ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

„PREUNIVERSITARIA ROMAN MUŞAT”

ROMAN
Domeniul: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ
Calificarea profesională: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Forma de învăţământ: CURS DE ZI

PROIECT DE CERTIFICARE A
COMPETENŢELOR PROFESIONALE
NIVEL 5

Îndrumător,
Maistru – instructor,
Angela DAMOC

Candidat,
Rusu V. Elena – Marinela

Roman 2016
Conținutul lucrării

Abrevieri

Argument

Capitolul I

Otologie

Capitolul II

Patologia urechii medii

Capitolul III

Îngrijirea pacienţilor cu otită medie

Concluzii

Bibliografie

Anexe
 MOTTO!

„ Ai grijă de corpul tău, pentru că este singurul loc unde va

trebui să trăieşti”

Jim Rohn
PROCES DE ÎNGRIJIRE A TREI PACIENŢI
CU OTITĂ MEDIE
 CUPRINS

Abrevieri pag. 6
Argument pag. 7

Capitolul I Otologie pag. 8

1.1. Noţiuni de anatomie clinică a aparatului acustico-vestibular pag. 8
1.2. Fiziologia acustico-vestibulară pag. 12

Capitolul II Patologia urechii medii pag. 19

2.1. Agnezia urechii medii pag. 19
2.2. Traumatismele urechii medii pag. 19
2.3. Otită medie acută simplă neperforată pag. 23

Capitolul III Îngrijirea pacienţilor cu otită medie pag. 27

3.1. Planul de îngrijire nr.1 pag. 27
3.2. Planul de îngrijire nr.2 pag. 36
3.3. Planul de îngrijire nr.3 pag. 45

Concluzii pag. 54
Bibliografie pag. 55
Anexe pag. 56

-5-
 ABREVIERI

F.O. Fişă de observaţie

C.P.U. Centru de Primiri Urgenţă
O.R.L. Oto-Rino-Laringologie
V.S.H. Viteza de sedimentare a hematiilor
TGO Transaminaza glutamică oxaloacetică
TGP Transaminaza glutamică piruvică
H.H.C. Hidrocortizon hemisuccinat
T.A. Tensiunea arterială
fl. flacon
f. fiolă
i.m. intramuscular
i.v. intravenos
P. puls
R. respiraţie
T0 temperatură
NaCl Clorură de sodiu
pic. picătură
tb. tabletă
Loc. Localitatea
T.B.C. tuberculoză

-6-
 ARGUMENT

Un vechi proverb omenesc: „Sănătatea este cea mai de preţ avuţie a omului”.
În momentul cel mai neplăcut al existenţei noastre, atunci când nu mai suntem
sănătoşi, ne gândim la două lucruri: la viaţă şi la moarte, la medic şi la Dumnezeu.
Pentru durere există medicul – om care ne aduce la viaţă, dar mai există şi
nursa – omul, care înţelege suferinţa bolnavului, care îl veghează în permanenţă, care
îi întinde o mână de ajutor, câteodată un adevărat Dumnezeu pentru suferinţă celui
bolnav.
Nursa este persoana pregătită pentru un program incluzând:
 Promovarea sănătăţii;
 Prevenirea îmbolnăvirilor;
 Îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mintal, a celor cu deficienţe
indiferent de vârstă, în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de
comunitate.
Am optat pentru această temă deoarece este una din cele mai frecvente boli ale
aparatului auditiv datorate unei igiene proprii individuale exagerate.
Asistenta medicală, în îngrijirile acordate bolnavilor trebuie să ţină cont de
cadrul conceptual al Virginiei Henderson care se bazează pe definirea celor 14 nevoi
fundamentale.
Şi pentru că cineva spunea că „e mai uşor să previi decât să vindeci”, rolul
profilaxiei este foarte important.
Voi prezenta în cele ce urmează noţiuni de boală, profilaxie, îngrijiri şi
tratament a unor pacienţi cu otită medie.

-7-
 CAPITOLUL I
OTOLOGIE

1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE CLINICĂ A APARATULUI

ACUSTICO-VESTIBULAR

Aparatul acustico-vestibular, ca orice analizator, este alcătuit dintr-un segment

periferic (urechea externă, medie şi internă), un segment intermediar (calea acustică
şi vestibulară) şi un segment central sau de percepţie (centrii auditivi corticali,
subcorticali şi centrii echilibrului).
Embriologic, la dezvoltarea aparatului acustico-vestibular participă ectoblastul
(labirintul membranos, tegumentul urechii externe), endoblastul (trompa Eustache şi
mucoasa urechii medii) şi mezoblastul (capsula osoasă a labirintului, elementele
osiculare, muschii osiculari, cartilajul urechii externe).

1.1.1. Urechea externă

Este alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern.

Pavilionul auricular, inserat între apofiza mastoidă şi articulaţia temporo-
mandibulară, este reprezentat de un schelet cartilaginos elastic acoperit de un
tegument subţire, aderent la pericondru pe faţa externă. Traumatismele la acest nivel
pot produce o decolare a pielii si pericondrului cu formarea othermatomului.
Conductul auditiv extern, lung de 25 – 30 mm, este format dintr-un segment
cartilaginos extern şi un segment osos, mai scurt, situat în grosimea osului temporar.
Pentru realizarea unei otoscopii eficiente este necesară anularea unghiului dintre cele
două porţiuni, prin tracţionarea pavilionului în sus şi în posterior. Tegumentul care
căptuşeşte conductul estesubţire, aderent la periostul subiacent în porţiunea ososasă şi

-8-
mai gros, conţinând foliculi piloşi şi glande ceruminoase în porţiunea cartilaginoasă.
La acest nivel pH-ul este acid (5,0 – 6,8). Alcalinizarea mediului favorizează
dezvoltarea otitelor externe. Raporturi anatomice mai importante sunt cu: articulaţia
temporo-mandibulară-anterior, cu glanda parotidă – inferior, cu atica, antrul
mastoidian şi celulele adiacente prin peretele postero – superior al conductului osos,
la nivelul căruia poate apărea o fistulă în mastoiditele acute.
Drenajul limfatic al pavilionului şi conductului auditiv se face de către
ganglionii parotidieni, retro- şi subauriculari şi cervicali superiori profunzi.
Inervaţia senzitivă este asigurată de nervul trigemen prin nervul auriculo –
temporar, vag (stimularea peretelui posterior al conductului la otoscopie produce
reflex de tuse) şi ramuri senzitive din nervul facial (hipoestezia peretelui postero –
superior al conductului la neurinomul de acustic).

