Sunteți pe pagina 1din 4

Efectul Stroop

Unul dintre cele mai cunoscute fenomene în psihologia experimentală este efectul Stroop. Se
numește după J. Ridley Stroop, care a descoperit acest fenomen în 1935 și l-a prezentat tuturor prin
articolul “Studii de interferențe în reacții verbale în serie” în Journal of Experimental Psychology. Cu
toate acestea, această teorie a fost publicată pentru prima dată de Jaensch în 1929 în Germania și a fost
preluată ulterior în lucrările lui James McKeen Cattell și Wilhelm Wundt în secolul XX. Articolul
original a fost una dintre cele mai citate lucrări din istoria psihologiei experimentale. În 1886, Cattell
J.M. scria în lucrarea sa ‘The time it takes to see and name objects’ 1 observația că cititul cuvintelor
devine un automatism în urma unei practici extensive și introduce conceptul de automatism în științele
cognitive. Ridley Stroop consider ca procesele care se desfășoară în mod automat sunt neintenționate,
necontrolate, inconștiente și rapide.2 Sub efectul acestor procese automate, oamenii nu pot să respecte
instructiunea de ‘a nu citi’ pentru că pur și simplu nu pot opri acest automatism.
Stroop a interpretat fenomenul care-i poartă numele în felul următor: „ pare rezonabil să tragem
concluzia că diferența de viteza între citirea numelui culorilor și viteza cu care stabilim ce culoare
vedem este explicată în mod satisfăcător prin diferența de antrenament pe care o avem în exersarea
celor două activități.” Întradevăr, al treilea experiment efectuat de Stroop manipulează variabila
“antrenament” și vine cumva în sustinerea aceastei explicații.
Stimulii prezentați în experimentul lui Stroop pot fi de timpul “neutru”,”congruent” sau
“divergent”. Vorbim de stimuli neutri când se vizualizează doar text sau doar culoare, stimuli
congruenți sunt atunci cand cuvântul “roșu”, de exemplu, e scris cu culoarea roșie și de stimuli
divergenți atunci când cuvântul “roșu” e scris cu verde, asta pentru că răspunsul cerut este numele
culorii ( în primul caz roșu, exact ca și cuvântul scris iar în al doilea caz răspunsul este verde în timp ce
cuvântul pe care subiectul îl citește este “roșu”).
Efectul Stroop pune în evidență existența unui timp de reacție mai scăzut și o creștere a
numărului de greșeli atunci când un cuvânt cum ar fi albastru, verde, roșu, etc. este scris cu o culoare
diferită de valoarea semantică a cuvântului – situația unui stimul divergent așa cum am arătat mai sus.
Scopul experimentului lui Stroop este acela de a evidenția o interferență cognitivă și semantică: în acest
caz de exemplu, mintea tinde să citească în mod mecanic semnificația cuvântului dar culoarea folosită
este alta.
John Ridley Stroop a folosit în experimentul său mai multe versiuni diferite a două teste
esențiale. Cercetătorul a denumit aceste teste Reading Color Name ( RCN) - pentru testele la care
participanții trebuiau să spună cuvintele scrise cu diferite culori și Naming Colored Words (NCW) -

