Sunteți pe pagina 1din 33

EXEMPLU DE CALCUL

Pana de beton precomprimat

1/33
1. EXEMPLU DE PROIECTARE GRINDĂ CU ARMĂTURĂ PREÎNTINSĂ

1.1. Date de temă


Să se proiecteze o pană de beton precomprimat cu armătură preîntinsă care face parte
din structura de acoperiș a unei hale prefabricate. Distanța între grinzile principale este de
12.00m, panele fiind dispuse la o distanță inter-ax de 4.00m.

Încărcările folosite pentru dimensionarea și verificările la Stare Limită Ultimă (S.L.U.) și la


Stare Limită de Serviciu (S.L.S.) sunt următoarele:

 Încărcarea caracteristică din zăpadă 𝑠𝑘 = 1.6𝑘𝑁/𝑚2 ;


 Încărcarea din greutatea învelitorii 𝑞𝑖𝑛𝑣 = 0.35𝑘𝑁/𝑚2
 Încărcarea din instalații suspendate 𝑞𝑖𝑛𝑠𝑡 = 0.25𝑘𝑁/𝑚2

Secțiunea panei este o secțiune T cu dimensiunile din figura de mai jos:

𝑏𝑓 = 40𝑐𝑚
𝑡𝑓 = 25𝑐𝑚

ℎ𝑤 = 80𝑐𝑚

𝑡𝑤 = 16𝑐𝑚

Caracteristicile secționale pentru secțiunea brută de beton sunt următoarele:

ℎ1 = ℎ𝑤 − 𝑡𝑓 = 80 − 25 = 55𝑐𝑚

- Aria secțiunii

𝐴𝑐 = 𝑏𝑓 𝑡𝑓 + ℎ1 𝑡𝑤 = 40 ∙ 25 + 55 ∙ 16 = 1536𝑐𝑚2

- Centrul de greutate

𝑡 ℎ2 25 552
𝑡𝑓 𝑏𝑓 (ℎ𝑤 − 2ℎ ) + 𝑡𝑤 21 25 ∙ 40 ∙ (80 − 2 ) + 16 ∙ 2
𝑧𝑐𝑔 = = = 48.69𝑐𝑚
𝑡𝑓 𝑏𝑓 + 𝑡𝑤 ℎ1 25 ∙ 40 + 16 ∙ 55

2/33
- Momentul de inerție

𝑏𝑓 𝑡𝑓3 𝑡𝑓 2
𝑡𝑤 ∙ ℎ13 ℎ1 2
𝐼𝑐 = + 𝑏𝑓 ∙ 𝑡𝑓 ∙ (ℎ𝑤 − − 𝑧𝑐𝑔 ) + + 𝑡𝑤 ∙ ℎ1 ∙ (𝑧𝑐𝑔 − )
12 2 12 2
2
40 ∙ 253 25 16 ∙ 553 55 2
𝐼𝑐 = + 40 ∙ 25 ∙ (80 − − 48.69) + + 16 ∙ 55 ∙ (48.69 − )
12 2 12 2
𝐼𝑐 = 1.0218 ∙ 106 𝑐𝑚4

Materialele folosite sunt următoarele:

- Beton C50/60
o 𝑓𝑐𝑘 = 50𝑀𝑃𝑎 Rezistență caracteristică la
compresiune
o 𝑓𝑐𝑚 = 58 𝑀𝑃𝑎 Rezistență medie la compresiune
𝑓𝑐𝑘 50
o 𝑓𝑐𝑑 = = 1.5 = 33.33 𝑀𝑃𝑎 Rezistență de calcul la compresiune
𝛾𝑐

o 𝑓𝑐𝑡𝑚 = 0.3(𝑓𝑐𝑘 )2/3 = 4.07 𝑀𝑃𝑎 Rezistență medie la întindere


o 𝑓𝑐𝑡𝑘 = 0.7𝑓𝑐𝑡𝑚 = 0.7 ∙ 4.07 = 2.85 𝑀𝑃𝑎 Rezistență caracteristică la întindere
𝑓𝑐𝑡𝑘 2.85
o 𝑓𝑐𝑡𝑑 = = = 1.90 𝑀𝑃𝑎 Rezistență de calcul la întindere
𝛾𝑐 1.5

𝑓 0.3
𝑐𝑚
o 𝐸𝑐𝑚 = 22 ( 10 ) = 37277.76 𝑀𝑃𝑎 Modulul de elasticitate al betonului

o Clasa cimentului R – Ciment cu rezistență inițială mare


o Clasa structurală S4
o Clasa de expunere a elementului XC1
- Cabluri de precomprimare TBP 12.9 Y1860
o 𝐴𝑡 = 100 𝑚𝑚2 Aria efectivă a unui toron
o 𝑓𝑝𝑘 = 1860 𝑀𝑃𝑎, Rezistența caracteristică ultimă
o 𝑓𝑝01𝑘 = 1640 𝑀𝑃𝑎 Valoarea caracteristică a limitei de
elasticitate convenționale la o deformație specifică de 0.1%
𝑓𝑝01𝑘 1640
o 𝑓𝑝𝑑 = = = 1426 𝑀𝑃𝑎 Rezistența de calcul a armăturii de
𝛾𝑠 1.15

precomprimare
o 𝐸𝑝 = 195000 𝑀𝑃𝑎 Modulul de elasticitate al armăturilor de
precomprimare
o Clasa 2 de relaxare (relaxa scăzută) cu 𝜌1000 = 2.5%

3/33
- Armătură pasivă S500
o 𝑓𝑦𝑘 = 500𝑀𝑃𝑎, Limita de curgere caracteristică
𝑓𝑦𝑘 500
o 𝑓𝑦𝑑 = = 1.15 = 434.78𝑀𝑃𝑎 ≅ 435 𝑀𝑃𝑎 Rezistența de calcul a armăturii
𝛾𝑠

pasive
o 𝐸𝑠 = 200000 𝑀𝑃𝑎 Modulul de elasticitate al armăturilor pasive

1.2. Determinarea încărcărilor și a eforturilor secționale maxime


1.2.1. Încărcări uniform distribuite pe pană
- Încărcarea caracteristică din greutate proprie
o 𝑔𝑘1 = 𝐴𝑐 ∙ 𝛾𝑏𝑎 = 1536 ∙ 10−4 ∙ 25 = 3.84 𝑘𝑁/𝑚
- Încărcarea caracteristică din greutate învelitoare
o 𝑔𝑘2 = 𝑞𝑖𝑛𝑣 ∙ 𝑑 = 0.35 ∙ 4 = 1.4 𝑘𝑁/𝑚
- Încărcarea caracteristică din instalații suspendate
o 𝑔𝑘3 = 𝑞𝑖𝑛𝑠𝑡 ∙ 𝑑 = 0.25 ∙ 4 = 1.00 𝑘𝑁/𝑚
- Încărcarea caracteristică din zăpadă
o 𝑞𝑘1 = 𝑠𝑘 ∙ 𝑑 = 1.60 ∙ 4 = 6.40 𝑘𝑁/𝑚

1.2.2. Determinarea eforturilor secționale maxime


- Momentul și forța tăietoare maximă la transfer
𝑔𝑘1 ∙𝐿2 3.84∙122
o 𝑀0 = = = 69.12 𝑘𝑁𝑚
8 8
𝑔𝑘1 ∙𝐿 3.84∙12
o 𝑉0 = = = 23.04 𝑘𝑁
2 2

- Momentul și forța tăietoare maximă la SLU


o 𝑞𝑆𝐿𝑈 = 1.35(𝑔𝑘1 + 𝑔𝑘2 + 𝑔𝑘3 ) + 1.5𝑞𝑘1 = 1.35(3.84 + 1.40 + 1.00) +
+1.5 ∙ 6.40
o 𝑞𝑆𝐿𝑈 = 18.04 𝑘𝑁/𝑚
𝑞𝑆𝐿𝑈 ∙𝐿2 18.04∙122
o 𝑀𝑆𝐿𝑈 = = = 324.43 𝑘𝑁𝑚
8 8
𝑞𝑆𝐿𝑈 ∙𝐿 18.04∙12
o 𝑉𝑆𝐿𝑈 = = = 108.14 𝑘𝑁
2 2

- Momentul și forța tăietoare maximă la SLS


o Combinația caracteristică

4/33
o 𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑐𝑟 = 1.00(𝑔𝑘1 + 𝑔𝑘2 + 𝑔𝑘3 ) + 0.7𝑞𝑘1 = (3.84 + 1.40 + 1.00) +
+0.7 ∙ 6.40
o 𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑐𝑟 = 10.72 𝑘𝑁/𝑚
𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑐𝑟 ∙𝐿2 10.72∙122
o 𝑀𝑐𝑟 = = = 192.96 𝑘𝑁𝑚
8 8
𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑐𝑟 ∙𝐿 10.72∙12
o 𝑉𝑐𝑟 = = = 64.32 𝑘𝑁
2 2

o Combinația frecventă
o 𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑓𝑟 = 1.00(𝑔𝑘1 + 𝑔𝑘2 + 𝑔𝑘3 ) + 0.5𝑞𝑘1 = (3.84 + 1.40 + 1.00) +
+0.5 ∙ 6.40
o 𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑓𝑟 = 9.44 𝑘𝑁/𝑚
𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑓𝑟 ∙𝐿2 9.44∙122
o 𝑀𝑓𝑟 = = = 169.92 𝑘𝑁𝑚
8 8
𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑓𝑟 ∙𝐿 10.72∙12
o 𝑉𝑓𝑟 = = = 56.64 𝑘𝑁
2 2

o Combinația cvasi - permanentă


o 𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑞𝑝 = 1.00(𝑔𝑘1 + 𝑔𝑘2 + 𝑔𝑘3 ) + 0.4𝑞𝑘1 = (3.84 + 1.40 + 1.00) +
+0.4 ∙ 6.40
o 𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑞𝑝 = 8.80 𝑘𝑁/𝑚
𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑞𝑝 ∙𝐿2 8.80∙122
o 𝑀𝑞𝑝 = = = 158.4 𝑘𝑁𝑚
8 8
𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑞𝑝 ∙𝐿 10.72∙12
o 𝑉𝑞𝑝 = = = 56.64 𝑘𝑁
2 2

1.3. Determinarea numărului de toroane


Determinarea numărului de toroane necesare se poate realiza într-o primă fază impunând
condiția ca în gruparea frecventă elementul să nu fie fisurat la mijlocul grinzii. Pentru
elementele cu armături de pretensionare aderente aflate în clasa XC1 se poate accepta o
deschidere maximă a fisurii de 0.20mm (vezi tabelul 7.1N). Pentru faza de predimensionare
se poate impune condiția ca elementul să rămână în întregime comprimat (efortul unitar să fie
0 în fibra inferioară cea mai întinsă).