1.1.2. Urechea medie

Este alcătuită din casa timpanului împreună cu lanţul osicular şi anexele

acestuia: trompa Eustache şi sistemul celular mastoidian.
Casa timpanului este o cavitate aeriană interpusă între urechea externă şi
urechea internă, traversată de lanţul osicular. Este divizată în trei etaje:
 recesul epitimpanic (stica),
 mezotimpanul,
 recesul hipotimpanic.
Atica se continuă cu antrul mastoidian printr-o porţiune mai îngustă – aditus ad
antrum – a cărui mucoasă hiperplaziată în inflamaţiile cronice poate genera o
deficienţă de drenaj a celulelor mastoidiene.
De asemenea, multiplele formaţiuni care despart epi- de mezotimpan (lanţul
osiular, nervul coarda timpanului, ligamente, repliuri mucoase), ca şi configuraţia
anatomică specială, pot favoriza o aerare defectuoasă pentru atică, cu retenţia
secreţiilor în inflamaţii. Recesul hipotimpanic este în raport cu golful venei jugulare.

-9-
 Membrana timpanică formează peretele lateral al casei fiind constituită din
pars tensa şi pars flaccida, având în structură cinci straturi histologice: epidermic,
epitelial extern, lamina propria, epitelial intern şi mucos.
Peretele intern (labirintic) alcătuit din baza stâncii temporalului are ca repere
importante: promontoriul, fereastra ovală (vestibulară), fereastra rotundă (timpanică),
sinus tympani.
Mucoasa care căptuşeşte cavităţile urechii medii este de tip pseudostratificat
ciliat în jurul orificiului trompei Eustachio şi epiteliu cubic stratificat în rest, cu celule
mucoase şi glande submucoase. În diverse afecţiuni inflamatorii cronice se observă o
hiperplazie glandulară, edem submucos, hipervascularizaţie etc. Persistenţa după
naştere a ţesutului embrionar mezenchimatos poate obtura complet epitimpanul,
favorizând dezvoltarea aticitei cronice.
Trompa Eustachio face legătura între urechea medie (casa timpanului şi
complexul antico-mastoidian) şi rinofaringe. Dimensiunile sale sunt variabile în
funcţie de vârstă. La adult, cele 2 treimi anterioare sunt cartilaginoase, iar treimea
posterioară este osoasă. La sugari, porţiunea osoasă reprezintă mai mult de jumătate
din lungimea trompei. Direcţia variază, de asemenea, cu vârsta. La adult ea realizează
o înclinare de 450 faţă de orizontală, în timp ce la copil această înclinare este de
numai 100.
Lumenul trompei poate fi asemănat cu două conuri reunite prin vârfurile lor.
Orificiul posterior, timpanic, al trompei este ovalar, cu diametrul pe 5/2 mm. Orificiul
anterior, faringian, se prezintă la adult ca o fantă verticală, dispusă în unghi drept în
raport cu baza craniului. Acest orificiu are un diametru de 8 – 9 mm. Porţiunea
mijlocie a trompei (istmul tubar) are un diametru de 1 – 2 mm. La sugari, istum are
întotdeauna un diametru mai mare de 3 mm. În mod obişnuit, lumenul tubar este
închis. Trompa se deschide periodic în timpul deglutiţiei, căscatului sau strănutului,
permiţând egalizarea presiunii aerului din cavităţile timpano – mastoidiene cu
presiunea atmosferică. Mecanismul deschiderii trompei este muscular. Muşchiul
peristafilin extern (tensor velopalati) realizează prin contracţie deschiderea activă a
trompei. Închiderea trompei cartilaginoase începe la capătul său istmic postero-extern
- 10 -
şi progresează spre capătul antero-intern. Relaxarea se produce în acelaşi mod.
Această alternanţă de perioade active cu perioade de relaxare conferă trompei un rol
de trompă care asigură funcţia echipresivă.
Mastoida conţine în structura sa cavităţi aeriene anexe ale urechii medii (cea
mai dezvoltată – antrul mastoidian), legate între ele, prezentând o mare variabilitate
în ceea ce priveşte gradul de pneumatizare. Este caracteristică diminuarea sau
absenţa pneumatizării în otita medie cronică.

1.1.3. Urechea internă

Urechea internă este alcătuită dintr-un sistem de canalicule – labirint.

Labirintul osos, provenit din capsula labirintică formată prin osificare enchondrală
poate prezenta anomalii histopatologice şi biochimice, în cursul unor afecţiuni osoase
sistemice (boala Paget, osteodistrofie) sau localizate (otoscleroză).
Labirintul membranos este format dintr-o cavitate ce conţine endolimfă.
Perilimfa separă labirintul membranos de peretele intern al labirintului osos.
Vestibului membranos este format din două vezicule – utricula şi sacula – care conţin
maculele în care se găsesc receptorii senzoriali periferici sensibili la stimulările
acceleraţiei liniare. Cele trei canale semicirculare conţin receptori stimulaţi de
acceleraţiile angulare, situaţi în crestele ampulare.
În canalul cohlear, pe membrana bazilară se află organul Corti, receptorul
analizatorului acustic, format din epiteliul senzorial şi membrana tectoria.

- 11 -
 1.2. FIZIOLOGIA ACUSTICO – VESTIBULARĂ

1.2.1. Noţiuni generale de fiziologie a audiţiei

Auzul, respectiv senzaţia auditivă, este un fenomen complex care necesită

existenţa şi sumarea a două energii: vibratorie şi nervoasă, bioelectrică.
În toate manifestările vieţii de relaţie, fenomenul fizic sonor este reprezentat de
o mişcare ondulatorie, sinusoidală a moleculelor de aer, de modificări alternative de
compresie şi de decompresie ale mediului elastic aerian, de o vibraţie al cărui ritm
variază în cadrul unor limite care o fac aptă să fie captată de urechea umană.
Ca etalon al acestor schimbări de presiune, a mişcărilor vibratorii, se foloseşte
în acustică o unitate cunoscută sub numele de vibraţie dublă, de perioadă sau fază, de
ciclul sonor.
Vibraţia dublă sau circul sonor este reprezentat de asocierea a trei mişcări: de
compresie, de decompresie, de revenire la poziţia iniţială.
Vibraţia dublă, perioada, faza sau ciclul sonor, este definit de timpul în care
particulele moleculare de aer execută aceastămişcare sinusoidală.
Să luăm ca exemplu faptul că mişcarea se execută într-a suta parte din secundă.
Aceasta înseamnă că ea se va repeta de 100 de ori pe secundă, adică vor exista în
total 100 de mişcări ondulatorii.
Frecvenţa sunetului respectiv va fi dată, prin urmare, de numărul de 100
vibraţii duble.
Dacă acest număr de mişcare pe secundă este mic, sunetul este definit ca având
o frecvenţă joasă sau fiind de tonalitate gravă, cum sunt cele până la 500 duble
vibraţii. Dacă numărul de ciclii pe secundă este mare, de exemplu 4000, 8000 etc. ,
sunetul este definit ca având o frecvenţă înaltă sau o tonalitate acută. Dacă numărul
de vibraţii pe secundă este intermediar (500, 1000, 2000 vibraţii duble pe secundă),
sunetul este considerat ca având o frecvenţă medie sau tonalitatea vocii de
conversaţie.

