Sunteți pe pagina 1din 1

Cina cea de taină

„Deci luând pâinea, o binecuvântă şi, frângând, dete ucenicilor; zicând: 《Luaţi, mâncaţi, acesta este
Trupul Meu». Şi luând paharul şi multumind, le dete, zicând: 《Beţi dintru acesta toţi, căci acesta
este Sângele Meu al legii celei noi, care pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor» ” (Matei 26,
26-28).

Aceasta este taina tainelor, prin care Îl primim pe Domnul în casa sufletului nostru, ca să trăim cu El şi
El cu noi (Apocalipsa 3, 20). Dar, o, cât de nebăgată în seamă e această taină! Cei mai mulţi o tot
amână, aşteptând ca boala şi moartea să-i apropie de Cina Domnului. Şi iarăşi, alţii se împărtăşesc cu
nevrednicie. „Să se ispitească tot omul pe sine, că oricare va mânca pâinea aceasta sau va bea
paharul Domnului cu nevrednicie vinovat va fi trupului şi sângelui Domnului” (1 Corinteni 11, 27-28).

Aceştia sunt aceia care se împărtăşesc ca Iuda, dar inima lor e plină de toate fărădelegile. Sf.
Împărtăşire trebuie să fie „cărbunele cel aprins care, atingându-se de buzele noastre, ne curăţă de
păcate (Isaia 6, 5). O împărtăşite ce trăieşte împreună cu toate păcatele n-ajunge nimic.

Preot Iosif Trifa

Lumina Satelor, anul 1924, nr. 15, pag. 3