Considerând că pierderile de tensiune sunt de ordinul a 25% din forța de precomprimare


maximă aplicată armăturii de pretensionare și o acoperire de calcul (𝑎𝑝 ) a armăturii de
pretensionare de 10cm, condiția de a avea secțiunea nefisurată în exploatare sub încărcările
din combinația frecventă se poate scrie sub forma:

0.75𝑃𝑚𝑎𝑥 0.75𝑃𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝑀𝑓𝑟


− − + ≤0
𝐴𝑐 𝑊𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖
5/33
𝑀𝑓𝑟
𝑊𝑐𝑖 − 𝑓𝑐𝑡𝑚
𝑃𝑚𝑎𝑥 ≥ 𝑧𝑐𝑝
1
0.75 ∙ (𝐴 + 𝑊 )
𝑐 𝑐𝑖

𝑧𝑐𝑝 = 𝑧𝑐𝑔 − 𝑎𝑝 = 48.69 − 10 = 38.69 𝑐𝑚

𝐼𝑐 1.0218 ∙ 106
𝑊𝑐𝑖 = = = 20984.99 𝑐𝑚3
𝑧𝑐𝑔 48.69

𝑀𝑓𝑟 169.92
𝑊𝑐𝑖 20984.99 ∙ 10−3
𝑃𝑚𝑎𝑥 ≥ 𝑧 = = 432.765 𝑘𝑁
1 𝑐𝑝 1 48.69 ∙ 10−2
0.75 ∙ (𝐴 + 𝑊 ) 0.75 ( + )
𝑐 𝑐𝑖 1536 ∙ 10−2 20984.99 ∙ 10−3

Efortul unitar maxim admis în armătură în faza de tensionare este conform paragrafului
5.10.2.1 din EN 1992-1-1:

𝜎𝑝,𝑚𝑎𝑥 = min{𝑘1 𝑓𝑝𝑘 ; 𝑘2 𝑓𝑝01𝑘 },

cu 𝑘1 = 0.8 și 𝑘2 = 0.9

𝜎𝑝,𝑚𝑎𝑥 = min{𝑘1 𝑓𝑝𝑘 ; 𝑘2 𝑓𝑝01𝑘 } = min{0.8 ∙ 1860; 0.9 ∙ 1640} = 1476 𝑀𝑃𝑎

Folosirea unei valori ridicate a forței de tensionare a armăturii, apropiată de valoarea


maximă admisă de cod, duce la pierderi din relaxare de aproximativ 6%, și este recomandată
o limitarea a cesteia la o valoare inferioară care are următoarele avantaje:

o Reducerea pierderilor din relaxare


o O ușoară creștere a ductilității secționale

Se va considera o valoare maximă a efortului de pretensionare de 1100 MPa

Forța maximă dintr-un toron este:

𝑃𝑚𝑎𝑥,𝑡 = 𝐴𝑡 𝜎𝑝,𝑚𝑎𝑥 = 100 ∙ 1100 ∙ 10−3 = 110 𝑘𝑁

Numărul minim de toroane se poate determina împărțind forța maximă totală la forța
maximă admisă într-un toron:

𝑃𝑚𝑎𝑥 432.765
𝑛𝑡𝑜𝑟𝑜𝑎𝑛𝑒 ≥ = = 3.93
𝑃𝑚𝑎𝑥,𝑡 110

Se vor alege patru toroane pentru care forța maximă de precomprimare este:

𝑃𝑚𝑎𝑥 = 𝐴𝑝 ∙ 𝜎𝑝,𝑚𝑎𝑥 = 400 ∙ 1100 ∙ 10−3 = 440 𝑘𝑁

6/33
Tot în faza de predimensionare a armăturii pretensionate se poate determina în mod
simplificat săgeata în exploatare. Considerând un coeficient de curgere lentă de 2.5 se poate
determina săgeata produsă de încărcări și contrasăgeata produsă de forța de
precomprimare:

Modulul de elasticitate folosit este modulul efectiv, modul determinat cu relația 7.20 din
EN 1992-1-1:

𝐸𝑐𝑚 37277.76
𝐸𝑐,𝑒𝑓𝑓 = = = 10650.82 𝑀𝑃𝑎
1 + 𝜑(∞, 𝑡0 ) 1 + 2.5

Săgeata produsă de încărcările exterioare este:

5 𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑞𝑝 ∙ 𝐿4 5 8.80 ∙ 124


𝑓𝑖𝑛𝑐 = ∙ = ∙ = 0.021833 𝑚 = 21.83 𝑚𝑚
384 𝐸𝑐,𝑒𝑓𝑓 𝐼𝑐 384 10650.82 ∙ 103 ∙ 1.0218 ∙ 10−2

Săgeata produsă de încărcările forța de precomprimare se poate calcula cu relația:

0.75𝑃𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝐿2 0.75 ∙ 440 ∙ 0.3869 122


𝑓𝑃 = ∙ = ∙ ∙ 103
8 𝐸𝑐,𝑒𝑓𝑓 ∙ 𝐼𝑐 8 10650.82 ∙ 103 ∙ 1.0218 ∙ 10−2

𝑓𝑃 = 21.12 𝑚𝑚

Săgeta totală este diferența între cele două săgeți

𝑓 = 𝑓𝑖𝑛𝑐 − 𝑓𝑃 = 21.83 − 21.12 = 0.71 𝑚𝑚

Pentru a putea verifica dacă este armăturile de precomprimare asigură o capacitate


suficientă la moment încovoietor sau sunt necesare și armături pasive la partea inferioară se
poate face o verificare calculând momentul capabil dat de armăturile de precomprimare.

Dispunerea armăturilor de precomprimare se face respectând prevederile de dispunere


a armăturilor de precomprimare pre-întinse din EN 1992-1-1. Conform EN 1992-1-1, 8.10.1.2,
distanța liberă între toroane nu trebuie să fie mai mică decât 2𝜙 sau 𝑑𝑔 (dimensiunea maximă
a agregatului) pe direcție verticală, respectiv 2𝜙, 𝑑𝑔 + 5𝑚𝑚 și 20 mm pe direcție orizontală
(vezi figura 8.14 din EN 1992-1-1). Cum diametrul toronului este 12.9mm rezultă că distanța
minimă inter-ax pentru toroane trebuie să fie de cel puțin 38.7mm și rezultă dispunerea din
figura de mai jos:

7/33
4

4 4 4 4

Centrul de greutate al armăturilor este:


3 ∙ 𝐴𝑡 ∙ 6 + 1 ∙ 𝐴𝑡 ∙ 10 3 ∙ 1 ∙ 6 + 1 ∙ 10
𝑎𝑝 = = = 7𝑐𝑚
4 ∙ 𝐴𝑡 4∙1

Din egalitatea forțelor de întindere și de compresiune se poate determina înălțimea


zonei comprimate:

𝐴𝑝 ∙ 𝑓𝑝𝑑 400 ∙ 1426


𝜆𝑥 = = = 42.78𝑚𝑚
𝑏𝑓 ∙ 𝑓𝑐𝑑 400 ∙ 33.33

Momentul capabil se determină cu relația:

𝑀𝑅𝑑 = 𝐴𝑝 ∙ 𝑓𝑝𝑑 ∙ 𝑧

𝑑𝑝 = ℎ𝑤 − 𝑎𝑝 = 80 − 7 = 73 𝑐𝑚

𝜆𝑥 4.278
𝑧 = 𝑑𝑝 − = 73 − = 70.86𝑐𝑚
2 2
𝑀𝑅𝑑 = 400 ∙ 1426 ∙ 708.6 ∙ 10−6 = 404.215𝑘𝑁𝑚 > 𝑀𝑆𝐿𝑈 = 324.432 𝑘𝑁𝑚

Observație. Se observă că momentul capabil este mai mare decât cel produs de
încărcările aplicate panei, iar armătura pasivă va avea doar un rol constructiv. Dacă se alegea
un număr mai mic de toroane și un efort de pretensionare mai mare (de exemplu 3 toroane cu
un efort 𝜎𝑝,𝑚𝑎𝑥 = 1450𝑀𝑃𝑎) se obținea o forță de pretensionare de valoare apropiată (435kN),
dar un moment capabil inferior (314.94kNm) și trebuie dispusă și armătură pasivă.

1.4. Calculul pierderilor de tensiune


1.4.1. Calculul pierderilor de tensiune în faza inițială
În faza inițială se consideră următoarele tipuri de pierderi de tensiune:

-Δ𝑃𝑠𝑙 – pierderea de tensiune datorată lunecărilor în ancoraje

-Δ𝑃𝜃 – pierderea de tensiune datorată variațiilor de temperatură în cazul efectuării de unui


tratament termic

8/33
-Δ𝑃𝑟 – pierderea de tensiune datorată relaxării pe termen scurt

-Δ𝑃𝑒𝑙 – pierderea de tensiune datorată deformării elastice a betonului

1.4.1.1. Pierderea de tensiune datorată lunecărilor în ancoraj


Dacă forța de pretensionare maximă calculată anterior este aplicată armăturii de
pretensionare, în momentul blocării acesteia se poate produce o lunecare care duce la o
pierdere datorată micșorării alungirii armăturii. O altă cauză o reprezintă deformarea
ancorajului.

Pierderea de tensiune depinde de lungimea standului și valoarea teoretică a lunecării în


ancoraj și se poate evalua, folosind legea lui Hooke, cu relația următoare:

𝜆
Δ𝑃𝑠𝑙 = ∙𝐸 ∙𝐴
𝐿𝑠𝑡 𝑝 𝑝

Unde:

𝜆 – lunecarea în ancoraj

𝐿𝑠𝑡 – lungimea standului de pretensionare

Pentru acest exemplu, presupunând o lunecare în ancoraj de 5mm și o lungime a


standului de 50m, pierderea de tensiune din lunecarea în ancoraj este următoarea:

𝜆 5
Δ𝑃𝑠𝑙 = ∙ 𝐸𝑝 ∙ 𝐴𝑝 = 195000 ∙ 400 ∙ 10−3 = 7.8 𝑘𝑁
𝐿𝑠𝑡 50000

Efortul în armătura de precomprimare după realizarea tensionării și blocării în ancoraje


este:

𝑃1 = 𝑃𝑚𝑎𝑥 − Δ𝑃𝑠𝑙 = 440 − 7.8 = 432.2 𝑘𝑁

1.4.1.2. Pierderea de tensiune datorată tratamentului termic


Aplicarea unui tratament termic se face pentru a se putea atinge o rezistență suficientă a
betonului necesară decofrării și transferului forței de precomprimare într-un timp foarte scurt.

Pentru acest exemplu se consideră un tratament termic conform graficului din figura de
mai jos.

9/33
70

60
Temperatura (⁰C)

50

40

30

20

10

0
3 13 16
Timp (h)

Coeficientul de dilatare termică a oțelului este:

𝛼𝑐 = 10−5 ℃−1

Pierderea de tensiune produsă de variația de temperatură se determină cu relația 10.3


din EN 1992-1-1:

Δ𝑃𝜃 = 0.5 ∙ 𝐴𝑝 ∙ 𝐸𝑝 ∙ 𝛼𝑐 ∙ (𝑇𝑚𝑎𝑥 − 𝑇0 ) = 0.5 ∙ 400 ∙ 195000 ∙ 10−5 ∙ (60 − 20) ∙ 10−3

Δ𝑃𝜃 = 15.6𝑘𝑁

𝑃2 = 𝑃1 − Δ𝑃𝜃 = 432.2 − 15.6 = 416.6𝑘𝑁

1.4.1.3. Pierderea de tensiune datorată relaxării


Pierderea de tensiune din relaxarea armăturii se calculează în funcție de timpul scurs din
momentul aplicării forței de tensionare și trebuie să țină cont de efectele tratamentului termic.
Pentru a se ține cont de efectul tratamentului termic, la timpul t după tensionare se adaugă un
timp echivalent calculat cu relația 10.2 din EN 1992-1-1:
𝑛
1.14(𝑇𝑚𝑎𝑥 −20)
𝑡𝑒𝑞 = ∑(𝑇(Δ𝑡𝑖 ) − 20)Δ𝑡𝑖
𝑇𝑚𝑎𝑥 − 20
𝑖=1

Δ𝑡𝑖 – este intervalul în ore

𝑇(Δ𝑡𝑖 ) – temperatura în grade Celsius

În acest caz timpul la care se face realizează transferul coincide cu sfârșitul tratamentului
termic, t=16h. Pentru calcularea timpului echivalent se vor considera cele trei intervale din

10/33
graficul de mai sus, pentru zona ascendentă și cea descendentă temperatura 𝑇(Δ𝑡𝑖 ) considerată
fiind cea medie.

