8.

Proiectul de cercetare
(pentru dizertație)

În acest capitol ne vom referi la proiectul de cercetare, în cazul particular al

lucrării de dizertație. După cum spuneam în capitolul anterior, dizertația este
situată între licență și teza de doctorat, în ceea ce privește aportul de cunoaștere
originală.

Licența nu are un aport original important, este mai ales o reluare a științei deja
știute, o dare de seamă a ceea ce se cunoaște pe un anumit subiect, făcută de
student în propria lui sintetizare și exprimată cu propriul lui discurs. Este de fapt
doar o muncă de sinteză a unei documentări.

Această documentare se face într-o primă fază și în cazul dizertației de master și al

tezei de doctorat. Însă și dizertația și teza de doctorat merg apoi mai departe și
devin cercetare propriu-zisă prin faptul că produc, în măsuri diferite, cunoaștere
originală. În cazul dizertației, documentarea subiectului se trece prin filtrul unei
problematizări, care aparține pe cât posibil studentului, cu niște concluzii,
teoretice și aplicative, de asemenea proprii studentului. Teza de doctorat pretinde
însă ca, din capul locului, chiar subiectul și neapărat problematizarea lui să fie cu
totul originale, ba mai mult, ca autorul să enunțe și să testeze ipoteze proprii pe
marginea lor.

127
• ce este un proiect de cercetare?

Un proiect este un plan de acțiune, de utilizare și de organizare a unor resurse,

pentru a atinge un anumit scop. Proiectul de cercetare este planul după care se
ghidează cercetătorul pentru a ajunge de la problemele puse la cunoașterea nou
produsă.

De ce este nevoie de un proiect al acțiunii înainte de a acționa?... Pentru a putea

lucra ordonat, sistematic, riguros și eficient; pentru a-ți clarifica ție însuți ce și cum
vrei să faci; pentru a estima cât va dura cercetarea; pentru a prevedea resursele
de care ai nevoie; pentru a te asigura că te apuci de ceva fezabil, realist; pentru a
arăta și altora ce și cum vrei să faci; pentru a argumenta de ce are rost să cercetezi
acel subiect; ...sau pentru a cere bani.

Într-adevăr, foarte frecvent, "proiectul de cercetare" se face și pentru obținerea

de finanțare (bursă pentru cercetător, bani pentru materiale, echipamente,
călătorii, cheltuieli diverse etc). Există instituții care finanțează cercetarea și
organizează competiții de proiecte de cercetare pentru acordarea acestor finațări
(grant-uri). Aceste instituții oferă de obicei indicații despre ceea ce așteaptă
evaluatorii din juriile competițiilor de la proiectele depuse, despre cum pretind ele
să fie structurat proiectul și despre ceea ce este mai important de subliniat în
formularea lui. De aceea o privire spre aceste instituții ne poate oferi lecții foarte
utile despre cum se alcătuiește un proiect de cercetare.

De exemplu, dacă cineva ar dori să inițieze un proiect de cercetare despre

influența brutalismului britanic asupra arhitecturii românești din anii 1965-75, ar
putea încerca să caute finanțare la AHRC (Arts and Humanities Research Council)
din Marea Britanie. Ar putea cere bani de deplasări pentru a vizita pe teren
exemplele relevante, pentru a participa la conferințe pe subiecte înrudite și a lua
contact și cu alți cercetători interesați de domeniu, pentru a publica în condiții
grafice bune lucrarea cu care va încheia studiul.

AHRC finanțează proiecte foarte diverse: monografii, articole, editări de carte,

spectacole, filme, emisiuni, creații sonore, expoziții, materiale didactice – toate în
sfera artelor și a cercetării umaniste, în care se încadrează și majoritatea
subiectelor de arhitectură. Se primește și candidatura unor proiecte practice (iar
cel mai adesea arhitecții fac cercetări care nu sunt doar teoretice, ci au și
elemente de practică profesională), dar elementele de practică trebuie să fie
neapărat însoțite de o documentare scrisă a procesului practicii, de o analiză și

128
explicație în text, care să ateste reflecția critică a practicianului asupra practicii
sale.

Dacă vrem să aflăm ce trebuie să conțină un astfel de proiect, ce este important

pentru a defini intenția unei astfel de cercetări, putem găsi indicații pe site-ul
AHRC.1 Există trei elementele fundamentale pe care trebuie să le conțină un
proiect de cercetare, se spune acolo, pentru ca proiectul să fie eligibil, iar aceste
elemente trebuie să fie exprimate cât mai explicit:

1. interogațiile cercetării (research questions): proiectul trebuie să enunțe

o serie de întrebări și probleme pe care vrea să le abordeze cercetarea; să
definească obiectivele care vor fi atinse prin rezolvarea problemelor.

