicăi Micle, preaiubita poetului, şi ale membrilor Junimii: Ion Creangă (autor I. Dimitriu),
Nicolae Gane(I.Irimescu), C.Negruzzi, Ciprian Porumbescu(I. Bârleanu).
În 1989 se deschide în parc şi un Muzeu Mihai Eminescu, conceput de arhitectul Virgil
Onofrei. Anual are loc în Grădina Copou târgul naţional de ceramică "Cucuteni" ce adună
meşteri olari din toata ţara, fiecare cu obiecte de artă dintre cele mai frumoase şi mai cu migală
lucrate.

Gradina Botanică
Existenţa Grădinii Botanice din Iaşi are o istorie zbuciumată care a parcurs o perioadă
de peste un secol până să ajungă aşa cum o vedem şi o admirăm noi astăzi. Alături de alte
priorităţi culturale emanate din vechea capitală a Moldovei un loc deosebit îl ocupă şi
înfiinţarea la Iaşi, în anul 1856, a primei Grădini Botanice din România, de către medicul si
naturalistul Anastasie
Fătu, mare patriot, filantrop şi om de cultură.
Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Rapa Galbenă, avea
să fie pentru mulţi ani un important centru cultural pentru tineretul studios din Iaşi care avea
posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar şi un mijloc de instrucţie şi educaţie
pentru
toţi iubitorii naturii.
In 1873, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi înfiinţează o a doua gradină
botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie
Brandza, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele
cultivate atunci
mai există şi astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.
In 1870, Universitatea "Al.I. Cuza" hotărăşte să construiască ea insăşi o grădină
botanică,
în spaţiul actual al Institutului de Medicina şi Farmacie, care este extinsă în 1876. Dar, pentru
că nici acum aceasta nu corespundea standardelor de învăţământ, se planifica crearea uneia în
spatele Palatului Culturii, care însă nu este finalizată din lipsa de fonduri, iar ulterior din pricina
Primului Război Mondial.
Astfel, în 1921, profesorul Al. Popovici înfiinţează o grădina botanică nouă în spatele
clădirii Universităţii noi, unde construieşte şi mici sere, folosite pentru creşterea plantelor
tropicale. Această locaţie se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. In acest an
se
hotărăşte mutarea grădinii în spaţiul actual, pe Dealul Copoului, pentru ca aceasta să satisfacă
cerinţele de invăţământ. Astăzi, Grădina Botanică din Iaşi acoperă o suprafaţă de
aproximativ 100 de hectare.

2.3. Structurile de cazare si alimentative

Hotelul Dorobanti, situat in zona centrala a orasului Iasi, va intampina cu o tinuta zvelta
si moderna, oferind rafinament si exclusivitate, dovedit de originalitate lui, camere spatioase,
luminoase si confortabile amenajate cu pricepere si bun gust.
Ofera cazare in 18 camere duble, 4 apartamente precum si 2 suite Vip.
Hotelul dispune de cele mai moderne dotari:
- internet de mare viteza;

16
- sistem home cinema;
- televiziune prin cablu;
- linie telefonica cu acces national si international;
- climatizare individuala;
- seif cu acces digital;
- receptie 24h din 24h.
Apartamentele sunt compuse dintr-un dormitor, living, baie si reprezinta alegerea
perfecta pentru regasirea cadurii caminului propriu.
Cele 2 suite Vip sunt spatioase, foarte luminoase. Salonul are mobilier din lemn masiv,
confortabil si elegant, iar in dormitor se afla un imens pat matrimonial care va invita la odihna
dulce, la servirea unei cupe mari de sampanie. . .
Restaurantul Hotelului Dorobanti va ofera nenumarate delicii culinare, pe care le veti
savura intr-un ambient linistit si placut.

Pensiunea La Conu` Ermil este amplasata in Iasi, in apropiere de centrul orasului, zona
de agrement Ciric si in imediata apropiere a spitalului de copii Sf. Maria si a spitalului de
Neurochirurgie.

Va punem la dispozitie 46 locuri de cazare: 12 camere cu pat dublu, 4 apartamente


(camera, grup sanitar, cada cu vibromasaj). Toate camerele au grup sanitar propriu, Tvcablu,
internet, frigider.
Pensiunea dispune de salon pentru servirea micului dejun de 16 locuri precum si de salon
restaurant de 150 de locuri in care se pot organiza petreceri, mese festive, etc.