- intervalul 1: Δ𝑡1 = 3ℎ și 𝑇(Δ𝑡1 ) = 40℃


- intervalul 2: Δ𝑡2 = 10ℎ și 𝑇(Δ𝑡2 ) = 60℃
- intervalul 1: Δ𝑡3 = 3ℎ și 𝑇(Δ𝑡3 ) = 40℃

1.14(60−20)
𝑡𝑒𝑞 = [(40 − 20) ∙ 3 + (60 − 20) ∙ 10 + (40 − 20) ∙ 3] = 2455
60 − 20
Pierderea de tensiune din relaxare se calculează în funcție de clasa de relaxare, conform
paragrafului 3.3.2 din EN 1992-1-1. Pentru clasa 2 de relaxare, pierderea de tensiune se
calculează cu relația :

𝑡+𝑡𝑒𝑞 0.75(1−𝜇)
Δ𝑃𝑟 = 𝐴𝑝 ∙ σpi ∙ 0.66𝜌1000 𝑒 9.1𝜇 ( 1000 ) ∙ 10−5

σpi = σpmax = 1100𝑀𝑃𝑎


σpi
𝜇= = 0.58
𝑓𝑝𝑘

9.1∙0.58
16 + 2455 0.75(1−0.58)
Δ𝑃𝑟 = 400 ∙ 1100 ∙ 0.66 ∙ 2.5 ∙ 𝑒 ( ) ∙ 10−5 ∙ 10−3 = 2.08 kN
1000
Observație.

Din punct de vedere fizic, efortul inițial din armătură care trebuie considerat în calculul
pierderii de tensiuni din relaxare este cel de după pierderea de tensiune din lunecarea în
ancoraj. Totuși, având în vedere că în faza de proiectare nu se cunoaște întotdeauna lungimea
standului și/sau valoarea lunecării în ancoraje și nu se poate determina în mod exact pierderea
de tensiune din lunecarea în ancoraj, în mod acoperitor se consideră că efortul unitar inițial
este egal cu efortul maxim aplicat armăturii la tensionare.

𝑃3 = 𝑃2 − Δ𝑃𝑟 = 416.6 − 2.08 = 414.52 𝑘𝑁


𝑃3
𝜎𝑃3 = = 1036.3 𝑀𝑃𝑎
𝐴𝑝

Pierderea de tensiune înainte de realizarea transferului, exprimată ca procent din forța


de tensionare, este:

(𝑃𝑚𝑎𝑥 − 𝑃3 ) 440 − 414.52


∙ 100 = ∙ 100 = 5.79%
𝑃𝑚𝑎𝑥 440

1.4.1.4. Pierderea de tensiune din scurtarea elastică după transfer


11/33
După transfer forța de precomprimare este transferată către beton și apare o deformație
elastică de compresiune a betonului în dreptul armăturilor de precomprimare produsă de forța
de precomprimare și de momentul asociat acesteia. Această deformație elastică duce la o
detensionare a armăturii și, implicit, la o pierdere de tensiune. Momentul asociat forței de
precomprimare produce o contrasăgeată și, implicit, apare un moment dat de greutatea proprie
a grinzii. Pierderea de tensiune din scurtarea elastică este diferită în lungul grinzii, momentul
încovoietor din greutate proprie având un efect pozitiv. Pierderea din scurtarea elastică este
mai mică în zona centrală și mai mare în zonele de capăt.

Efortul în beton se poate determina folosind următoarea expresie:


𝜎𝑝3 𝑀(𝑥)
𝜎𝑐𝑝 (𝑥) = −
𝐼𝑐𝑖
𝐴𝑐𝑖 𝑧𝑐𝑝
(𝛼𝑝𝑖 + 2 )
𝑧𝑐𝑝
𝐴𝑝 (1 + 2 )
𝑟

Unde
𝐸𝑝
𝛼𝑝𝑖 =
𝐸𝑐𝑚 (𝑡)

𝐸𝑐𝑚,𝑡𝑟 – modulul de elasticitate al betonului la transfer

𝐴𝑐𝑖 - aria secțiunii omogene

𝐼𝑐𝑖 - momentul de inerție al secțiunii omogene

𝑧𝑐𝑝 - distanța dintre centrul de greutate al armăturii pasive și centrul de greutate al


secțiunii omogene

𝐼
𝑟 = √𝐴𝑐𝑖 – raza de girație a secțiunii omogene
𝑐𝑖

𝑥 – distanța de la un capăt al grinzii până în secțiunea de calcul

Pierderea din scurtarea elastică se determină din compatibilitatea deformațiilor între


armătură și beton:

Δ𝑃𝑒𝑙 (𝑥) = 𝐴𝑝 ∙ 𝛼𝑝𝑖 ∙ 𝜎𝑐𝑝 (𝑥)

Determinarea modulului de elasticitate la transfer se face ținând cont de tratamentul


termic aplicat betonului. Conform anexei B, paragraful B.1 (3) din EN 1991-1-1 timpul folosit
pentru determinarea caracteristicilor betonului trebuie înlocuit cu un timp echivalent determinat
cu relația:

12/33
𝑛
4000
−( −13.65)
𝑡𝑇 = ∑𝑒 [273+𝑇(Δ𝑡 𝑖 )] ∙ Δ𝑡𝑖
𝑖=1

Δ𝑡𝑖 – este intervalul în zile

𝑇(Δ𝑡𝑖 ) – temperatura în grade Celsius


4000 3 4000 4000
−( −13.65) −( −13.65) 16 −( −13.65) 3
𝑡𝑇 = 𝑒 [273+40] ∙ + 𝑒 [273+60] ∙ + 𝑒 [273+40] ∙ = 2.74 𝑧𝑖𝑙𝑒
24 24 24
Caracteristicile betonului la un anumit timp înainte de 28 de zile se determină conform
paragrafului 3.1.2 din EN 1992-1-1.

𝑓𝑐𝑚 (𝑡𝑇 ) = 𝛽𝑐𝑐 (𝑡𝑇 ) ∙ 𝑓𝑐𝑚


1
28 2
𝛽𝑐𝑐 (𝑡𝑇 ) = exp {𝑠 [1 − ( ) ]}
𝑡𝑇

𝑠 – este un coeficient care ține cont de tipul de ciment:


𝑠 = 0.20 - pentru cimenturile cu clasa de rezistență CEM 42.5 R CEM 52,5 N și CEM 52,5 R (Clasa R)

𝑠 = 0.25 - pentru cimenturile cu clasa de rezistență CEM 32.5 R și CEM 42,5 N (Clasa N)

𝑠 = 0.38 - pentru cimenturile cu clasa de rezistență CEM 32.5 N (Clasa S)

1
28 2
𝛽𝑐𝑐 (2.74) = exp {0.20 [1 − ( ) ]} = 0.64
2.74

𝑓𝑐𝑚 (𝑡𝑇 ) = 0.64 ∙ 58 = 37.38 𝑀𝑃𝑎


𝛼
𝑓𝑐𝑡𝑚 (𝑡𝑇 ) = (𝛽𝑐𝑐 (𝑡𝑇 )) 𝑓𝑐𝑡𝑚

𝛼 = 1 pentru t<28 de zile și 2/3 pentru t ≥ 28 de zile

𝑓𝑐𝑡𝑚 (𝑡𝑇 ) = 0.641 ∙ 4.07 = 2.62 𝑀𝑃𝑎


0.3
𝑓𝑐𝑚 (𝑡𝑇 ) 37.38 0.3
𝐸𝑐𝑚 (𝑡𝑇 ) = ( ) 𝐸𝑐𝑚 =( ) 37278.86 = 32675.32 𝑀𝑃𝑎
𝑓𝑐𝑚 58

Coeficientul de echivalență devine:

𝐸𝑝 195000
𝛼𝑝𝑖 = = = 5.97
𝐸𝑐𝑚 (𝑡𝑇 ) 32675.32

Aria secțiunii omogene se determină cu relația:

13/33
𝐴𝑐𝑖 = 𝐴𝑐 + (𝛼𝑝𝑖 − 1) ∙ 𝐴𝑝 = 1536 + (5.96 − 1) ∙ 4 = 1555.87 𝑐𝑚2

Centrul de greutate al secțiunii omogene este:

𝐴𝑐 ∙ 𝑧𝑐𝑔 + (𝛼𝑝𝑖 − 1) ∙ 𝐴𝑝 ∙ 𝑎𝑝 1536 ∙ 48.69 + (5.97 − 1) ∙ 4 ∙ 7


𝑧𝑐𝑔,𝑖 = = = 48.16 𝑐𝑚
𝐴𝑐𝑖 1555.87
2 2
𝐼𝑐𝑖 = 𝐼𝑐 + 𝐴𝑐 ∙ (𝑧𝑐𝑔,𝑖 − 𝑧𝑐𝑔 ) + (𝛼𝑝𝑖 − 1) ∙ 𝐴𝑝 (𝑧𝑐𝑔,𝑖 − 𝑎𝑝 )

𝐼𝑐𝑖 = 1.0218 ∙ 106 + 1536 ∙ (48.16 − 48.69)2 + (5.97 − 1) ∙ 4 ∙ (48.16 − 7)2

𝐼𝑐𝑖 = 1.0558 ∙ 106 𝑐𝑚4

𝐼𝑐𝑖 1.0558 ∙ 106


𝑟𝑖 = √ = √ = 26.05 𝑐𝑚
𝐴𝑐𝑖 1555.87

𝑧𝑐𝑝 = 𝑧𝑐𝑔,𝑖 − 𝑎𝑝 = 48.16 − 7 = 41.16 𝑐𝑚

La mijlocul grinzii, unde momentul este egal cu momentul maxim din greutate proprie,
𝑀0 , efortul în beton în dreptul armăturilor este:

𝜎𝑝3 𝑀0
𝜎𝑐𝑝 (0.5𝐿) = −
𝐼𝑐𝑖
𝐴𝑐𝑖 𝑧𝑐𝑝
(𝛼𝑝𝑖 + 2 )
𝑧𝑐𝑝
𝐴𝑝 (1 + 2 )
𝑟

1036.3 69.12 ∙ 106


𝜎𝑐𝑝 (0.5𝐿) = −
1.0558 ∙ 106 ∙ 10−4
155587 411.6
(5.97 + )
411.62
400 ∙ (1 + )
260.52

𝜎𝑐𝑝 (0.5𝐿) = 5.44 𝑀𝑃𝑎

Δ𝑃𝑒𝑙 (0.5𝐿) = 𝐴𝑝 ∙ 𝛼𝑝𝑖 ∙ 𝜎𝑐𝑝 (0.5𝐿) = 400 ∙ 5.97 ∙ 5.44 ∙ 10−3 = 13.00 𝑘𝑁

Forța inițială aplicată betonului în secțiunea de mijloc după transfer devine:

𝑃𝑚0 (0.5𝐿) = 𝑃3 − Δ𝑃𝑒𝑙 (0.5𝐿) = 414.52 − 13.00 = 401.52 𝑘𝑁

Pierderea de tensiune după realizarea transferului, exprimată ca procent din forța maximă
de tensionare, este:

14/33
(𝑃𝑚𝑎𝑥 − 𝑃𝑚0 (0.5𝐿)) 440 − 401.52
∙ 100 = ∙ 100 = 8.74%
𝑃𝑚𝑎𝑥 440

După transfer, conform EN 1992-1-1, forța de precomprimare nu trebuie să depășească


valoarea:
𝑃𝑚0
𝜎𝑝𝑚0 = =< min{𝑘7 𝑓𝑝𝑘 ; 𝑘8 𝑓𝑝01𝑘 }
𝐴𝑝

401.52
𝜎𝑝𝑚0 = ∙ 103 = 1003.79𝑀𝑃𝑎 ≤ min{0.75 ∙ 1860; 0.85 ∙ 1640} = 1394 𝑀𝑃𝑎
400
Se observă că această valoare este inferioare forței maxime folosite pentru tensionarea
armăturilor.