- 12 -
 Urechea normală, indemnă de orice trecut patologic, a unui om tânăr de 20 de
ani, înregistrează toate fenomenele sonore cuprinse între 16 şi 32000 vibraţii duble pe
secundă. Toate sunetele cu frecvenţă mai mică de 16 vibraţii duble pe secundă se
numesc infrasunete şi ele nu sunt percepute de urechea omului.
Toate fenomenele sonore, care depăşesc 18000 duble vibraţii pe secundă, sunt
ultrasunete şi captarea lor devine supărătoare şi chiar vătămătoare pentru ureche, care
nu le mai înregistrează ca senzaţii sonore, ci ca senzaţii dureroase.
Între aceste limite extreme ale auzului uman – 16 şi 18000 vibraţii duble pe
secundă – se găsesc numeroase sunete, care alcătuiesc împreună câmpul auditiv tonal.
În acest câmp auditiv, muzicologii disting şi descriu mai multe game. O gamă
muzicală este compusă din şapte note – do, re, mi, fa, sol, la, si. Ultima notă „si” este
urmată de un semn „Ut”, care marchează începutul gamei următoare. De la acest
semn Ut este cea de-a 8 – a notă care se găseşte situată la o anumită distanţă de
semnul Ut precedent.
Cele două semne Ut sau note opt sunt înrudite prin faptul că frecvenţa uneia
reprezintă dublul frecvenţei celeilalte. Spre exemplu 500 x 2 = 1000, 1000 x 2 = 2000
şi aşa mai departe. În câmpul auditiv tonal există 10 octave.
Pe planul fiziologiei auditive, fenomenul sonor necesită să fie cunoscut atât din
punct de vedere al frecvenţei, cât şi din cel al intensităţii. Unitatea fizică a intensităţii
unui sunet este microwatul acustic/cm2.
Unitatea audiometrică este decibelul, care obiectivează pentru urechea umană
creşterea senzaţiei auditive în raport de intensitatea sonoră. Weber şi Fechner, prin
legea psihofizică care le poartă numele, au stabilit raportul sau relaţia dintre aceste
două unităţi: cea fizică şi cea psihică, arătând că în timp ce intensitatea creşte în
progresie geometrică, senzaţia sonoră creşte în progresie aritmetică, sau în termeni
algebricisenzaţia sonoră reprezintă logaritmul intensităţii. Aceasta înseamnă că pentru
ca senzaţia sonoră să crească progresiv de 1, 2, 3, 4 ori, energia care o produce,
respectiv intensitatea sunetului, trebuie să fie de 10, 100, 1000 de ori mai mare. Un
grad de senzaţie sonoră necesită, aşadar, 10 grade de energie sau intensitate.

- 13 -
 În audiometrie, toate măsurătorile se fac în raport cu un etalon de intensitate
stabilit în mod arbitrar ca zero decibeli. Acest zero decibeli corespunde la 10
microwati/cm2.
Fiziologic se poate aprecia că decibelul este cea mai mică unitate de măsură cu
care senzaţia sonoră poate diferenţia intensitatea unui sunet, în mediu fără zgomot.
Decibelul este a 10 – a parte dintr-un bell, unitate de intensitate mai puternică
care nu poate fi utilizată în practica audiometriei.
Numele de bell a fost dat de fizicienii acustici în memoria lui Alexander
Graham Bell, inventatorul telefonului.
Aplicând legea lui Weber şi Fechner şi la celălalt parametru – cel al frecvenţei
– constatăm că octava este legată de vibraţia dublă pe secundă prin aceeaşi relaţie
logaritmică.
Câmpul auditiv uman posedă o zonă hipersensibilă cuprinsă între frecvenţele
250 şi 4000 vibraţii duble pe secundă, având un maximum la frecvenţa 3000.
Existenţa acestei zone hipersensibile în frecvenţele vocii de conversaţie explică de ce
acumetria fonică şi audiometria vocală nu pot să depisteze pierderile moderate de auz
existente în câmpul audiitiv la frecvenţele 250, 500, 1000, 2000.
Aceşti bolnavi, deşi au o pierdere de 20 – 25 decibeli la nivelul uneia din aceste
frecvenţe, nu se plâng de scăderea auzului decât în momentul în care un episod
inflamator cataral nazofaringian şi tubotimpanic adaugă încă o pierdere de 10 – 15
decibeli. Această pierderemai mare de 30 decibeli în zona frecvenţelor vorbirii
curente are, prin urmare, o mare importanţă pentru auzul practic şi social al
oamenilor.
Auzul scade în raport cu vârsta şi declinul acesta începe pentru sunetele acute
după vârsta de 21 de ani. Din frecvenţele sonore de 8000 vibraţii duble se pierd câte
10 decibeli cu fiecare 10 ani de vârstă, iar din cele 4000 de vibraţii duble câte 8,8
decibeli. În frecvenţa 2000 se pierde un total de 13 decibeli între 21 şi 50 de ani, iar
în următorii 30 de ani un total de 27 de decibeli, ceea ce revine la 9 decibeli pentru
fiecare 10 ani.

- 14 -
 În frecvenţa 1000 vibraţii duble pe secundă se pierd câte 4 decibeli la fiecare
10 ani iar în frecvenţa 100 vibraţii duble numai câte 2,75 decibeli la fiecare 10 ani.
Acestea sunt aşadar componentele presbiacuziei.
Din cele expuse se înţelege că surditatea este un proces patologic dinamic, în
care barierele dintre sindromul de „transmisie” şi cel de „recepţie” sunt cu totul
arbitrare şi în fiecare factorii evoluţie şi timp joacă un rol hotărâtor. În privinţa
factorului timp, participarea lui în determinarea variatelor aspecte de hipoacuzie este
ilustrată de otita catarală cronică cu surditate de transmisie, care în timp se transformă
într-o timpanolabirintoză cu surditate mixtă. O surditate prin traumă profesională
realizează la început o scădere în „V” cu tulburări auditive limitate la anumite
frecvenţe (4000) ca apoi, în timp, curba deficitului auditiv să se lărgească şi să
cuprindă tot mai multe frecvenţe. Procesul dialetic al scăderii funcţiei auditive este
ilustrat cel mai sugestiv în presbiacuzie.
În concluzie, urechea este un analizator care funcţionează ca un tot unitar, în
care activitatea fiecărui segment se oglindeşte în scoarţa cerebrală, care intervine
activ, reglând şi coordonând activitatea periferiei.
Desigur, un proces cortocerebral complex care este fenomenul de
inteligibilitate, face ca între acuitatea auditivă pentru frecvenţele pure şi acuitatea
pentru voce să existe de cele mai multe ori un decalaj în favoarea celei dintâi.
Dar acumetria fonică, pentru simplitatea ei este şi în special pentru conţinutul
ei bogat (frecvenţe multiple, timbre variate, inflexiuni şi nuanţări, participarea puterii
de înţelegere şi asociaţie a bolnavilor), precum şi pentru faptul că este metoda cea
mai la îndemână medicului practician, păstrează o deosebită importanţă practică.