2. contextul cercetării (research context): proiectul trebuie să specifice

contextul în care sunt formulate acele probleme; să explice de ce aceste
probleme sunt importante pentru domeniu; ce alte cercetări s-au mai
făcut deja; care e contribuția particulară a proiectului propus la progresul
cunoașterii și a creativității în domeniu.

3. metodele cercetării (research methods): care sunt metodele de

abordare și de rezolvare ale problemelor puse; cum se motivează logic
alegerea acelor metode, de ce sunt ele cele mai adecvate.

Acestea sunt cerințele specifice AHRC. Însă formularea de mai sus exprimă de fapt
componentele esențiale în orice proiect de cercetare, în general: problema,
contextul și metoda.

• structura lucrării scrise

Aproape întotdeauna, rezultatul final al unei cercetări, de orice fel ar fi aceasta, se

prezintă într-o lucrare scrisă. Dizertația fiind o cercetare de tip teoretic, ea este
prin definiție o lucrare de tip text. Textul scris este așadar obiectivul și produsul
concret al cercetării studentului.

O mare parte din activitatea de cercetare propriu-zisă pentru dizertație va consta

chiar în scrierea propriu-zisă a textului, în munca directă pe discursul articulat în
scris. De aceea, este bine să avem o viziune despre cum va fi structurat acest text,
încă de la început, din faza proiectului de cercetare.

1
http://aces.shu.ac.uk/ahrc/ahrcreview/resources/ahrcdefinition.html (accesat octombrie 2014)

129
Totuși, trebuie precizat că proiectul de cercetare nu este același lucru cu planul
lucrării, deși ambele sunt parte a "comunicării" cercetării. Proiectul e redactat
înainte de cercetare, planul lucrării e definitivat după. Proiectul este prezentarea
planului de acțiune și argumentarea intenției de cercetare, pe când structura
lucrării este organizarea materialului pe care îl comunicăm după ce am cercetat.

Și încă o deosebire importantă: proiectul nu este atât de mult despre subiectul

ales, cât despre acțiunea de cercetare asupra subiectului; planul lucrării, la fel ca
lucrarea finală, este în primul rând despre subiectul cercetat.

În cartea lui despre lucrarea de licență, și Umberto Eco tratează separat ceea ce
face studentul ca acțiune de cercetare, pe de o parte, și structura lucrării ca
rezultat final pe de alta. Mai trebuie observat că Eco se referă la lucrări academice
din domeniul filologic, și că acestea prezintă cercetări de tip teoretic.

După Eco, lucrul la o "teză de licență" (licență pe care el o consideră ca având un

grad de originalitate la nivelul a ceea ce noi considerăm aici nivel de dizertație)
constă în:

1. identificarea unei teme precise

2. documentarea acelei teme, în publicațiile existente
3. sistematizarea acelei documentări
4. explorarea personală a temei de către student, prin prisma
documentației
5. formularea de către student a ideilor și interpretărilor ce decurg din
documentare și din explorarea personală
6. articularea clară a acestor idei în textul lucrării, cu trimiterea la sursele
originale, așa încât oricine altcineva citește lucrarea să poată relua o
explorare a subiectului pe cont propriu. 2

Așa vede deci Eco structura unui proiect de cercetare teoretică în vederea lucrării
de licență. Ultimul punct, al "articulării" în discurs, este de fapt despre redactarea
în textul final, care are o anumită structură. Asta nu înseamnă însă că redactarea
propriu-zisă a lucrării este neapărat făcută numai la sfârșit, după ce totul s-a
lămurit; scrisul se face și din mers. De aceea, structura lucrării se poate propune
pe parcurs sau chiar de la bun început, odată cu proiectul.

Structura lucrării (adică deocamdată planul ei ipotetic) se poate include într-

adevăr de la început în proiectul de cercetare, dar ea este atunci doar un draft, o
primă încercare. Eco numește acest prim plan al lucrării "cuprins-ipoteză"; este un

2
Umberto Eco, Cum se face o teză de licență [1977], Polirom, Iași, 2006, p.22

130
cuprins provizoriu de lucru. Chiar dacă el se va definitiva abia la sfârșit, el apare
totuși și la început, ca o ipoteză de pornire. Cu siguranță planul se va mai schimba
pe parcurs, dar lucrarea se desfășoară totuși mai bine dacă apare și un plan de
redactare ca punct de plecare. 3 După Eco, un cuprins ipoteză are în principiu
următoarea structură:

1. Punerea problemei
2. Cercetările precedente
3. Ipoteza noastră
4. Datele pe care suntem în măsură să le propunem
5. Analiza lor
6. Demonstrarea ipotezei
7. Concluzii și trimiteri la o lucrare succesivă.4

Acest plan de lucrare generic este de fapt o structură-proiect, pentru că nu

descrie numai cum se așează în succesiune capitolele de lucrare, ci ne spune
cumva și ce facem noi de fapt pe parcurs.