1.4.2. Calculul pierderilor de tensiune în faza finală


În faza finală pierderile de tensiune se determină ținând cont:

- Scurtarea betonului datorată contracției


- Curgerea lentă a betonului
- Relaxarea armăturii

Conform relației 5.46 din EN 1992-1-1, pierderea de tensiune din armătura activă este:
𝐸𝑝
𝜀𝑐𝑠 𝐸𝑝 + 0.8Δ𝜎𝑝𝑟 + 𝐸 𝜑(𝑡, 𝑡0 )𝜎𝑐,𝑄𝑃
𝑐𝑚
Δ𝑃𝑐+𝑠+𝑟 = 𝐴𝑝 Δ𝜎𝑐+𝑠+𝑟 = 𝐴𝑝
𝐸𝑝 𝐴𝑝 𝐴 2
1 + 𝐸 𝐴 (1 + 𝐼 𝑐 𝑧𝑐𝑝 ) ∙ (1 + 0.8𝜑(𝑡, 𝑡0 ))
𝑐𝑚 𝑐 𝑐

𝜀𝑐𝑠 – deformația betonului din contracție

Δ𝜎𝑝𝑟 – pierderea de tensiune din armătură datorată relaxării armăturii

𝜑(𝑡, 𝑡0 ) – coeficientul de curgere lentă a betonului

𝜎𝑐,𝑄𝑃 – efortul în beton în dreptul centrului de greutate al armăturii de precomprimare

𝐴𝑐 – aria secțiunii de beton

𝐼𝑐 – momentul de inerție al secțiunii de beton

𝑧𝑐𝑝 – distanța între centrul de greutate al secțiunii de beton și cel al armăturii de


precomprimare

1.4.2.1. Determinarea deformației din scurtarea betonului


Deformația din contracție se determină conform paragrafului 3.1.4.:

15/33
𝜀𝑐𝑠 = 𝜀𝑐𝑑 + 𝜀𝑐𝑎

𝜀𝑐𝑑 – deformația datorată contracției de uscare

𝜀𝑐𝑎 – deformația datorată contracției endogene

Deformația datorată contracției de uscare se poate calcula cu relația 3.9 din EN 1992-1-
1 pentru un anumit timp t.

𝜀𝑐𝑑 (𝑡) = 𝛽𝑑𝑠 (𝑡, 𝑡𝑠 ) ∙ 𝑘ℎ ∙ 𝜀𝑐𝑑,0


𝑡 − 𝑡𝑠
𝛽𝑑𝑠 (𝑡, 𝑡𝑠 ) =
𝑡 − 𝑡𝑠 + 0.04√ℎ03

𝑡 – este vârsta betonului la momentul considerat, în zile

𝑡𝑠 – este vârsta betonului la începutul contracției de uscare, în zile

Valoarea lui 𝛽𝑑𝑠 (𝑡, 𝑡𝑠 ) tinde spre 1 pentru un timp infinit, iar pentru o durată de viață egală
cu 50 de ani valoarea acestuia este de 0.9973(≅ 1.00). Pentru calculul pierderilor de
tensiune în faza finală se consideră valoarea 1

𝑘ℎ - este un coeficient dependent de raza medie ℎ0 (vezi tabelul 3.3 din EN 1992-1-1)

𝐴𝑐 1536
ℎ0 = 2 ∙ =2∙ = 11.64 𝑐𝑚
𝑢 (16 + 2 ∙ 55 + 2 ∙ 12 + 2 ∙ 25 + 40)
116.4 − 100
𝑘ℎ = 1 + (0.85 − 1) ∙ = 0.98
100
Valoarea de bază a deformație din uscare, 𝜀𝑐𝑑,0 , se determină conform anexei B, punctul
B2 din EN 1992-1-1.

𝑓𝑐𝑚
𝜀𝑐𝑑,0 = 0.85 [(220 + 110 ∙ 𝛼𝑑𝑠1 ) ∙ exp (−𝛼𝑑𝑠2 ∙ )] ∙ 10−6 ∙ 𝛽𝑅𝐻
𝑓𝑐𝑚0

𝑅𝐻 3
𝛽𝑅𝐻 = 1.55 [1 − ( )]
𝑅𝐻0

𝑓𝑐𝑚0 = 10𝑀𝑃𝑎

𝛼𝑑𝑠1 și 𝛼𝑑𝑠1 sunt coeficienți care țin cont de tipul de ciment

𝛼𝑑𝑠1 = 3 - pentru cimenturile de Clasa S

𝛼𝑑𝑠1 = 4 - pentru cimenturile de Clasa N

𝛼𝑑𝑠1 = 6 - pentru cimenturile de Clasa R

16/33
𝛼𝑑𝑠2 = 0.13 - pentru cimenturile de Clasa S

𝛼𝑑𝑠2 = 0.12 - pentru cimenturile de Clasa N

𝛼𝑑𝑠2 = 0.11 - pentru cimenturile de Clasa R

𝑅𝐻 – este umiditatea relativă exprimată în procente

𝑅𝐻0 = 100%

𝑅𝐻 3 50 3
𝛽𝑅𝐻 = 1.55 [1 − ( )] = 1.55 [1 − ( ) ] = 1.36
𝑅𝐻0 100

58
𝜀𝑐𝑑,0 = 0.85 [(220 + 110 ∙ 6) ∙ exp (−0.11 ∙ )] ∙ 10−6 ∙ 1.36 = 5.36 ∙ 10−4
10
𝜀𝑐𝑑 = 1 ∙ 0.98 ∙ 5.36 ∙ 10−4 = 5.23 ∙ 10−4

𝜀𝑐𝑎 (𝑡) = 𝛽𝑎𝑠 (𝑡) ∙ 𝜀𝑐𝑎 (∞)

𝛽𝑎𝑠 (𝑡) = 1 − exp(−0.2 ∙ 𝑡 0.5 )

Valoarea lui 𝛽𝑎𝑠 (𝑡) tinde spre 1 pentru un timp infinit.

𝜀𝑐𝑎 (∞) = 2.5(𝑓𝑐𝑘 − 10)10−6 = 2.5(50 − 10)10−6 = 0.0001

𝜀𝑐𝑎 = 𝛽𝑎𝑠 (∞) ∙ 𝜀𝑐𝑎 (∞) = 0.0001

𝜀𝑐𝑠 = 𝜀𝑐𝑑 + 𝜀𝑐𝑎 = 6.23 ∙ 10−4

1.4.2.2. Determinarea coeficientului de curgere lentă


Coeficientul de curgere lentă se poate determina conform anexei B din EN 1992-1-1 cu
relația:

𝜑(𝑡, 𝑡0 ) = 𝜑0 𝛽(𝑡, 𝑡0 )

𝜑0 = 𝜑𝑅𝐻 ∙ 𝛽(𝑓𝑐𝑚 ) ∙ 𝛽(𝑡0 )


1−𝑅𝐻/100
𝜑𝑅𝐻 = 1 + pentru 𝑓𝑐𝑚 ≤ 35𝑀𝑃𝑎
0.1∙ 3√ℎ0

𝑅𝐻
1−
100
𝜑𝑅𝐻 = [1 + ∙ 𝛼1 ] ∙ 𝛼2 pentru 𝑓𝑐𝑚 > 35𝑀𝑃𝑎
0.1∙ 3√ℎ0

35 0.7 35 0.7
𝛼1 = [ ] = [ ] = 0.70
𝑓𝑐𝑚 58

35 0.2 35 0.2
𝛼2 = [ ] = [ ] = 0.90
𝑓𝑐𝑚 58
17/33
35 0.5 35 0.5
𝛼3 = [ ] = [ ] = 0.78
𝑓𝑐𝑚 58

50
1 − 100
𝜑𝑅𝐻 = [1 + 3 ∙ 0.70] ∙ 0.90 = 1.55
0.1 ∙ √116.36

16.8 16.8
𝛽(𝑓𝑐𝑚 ) = = = 2.21
√𝑓𝑐𝑚 √58

1
𝛽(𝑡0 ) =
(0.1 + 𝑡00.2 )

𝑡0 – timpul în zile la care se aplică încărcarea

Observație. Încărcarea se aplică elementului în mai multe etape și, în mod evident,
coeficientul curgerii lente ar trebui să țină cont de etapele de încărcare a elementului. În
mod acoperitor se poate considera că timpul la care se aplică încărcarea corespunde
transferului, timp care trebuie să țină cont de tratamentul termic și de tipul cimentului (vezi
paragraful B1(2) din anexa B, EN 1992-1-1.
𝛼
9
𝑡0 = 𝑡0,𝑇 ( 1.2 + 1) ≥ 0.5
2 + 𝑡0,𝑇

În cazul de față momentul transferului coincide cu încărcarea elementului 𝑡0,𝑇 = 𝑡𝑇

𝛼 = −1 - pentru cimenturile de Clasa S

𝛼 = 0 - pentru cimenturile de Clasa N

𝛼 = 1 - pentru cimenturile de Clasa R


1
9
𝑡0 = 2.74 ( + 1) = 7.35 𝑧𝑖𝑙𝑒
2 + 2.741.2
1
𝛽(7.35) = = 0.63
(0.1 + 7.351.2 )

𝜑0 = 𝜑𝑅𝐻 ∙ 𝛽(𝑓𝑐𝑚 ) ∙ 𝛽(𝑡0 ) = 1.55 ∙ 2.21 ∙ 0.63 = 2.16


0.3
𝑡 − 𝑡0
𝛽(𝑡, 𝑡0 ) = ( )
𝛽𝐻 + 𝑡 − 𝑡0

𝛽𝐻 = 1.5 ∙ [1 + (0.012𝑅𝐻)18 ] ∙ ℎ0 + 250 ≤ 1500 pentru 𝑓𝑐𝑚 ≤ 35 𝑀𝑃𝑎

𝛽𝐻 = 1.5 ∙ [1 + (0.012𝑅𝐻)18 ] ∙ ℎ0 + 250𝛼3 ≤ 1500𝛼3 pentru 𝑓𝑐𝑚 > 35 𝑀𝑃𝑎

18/33
Pentru 𝑡 = ∞ => 𝛽(∞, 𝑡0 ) = 1

𝜑(∞ , 𝑡0 ) = 𝜑0 𝛽(∞, 𝑡0 ) = 2.16

1.4.2.1. Determinarea pierderii de tensiune din relaxarea armăturii


σpi = σpm0 = 1003.79 𝑀𝑃𝑎

σpi 1003.79
𝜇= = = 0.54
𝑓𝑝𝑘 1860

𝑡 0.75(1−𝜇)
Δ𝜎𝑝𝑟 = σpi ∙ 0.66𝜌1000 𝑒 9.1𝜇 ( ) ∙ 10−5
1000
Pentru relaxarea armăturii se consideră un timp de 500000 de ore (aproximativ 57 de ani)
conform paragrafului 3.3.2 (8).