1
James McKeen Cattell : The time it takes to see and name objects – Mind, 1886
2
Moors, A., De Houwer, J.: ‘ Automaticity: a theoretical and conceptual analysis. – 2006
pentru testele la care persoanele testate trebuiau sa spună culoarea cuvintelor ce desemnau nume de
culori. Persoanele testate au evidențiat o creștere semnificativă a timpului necesar pentru completarea
testului NCW, efectul fiind destul de evident la fiecare test chiar și în situația în care testul fusese făcut
deja de câteva ori înainte.
John Ridley Stroop a utilizat în cadrul experimentului patru culori fundamentale – roșu, verde,
galben și albastru. Stroop a explicat importanța vitezei relative a proceselor implicate în experiment, în
sensul că procesele mai rapide le afectează pe cele mai lente – și nu invers.3
În concluzie pentru că un cuvânt se citeste mai repede decât se identifică o culoare interferența se
manifestă în momentul când sarcina subiectului testat este de a numi culoarea și de a ignora sensul
cuvântului. Teoria se confirmă deasemena și în cazul celeilalte descoperiri a lui Stroop și anume că nu
există fenomenul invers al interferenței în sensul că nu se manifestă nici o interferență în cazul în care
subiecții trebuie sa interpreteze sensul cuvintelor și să ignore culoarea. Viteza de interpretare a
cuvintelor scrise cu altă culoare decât cea pe care o denumeau a fost aceeași cu viteza cuvintelor scrise
cu culoare în concordanță cu sensul sau cu culoare neagră.
La acest moment există doua teorii care explică efectul Stroop:
1. Teoria vitezei de procesare care susține că interferența apare deoarece cuvintele sunt citite mai
repede decât identificarea culorilor cu care au fost scrise.
2. Teoria atenției selective care consideră că interferența apare din cauza numelor de culori care
necesită mai multa atenție decât citirea cuvintelor. Rezultatele experimentului Stroop sunt reproductibile
într-o mare măsură așa cum afirma și Mac Leod în lucrarea sa “Half a century of research on the Stroop
effect: an integrative review” în 19914 .
Activitatea de selectarea cuvântului potrivit, în cele două situații diferite, a fost localizată într-o
parte a creierului situată între emisfera dreaptă și emisfera stângă, în girusul frontal al creierului numită
girusul anterior. Această zonă a creierului este implicată într-o serie de procese de gândire și răspunsuri
emoționale.
Atunci când subiecții experimentului citesc un cuvânt sau identifică o culoare, ochii recunosc
cuvântul sau culoarea și transformă senzația în semnale neuronale care sunt transmise – prin fibre
nervoase – creierului. În situația în care trebuie identificată culoarea cu care e scris un cuvânt, în
interiorul celulelor nervoase interconectate prin sinapse se produce confuzia. Dupa ce Stroop a publicat
aceasta descoperire, mulți cercetători au folosit metoda pentru a explora aspecte cu privire la atenție,
învățare, memorie, citire, limbaj și abilități cognitive. 5 Cercetări recente au folosit metoda Stroop pentru
a investiga mecanismele neurale6 si bolile clinice 7.
3
Dyer, F.N.: The Stroop phenomenon and its use in the study of perceptual, cognitive, and response processes 1991
4
Mac Leod, C.M.: Half a century of research on the Stroop effect: an intergrative review –Psychol Bull -1991
5
Mac Leod, , C.M.: Half a century of research on the Stroop effect: an intergrative review –Psychol Bull -1991
6
Mac Leod, C.M., Mac Donald, P.A.: Inter-dimensional interference in the Stroop effect: uncovering the cognitive and
neural anatomy of attention. Trends Cogn.Sci. -2000
7
Williams, J.M.G., Mathews, A., Mac Leod, C.: The emotional Stroop task and psychopathology, Psychol. Bull. -1996
Este interesant de observat faptul că interesul pentru teoria Stroop nu s-a diminuat odată cu
trecerea timpului ci a crescut.
Jim Cheesman si Philip Merikle au realizat o serie de experimente care au ca punct de plecare
experimentul Stroop8. Cei doi au procedat , pentru început, la prezentarea cuvintelor “roșu” sau
„verde” în două moduri: cu timp suficient pentru a fi percepute conștient și cu o expunere foarte scurtă,
fără să fie percepute conștient. Apoi subiecților li s-a prezentat o pată de culoare, fie roșie, fie verde si li
s-a cerut să numească pata de culoare cât mai repede. S-a constatat că răspunsul este mai dificil atunci
când culoarea este precedată de cuvantul care desemnează o altă culoare. S-a constatat că efectul se
manifesta independent de timpul cât este afișat cuvântul. Rezultatele oferă un argument în plus în
sprijinul teoriei că percepția subliminală provoacă reacții automate.
Un aspect interesant în legătură cu experimentul Stroop este faptul ca timp de aproape 30 de ani
aceast studiu nu a mai fost continuat în nici un fel. Abia în anii 60 cercetarea fenomenului a fost reluată
și aprofundată. Una dintre explicațiile acestui fapt este apariția experimentelor controlate de calculator
și apariția capacității de a măsura cu precizie timpul de reacție al subiecților.
Însă studiul care a relansat efectiv cercetarea cu privire la acest fenomen a fost raportat de către
Klein în 19649. Acesta a folosint carduri cu mai mulți stimuli în același format cu cel folosit de Stroop.
Klein a căutat să înțeleagă ce aspecte ale cuvintelor interferează cu denumirea culorilor. În același timp
el a încorporat în cadrul experimentului mai multe condiții noi.
În zilele noastre testele de interferență culoare-sens care au la baza efectul Stroop au o mare
importanță în neuropsihologia clinică. În condiții de interferență Stroop, pacienții cu deficiențe cerebrale
au nevoie de mai mult timp pentru a completa testele, inclusiv testul Stroop. În acest mod testul Stroop
este un mijloc prin care pot fi diferențiați subiecții cu disfuncții cerebrale de subiecții sănătoși. 10 Testul
furnizează deasemenea indicii cu privire la existența unei disfuncții a lobilor frontali, care poate face ca
atenția pacientuli să fie distrasă mult mai ușor, observându-se în acleași timp existența unui
comportament stereotip.
Variante ale testului Stroop includ diferite funcții pentru a studia efectul bilingvismului sau
pentru a investiga efectul interferenței cognitive asupra emoțiilor. Mai mult, a fost utilizat pentru a
studia viteza de procesare a unui stimul, funcțiile executive, memoria de lucru și dezvoltarea cognitivă
în diferite sectoare. Cercetările asupra vârstei de dezvoltare, folosind testul Stroop, arată că timpul de
reacție scade sistematic de la frageda copilărie până la vârsta timpurie. Aceste modificări sugerează că
viteza de procesare crește odată cu vârsta și controlul cognitiv devine din ce în ce mai eficient.