– Pornim de la o întrebare-subiect, pe care o enunțăm clar de la început.

– Apoi ne documentăm asupra lucrărilor deja existente pe același subiect
sau pe subiecte apropiate.
– Enunțăm o ipoteză, ideea noastră despre subiect, o interpretare
personală dată problemei.
– Selectăm datele cu care vom lucra, fapte extrase din bibliografie și
cazuri reale, pe care le considerăm legate de subiect.
– Apoi analizăm aceste date, le corelăm, le legăm de ipoteza noastră.
– Articulăm o argumentație a ipotezei noastre, folosind datele analizate,
demonstrând că ideea pe care am afirmat-o se poate susține prin
argumente. În fine, enunțăm clar concluziile studiului.

Mai putem face și observația că "trimiterea la o lucrare succesivă", care termină

de fapt cercetarea undeva în viitor, este privilegiul cercetătorului în domeniul
teoretic, și de altfel al cercetătorului în general. Arhitectul practician, de exemplu,
nu își permite să facă așa ceva. Când angajează un proiect, el trebuie negreșit să-l
și predea la termen, să-l încheie definitiv, pentru ca să poată fi construit.

Poate că o idee despre cum s-ar putea transforma proiectul obișnuit în cercetare
prin proiect ar fi tocmai aceasta, să se găsească modalitatea de a se introduce în
proiectul de arhitectură acest ultim punct, al trimiterii directe la o completare

3
ibid., p.161
4
ibid., pp.164-165

131
viitoare (dacă are un beneficiar care suportă așa ceva). Altfel spus, s-ar lăsa
deschisă evoluția proiectului de arhitectură, s-ar urmări și documenta acea
evoluție, chiar în condițiile fixării proiectului prin construcție. Problema ar fi cum
s-ar putea crea posibilitatea ca un proiect să nu fie înghețat, terminat, ci să
funcționeze în continuare ca un instrument al testării și producerii de cunoaștere
nouă.

• elementele principale ale proiectului de cercetare

În final, să propunem așadar o structură generică pentru proiectul dizertației -

adică prezentarea ante factum a cercetării voastre. Ea nu este chiar structura
lucrării, ci structura planificării acțiunilor care vor conduce la o lucrare structurată.
Proiectul cercetării în vederea lucrării de dizertație conține așadar următoarele
elemente:

1. subiect, 2. argumentație, 3. legare de realitate, 4. metode, 5.surse;

sau cu alte cuvinte:

• ce vreau să cercetez – problema (1.),

• de ce – contextul (2.și 3.) și
• cum – metoda (4. și 5.).

1. subiectul :
– tema cercetării clar enunțată, definită explicit; despre ce e vorba în
lucrare; ce probleme particulare, ce întrebări precise vă puneți legat de
subiect; ce urmărește lucrarea, care este obiectivul cercetării;
– subiectul trebuie să fie de interes în domeniul arhitecturii, să fie
particular (nu o generalitate), să fie relevant (nu banal, trivial, evident; să
merite cercetat); să fie discutabil (nu merită abordat un loc comun,
general acceptat, neproblematic); să fie actual, de interes pentru noi azi.

2. argumentația :
– de ce e important subiectul pentru domeniu, de ce e actual și relevant;
– care e contextul disciplinar lucrării, ce se știe deja și ce nu se știe încă
despre subiect; de ce mai merită cercetat;
– de ce este de interes pentru voi personal;
– care este aportul vostru în legătură cu subiectul, punctul vostru de
vedere, ce credeți că puteți aduce nou și original.

132
 3. legarea de realitate :
– care e realitatea concretă de la care a pornit formularea subiectului, de
la ce fapte reale porniți;
– care e contextul real al lucrării; ce probleme din realitate poate rezolva
o cercetare pe acest subiect;
– ce studii de caz selectați, cum și de unde le selectați.

4. metodele :
– arătați că ați planificat sistematic modul de a desfășura cercetarea;
– spuneți ce faceți efectiv și cum faceți; de exemplu: documentare pe
teren, vizite la obiective arhitecturale; căutați noi surse documentare;
parcurgeți și rezumați bibliografia relevantă existentă pe subiect și pe
teme conexe; sintetizați (stabiliți conexiuni între idei); analizați concepte
teoretice și cazuri particulare; comparați studiile de caz; interviuri;
interpretări de date statistice; etc.

5. sursele :
– ce tipuri de surse de informație folosiți;
– de la ce bază de cunoștințe porniți, ce repere aveți deja în domeniu;
– propuneți o bibliografie preliminară, clasificată; precizați bibliografia
deja parcursă și bibliografia propusă.

• în volume viitoare:

- metode de cercetare
- lucrul cu sursele
- logica discursului
- etica cercetării

133