9.1∙0.54
500000 0.75(1−0.54)
Δ𝜎𝑝𝑟 = 1003.79 ∙ 0.66 ∙ 2.5 ∙ 𝑒 ( ) ∙ 10−5 = 19.22 𝑀𝑃𝑎
1000
1.4.2.2. Determinarea efortului în beton sub încărcări de lungă durată
Efortul în beton sub acțiuni de lungă durată se determină considerând coeficientul de
echivalență calculat în funcție de 𝐸𝑐𝑚 , considerând că cea mai mare parte a încărcărilor
permanente si variabile de lungă durată se aplică după 28 de zile. În practică este destul de
dificil de estimat timpul la care se aplică încărcările. Viteza de execuție a structurilor
prefabricate este destul de ridicată, de la realizarea elementelor până la montajul lor timpul
fiind foarte scurt (de ordinul a câtorva zile), iar aplicarea celorlalte încărcări ( din învelitoare și
instalații în cazul panelor și grinzilor de acoperiș) se face într-un interval relativ scurt.

𝐸𝑝 195000
𝛼𝑝 = = = 5.23
𝐸𝑐𝑚 37233

Aria secțiunii omogene se determină cu relația:

𝐴𝑐𝑖 = 𝐴𝑐 + (𝛼𝑝 − 1) ∙ 𝐴𝑝 = 1536 + (5.23 − 1) ∙ 4 = 1552.92 𝑐𝑚2

Centrul de greutate al secțiunii omogene este:

𝐴𝑐 ∙ 𝑧𝑐𝑔 + (𝛼𝑝 − 1) ∙ 𝐴𝑝 ∙ 𝑎𝑝 1536 ∙ 48.69 + (5.23 − 1) ∙ 4 ∙ 7


𝑧𝑐𝑔,𝑖 = = = 48.24 𝑐𝑚
𝐴𝑐𝑖 1552.92
2 2
𝐼𝑐𝑖 = 𝐼𝑐 + 𝐴𝑐 ∙ (𝑧𝑐𝑔,𝑖 − 𝑧𝑐𝑔 ) + (𝛼𝑝 − 1) ∙ 𝐴𝑝 (𝑧𝑐𝑔,𝑖 − 𝑎𝑝 )

𝐼𝑐𝑖 = 1.0218 ∙ 106 + 1536 ∙ (48.24 − 48.69)2 + (5.23 − 1) ∙ 4 ∙ (48.24 − 7)2

19/33
𝐼𝑐𝑖 = 1.0508 ∙ 106 𝑐𝑚4

𝐼𝑐𝑖 1.0508 ∙ 106


𝑟𝑖 = √ =√ = 26.01𝑐𝑚
𝐴𝑐𝑖 1552.92

𝑧𝑐𝑝 = 𝑧𝑐𝑔,𝑖 − 𝑎𝑝 = 48.24 − 7 = 41.24𝑐𝑚


2
𝑃𝑚0 𝑃𝑚0 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝑀𝑞𝑝
𝜎𝑐𝑝 (0.5𝐿) = + − 𝑧
𝐴𝑐𝑖 𝐼𝑐𝑖 𝐼𝑐𝑖 𝑐𝑝

401.52 ∙ 103 401.52 ∙ 103 ∙ 412.42 158.40 ∙ 106


𝜎𝑐𝑝 (0.5𝐿) = + − ∙ 412.4
1552.92 1.0508 ∙ 106 ∙ 104 1.0508 ∙ 106 ∙ 104
𝜎𝑐,𝑞𝑝 (0.5𝐿) = 𝜎𝑐𝑝 (0.5𝐿) = 2.87𝑀𝑃𝑎

1.4.2.3. Pierderea de tensiune în faza finală


𝐸𝑝
𝜀𝑐𝑠 𝐸𝑝 + 0.8Δ𝜎𝑝𝑟 + 𝐸 𝜑(𝑡, 𝑡0 )𝜎𝑐,𝑄𝑃
𝑐𝑚
Δ𝑃𝑐+𝑠+𝑟 = 𝐴𝑝 Δ𝜎𝑐+𝑠+𝑟 = 𝐴𝑝
𝐸𝑝 𝐴𝑝 𝐴 2
1 + 𝐸 𝐴 (1 + 𝐼 𝑐 𝑧𝑐𝑝 ) ∙ (1 + 0.8𝜑(𝑡, 𝑡0 ))
𝑐𝑚 𝑐 𝑐

195000
6.23 ∙ 10−4 ∙ 195000 + 0.8 ∙ 19.22 + 37277.87 ∙ 2.16 ∙ 2.87
Δ𝑃𝑐+𝑠+𝑟 = 400 ∙
195000 1536 1536
1+ ∙ ∙ (1 + ∙ 41.692 ) ∙ (1 + 0.8 ∙ 2.16)
37277.87 4 1.0218 ∙ 106
Δ𝑃𝑐+𝑠+𝑟 = 59.66 𝑘𝑁
Δ𝑃𝑐+𝑠+𝑟
∙ 100 = 13.55%
𝑃𝑚𝑎𝑥

Pierderile în faza finală sunt de 13.55%

Forța de precomprimare la mijlocul grinzii considerând un timp infinit este:

𝑃𝑚 (0.5𝐿) = 𝑃𝑚0 (0.5𝐿) − Δ𝑃𝑐+𝑠+𝑟 = 401.52 − 59.67 = 341.85 𝑘𝑁

341.85 ∙ 103
𝜎𝑝𝑚 (0.5𝐿) = = 854.63 𝑀𝑃𝑎
400
Pierderile totale de efort sunt:

𝑃𝑚𝑎𝑥 − 𝑃𝑚 (0.5𝐿) 440 − 341.85


∙ 100 = ∙ 100 = 22.3%
𝑃𝑚𝑎𝑥 440

1.5. Verificări la Stare Limită de Serviciu


1.5.1. Verificarea eforturilor unitare la transfer
20/33
La transfer efortul în beton la partea inferioară a secțiunii pentru secțiunea de la mijlocul
grinzii se determină cu relația:

𝑃𝑚0 𝑃𝑚0 ∙ 𝑧𝑐𝑝𝑖 𝑀0 401.52 ∙ 103 401.52 ∙ 103 ∙ 411.6 69.12 ∙ 106
𝜎𝑐𝑖 = + − = + −
𝐴𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖 1556.87 ∙ 102 21925.02 ∙ 103 21925.02 ∙ 103

𝜎𝑐𝑖 = 6.97 𝑀𝑃𝑎

𝑃𝑚0 𝑃𝑚0 ∙ 𝑧𝑐𝑝𝑖 𝑀0 401.52 ∙ 103 401.52 ∙ 103 ∙ 411.6 69.12 ∙ 106
𝜎𝑐𝑠 = − + = − +
𝐴𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑠 𝑊𝑐𝑠 1556.87 ∙ 102 33158.13 ∙ 103 33158.13 ∙ 103

𝜎𝑐𝑠 = 0.75 𝑀𝑃𝑎

Observație. Calculul s-a realizat considerând caracteristicile secțiunii omogene asociate


realizării transferului.

Pentru a evita apariția fisurilor longitudinale efortul în beton se limitează la

𝜎𝑐 ≤ 0.6𝑓𝑐𝑘 (𝑡)

𝑓𝑐𝑚 (𝑡𝑇 ) = 37.38𝑀𝑃𝑎

𝑓𝑐𝑘 (𝑡𝑇 ) = 𝑓𝑐𝑚 (𝑡𝑇 ) − 8𝑀𝑃𝑎 = 29.38𝑀𝑃𝑎

𝜎𝑐𝑖 = 6.9653 𝑀𝑃𝑎 < 0.6𝑓𝑐𝑘 (𝑡) = 0.6 ∙ 29.38 = 17.628𝑀𝑃𝑎

Se observă că efortul de compresiune este inferior și limitei de 0.45𝑓𝑐𝑘 (= 13.41𝑀𝑃𝑎) care


impune un calcul neliniar pentru curgerea lentă a betonului. În secțiunea centrală această
limită nu este relevantă deoarece efortul în beton scade pe măsură ce cresc încărcările, dar
este importantă în cazul secțiunilor de capăt unde momentele nu cresc substanțial și poate
să apară fenomenul de curgere lentă neliniară.

La partea superioară nu apar întinderi, dar în zonele de capăt este posibilă apariția unor
întinderi la partea superioară. În cazul în care aceste eforturi de întindere depășesc 𝑓𝑐𝑡𝑚 (𝑡𝑇 )
este necesară dispunerea de armături la partea superioară și/sau decuplarea anumitor
toroane.

1.6. Verificări la Stare Limită de Serviciu


1.6.1. Verificarea eforturilor unitare în faza finală
Pentru verificarea eforturilor la starea limită de serviciu în faza finală se consideră două
valori ale forței de precomprimare, care să țină cont de o eventuală variație a acesteia:

𝑃𝑘,𝑠𝑢𝑝 = 𝑟𝑠𝑢𝑝 𝑃𝑚 = 1.05 ∙ 341.85𝑘𝑁 = 358.95 𝑘𝑁

𝑃𝑘,𝑖𝑛𝑓 = 𝑟𝑖𝑛𝑓 𝑃𝑚 = 0.95 ∙ 341.85𝑘𝑁 = 324.76 𝑘𝑁

21/33
1.6.1.1. Verificarea eforturilor unitare în combinația caracteristică
Conform EN 1992-1-1, 7.2 (2) efortul unitar în combinația caracteristică nu trebuie să
depășească valoarea 𝑘1 𝑓𝑐𝑘 , valoare recomandată pentru 𝑘1 fiind 0.6. Așa cum s-a menționat
anterior această limitare are ca scop împiedicarea apariție fisurilor longitudinale. Combinația
caracteristică este asociată apariției unor fenomene ireversibile și este asociată unor valori
ridicate ale încărcărilor variabile de scurtă durată, calculul eforturilor unitare făcându-se cu
secțiunea omogenă asociată unui coeficient de echivalență determinat folosind valoarea 𝐸𝑐𝑚
pentru 28 de zile (valorile determinate la punctul 1.4.2.2.)

Folosirea valorii superioare sau inferioare depinde de verificarea efectuată sau de


secțiunea în care se face verificarea. Pentru verificarea eforturilor unitare la SLS se poate folosi
valoarea superioară a forței de precomprimare 𝑃𝑘,𝑠𝑢𝑝 , valoare care duce la valori mari ale
eforturilor de compresiune în zonele cu valori scăzute ale momentelor produse de încărcările
exterioare. Pentru zonele cu valori ridicate ale momentelor datorate încărcărilor, eforturile
unitare de compresiune de la partea superioară sunt mai mari dacă se folosește valoarea
inferioară a forței de precomprimare.

𝐴𝑐𝑖 = 1552.92 𝑐𝑚2

𝑧𝑐𝑔,𝑖 = 48.24 𝑐𝑚

𝐼𝑐𝑖 = 1.0508 ∙ 106 𝑐𝑚4

𝑧𝑐𝑝 = 41.24𝑐𝑚

𝐼𝑐𝑖 1.0508 ∙ 106


𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝 = = = 33082.20 𝑐𝑚3
ℎ𝑤 − 𝑧𝑐𝑔𝑖 80 − 48.24

𝐼𝑐𝑖 1.0508 ∙ 106


𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝 = = = 21785.81 𝑐𝑚3
𝑧𝑐𝑔𝑖 48.24

Determinarea eforturilor unitare folosind valoarea maximă a forței de precomprimare:


𝑃𝑘,𝑠𝑢𝑝 𝑃𝑘,𝑠𝑢𝑝 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝑀𝑐𝑎𝑟𝑐
𝜎𝑐𝑠𝑢𝑝 (0.5𝐿) = − +
𝐴𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝 𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝

358.95 ∙ 103 358.95 ∙ 103 ∙ 412.4 192.96 ∙ 106


𝜎𝑐𝑠𝑢𝑝 (0.5𝐿) = − + = 3.67𝑀𝑃𝑎
1552.92 ∙ 102 33082.20 ∙ 103 33082.20 ∙ 103
𝑃𝑘,𝑠𝑢𝑝 𝑃𝑘,𝑠𝑢𝑝 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝑀𝑐𝑎𝑟𝑐
𝜎𝑐𝑖𝑛𝑓 (0.5𝐿) = + −
𝐴𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖,𝑖𝑛𝑓 𝑊𝑐𝑖,𝑖𝑛𝑓

358.95 ∙ 103 358.95 ∙ 103 ∙ 412.4 192.96 ∙ 106


𝜎𝑐𝑖𝑛𝑓 (0.5𝐿) = + − = 0.25𝑀𝑃𝑎
1552.92 ∙ 102 21785.81 ∙ 103 21785.81 ∙ 103
22/33
𝜎𝑐,𝑙𝑖𝑚 = 𝑘1 𝑓𝑐𝑘 = 0.6 ∙ 50 = 30 𝑀𝑃𝑎

Se observă că sub încărcările asociate combinației caracteristice secțiunea este


comprimată și valoarea maximă a eforturilor unitare nu depășește valoarea limită impusă de
EN 1992-1-1 pentru evitarea apariției fisurilor longitudinale.