1.2.2. Noţiuni de fiziologie a echilibrului

Funcţia echilibrului este integrată în categoria reflexelor de postură, respectiv

în activitatea complexă a reacţiilor motorii ale sistemului nervos central.
Echilibrul, înţeles ca o noţiune pur fizică, este starea de repaus a unui corp aflat
sub acţiunea unor forţe care se anihilează reciproc şi în mod perfect unele pe altele.
- 15 -
 Definit din punct de vedere fiziologic, echilibrul nu poate fi considerat ca o
stare de repaus permanent, deoarece noţiunea aplicată la om se referă la un corp viu,
ale cărui componente se găsesc în permanentă activitate.
Într-o anume atitudine considerată ca o stare de echilibru perfect, corpul nostru
suferă oscilaţii continue. Menţinerea poziţiei de echilibru pentru o fiinţă vie compusă
din segmente articulate nu este posibilă decât dacă intervin o serie de contracţii
musculare perfect coordonate, care să menţină centrul de gravitate al corpului
deasupra planului de susţinere.
Dacă alături de acest echilibru static luăm în consideraţie echilibrul dinamic
(echilibrul în mers), constatăm că acesta este asigurat de o secvenţă de atitudini
diferite care se succed ritmic, mai încet sau mai repede. Forţele care intervin,
respectiv greutatea corpului şi activitatea musculară care o deplasează sau o reţin
fiind întotdeauna aceleaşi, echilibrul în mişcare va fi obţinut prin armonizarea
perfectă a activităţii musculare care reglează deplasarea în funcţie de energie, de timp
şi de spaţiu, asigurând permanent între două atitudini determinate o perfectă
echivalenţă a forţelor prezente.
Aşadar noţiunea de echilibru este legată de aceea a unei coordonări a
contracţiilor musculare.
Organele sau mecanismele care ţin sub comanda lor această activitate,
musculară şi intervin în funcţia echilibrului său sunt:
 sensibilitatea superficială şi profundă;
 vederea;
 labirinturile vestibulare.
Comportarea funcţională a labirinturilor vestibulare poate fi interpretată ca fiind
aceea a unui organ tactil specializat. Diferitele mişcări şi poziţii ale capului reprezintă
totalitatea excitaţiei, tot atâţia stimuli transmişi prin intermediul lichidelor labirintice
celulelor neurosenzoriale vestibulare. Astfel, fiecare mişcare a capului provoacă
deplasarea lichidului endolimfatic care excită terminaţiile nervoase crestelor
ampulare ale canalelor semicirculare, precum şia maculelor utriculo-saculare.
Această funcţie de control a poziţiei capului în spaţiu, de semnalizare, segmentul
- 16 -
labirintic al aparatului vestibular o îndeplineşte aşadar prin sistemul celor trei canale
semicirculare şi a otoliţilor. Mişcările capului sunt coordonate în general cu mişcările
corpului şi reprezintă tot atâţia stimuli externi care sunt integraţi la nivelul crestelor
ampulare prin mişcările de rotaţie şi la nivelul maculelor utriculo-saculare pentru
mişcările unghiulare. Deplasarea capului în spaţiu presupune sumarea mişcărilor de
rotaţie cu a celor unghiulare şi cu altele, astfel că toate impulsurile care sosesc la
canalele semicirculare şi la otoliţi sunt concomitente.
Prin intermediul nervilor semicirculari, a nervilor utricular şi sacular, aceşti
stimuli ajung la ganglionul nervos vestibular.
Rolul labirintului vestibular este de informare a centrilor nervoşi vestibulari de
felul cum este orientat în fiecare moment capul şi de mişcările pe care el le execută –
ceea ce înseamnă că participă la declanşarea reacţiilor care au drept scop sămenţină
capul în poziţie normală şi să păstreze astfel permanenţa câmpului vizual.
Prin acelaşi mecanism de orientare, labirintul vestibular intervine în ansamblul
activităţii musculare care are drept efect echilibrul trunchiului şi al extremităţilor, atât
în starea de repaus cât şi în mers.
Simultan se produce însă şi o informare importantă a centrilor nervoşi
vestibulari, pornită atât de la receptorii sensibilităţii profunde, tendino-musculo-
articulari cât şi de la cei vizuali.
În starea de echilibru există prin urmare o activitate nervoasă spontană
stabilizată, cu deosebire a canalelor semicirculare care prevalează asupra celei a
aparatului otolitic. Activitatea canalului semicircular extern este mai diferenţiată faţă
de activitatea celorlalte canale, exercitând asupra reacţiilor observate în labirintologia
umană o influenţă preponderentă.
De le ganglionul nervos vestibular, această activitate bioelectrică spontană sub
formă de influxuri nervoase repetate cu frecvenţă uniformă, ajunge pe calea fibrelor
radiculare periferice ale nervului vestibular la nucleii nervoşi vestibulari din bulb.
La nivelul acestora există, de asemenea, o permanentă activitate, care ar fi mult
tulburată dacă influxurile emise de organul senzorial periferic ar înceta brusc. În
continuare, regăsim această activitate nervoasă la nivelul arcului nervos reflex stabilit
- 17 -
cu nucleii motori ai globilor oculari şi la nivelul conexiunilor cu coarnele anterioare
ale măduvei spinării. Aceasta este calea de comandă pentru unele grupe de muşchi ce
sunt destinate să întreţină un tonus permanent şi necesar.
Funcţia normală a labirinturilor vestibulare apare astfel ca un mecanism reflex.
Ori de câte ori această activitate nervoasă vestibulară este dereglată prin
excitaţii supraliminare – aşa cum se petrece în anumite boli – apare ameţeala sau
vertijul labirintic, ca senzaţie subiectivă şi conştientă care exprimă iritaţia
formaţiunilor neurosenzoriale şi care este integrată cortico-cerebral.
În plus excitaţiile anormale ale crestelor ampulare din canalele semicirculare
provoacă două feluri de tulburări:
 unele care interesează musculatura globilor oculari şi care se
obiectivează prin apariţia nistagmusului;
 altele care interesează aproape toate grupele musculare ale corpului,
tulburări ce devin manifeste la proba braţelor întinse, la proba indicaţiei şi la aceea a
mersului în stea.