Hotel Villa Grande


Locatia este intr-o zona linistita la 5 min de centrul orasului si de Palatul Culturii iar la 2
min este cel mai mare Campus Universitar din Moldova, Tudor Vladimirescu.
Pensiunea dispune de receptie si bar 24 h, parcare proprie, camerele sunt dotate cu
televizor, internet Wi-fi, minibar, telefon, sifonier, aer conditionat/ caldura, baie proprie cu dus
si/sau jacuzzi, uscator par, balcon
Servicii suplimentare oferite: caseta de valori, telecomunicatii (telefon, fax), xerox,
trezirea clientilor la solicitare, mic dejun inclus, parcare gratuita, organizare de mese festive,
banchete.

17
Capitolul III
VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC AL
ORAŞULUI IAŞI

3.1. Programul turistic pe zile

Iaşi, “oraşul celor 7 coline” este cu siguranţă unul dintre oraşele cu cele mai atractive
obiective istorice, culturale, universitare sau religioase din România, ceea ce face din capitala
Moldovei un centru turistic ce nu poate fi evitat.

Ziua 1:
06:00 : Plecarea cu autocarul din Bucuresti spre Iaşi
13:00 : Sosirea autocarului în oraşul Iaşi şi cazarea turiştilor la Hotelul Unirea.
13:30 : Servirea prânzului în cameră, iar apoi turiştii se pot odihnii, deoarece drumul a fost lung
şi obositor.
19:00 : Cina la restaurantul hotelului
20:00 : Program la alegere

Ziua 2:
08:00 : Micul dejun
09:00 : Vizitarea Muzeului Unirii, găzduit în palatul lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost
construit în 1806 în stil empire. In acest muzeu se găsesc o serie de obiecte personale ale
domnitorului şi diverse documente referitoare la unitatea de neam, limbă, tradiţii şi teritoriu al
românilor.
10:00 : Vizitarea Palatului Sturza
12:00 : Prânzul la restaurantul hotelului

18
16:00 : Turiştii vor merge la Teatrul Naţional pentru a vedea piesa “Zbor deasupra unui cuib de
cuci”
19:00 : Cina la restaurantul hotelului
20:00 : Program la alegere: turiştii pot merge în cluburi, în baruri.

Ziua 3:
08:00: Micul dejun
10:00: Vizitarea Mănăstirii Golia care adăposteşte Institutul Cultural Misionar Trinitas al
Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei
12:00: Servirea prânzului la restaurantul hotelului
14:00: Vizitarea Mănăstirii Sf. Trei Ierarhi, cea mai frumoasă ctitorie a domnului Ţării
Moldovei, Vasile Lupu, o adevarată simfonie a artelor în rugăciune
15:00: Vizitarea Catedralei Mitropolitane
17:00: Vizitarea Palatului Roznovanu, care este actualul sediu al Primariei
19:00: Cina la restaurantul hotelului
20:00: Concert la Filarmonica Moldova, susţinut de soprana Leontina Văduva

Ziua 4:
08:00: Micul dejun
09:00:Vizitarea muzeului Casa “Vasile Pogor” ce are ca obiect literatura română modernă şi
contemporană, dar cu precădere perioada marilor clasici, a societăţii literare "Junimea".
10:30: Vizitarea muzeului “Bojdeuca lui Creangă”
12:00: Servirea prânzului la un restaurant din apropierea muzeului
13:30: Vizitarea Parcului Copou unde poate fi admirat Obeliscul cu lei. In centrul parcului
Copou, lângă Teiul lui Eminescu, se găseşte bustul lui Eminescu cât şi bustul vechiului său
prieten Ion Creangă
15:30: Vizitarea Palatului Culturii
17:00: Turiştii vor merge în Magazinul Moldova de unde vor putea cumpăra cadouri pentru cei
dragi
19:00: Cina la restaurantul hotelului
20:00: Program la alegere

Ziua 5:
08:00: Micul dejun
09:00: Predarea camerelor
09:30: Plecarea spre Bucuresti
17:00: Sosirea în Bucuresti

19
3.2. Întocmirea analizei de preţ
Durata: 5 zile şi 4 nopţi
Grup de 10 persoane