Determinarea eforturilor unitare folosind valoarea inferioară a forței de precomprimare:


𝑃𝑘,𝑖𝑛𝑓 𝑃𝑘,𝑖𝑛𝑓 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝑀𝑐𝑎𝑟𝑐
𝜎𝑐𝑠𝑢𝑝 (0.5𝐿) = − +
𝐴𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝 𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝

324.76 ∙ 103 324.76 ∙ 103 ∙ 412.4 192.96 ∙ 106


𝜎𝑐𝑠𝑢𝑝 (0.5𝐿) = − + = 3.88𝑀𝑃𝑎
1552.92 ∙ 102 33082.20 ∙ 103 33082.20 ∙ 103
𝑃𝑘,𝑖𝑛𝑓 𝑃𝑘,𝑖𝑛𝑓 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝑀𝑐𝑎𝑟𝑐
𝜎𝑐𝑖𝑛𝑓 (0.5𝐿) = + −
𝐴𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖,𝑖𝑛𝑓 𝑊𝑐𝑖,𝑖𝑛𝑓

324.76 ∙ 103 324.76 ∙ 103 ∙ 412.4 192.96 ∙ 106


𝜎𝑐𝑖𝑛𝑓 (0.5𝐿) = + − = −0.62𝑀𝑃𝑎
1552.92 ∙ 102 21785.81 ∙ 103 21785.81 ∙ 103
Eforturile obținute cu valoarea inferioară a forței de precomprimare duce la apariția unui
efort unitar de compresiune mai mare la partea superioară și a unui efort unitar de întindere la
partea inferioară.

Dacă calculul se face în secțiunile de capăt unde momentul este mic, folosirea valorii
superioare a forței de precomprimare este cea care duce la eforturi unitare de compresiune
ridicate și la apariția unor eforturi de întindere la partea superioară care pot să depășească
valoarea rezistenței medii la întindere a betonului. În cazul în care apar astfel de eforturi de
compresiune care depășesc limita indicată de EN 1992-1-1 sau eforturile de întindere duc la
apariția de eforturi superioare rezistenței la întindere este necesară decuplarea toroanelor prin
prevederea de teci de PVC.

1.6.1.1. Verificarea eforturilor unitare în combinația cvasipermanentă

În cazul combinației cvasi-permanente eforturile se limitează la 0.45𝑓𝑐𝑘 pentru a preveni


apariția fenomenului de curgere lentă neliniară. Calculul eforturilor se face folosind
caracteristicile secțiunii ideale, caracteristici determinate folosind coeficientul de curgere lentă
pentru un timp infinit.

Coeficientul de echivalență se determină folosind modulul efectiv al betonului:


𝐸𝑐𝑚 37278,87
𝐸𝑐𝑒𝑓𝑓 = = = 11813.16 𝑀𝑃𝑎
1 + 𝜙(𝑡0 , ∞) 1 + 2.16
𝐸𝑝 195000
𝛼𝑝 = = = 16.51
𝐸𝑐𝑒𝑓𝑓 11813.16
23/33
𝐴𝑐𝑖 = 𝐴𝑐 + (𝛼𝑝 − 1) ∙ 𝐴𝑝 = 1536 + (16.51 − 1) ∙ 4 = 1598.03 𝑐𝑚2

Centrul de greutate al secțiunii omogene este:

𝐴𝑐 ∙ 𝑧𝑐𝑔 + (𝛼𝑝 − 1) ∙ 𝐴𝑝 ∙ 𝑎𝑝 1536 ∙ 48.69 + (16.51 − 1) ∙ 4 ∙ 7


𝑧𝑐𝑔,𝑖 = = = 47.07 𝑐𝑚
𝐴𝑐𝑖 1598.03
2 2
𝐼𝑐𝑖 = 𝐼𝑐 + 𝐴𝑐 ∙ (𝑧𝑐𝑔,𝑖 − 𝑧𝑐𝑔 ) + (𝛼𝑝 − 1) ∙ 𝐴𝑝 (𝑧𝑐𝑔,𝑖 − 𝑎𝑝 )

𝐼𝑐𝑖 = 1.0218 ∙ 106 + 1536 ∙ (47.07 − 48.69)2 + (16.51 − 1) ∙ 4 ∙ (47.07 − 7)2


𝐼𝑐𝑖 = 1.1254 ∙ 106 𝑐𝑚4

𝑧𝑐𝑝 = 𝑧𝑐𝑔,𝑖 − 𝑎𝑝 = 47.07 − 7 = 40.07𝑐𝑚

𝐼𝑐𝑖 1.1254 ∙ 106


𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝 = = = 34176.24 𝑐𝑚3
ℎ𝑤 − 𝑧𝑐𝑔𝑖 80 − 47.07

𝐼𝑐𝑖 1.1254 ∙ 106


𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝 = = = 23907.78 𝑐𝑚3
𝑧𝑐𝑔𝑖 47.07

Determinarea eforturilor unitare folosind valoarea maximă a forței de precomprimare:


𝑃𝑘,𝑠𝑢𝑝 𝑃𝑘,𝑠𝑢𝑝 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝑀𝑞𝑝
𝜎𝑐𝑠𝑢𝑝 (0.5𝐿) = − +
𝐴𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝 𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝

358.95 ∙ 103 358.95 ∙ 103 ∙ 400.7 158.4 ∙ 106


𝜎𝑐𝑠𝑢𝑝 (0.5𝐿) = − + = 2.67 𝑀𝑃𝑎
11598.03 ∙ 102 34176.24 ∙ 103 34176.24 ∙ 103
𝑃𝑘,𝑠𝑢𝑝 𝑃𝑘,𝑠𝑢𝑝 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝑀𝑞𝑝
𝜎𝑐𝑖𝑛𝑓 (0.5𝐿) = + −
𝐴𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖,𝑖𝑛𝑓 𝑊𝑐𝑖,𝑖𝑛𝑓

358.95 ∙ 103 358.95 ∙ 103 ∙ 400.7 158.4 ∙ 106


𝜎𝑐𝑖𝑛𝑓 (0.5𝐿) = + − = 1.64 𝑀𝑃𝑎
1552.92 ∙ 102 23907.78 ∙ 103 23907.78 ∙ 103
Determinarea eforturilor unitare folosind valoarea minimă a forței de precomprimare:
𝑃𝑘,𝑖𝑛𝑓 𝑃𝑘,𝑖𝑛𝑓 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝑀𝑞𝑝
𝜎𝑐𝑠𝑢𝑝 (0.5𝐿) = − +
𝐴𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝 𝑊𝑐𝑖,𝑠𝑢𝑝

324.76 ∙ 103 324.76 ∙ 103 ∙ 400.7 158.4 ∙ 106


𝜎𝑐𝑠𝑢𝑝 (0.5𝐿) = − + = 2.86 𝑀𝑃𝑎
11598.03 ∙ 102 34176.24 ∙ 103 34176.24 ∙ 103
𝑃𝑘,𝑖𝑛𝑓 𝑃𝑘,𝑖𝑛𝑓 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝑀𝑞𝑝
𝜎𝑐𝑖𝑛𝑓 (0.5𝐿) = + −
𝐴𝑐𝑖 𝑊𝑐𝑖,𝑖𝑛𝑓 𝑊𝑐𝑖,𝑖𝑛𝑓

324.76 ∙ 103 324.76 ∙ 103 ∙ 400.7 158.4 ∙ 106


𝜎𝑐𝑖𝑛𝑓 (0.5𝐿) = + − = 0.85 𝑀𝑃𝑎
1552.92 ∙ 102 23907.78 ∙ 103 23907.78 ∙ 103
24/33
Valorile obținute mai sus sunt inferioare valorii 𝜎𝑐𝑙𝑖𝑚 = 0.45𝑓𝑐𝑘 = 0.45 ∙ 50 = 22.5 𝑀𝑃𝑎.

1.6.2. Verificarea la fisurare


Verificarea la fisurare trebuie făcută în combinația frecventă de încărcări și este impusă
o limită de 0.2mm.

Din calculele de eforturi unitare se observă că în secțiunea de la mijlocul grinzii nu apar


eforturi de întindere care să depășească rezistența la întindere a betonului în combinația
caracteristică și, având în vedere că momentul este mai mic, acest lucru nu se v-a
întâmpla nici în combinația frecventă de încărcări.

1.6.3. Verificarea la săgetă


Verificarea la săgeată se realizează în gruparea cvasi-permanentă folosind
caracteristicile secționale determinate folosind 𝐸𝑐𝑒𝑓𝑓 și valoarea inferioară a forței de
precomprimare.

Săgeata datorată încărcărilor exterioare este:

5 𝑞𝑆𝐿𝑆,𝑞𝑝 ∙ 𝐿4 5 8.80 ∙ 124


𝑓𝑖𝑛𝑐 = ∙ = ∙ = 0.021833 𝑚 = 17.87 𝑚𝑚
384 𝐸𝑐,𝑒𝑓𝑓 𝐼𝑐𝑖 384 11813.16 ∙ 103 ∙ 1.1254 ∙ 10−2

Săgeata produsă de încărcările forța de precomprimare se poate calcula cu relația:

𝑃𝑘𝑖𝑛𝑓 ∙ 𝑧𝑐𝑝 𝐿2 324.76 ∙ 0.4007 122


𝑓𝑃 = ∙ = ∙ ∙ 103
8 𝐸𝑐,𝑒𝑓𝑓 ∙ 𝐼𝑐 8 11813.16 ∙ 103 ∙ 1.1254 ∙ 10−2

𝑓𝑃 = 20.52 𝑚𝑚

Săgeta totală este diferența între cele două săgeți

𝑓 = 𝑓𝑖𝑛𝑐 − 𝑓𝑃 = 17.87 − 20.52 = −2.65 𝑚𝑚

Săgeata maximă admisă este:


𝐿 12000
𝑓𝑎𝑑𝑚 = = = 48𝑚𝑚
250 250

1.7. Verificări la SLS


1.7.1. Verificarea capacității la încovoiere
Verificarea la încovoiere se poate realiza folosind două ipoteze:

- Metoda 1 - consideră pentru armăturile pasive și active curbe de tip elastic-


perfect plastic, fără limitarea deformației ultime

25/33
- Metoda 2 - consideră pentru armăturile pasive și active curbe biliniare cu
limitarea deformațiilor specifice ultime

Calculul bazat pe metoda 1 permite realizarea unui calcul simplificat, în care se


determină înălțimea zonei comprimate din echilibrul forțelor interioare:

𝐴𝑝 ∙ 𝑓𝑝𝑑 400 ∙ 1426


𝜆𝑥 = = = 42.78𝑚𝑚
𝑏𝑓 ∙ 𝑓𝑐𝑑 400 ∙ 33.33

Momentul capabil se determină cu relația:

𝑀𝑅𝑑 = 𝐴𝑝 ∙ 𝑓𝑝𝑑 ∙ 𝑧

𝑑𝑝 = ℎ𝑤 − 𝑎𝑝 = 80 − 7 = 73 𝑐𝑚

𝜆𝑥 4.278
𝑧 = 𝑑𝑝 − = 73 − = 70.86𝑐𝑚
2 2
𝑀𝑅𝑑 = 400 ∙ 1426 ∙ 708.6 ∙ 10−6 = 404.22 𝑘𝑁𝑚 > 𝑀𝑆𝐿𝑈 = 324.432 𝑘𝑁𝑚

Deoarece nu s-au adăugat armături pasive momentul capabil este egal cu cel din etapa
de predimensionare.