- 18 -
 Cap II . PATOLOGIA URECHII MEDII

2.1. AGNEZIA URECHII MEDII

Poate fi totală atunci când lipseşte cavitatea timpanică şi conţinutul ei auricular.

Poate fi parţială când lipsesc doar unele porţiuni din elementele anatomice,
care au fost amintite.
La nivelul lanţului auricular putem întâlni: anomalii de formă, de număr
(osişoare supranumerar), absenţa unuia sau mai multor osişoare sau porţiuni ale
acestora, anomalii de sudură sau articulare intraosişoare.
La nivelul ferestrelor labirintice se pot observa obstruări osoase totale sau
parţiale.
Traiectul canalului facialului poate să prezinte anomalii.
Agnezia urechii mijlocii este asociată cu imperforaţia conductului auditiv
extern.
Corectarea chirurgicală este necesară. Ea se face după tehnica
timpanoplastiilor.

2.2. TRAUMATISMELE URECHII MEDII

 Traumatismul timpanului poate fi produs prin instrumente (agrafă, ac de

tricotat, cui, chibrit etc.) cu care unele persoane obişnuiesc să se scarpine sau să-şi
facă toaleta urechii.
Timpanul poate fi lezat deasemena prin diferenţe de presiune brutale şi, în
sfârşit, în cursul unei fracturi a cadrului timpanal determinată de un traumatism sau
un accident.
Simptomatologie: bolnavul resimte imediat o durere vie în ureche însoţită de
otorogie, surditate şi zgomote în ureche. După câteva zile, dacă nu se iau măsurile
terapeutice necesare, apare suprainfecţia. Tratamentul constă în administrarea de
- 19 -
antiinflamatorii şi antibiotice, toaleta timpanului şi a conductului auditiv extern. De
cele mai multe ori această atitudine terapeutică este suficientă pentru a asigura
vindecarea. În cazul apariţiei unei suprainfecţii retrograde survine otita supurată care
se tratează după principiile ce vor fi descrise la capitolul respectiv.
 Fractura pereţilor cutiei timpanice este de obicei consecutivă unei fracturi
a bazei craniului, fractură care interesează concomitent şi urechea internă sau sunt
reflectate la cutia timpanică de la stânca temporalului.
Timpanul poate rămâne intact însă conţinutul cutiei timpanice suferă o serie de
agresiuni care determină luxaţii sau fracturi ale lanţului osicular însoţite de
hipoacuzie, hemotimpan, tulburări labirintice.
Barotraumatismul urechii medii este provocat de variaţiile bruşte ale presiunii
atmosferice şi este observat cu precăderela muncitorii care lucrează la cheson, la
scafandri şi la aviatori.
Progresiv cu ascensiunea la altitudini mari, la care presiunea atmosferică scade,
presiunea aerului conţinut în cavităţile cutiei timpanice şi în celulele mastoidiene
suferă o creştere relativă. Când coborârea de la mari înălţimi se face brusc, cum este
cazul avioanelor turboreactoare, presiunea atmosferică ambiantă suferă o creştere
rapidă, iar cea a aerului conţinut în cavităţile timpano-mastoidiene scade. Cu cât
diferenţa dintre cele două presiuni – pozitivă şi negativă – se produce mai brusc, cu
atât cresc şanşele apariţieiunei hemoragii cu ruptura membranei timpanice.
 Fracturile stâncii temporalului sunt frecvente în cadrul traumatismelor
craniene. În funcţie de incidenţa aceastor traumatisme pot exista leziuni la nivelul
timpanului şi cutiei timpanice, la nivelul lanţului osicular, la nivelul cohleei şi
labirintului.
Din punct de vedere radio - anatomo – clinic întâlnim mai frecvent
următoarele tipuri de fracturi ale urechii medii şi interne:
 Fracturile timpano – labirintice interesează urechea mijlocie şi urechea
internă. Este vorba de fracturi axiale în raport cu axul stâncii temporare sau fracturi
oblice posterioare.

- 20 -
 Bolnavul prezintă otoragie, poate apărea o paralizie facială (în cazul
interceptării canalului Fallope) şi un sindrom vestibular important cu areflexie
vestibulară şi surditate de tip recepţie nervoasă totală.
 Fracturile labirintice fără leziuni la nivelul urechii mijlocii. Acestea
interesează numai urecheainternă, sunt fracturi transversale, iradiate la stâncă sau
limitate numai la stâncă. Se traduc prin areflexie vestibulară şi surditate totală de
recepţie nervoasă. Datorită supraadăugării edemului, într-o fază mai tardivă poate
apărea paralizia facială.
 Fracturile timpanice extralabirintice, denumite şi fracturi logitudinale,
interesează numai urechea mijlocie, traiectul de fractură trecând, fie înaintea, fie
înapoia nucleului labirintic pe care nu îl afectează. Se traduc clinic prin otoragie,
otoscopia evidenţiază ruptura timpanului. Se înregistrează o hipoacuzie de transmisie
sau o hipoacuzie de tip mixt, însă niciodată o surditate totală. Dacă fractura determină
şi o luxaţie a lanţului osicular, surditatea de transmisie se accentuează.
Tratament. Tratamentul imediat constă în deşocarea bolnavului, antibioterapie
şi antiinflamatorii. Tratamentul ulterior este pur otologic şi constă în combaterea
infecţiei supraadăugate, efectuarea unei mastoidectomii sau a unei labirintotomii.
Dacă există o surditate de transmisie pură, explorarea chirurgicală a lanţului osicular
se impune. Prezenţa paraliziei faciale necesită o decomprimare a facialului sau o
refacere a acestuia prin deschiderea canalului osos.
 Comoţia labirintică este secundară unui traumatism cu sau fără fractură.
Între traumatismele care pot produce o comoţie la nivelul labirintului se numără şi
traumatismul sonor.
Traumatismul antrenează la nivelul labirintului un edem cu hipertensiune
secundară în urechea internă însoţit de o comoţie cerebrală concomitentă.
Din punct de vedere al manifestării clinice se pot întâlni două aspecte:
a) comoţia labirintică veritabilă care se manifestă prin fenomene de comoţie
cerebrală, stare de şoc şi vertij de tip periferic bine sistematizat, cu nistagmus de
poziţie, semnul Romberg pozitiv şi deviaţie de partea bolnavă la proba mersului în