Nr Articole de Elemente de Valoarea


Elemente de calcul
Crt calculaţie cheltuieli Pe turist Totala

cheltuieli cu Hotel Unirea 3*** : 900 lei


1. 450 4500
Cheltuieli directe (C.D.)

cazarea (camera 2 persoane)-

cheltuieli cu restaurantul hotelului mic-


2. 400 4000
alimentaţia dejun+cină-8 mese

cheltuieli cu
3. 85 850
transportul

6. alte cheltuieli Agrement 300 3000

7. Total C.D. (1+...+6) 1235 12350

9. Comision (10%x C.D.) 123.5 1235

10. TVA (24% x comision) 29.64 296.4

11. Total costuri (7+8+9+10) 1388.14 13881.4

12. Rotunjire ± -0.14 -1.4

20
13. Total P.V. (13±14) 1388 13880

CAPITOLUL IV
DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN ORAŞUL IAŞI

„Dacă dărâmi treptat pereţii casei, vine o zi când iţi cade tavanul în cap.”
Victor Kernbach
Când se face seara târziu şi când ne întoarcem de pe drumurile aproape interminabile pe
care ni le inventăm cu o tenacitate uimitoare, există probabil nenumărate lucruri la care visăm,
miraje în care ne afundăm şi nostalgii care ne înconjoară. Oraşul din care ne întoarcem este o
citadelă şi un univers al tehnologiilor, în care se clădesc maşini şi fabrici, unde se toarnă ciment
peste spatiile verzi şi asfalt peste pământuri, unde se acoperă pârtiile de zăpadă cu materiale
plastice, cerul albastru cu cupole gigantice şi unde se înăbuşe culorile lunii cu lumina vaporilor
de mercur. Ne întoarcem dintr-un univers al trepidaţiei către un infinit mai mic, univers al liniştii
noastre şi al gândurilor noastre. Fireşte că am fi nedrepţi dacă ne-am plânge de atâtea minuni cu
care ne asaltează civilizaţia şi care ne fac să ne simţim atât de mândrii şi de aroganţi... Şi totuşi
noi oamenii suntem bogaţi fără să vrem şi adesea fără să ştim. Această bogăţie constă în lumea
vie care ne-a generat şi care ne înconjoară.
Oraşul Iaşi s-a dezvoltat încă înainte de formarea ţării Moldovei, datorită potenţialului
său strategic. Nu întâmplător acest loc a devenit cel mai important popas pentru neguţătorii care
făceau comerţ între Marea Baltică şi Marea Neagră, respectiv Constantinopol, şi pentru aceia ce
susţineau legături comerciale între Transilvania mai dezvoltată şi Hanatul Tătărăsc. Practic,
acestui avantaj geopolitic datorăm dezvoltarea oraşului şi stabilirea capitalei Moldovei la Iaşi.
Chiar dacă, după Unire, Iaşiul şi-a pierdut din importanţă, el şi-a păstrat vocaţia
internaţională, fiind, în perioada interbelică un oraş cosmopolit cu trei consulate şi 38 de bănci la
o populaţie de nici 100.000 de locuitori, a cărui principală caracteristică era excelenţa şi
diversitatea serviciilor şi calitatea spaţiului urban armonios relaţionat cu cel natural. În perioada
comunistă, deşi dezvoltarea industrială a Iaşului s-a făcut prin negarea excesivă a structurilor
tradiţionale, şi a principiilor de eficienţă, a propulsat totuşi oraşul pe poziţia de cel mai important
centru urban al ţării, după Bucureşti. Astăzi oraşul are avantajul relativ al unei localizări
strategice la nivel european, greu de valorificat datorită slabelor legături de transport spre centrul
Europei.