Metoda a 2-a necesită un calcul iterativ, folosind pivotul B sau A conform figurii 6.1 din
EN 1992-1-1. În acest caz limita pivotului A este egală cu 𝜀𝑝𝑢𝑑 .

Calculul are mai multe etape:

1) Impunerea unei înălțimi a zonei comprimate egală cu 𝑥𝑢 ;


2) Determinarea distribuției deformațiilor specifice în funcție de pivotul ales, folosind
ipoteza secțiunilor plane.
3) Determinarea eforturilor unitare folosind legile de material
4) Determinarea forțelor interioare din beton și armăturile pasive și active
5) Verificarea echilibrului forțelor pe secțiune (forța axială dată de eforturile interioare să
fie egală cu zero)
6) Dacă suma forțele interioare este egală cu zero se calculează momentul capabil, în
caz contrar se reiau etapele de la 1 la 5.

Pentru acest exemplu pivotul care trebuie folosit este pivotul A.

Deformația ultimă a armăturii de precomprimare este:

𝜀𝑝𝑢𝑑 = 0.9𝜀𝑝𝑢𝑘 = 0.9 ∙ 0.035 = 0.0315

26/33
Această valoare corespunde unei rezistențe ultime, 𝑓𝑝𝑢 calculate în funcție de rezistența
caracteristică și deformația ultimă caracteristică. Pentru deformația caracteristică ultimă,
deformație egală cu 0.035, valoare rezistenței este egală cu 𝑓𝑝𝑘 /𝛾𝑠 .

Deformația asociată curgerii este:

𝑓𝑝𝑑 1426
𝜀𝑝𝑦 = = = 7.31 ∙ 10−3
𝐸𝑝 195000

Folosind figura 3.10 din EN 1992-1-1, prin interpolare se determină valoarea rezistenței
ultime:

𝜀𝑝𝑢𝑑 − 𝜀𝑝𝑦 𝑓𝑝𝑘 (0.0315 − 0.00731) 1860


𝑓𝑝𝑢 = 𝑓𝑝𝑑 + ( − 𝑓𝑝𝑑 ) = 1426 + ( − 1426)
𝜀𝑝𝑢𝑘 − 𝜀𝑝𝑦 𝛾𝑠 (0.035 − 0.00731) 1.15
𝑓𝑝𝑢 = 1593.2𝑀𝑃𝑎

Deformația inițială datorată precomprimării se determină folosind valoarea de proiectare


pentru SLU

𝑃𝑑 = 𝛾𝑃 𝑃𝑚 = 1.00 ∙ 341.85 = 341.85 𝑘𝑁

𝑃𝑑 341.85 ∙ 103
𝜎𝑝𝑑 = = = 854.65𝑀𝑃𝑎
𝐴𝑝 400

Deformația specifică asociată forței de precomprimare este:


𝜎𝑝𝑑 854.65
𝜀𝑝𝑑 = = = 4.38 ∙ 10−3
𝐸𝑝 195000

Prin calcule iterative se ajunge la o înălțime a zone comprimate egală cu:

𝑥𝑢 = 64.32𝑚𝑚

În continuare este prezentat calculul distribuției deformațiilor specifice și a eforturilor


unitare din secțiune, folosind valoarea finala a lui 𝑥𝑢 .

Valorile deformațiilor specifice și a eforturilor unitare în armăturile de precomprimare sunt:

a) Primul rând de armături

𝜀𝑝1 = 𝜀𝑝𝑢𝑑 -valoarea deformației specifice ultime asociată pivotului A

Diferența de deformație specifică față de forța de precomprimare inițială este:

Δ𝜀𝑝1 = 𝜀𝑝1 − 𝜀𝑝𝑑 = 0.0315 − 0.00438 = 0.02712

𝜎𝑝1 = 𝑓𝑝𝑢 = 1593.2 𝑀𝑃𝑎

27/33
b) Pentru rândul al doilea:
𝑑𝑝2 − 𝑥𝑢
Δ𝜀𝑝2 = Δ𝜀𝑝1
𝑑𝑝1 − 𝑥𝑢
𝑑𝑝1 = ℎ𝑤 − 𝑎𝑝1 = 80 − 6 = 74𝑐𝑚
𝑑𝑝2 = ℎ𝑤 − 𝑎𝑝2 = 80 − 10 = 70𝑐𝑚
70 − 6.432
Δ𝜀𝑝2 = 0.02712 ∙ = 0.0255
74 − 6.432

𝜀𝑝2 = 𝜀𝑝𝑑 + Δ𝜀𝑝2 = 0.00438 + 0.0255 = 0.0299

(𝜀𝑝2 − 𝜀𝑝𝑦 ) 0.0299 − 0.0073


𝜎𝑝2 = 𝑓𝑝𝑑 + (𝑓𝑝𝑢 − 𝑓𝑝𝑑 ) = 1426.1 + (1593.2 − 1426.1)
(𝜀𝑝𝑢𝑑 − 𝜀𝑝𝑦 ) 0.0315 − 0.0073

𝜎𝑝2 = 1582.12𝑀𝑃𝑎

𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 𝑓𝑐𝑑
𝜀𝑐2
𝑥𝑢 𝑥2

𝑑𝑝2
𝑑𝑝1

Δ𝜀𝑝2 𝜀𝑝𝑑 𝐴𝑝2 𝜎𝑝2


𝜀𝑝𝑑
Δ𝜀𝑝1 𝐴𝑝1 𝜎𝑝1
𝜀𝑝𝑢𝑑

Forța de întindere din armăturile de precomprimare este:

𝑁𝑝 = 𝐴𝑝1 𝜎𝑝1 + 𝐴𝑝2 𝜎𝑝2 = (3 ∙ 100 ∙ 1593.2 + 100 ∙ 1582.12) ∙ 10−3 = 636.17 𝑘𝑁

Pentru beton se folosește diagrama de tip parabola – dreptunghi care se exprimă sub
forma:

𝜀 𝜀 2
𝜎𝑐 (𝜀) = 𝑓𝑐𝑑 [2 𝜀 − (𝜀 ) ] pentru 𝜀 ≤ 𝜀𝑐2
𝑐2 𝑐2

𝜎𝑐 (𝜀) = 𝑓𝑐𝑑 p pentru 𝜀 > 𝜀𝑐2

28/33
Deformația specifică din beton se poate exprima în funcție de distanța 𝑥 de la axa neutră:
𝑥𝑢 64.32
𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 = ∙ Δ𝜀𝑝1 = 0.02712 = 0.00258 < 0.0035
𝑑𝑝1 − 𝑥𝑢 740 − 64.32

𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 > 𝜀𝑐2 = 0.0020


𝑥
𝜀(𝑥) = ∙𝜀
𝑥𝑢 𝑐𝑚𝑎𝑥

Efortul unitar în beton se poate scrie în funcție de distanța 𝑥:

𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 𝑥 𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 2 𝑥 2 𝜀𝑐2


𝜎𝑐 (𝑥) = 𝑓𝑐𝑑 [2 −( ) (𝑥 ) ] pentru 𝑥 ≤ 𝑥2 = 𝑥𝑢 𝜀
𝜀𝑐2 𝑥𝑢 𝜀𝑐2 𝑢 𝑐𝑚𝑎𝑥

𝜎𝑐 (𝑥) pentru 𝑥 > 𝑥2

𝜀𝑐2 0.002
𝑥2 = 𝑥𝑢 = 64.32 ∙ = 49.83𝑚𝑚
𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 0.0258

Forța axială din beton se determină prin integrarea eforturilor unitare:


𝑥𝑢 𝑥2 𝑥𝑢
𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 𝑥 𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 2 𝑥 2
𝑁𝑐 = ∫ 𝑏(𝑥) 𝜎𝑐 (𝑥)𝑑𝑥 = 𝑏𝑓 𝑓𝑐𝑑 ∫ [2 −( ) ( ) ] 𝑑𝑥 + 𝑏𝑓 𝑓𝑐𝑑 ∫ 𝑑𝑥
0 0 𝜀𝑐2 𝑥𝑢 𝜀𝑐2 𝑥𝑢 𝑥2

𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 𝑥22 𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 2 𝑥23


𝑁𝑐 = 𝑏𝑓 𝑓𝑐𝑑 {[ −( ) ] + (𝑥𝑢 − 𝑥2 )}
𝜀𝑐2 𝑥𝑢 𝜀𝑐2 3𝑥𝑢2

0.00258 49.832 0.00258 2 49.833


𝑁𝑐 = 400 ∙ 33.33 {[ −( ) ] + (64.32 − 49.83)} ∙ 10−3
0.002 64.32 0.002 3 ∙ 64.322

𝑁𝑐 = 636.17𝑘𝑁

Verificarea echilibrului forțelor interioare

𝑁𝑐 − 𝑁𝑝 = 636.17 − 636.17 = 0 𝑘𝑁

Determinarea momentului capabil la încovoiere pură se poate determina prin scrierea


ecuație de moment în raport cu axa neutră:

𝑥𝑢 𝑛

𝑀𝑅𝑑 = ∫ 𝑏(𝑥) 𝜎𝑐 (𝑥)𝑥𝑑𝑥 + ∑ 𝐴𝑝,𝑖 ∙ (𝑑𝑝,𝑖 − 𝑥𝑢 )


0 𝑖=1

𝑥𝑢
𝑀𝑅𝑑,𝑐 = ∫ 𝑏(𝑥) 𝜎𝑐 (𝑥)𝑥𝑑𝑥
0

𝑥2 𝑥𝑢
𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 𝑥 𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 2 𝑥 2
𝑀𝑅𝑑,𝑐 = 𝑏𝑓 𝑓𝑐𝑑 {∫ [2 −( ) ( ) ] 𝑥𝑑𝑥 + ∫ 𝑥𝑑𝑥 }
0 𝜀𝑐2 𝑥𝑢 𝜀𝑐2 𝑥𝑢 𝑥2
29/33
2 𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 𝑥23 𝜀𝑐𝑚𝑎𝑥 2 𝑥24 𝑥𝑢2 𝑥22
𝑀𝑅𝑑,𝑐 = 𝑏𝑓 𝑓𝑐𝑑 {[ −( ) ] + ( − )}
3 𝜀𝑐2 𝑥𝑢 𝜀𝑐2 4𝑥𝑢 2 2

2 0.00258 49.833 0.00258 2 49.834 64.322 49.832


𝑀𝑅𝑑,𝑐 = 400 ∙ 33.33 {[ −( ) ] + ( − )}
3 0.002 64.32 0.002 4 ∙ 64.322 2 2
∙ 10−3

𝑀𝑅𝑑,𝑐 = 24.82 𝑘𝑁𝑚


𝑛

𝑀𝑅𝑑,𝑝 = ∑ 𝐴𝑝,𝑖 ∙ (𝑑𝑝,𝑖 − 𝑥𝑢 ) = 𝐴𝑝1 𝜎𝑝1 (𝑑𝑝1 − 𝑥𝑢 ) + 𝐴𝑝2 𝜎𝑝2 (𝑑𝑝2 − 𝑥𝑢 )


𝑖=1

𝑀𝑅𝑑,𝑝 = [300 ∙ 1593.2 ∙ (740 − 64.32) + 100 ∙ 1582.12 ∙ (700 − 64.32)] ∙ 10−3

𝑀𝑅𝑑,𝑝 = 423.52𝑘𝑁𝑚

𝑀𝑅𝑑 = 24.82 + 423.52 = 448.34 𝑘𝑁𝑚

Se observă că momentul capabil determinat folosind metoda a doua de calcul dă o


valoare mai mare decât momentul determinat conform primei metode de calcul, lucru explicabil
prin obținerea unor eforturi unitare în armăturile de pretensionare mai mari decât 𝑓𝑝𝑑 și a unei
înălțimi a zonei comprimate apropiate ca valoare de cea obținută anterior. Prima metodă are
avantajul că permite determinarea rapidă a momentului capabil, fiind în același timp
acoperitoare.