- 21 -
stea. Electronistagmografia evidenţiază o hipovalenţă labirintică de partea bolnavului.
Din punct de vedere cohlear bolnavul prezintă o hipoacuzie de recepţie nervoasă;
b) comoţia cerebrală cu tulburări vestibulare – în această formă în prim plan se
situează simptomele cerebrale. Simptomatologia vestibulară este mult mai estompată,
poate lipsi nistagmusul, tulburările neurovegetative şi modificările din proba
Romberg.
 Traumatismul sonor (trauma acutică profesională). Este cunoscut sub
denumirea de sonotrepidoză, deoarece efectul nociv al zgomotului se sumează şi se
amplifică cu cel al trepidaţiilor.
Dacă organul auditiv este supus un timp îndelungat unui zgomot ce depăşeşte o
intensitate de 90 – 100 db, la care se asociază trepidaţii, capacitatea lui funcţională
scade treptat şi bolnavul respectiv poate ajunge la surditatetotală, la coafoză. Acest
efect traumatizant al zgomotului şi trepidaţiilor se întâlneşte la muncitorii care
lucrează în metalurgie, filaturi, ţesătorii, mori de ciment, şantiere, bancuri de probă
ale motoarelor de avion, la cei din industria lemnului, precum şi la nituitori, cazangii,
mecanici de locomotivă etc.
Simptomatologia surdităţii profesionale începe cu scăderea moderată a auzului
pentru vocea şoptită şi o scădere audiometrică a frecvenţei 4000 ambele simptome
retrocedează în ziua de repaus sau după câteva ore de la ieşirea din mediul zgomotos.
Într-o a doua fază scăderea audiometrică se accentuează la frecvenţele acute şi
hipoacuzia devine permanentă. În cea de a treia perioadă, cam după 10 – 51 ani de
activitate în zgomot se constată o surditate pronunţată care interesează întreaga scară
tonală, implicit frecvenţele vocii de conservaţie, respectiv 500 – 1000 şi 200 duble
vibraţii pe secundă.
Aşadar, în acţiunea sunetelor şi trepidaţiilor asupra organului auditiv se pot
deosebi trei perioade: perioada de adaptare, în care alterările funcţionale dispar
repede şi complet după încetarea acţiunii sunetului; perioada de oboseală, în care apar
reacţii patologice care durează timp îndelungat; perioada de traumă acustică sau
surditate profesională constituită, care este definitivă, ireversibilă.

- 22 -
 Măsurile de profilaxie generală şi individuală se bazează pe depistarea
caracteristicilor fizice ale zgomotului şi trepidaţiilor, iar selecţia medicală are ca
obiectiv depistarea reacţiei individuale la hiperexcitaţia acustică prin stabilirea
periodică a pragului audibilităţii înainte, în timpul şi după activitatea în mediu cu
poluare sonotrepidozică.

2.3. OTITA MEDIE ACUTĂ SIMPLĂ NEPERFORATĂ

(otita congestivă sau otita catarală)

Se caracterizează printr-o inflamaţie exsudativă a timpanului şi mucoasei

urechii mijlocii, însoţită de otalgie şi hipoacuzie. Are tendinţa la vindecare, chiar
spontan, dar este într-o oarecare măsură susceptibilă la complicaţii mastoidiene sau
endocraniene.
1. Otodinia sau otalgia prin leziune otologică
Leziuni externe ale pavilionului
 dermite;
 plăgi, contuzii;
 pericondrită, abces
 nodul
Leziuni ale conductului auditiv extern
 corpi străini
 otite externe, localizate sau difuze
 zona zoster
 tumori infectate
Leziuni ale timpanului
 otite medii acute
 otite medii cronice reacutizate

- 23 -
2. Otalgia – durerea în afara suferinţei auriculare
Dureri reflexe:
 dentare
 faringiene (cancer de cavum, bază de limbă, sinus piriform)
 linguale (cancer)
 laringiene (cancerul marginii libere a epiglotei)
 parotidiene
Dureri nevralgice
 stilalgie (sindrom megastiloidopatic)
 simpatalgie
 nevralgia nervilor
V (auriculo - temporar)
IX (nervul Iacobson)
V (ramura auriculară)
Arnold (anastomoze)
- Leziunile histologice sunt tipice: epiteliul mucoasei casei timpanului este
întotdeauna bine conservat. Stratul submucos este singurul care participă în această
fază la procesul inflamator (congestie, infiltraţie polinicleară şi limfocitară). Acestea
determină apariţia exsudatului în casa timpanului. Exsudatul se poate resorbi, se
poate suprainfecta producând perforaţia timpanului şi complicaţiile mastoidiene sau
endocraniene.
- Din punct de vedere bacteriologic, studii suedeze şi franceze din 1987
demonstrează că în spectrul microbian al otitei medii acute se întâlnesc următorii
germeni: H. Influenzae – 43%; Str. Pneumoniae – 22%; Str. Aureus – 9,1%; P.
aeruginosa – 6,9%; S. pyogenes – 3,8%; B. catarhalis – 3%.
Simptomatologie. Semne subiective: dureri profunde ale urechii, hemicranie
de partea urechii bolnave, senzaţie de ureche înfundată, acufene cu tonalitate gravă.
 Semne funcţionale: hipoacuzie de tip transmisie progresivă.

- 24 -
  Semne obiective: durere la palpare pe regiunea antrală, semne de participare
inflamatorie mastoidiană.
La examenul otoscopic: roşeaţa difuză la nivelul tegumentelor fundului
conductului auditiv extern. Timpanul este roşu, bombează în ansamblu său sau numai
în porţiunea sa superioară în jurul mânerului ciocanului. Mânerul ciocanului apare
congestionat pe toată lungimea sa.
- Semne generale: la adult sunt practic inexistente în prima etapă. În evoluţie,
apar semne generale de tip infecţios (frison, ascensiune febrilă, inapetenţă). La copil
semnele generale sunt foarte intense şi de cele mai multe ori precedă
simptomatologia auriculară.
Tratament. Din punct de vedere terapeutic, pe baza datelor epidemiologice ale
acestei afecţiuni la noi în ţară, ţinând seama de cercetările in vitro, şi ma ales pe baza
experienţei personale, recomandăm ca în lipsa unei antibiograme, tratamentul cu
antibiotice al otitei medii acute să fie gândit şi aplicat în următoarea ordine graduală:
 Asocierea Amoxicilină – acid clavulanic (Augmentin) este activă în 88% din
cazuri;
 Cefadroxil + cotrimoxazol (Bactrim) în 80%;
 Amoxicilină singură în 70%;
 Eritromicină în 42% din cazuri.
- În ureche (local): antiflogistice şi decongestionante: Boramid, hidrocortizon.
- În nas: antiinflamatorii, antibiotice, decongestionante şi dezinfectante: soluţii
cocaino – adrenalinate 1 o , soluţii cu hidrocortizon, Bixtonim, Rinofug, picnaz,
soluţie colargol 1 – 2%; aerosoli cu efedrină, hidrocortizon, alfachimotripsină la care
se poate adăuga, după necesităţi, antibiotice (kanamicină 1/5 g; neomicină 10 cp).
Acestea au rol de restabilire a functiei tubare.
- Pe cale generală, în funcţie de importanţa fenomenelor patologice, se vor
administra antiinflamatorii (aspirină, aminofenazonă, fenilbutazonă etc.) şi antibiotice
( vezi tratamentul cu antibiotice).