21
Municipiul Iaşi se află în centrul Moldovei ,într-un peisaj colinar specific ce conferă
oraşului o personalitate proprie a peisajului urban. În acelaşi timp, zona prezintă riscuri naturale
majore legate de seismicitate şi stabilitatea versanţilor. Municipiul dispune de rezervaţii naturale,
parcuri dendrologice, perimetre forestiere cu rol de protecţie şi agrement, păduri şi spaţii verzi
insuficient întreţinute şi extinse şi împrejurimi pitoreşti care îi cresc gradul de atractivitate.
In natură se produce un circuit complet al materiei – trecerea de la materie vie la materie
moartă, de la materie organică la materie neorganică, iar totul se face fără „deşeuri” – totul se
reciclează , nimic nu se pierde, nimic nu se caştigă! „In timp ce în ecosferă fiecare efect este
totodată o cauză – reziduurile biologice ale unui animal devin hrană pentru materiile din sol,
excreţiile bacteriene hrănesc lumea vegetală, iar animalele mănâncă plantele – în natură
neexistând deşeuri. Experienţa umană, în epoca tehnicii întrerupe aceste cicluri ecologice. Noi
am distrus circuitul vieţii, transformând nenumăratele lui cicluri în fenomene lineare, artificiale,
create de om…”
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de
dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui
echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.
Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru
luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba
de mediu înconjurător, economic sau social.
Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de
intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi cauta in primul
rand prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii
vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este
acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii.
Conceptul de dezvoltare durabilă introdus de curând propune conştientizarea efectelor pe
care le au acţiunile noastre asupra mediului şi care în viitor ne vor afecta şi pe noi şi de asemenea
oferă metode prin care activităţile omului să nu dăuneze naturii.
Aceste metode se referă la :
· Reducerea consumării resurselor :
Resursele naturale se împart în 2 grupuri : cele care pot fi reînnoite ( care pot fi înnoite în
timp prin procese naturale : populaţia de peşti, vegetaţia naturală sau cele inepuizabile ca energia
solară ) şi cele care nu pot fi reînnoite ( care se găsesc în depozite limitate ce nu pot fi înlocuite
decât în lungi perioade de timp ca depozitele minerale sau combustibilul fosilier).
· Protecţia împotriva poluării:
Aceasta este una din obligaţiile guvernelor. Ea include interzicerea sau limitarea folosirii
pesticidelor şi a altor materiale chimice, limitarea cantităţii de deşeuri menajere şi a poluanţilor
din aer, prevenirea producerii de materiale radioactive şi restricţionarea trasportului de
combustibil petrolier. Astfel dacă guvernele ar impune dublarea grosimii containerelor
transportoarelor de petrol multe din accidentele care au dus la afectarea faunei ar fi avut efecte
mai reduse.
· Reciclarea resurselor:
Hârtia, sticla, freonul, aluminiul, metalul, toate pot fi reciclate. Mai există şi posibilitatea
pre-reciclării care constă în fabricarea de ambalaje reciclabile sau refolosibile.
· Protejarea resurselor:
Acestea sunt cel mai bine protejate în rezervaţii naturale, dar de asemenea guvernele pot

22
interzice desfăşurarea de activităţi economice în anumite zone care au atât valoare ecologică cât
şi estetică sau recreaţională.

CONCLUZII

Iaşul este oraşul marilor idei, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru în limba
română şi al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Ţicău). Fără îndoială Iaşul
reprezintă în continuare capitala culturală a ţării.
Iaşul are un mare potenţial turistic reprezentat printr-un bogat patrimoniu cultural având
un număr impresionant de monumente religioase şi laice – biserici, mănăstiri, palate, statui; 15
hoteluri şi pensiuni, numeroase restaurante, fiind situat la aproximativ 120 km faţă de Zona
Bucovinei, renumită pentru mănăstirile pictate şi locurile pitoreşti. Datorită acestui potenţial
turistic tot mai multe personae vin să işi petreacă timpul liber la Iaşi, vizitând obiectivele turistice
din oraş şi din împrejurul acestuia, cum ar fi Mănăstirea Aroneanu, cu hramul Sf. Nicolae,
ridicată de către Aron Voda la 1594 în satul Aroneanu, Rezervaţia palinologică Ion Inculet
amplasată în satul Barnova, unde se pot întâlni diverse specii rare de arbori şi arbuşti şi multe
altele.
Oraşul Iaşi este un centru economic important al României. Industriile principale sunt
metalurgia, medicamentele (antibiotice), textilele şi industria alimentară. Sectorul bancar şi cel al
informaţiei au luat avânt în ultimii ani, numeroase bănci şi companii de software fiind prezente
în oraş.
Iaşi este de asemenea un centru comercial regional important, aici existând mai mult de
două malluri (altele fiind în construcţie), şi mai multe hypermarketuri.
Din punct de vedere arhitectonic, Iaşii de azi se prezintă ca un adevărat amestec de nou şi
vechi, de istorie şi modernitate, de iarbă, beton şi sticlă. Clădiri cu mare valoare istorică se află
printre blocuri noi de locuinţe (mai mult sau mai puţin moderne). În perioada anterioară
regimului comunist s-au pierdut în elanul modernizator clădiri importante precum turnul bisericii
Trei Ierarhi sau biserica Dancu. Însă adevăratele ravagii oraşul le-a suferit în perioada comunistă,
când s-a distrus o bună parte a centrului vechi, fără a se ţine cont de faptul că multe din clădirile
demolate dădeau personalitate urbei. Au avut de suferit zonele Piaţa Unirii (grav afectată de
bombardamentele din 1943-1944), Târgu Cucului, fost cartier evreiesc, Bulevardul Ştefan cel