1.7.2. Verificarea la forță tăietoare


Conform EN 1992-1-1, 6.2.2(2), dacă secțiunea este nefisurată se poate determina forța
tăietoare folosind relația:

𝐼 ∙ 𝑏𝑤
𝑉𝑟𝑑,𝑐 = ∙ √(𝑓𝑐𝑡𝑑 )2 + 𝛼𝑙 𝜎𝑐𝑝 𝑓𝑐𝑡𝑑
𝑆

𝐼 – momentul de inerție al secțiuni

𝑆− momentul static în raport cu centrul de greutate al secțiunii


𝑙𝑥
𝛼𝑙 = 𝑙 ≤ 1.00 pentru armături preîntinse
𝑝𝑡2

𝑙𝑝𝑡2 – valoarea superioară a lungimii de transmitere

𝜎𝑐𝑝 – efortul unitar în dreptul axei neutre datorat forței de precomprimare

30/33
Calculul la forță tăietoare trebuie făcut după verificarea eforturilor unitare și verificarea
eforturilor de întindere.

Deoarece nu s-a realizat calculul pierderilor de tensiune în mai multe secțiuni se va


considera că forța de precomprimare în toate secțiunile este aceeași.

Conform EN 1992-1-1, 6.2.2(3), verificarea la forță tăietoare este necesară de la o


distanță egală cu 𝑎 = (𝑧𝑐𝑔 − 𝑎𝑝 ) de la marginea reazemului.

Forța tăietoare și momentele sunt:


𝑞𝑆𝐿𝑈 ∙ 𝐿 18.02 ∙ 12.00
𝑉𝐸𝑑 = − 𝑞𝑆𝐿𝑈 ∙ 𝑎 = − 18.02 ∙ 0.4169 = 100.63 𝑘𝑁
2 2
𝑞𝑆𝐿𝑈 ∙ 𝐿 𝑎2 18.02 ∙ 12.00 0.41692
𝑀𝐸𝑑 = ∙ 𝑎 − 𝑞𝑆𝐿𝑈 ∙ = ∙ 0.4169 − 18.02 ∙ = 43.52 𝑘𝑁𝑚
2 2 2 2
Valoarea lungimii de transmitere se determină cu relația 8.16 din EN 1992-1-1:
𝜎𝑝𝑚0
𝑙𝑝𝑡 = 𝛼1 ∙ 𝛼2 ∙ 𝜙 ∙
𝑓𝑏𝑝𝑡

Efortul de aderență capabil este:

𝑓𝑏𝑝𝑡 = 𝜂𝑝1 ∙ 𝜂1 ∙ 𝑓𝑐𝑡𝑑 (𝑡)

𝜂𝑝1 = 3.2 pentru cabluri cu 3 sau 7 tendoane

𝜂1 = 1.0 condiții bune de aderență

𝑓𝑐𝑡𝑚 (𝑡) = 2.62𝑀𝑃𝑎

𝑓𝑐𝑡𝑚 (𝑡) 2.62


𝑓𝑐𝑡𝑑 (𝑡) = 0.7 ∙ = 0.7 ∙ = 1.22 𝑀𝑃𝑎
𝛾𝑐 1.5

𝑓𝑏𝑝𝑡 = 3.2 ∙ 1.00 ∙ 1.22 = 3.92 𝑀𝑃𝑎

Pentru zonele de capăt valoarea efortului din armătură de precomprimare după transfer
este mai mica decât cea calculată la punctul 1.4.1.4 pentru secțiunea de la mijlocul grinzii.
Dacă se reface calculul pierderilor fără momentul dat de greutatea proprie a grinzii rezultă o
valoare:

𝜎𝑝𝑚0 = 987.7𝑀𝑃𝑎

𝜎𝑝𝑚0 987.7
𝑙𝑝𝑡 = 𝛼1 ∙ 𝛼2 ∙ 𝜙 ∙ = 1.25 ∙ 0.19 ∙ 12.9 ∙ = 772.2𝑚𝑚
𝑓𝑏𝑝𝑡 3.92

Valoarea lungimii de transmitere folosită pentru verificarea la forță tăietoare devine:

31/33
𝑙𝑝𝑡2 = 1.2𝑙𝑝𝑡 = 1.2 ∙ 772.2 = 926.6𝑚𝑚

𝑃𝑑 341.85 ∙ 103
𝜎𝑐𝑝 = = = 2.23𝑀𝑃𝑎
𝐴𝑐 1536 ∙ 102

𝑙𝑥 𝑎 416.9
𝛼𝑙 = = = = 0.45
𝑙𝑝𝑡2 𝑙𝑝𝑡2 926.6

ℎ𝑖 = ℎ𝑤 − 𝑡𝑓 − 𝑧𝑐𝑔 = 800 − 240 − 486.9 = 73.1 𝑚𝑚

𝑡𝑓 ℎ𝑖 240 73.12
𝑆 = 𝑏𝑓 ∙ 𝑡𝑓 ∙ (ℎ𝑤 − 𝑧𝑐𝑔 − ) + 𝑡𝑤 ∙ ℎ𝑖 ∙ = 400 ∙ 240 (800 − 486.9 − ) + 160 ∙
2 2 2 2
𝑆 = 1896.4 ∙ 104 𝑚𝑚3

𝑓𝑐𝑡𝑑 = 1.90 𝑀𝑃𝑎

1021.8 ∙ 107 ∙ 160


𝑉𝑟𝑑,𝑐 = ∙ √(1.90)2 + 0.45 ∙ 2.23 ∙ 1.90 ∙ 10−3
𝑆1896.4 ∙ 104
𝑉𝑟𝑑,𝑐 = 202.38 𝑘𝑁 > 𝑉𝐸𝑑 = 100.63𝑘𝑁

Forța tăietoare capabilă calculată anterior crește dincolo de lungimea de transmitere la o


valoare egală cu:

1021.8 ∙ 107 ∙ 160


𝑉𝑟𝑑,𝑐 = ∙ √(1.90)2 + 1.00 ∙ 2.23 ∙ 1.90 ∙ 10−3
𝑆1896.4 ∙ 104
𝑉𝑟𝑑,𝑐 = 241.33 𝑘𝑁

Această forță tăietoare capabilă se folosește până în secțiunea unde efortul unitar de la
partea inferioară este inferior rezistenței betonului la întindere 𝑓𝑐𝑡𝑑 . Secțiunea teoretică unde
se produce prima fisură se determină din relația următoare:

𝑃𝑑 𝑃𝑑 ∙ 𝑧𝑐𝑝 − 𝑀𝐸𝑑 (𝑥𝑐𝑟 )


𝜎𝑐𝑖𝑛𝑓 (𝑥𝑐𝑟 ) = + = −𝑓𝑐𝑡𝑑
𝐴𝑐 𝑊𝑐,𝑖𝑛𝑓

𝑞𝑆𝐿𝑈 ∙ 𝐿 18.04 ∙ 12
𝑉𝑆𝐿𝑈 = = = 108.14 𝑘𝑁
2 2
2
𝑥𝑐𝑟
𝑀𝐸𝑑 (𝑥𝑐𝑟 ) = 𝑉𝑆𝐿𝑈 ∙ 𝑥𝑐𝑟 − 𝑞𝑆𝐿𝑈 ∙
2
𝐼𝑐
𝑊𝑐,𝑖𝑛𝑓 = = 20984.99𝑐𝑚3
𝑧𝑐𝑔

Rezolvând ecuația de gradul 2 𝜎𝑐𝑖𝑛𝑓 (𝑥𝑐𝑟 ) + 𝑓𝑐𝑡𝑑 = 0 se determină poziția lui 𝑥𝑐𝑟 . În acest
caz poziția lui 𝑥𝑐𝑟 este egală cu 1856.1mm, unde forța tăietoare este 74.69 kN.
32/33
În secțiunile fisurate forța tăietoare capabilă pentru elemente fără armătură transversală
este dată de relația 6.2 din EN 1992-1-1:
1
𝑉𝑅𝑑,𝑐 = [𝐶𝑅𝑑,𝑐 𝑘(100𝜌𝑙 𝑓𝑐𝑘 )3 + 𝑘1 𝜎𝑐𝑝 ] 𝑏𝑤 𝑑𝑝

Dar nu mai mică de :

𝑉𝑅𝑑,𝑐 = (𝜈𝑚𝑖𝑛 + 𝑘1 𝜎𝑐𝑝 )𝑏𝑤 ∙ 𝑑

0.18 0.18
𝐶𝑅𝑑,𝑐 = = = 0.12
𝛾𝑐 1.5

200 200
𝑘 = 1+√ =1+√ = 1.52
𝑑𝑝 730

𝐴𝑝 400
𝜌𝑙 = = = 3.4 ∙ 10−3 < 0.02
𝑏𝑤 ∙ 𝑑𝑝 160 ∙ 730

𝑘1 = 0.15
1
𝑉𝑅𝑑,𝑐 = [0.12 ∙ 1.52(100 ∙ 3.4 ∙ 103 ∙ 50)3 + 0.15 ∙ 2.23] 160 ∙ 730 ∙ 10−3 = 94.03 𝑘𝑁

3 1 3 1
2
𝜈𝑚𝑖𝑛 = 0.035 ∙ 𝑘 2 ∙ 𝑓𝑐𝑘 = 0.035 ∙ 1.522 ∙ 502 = 0.465 𝑀𝑃𝑎

𝑉𝑅𝑑,𝑐 = (0.465 + 0.15 ∙ 2.23)160 ∙ 730 ∙ 10−3 = 93.34 𝑘𝑁

𝑉𝑅𝑑,𝑐 = max(94.03 𝑘𝑁; 93.34 𝑘𝑁) = 94.03𝑘𝑁

Forța tăietoare produsă de încărcările exterioare egala cu capacitatea la forță tăietoare a


unei secțiuni fără armătură transversală se află la o distanță de:
𝐿 18.02 ∙ 12.00
(𝑞𝑆𝐿𝑈 ∙ 2 − 𝑉𝑅𝑑,𝑐 ) − 94.03
𝑥= = 2 = 0.783 𝑚
𝑞𝑆𝐿𝑈 18.02

Având în vedere că până la distanța 𝑥𝑐𝑟 secțiunea comprimată de beton are o capacitate
mai mare de decât 𝑉𝑟𝑑𝑐 , rezultă că nu avem nevoie de armătură tăietoare, etrierii fiind dispuși
după criterii constructive.

33/33

S-ar putea să vă placă și