- 25 -
 În condiţiile bombării timpanului efectuarea timpurie a timpanotomie este
indicată. Ea ajută evacuarea secreţiilor şi grăbeşte vindecarea.
- Timpanotomia se execută la sugar şi copilul mic sub anestezie generală. La
copilul mare şi la adult se poate face cu a simplă anestezie locală cu Bonain în
cadranul postero – interior al timpanului.

- 26 -
 CAPITOLUL III
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU OTITĂ MEDIE

3.1. PLAN DE ÎNGRIJIRE NR. 1

F.O.: 406 / 13987

Nume și prenume: M.S.
Sex: (♂) M
Vârsta: 27 ani
Domiciliu: Loc. Solca, Jud. Neamț
Data internării: 05.08.2015
Data externării: 07.08.2015
Diagnosticul la internare: Otită medie stângă, Hipoacuzie
Diagnosticul la 72 ore: Otită medie cronică acutizată stânga
Diagnosticul la externare: Otită medie cronică acutizată stânga
Motivele internării: Otalgie, otoree, hemicranie stângă
Conditii de viață: Satisfăcătoare
Ocupația: Fără ocupație
Nivel de instruire: școală profesională
Alergii: Nu se știe alergic la nici un medicament sau aliment
Antecedente heredo - colaterale: Nesemnificative
Antecedente personale, fiziologice si patologice: Probleme psihice.
Se exprimă cu „început de ulceroˮ, în urmă cu doi ani
Comportamente (fumat, alcool): - Tutun – 2 - 3 țigări / zi; Alcool – ocazional
Istoricul bolii: Debutul în urmă cu o săptămână. Nu face nici un tratament
ambulatoriu. În dimineața zilei de azi, pune în ureche ceai de mușețel după care se
instalează hemicrania și otalgia stângă severă.
Se prezintă la C.P.U. de unde este internat în secția O.R.L. pentru investigaţii şi
tratament de specialitate.

- 27 -
 Examene de laborator:

Denumire analiză Rezultat UM Interval biologic de referință

Leucocite 7,39 10*3/uL 3,6 – 10,0
Hemoglobină 14,6 g./dL 12 – 17,5
Hematocrit 43,7 % 36 - 52
V.S.H. 12 mm. / dL. 0 – 20
Glucoză 91,75 mg / dL 70 – 105
TGO 44 u/L 0 – 40
TGP 27.11 u/L 0 – 41
Secreție otică negativ negativ

Tratament:
- Amoxiplus 1,2 g. 1 fl. x2 / zi / i.v.
- H.H.C. 100 mg. 1 fl. x1 / zi / i.v.
- Quamatel 1 fl. x2 / zi / i.v.
- Algocalmin 1 f. / 8 ore / i.m.

Observație inițială:
- temperatura = 36,8 ºC - Starea de nutriție: normală
- T.A. = 110 / 80 mm Hg - Tegumente: normal colorate
- Greutate : 58 Kg - Mucoase: curate și integre
- Inălțime: 1,65 cm - Fanere: curate, îngrijite
- Stare generală : influențată - Somn: insuficient, insomnii
Am stabilit planurile de îngrijire în funcție de problemele pacientului: otoree,
otalgie, hemicranie stângă, durere, hipoacuzie, risc de complicații, insomnie,
anxietate, epuizare, dificultatea de a-și acorda îngrijiri igienice, comunicare
inadecvată la nivel afectiv, deficit de cunoștinţe.

- 28 -
 Pacientul este dependent de următoarele nevoi:
1. Nevoia de a evita pericole
2. Nevoia de a dormi și a se odihni
3. Nevoia de a-și menține tegumentele și mucoasele integre
4. Nevoia de a bea și a mânca
5. Nevoia de a comunica
6. Nevoia de a învața cum să-ți păstrezi sănătatea.

1. Nevoia de a evita pericolele

Problema 1: durere
Etiologie : proces infecțios
Simptome: stare de disconfort, insomnie, anxietate
Obiectiv 1: pacientul să nu mai prezinte durere în decurs de 8 ore

Problema 2: vulnerabilitate față de pericole

Etiologie: posibilă evoluție nefavorabilă
Simptome: risc de complicații locale (otomastoidită, abces cerebral)
Obiectiv 2: pacientul să beneficieze de un mediu de siguranță fără complicații.

Problema 3: anxietate
Etiologie: mediu spitalicesc / necunoașterea prognosticului
Simptome: tristețe, izolare, teamă, neliniște, insomnie
Obiectiv 3: Pacientul să fie echilibrat psihic.

Intervențiile autonome:
- am măsurat funcțiile vitale P., R., T.A., Tº si am notat în F.O. parametrii;
- pacientul își adoptă singur poziția;

- 29 -
- am asigurat confortul fizic al pacientului prin lenjeria de pat și de corp curată și fără
cute, schimbând-o ori de câte ori a fost nevoie;
- am recomandat pacientului să se relaxeze, deoarece stresul și încordarea au efect
nedorit asupra evoluției bolii;
- am ajutat pacientul să declare caracteristiile durerii pe o scară de 1 – 10;
- am câștigat încrederea pacientului și l-am ajutat să se adapteze la rolul de bolnav și
la regulile impuse de boala sa;
- am luat măsuri sporite de protecție pentru prevenirea transmiterii infecțiilor
nosocomiale prin: spălarea pe mâini înainte și după efectuarea oricărei tehnici,
respectarea circuitelor, măsurilor de igienă spitalicească (condiții de cazare,
alimentație, îndepărtarea rezidurilor, sterilizare, curățenie, dezinfecție);
- am educat pacientul cu privire la evitarea infecțiilor intraspitalicești prin respectarea
măsurilor de igienă personală;
- am asigurat legătura cu familia;
- am pregătit pacientul și l-am însoțit la fiecare consult de specialitate și am obținut
consimțământul;
- am informat pacientul asupra tehnicilor ce urmează a fi efectuate și am obținut
consimțământul.

