Sunteți pe pagina 1din 2

Haidem la Betleem...

,, ...Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut
Domnul.”
S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif, și Pruncul culcat în iesle.”
Evanghelia după Luca 2:15,16.

Ca de fiecare dată și anul acesta Sărbătoarea Nașterii ne invită la o călătorie. O călătorie pe care o
facem cu gândul și mai ales cu sufletul. Un drum pe care îl terminăm îngenunchiați în fața unui ,,
Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle” .
Acum două mii de ani, la ,,plinirea vremii”, Dumnezeu cobora la Betleem. Mergând după El, ne
apropiem și noi de locul unde ,,Cuvântul S-a făcut trup”. Tabloul care ne apare înaintea ochilor este
plin de oameni cu preocupări diferite.
Evanghelistul Luca începe de departe, de la Roma, cu un împărat care dorea să știe câți supuși are,
câți oameni sunt la dispoziția lui ca să-l servească. Deși cu câteva luni mai înainte, în Nazaret,
arhanghelul anunțase venirea unui Împărat care va sta pe scaunul de domnie al lui David și a cărui
împărăție nu va avea șfârșit, acum părinții Domnului Isus sunt nevoiți să se supună cezarului de la
Roma. Călătoria de la Nazaret la Betleem a sfintei familii în urma poruncii date de cezar, ne arată că
Hristos a venit în lume ca să slujească ca un rob. Într-o vreme în care am vrea să ni se slujească,
episodul ,,înscrierii” ne arată cum trebuie să ne apropiem de locul unde ne așteaptă Mesia .
Intrând în orășel vedem tot felul de oameni ocupați. Unii aveau rude venite de departe care trebuiau
găzduite, alții făceau ultimele cumpărături înainte de căderea serii. Nimeni nu a observat că în
cetatea lor au intrat doi călători obosiți. Nimeni nu i-a invitat să găzduiască la ei, după obiceiul
străbun. Așa că cei doi drumeți caută un loc de odihnă la ,, casa de poposire”, dar nici aici nimeni
nu avea timp și loc pentru ei. Proprietarii erau prea ocupați. Venirea lui Mesia la ei le strica
planurile și socotelile. Deocamndată nu aveau timp și nevoie de El.
Deseori, parcă ne regăsim și noi în acești oameni. Mereu ocupați, mereu fără timp și mai ales fără
Dumnezeu. După ce El a bătut la ușa noastră, îl lăsăm să plece fară să-i facem loc în viața noastră...
Când s-a înoptat și toată cetatea s-a liniștit, se întâmplă cel mai important eveniment din istorie: ,,Și
a născut pe Fiul ei cel întâi născut. L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle.” Evanghelistul
reușește să ne descrie acest eveniment extraordinar în două propoziții. Parcă ar vrea să ne mustre pe
noi, cei care reușim să umplem Sărbatoarea cu atâtea lucruri inutile. Crăciunul nostru prea plin este
în contrast cu simplitatea celor trei rânduri …
Spre ieslea din Betleem Cerul trimite niște oameni. Sunt păstorii care-și păzesc oile la marginea
cetații. Nu aveau așteptări pentru că erau obișnuiți să fie lăsați deoparte,însă tocmai lor Cerul le
trimite vestea cea mare. Uneori, când nu mai avem așteptări prea mari sau ne-am prea obișnuit cu
Sărbătoarea, este destul să ridicăm privirea spre Cer ca să ne reamintim că ,,ni S-a născut un
Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” Acești oameni ne învață că trebuie să lăsăm treburile
cotidiene deoparte și să ne reamintim că Sărbătoarea înseamnă întâlnirea cu Pruncul din iesle. De
aceea și-au lăsat ei oile pe câmp și au alergat spre staul...
În staul, lângă iesle, stă un bărbat numit Iosif. Logodnica lui tocmai a născut. Deși fusese înștiințat
de înger depre nașterea lui Mesia, este îngrijorat. Odată cu venirea Pruncului în familia lui, are
responsabilități mari. Știe că de acum începe o luptă între el și cei care doresc să ia viața Pruncului.
Exemplul lui învață pe toți cei care-L primesc pe Mesia în viața lor că vor avea de luptat. Învață
toate generațiile care vin după el că Pruncul trebuie protejat.
Jos pe paie stă o Fecioară care înfașă un Copil. Îl privește cu ochii plini de mirare și de mister. A
avut privilegiul să aducă lumii pe Mesia. Ar avea nevoie de liniște pentru ea și pentru Prunc, dar,
deodată, în staul intră niște păstori. Încă sunt înfricoșați de vedenia pe care au avut-o. Au văzut cete
de îngeri care cântau despre Pacea care va fi între cei plăcuți lui Dumnezeu. Maria ,, păstra toate
cuvintele acestea și se gândea la ele în inima ei”, transmițându-ne mesajul că și după ce vor înceta
colindele trebuie să medităm la El.
Îngerii care au vestit primii venirea lui Hristos în lumea noastră, transmit și astăzi același mesaj, că
în ieslea din Betleem ni s-a născut un Mântuitor. Mi-ar plăcea să fim ca îngerii de pe câmpia
Betleemului, să strigăm tuturor cu uimire și bucurie vestea despre cel Atotputernic care scânceşte
într-o iesle.

În orice stare ne găsește și anul acesta Sfânta Sărbătoare, cu toţii suntem îmbrăţişaţi şi învăluiţi de ,,
Lumina venită în lume”. Toți primim Vestea că Dumnezeu, Mesia cel născut în iesle este lângă noi,
și se lasă găsit. Trebuie doar să ne oprim din alergarea noastră și să ne îndreptăm privirile spre Cer
și ochii noștri vor vedea lumina stelei de la Răsărit, urechile vor auzi acordurile corurilor de îngeri
și inimile noastre se vor umple de Pace sfântă.

Seria Viorel - Roma