23
Mare şi altele. Unele demolări aveau ca scop curăţirea oraşului de clădirile insalubre şi mizere
sau rămase în ruină de pe urma războiului, altele aveau alte scopuri. Chiar şi în aceste condiţii, au
rămas în picioare multe clădiri importante şi, pe bună dreptate, Iaşii sunt consideraţi un adevărat
muzeu; în fiecare colţ al său se simt urmele trecerii unei personalităţi de seamă a literaturii,
ştiinţei, filozofiei, istoriei sau politicii româneşti.
Aşadar o primă condiţie a Iaşului este accea de a fi cunoscut de către fiecare român.Poate
că tocmai soarta lui aleasă a făcut să nu i se cunoască prea bine începuturile ca urbe medievală şi
nici provenienţa numelui. Şi, se socoteşte că e mai bine ca începuturile şi identitatea Iaşului să
rămână o frumoasă enigmă. Învăluiţi de tumultul cotidian, nu ne dăm seama că parcurgem spaţii
pe unde au păşit Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Vitezul, Alexandru Lapuşneanu,
Vasile Lupu, Al. Ioan Cuza si mulţi alţi voievozi ai Moldovei; şi apoi în drumurile noastre
suntem invăluiţi de umbrele marilor cronicari: Grigore Ureche, Ion Neculce, Miron Costin, a
marelelui cărturar Dimitrie Cantemir; parcă simţim că ne apasă şi ne înobilează spiritul lui Mihai
Eminescu, Ion Creangă, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache
Negri, Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Otilia Cazimir şi mulţi alţii care s-au jucat cu
slovele; aici au creat: Petru Poni, Dragomir Hurmuzescu, Radu Cernătescu….În sanctuarele
Iaşului se află osemintele lui Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, Al. I. Cuza , ale lui Ion Creangă şi
ale multora altora ca ei. Iaşul poate fi numit şi oraşul celor trei Uniri.
Legat de personalitatea Iaşului, cunoscut doar ocazional , poetul Lucian Blaga făcea o
confesiune referitoare la : ,, Iaşul e o mare istorie a poporului român…Ce n-aş da să vin încă o
dată în Iaşi, în această vatră de lumină românească’’. Iaşul poate fi considerat oraşul bisericilor
ce dezvăluie o personalitate arhitecturală care s-a pastrat în unele locuri în forma originală , se
pot aminti mănăstirea Galata şi mănăstirea Trei Ierarhi. Biserica Trei Ierarhi este cea mai
frumoasă construcţie păstrată în forma originală, fiind considerată o capodoperă arhitecturală.
Una dintre cele mai impunătoare construcţii ale Iaşului este cea a Mitropoliei , catalogându-se ca
edificiul ortodoxiei române, cel mai mare din întreaga ţară.

24
BIBLIOGRAFIE

 Ghinea, D. - Enciclopedia României, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,


2000.
 Ion Iordan, Sebastian Bonifaciu – România, ghid turistic, Editura Garamond, Bucureşti,
 Livia Letca, Cornelia Gagos – Iaşi istorie sau poveste?, Institutul European, Iaşi, 2007
 Mohan, Gh., Ardelean, A., Georgescu, M. - Rezervaţii şi monumente ale naturii din
România,
 Editura Casa de Editură şi Comerţ “Scaiul”, Bucureşti, 1993.
 Sandru I., Bacauan V., Ungureanu Al.– Judeţele Patriei. Judeţul Iaşi, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972.
 www.daniela.bro.ro
 www.iasi.djc.ro
 www.iasi.ro
 www.municipiul-iasi.xhost.ro
 www.orasuliasi.ro

25
26
27
28