8
Jim Cheesman si Philip M. Merikle: Distinguish conscious from unconscious perceptual processes - Canadian Journal of
Psychology 1987;
9
Klein, G.S. :Semantic power measured through the interference of words with color-naming. Am. J. Psychol - 1964
10
Perret E., The left frontal lobe of man and the suppression of habitual responses in verbal categorical behavior,
Neuropsychologia, 1974 Jul.
Schimbările acestor procese cu vârsta sunt strâns asociate cu dezvoltarea memoriei de lucru și cu diverse
aspecte ale gândirii.
Există mai multe variante ale testului Stroop care sunt frecvent utilizate în medii clinice cu
subiecți cu leziuni cerebrale, care suferă de demență, boli neurodegenerative, tulburare de hiperactivitate
cu deficit de atenție sau tulburări mintale, precum schizofrenia, diferitele forme de dependență și
depresie.
Electroencefalograma și Neuroimagistica funcțională au arătat în timpul testului Stroop activarea
în lobul frontal și mai precis a girusului anterior și a cortexului prefrontal dorsolateral, două structuri
responsabile de monitorizarea și rezolvarea conflictelor. Ca urmare, pacienții cu leziuni frontale au un
scor mai mic la testul Stroop decât cei cu leziuni posterioare.

BIBLIOGRAFIE
 James McKeen Cattell : The time it takes to see and name objects – Mind, 1886
 Stroop, J.R. : Studies of interference in serial verbal reactions. Journal of Experimental
Psychology, 1935
 MacLeod, C. M.: Half a century of research on the Stroop: An integrative review. Psychological
Bulletin, 1991.
 Jim Cheesman si Philip M. Merikle: Distinguish conscious from unconscious perceptual
processes - Canadian Journal of Psychology 1987;
 Klein, G.S. :Semantic power measured through the interference of words with color-naming.
Am. J. Psychol - 1964
 Perret E., The left frontal lobe of man and the suppression of habitual responses in verbal
categorical behavior, Neuropsychologia, 1974
 Dyer, F.N.: The Stroop phenomenon and its use in the study of perceptual, cognitive, and
response processes 1991
 Mac Leod, C.M.: Half a century of research on the Stroop effect: an intergrative review –Psychol
Bull -1991
 Mac Leod, , C.M.: Half a century of research on the Stroop effect: an intergrative review –
Psychol Bull -1991
 Mac Leod, C.M., Mac Donald, P.A.: Inter-dimensional interference in the Stroop effect:
uncovering the cognitive and neural anatomy of attention. Trends Cogn.Sci. -2000
 Williams, J.M.G., Mathews, A., Mac Leod, C.: The emotional Stroop task and psychopathology,
Psychol. Bull. -1996
 Moors, A., De Houwer, J.: ‘ Automaticity: a theoretical and conceptual analysis. – 2006