Intervenţii delegate:
- la indicația medicului, am recoltat sângele pentru examenele de laborator (leucocite,
hemoglobină, hematocrit., V.S.H., T.G.O., T.G.P., glicemie și secreție otică)
- la indicația medicului am administrat medicația prescrisă: Amoxiplus 1,2 g. 1 g. / 12
ore, i.v., flacon diluat în 10 ml. de NaCl, H.H.C. 100 mg. i.v., Quamatel 1 g. / 12 ore
i.v. flacon diluat în 10 ml. de NaCl, Algocalmin 1 f. / 8 ore.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor efectuate și a tratamentului medicamentos, pacientul prezintă
stare ameliorată, nu a prezentat complicații și nu a devenit sursă de infecții pe
perioada spitalizării.
- 30 -
 2. Nevoia de a dormi și a se odihni

Problema 1: somn insuficient

Etiologie : durere, anxietate
Simptome: ore de somn insuficiente, 3 – 4 ore / noapte
Obiectiv 1: pacientul să beneficieze de ore suficiente de somn corespunzător vârstei

Problema 2: insomnie
Etiologie : proces inflamator
Simptome: neliniștit, somn insuficient, oboseală, iritabilitate
Obiectiv 2: pacientul să se poată odihni corespunzător necesității fiziologice și să fie
echilibrat psihic.

Intervenții autonome:
- liniștesc pacientul, explic care este importanța somnului și odihnei în stările de
boală;
- asigur liniștea în salon și condiţii de microclimat corespunzător (aerisirea salonului,
temperatură, umiditate);
- nu deranjez inutil pacientul, programez intervențiile proprii și delegate în afara
orelor de somn;
- respect orarul de somn;
- ofer un pahar de lapte călduț sau un ceai de tei înainte de culcare;
- observ și notez schimbările apărute în foaia de observație.

Intervenții delegate:
- la indicația medicului, am administrat calmante și somnifere: Diazepam 1 tb. seara,
Agocalmin 1 f..

Evaluare:
- somnul și odihna s-au îmbunătățit considerabil, în urma îngrijirilor acordate.
- 31 -
 3. Nevoia de a-și menține
tegumentele și mucoasele integre

Problema 1: carențe de igienă

Etiologie : proces infecțios
Simptome: iritare locală, secreție otică
Obiectiv 1: pacientul să prezinte tegumente curate și integre.

Problema 2: deficit de autoîngrijire

Etiologie : stare generală alterată
Simptome: durere, secreție otică
Obiectiv 2: pacientul să prezinte tegumente curate și integre

Intervenții autonome:
- am educat pacientul să nu bage degetele murdare în urechi, să nu folosească
bețișoare de urechi, explicându-i motivele pe înțelesul său;
- ajut pacientul să facă baie, duș sau îi efectuez toaleta pe regiuni;
- pregatesc materialele pentru baie;
- stimulez pacientul pentru întreținerea igienei corporale, condiție esențială în
prevenirea infecțiilor și menținerea respectului de sine;
- asigur lenjerie de pat și de corp curată pentru a-i crea o înfățișare decentă;
- pentru efectuarea toaletei pe regiuni, pregătesc salonul și materialele, protejez
pacientul cu paravan și-l conving cu blândețe să accepte toaleta.

Intervenţii delegate:
- la indicația medicului, am administrat picături auriculare: (apă distilată, glicerină,
H.H.C., cloranfenicol).

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate, tegumentele și mucoasele sunt igienizate corespuzător.
- 32 -
 4. Nevoia de a bea și a mânca

Problema 1: alimentație și hidratare inadecvate prin deficit

Etiologie : proces inflamator
Simptome: inapetență, epuizare
Obiectiv 1: pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic și nutrițional.

Intervenții autonome:
- am explorat preferințele pacientului asupra alimentelor;
- am servit masa cu alimente la o temperatură moderată, respectând un orar al
meselor;
- am prezentat alimentele atrăgător pentru a-i stimula apetitul;
- am lăsat pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale;
- am recomandat pacientului ca în primele două zile să consume cât mai multe fructe,
ceaiuri cu înghițituri mici, pireuri, iaurturi, supe, carne fiartă;
- am alcătuit împreună meniul;
- am recomandat ca ultima masă să fie consumată cu două – trei ore înainte de
culcare și să conțină alimente ușor digerabile (paste făinoase, lactate, legume și
fructe) pentru a nu-i pertuba somnul;
- am sfătuit pacientul în privința educației sanitare.

Intervenții delegate:
- la indicația medicului, am administrat Quamatel 1 f. / zi i.v., diluat în 10 ml. Na Cl.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate pacientul se alimentează corespunzător.

- 33 -
 5. Nevoia de a comunica

Problema 1: comunicare insuficientă la nivel afectiv

Etiologie : mediu spitalicesc / teama de diagnostic
Simptome: apatie, tristețe, insomnie, dificultatea de a-și exprima sentimentele,
opiniile
Obiectiv 1: pacientul să aibă percepție pozitivă despre sine și să fie echilibrat psihic

Intervenții autonome:
- am supravegheat comportamentul pacientului, starea psihică în legătură cu
spitalizarea și boala;
- am explicat pacientului orice tehnică înainte de efectuarea ei;
- am discutat cu pacientul pentru a afla cauza izolării și apatiei;
- am folosit un vocabular pe înțelesul pacientului, cu ton adecvat, am transmis mesaje
simple și clare;
- am încurajat pacientul să comunice cu cei din jur, să-și exprime emoțiile, frica;
- am încurajat pacientul să aibă încredere în echipa de îngrijire.

Evaluare:
- în urma sfaturilor primite, pacientul s-a mai liniștit și comunică eficient cu echipa de
îngrijire și ceilalţi pacienți.

6. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

Problema 1: cunoștințe insuficiente

Etiologie : lipsa de informații și motivații
Simptome: neliniște, anxietate, apatie
Obiectiv 1: pacientul să dobândească cunoștințe legate de sănătate.

- 34 -
 Intervenții autonome:
- am evaluat nivelul de cunoștințe și gradul de cultură a pacientului privind boala și
măsurile de prevenire a infecției;
- am învățat pacientul, pentru depistarea precoce a afecțiunilor să se prezinte la
controale periodice;
- ajut pacientul să accepte contoalele cu argumente clare;
- stimulez dorința de cunoaștere;
- organizez activități educative, folosind metode de învățământ cunoscute: expunerea,
conversația, demonstrația respectând principiile pedagogice;
- verific daca bolnavul a înțeles corect mesajul transmis și daca și-a însușit noile
cunoștințe.

Evaluare:
- pacientul demonstrează dobândirea cunoștințelor legate de întreținerea sănătății.

Evaluare finală:

Pacientul, M.S. în vârstă de 27 ani, domiciliat în localitatea Solca, jud. Neamț a

fost internat în secția O.R.L., în perioada 05.08.2015 – 07.08.2015 cu diagnosticul
medical de otită medie cronică acutizată.
În urma tratamentelor aplicate, pacientul s-a externat în stare ameliorată. S-a
instituit tratament cu : Amoxiplus, H.H.C. 100 mg., Quamatel.
Pacientul a declarat că se simte mult mai bine și că durerile auriculare au
încetat.
Recomandare la externare:
- evitarea pătrunderii apei în conduct.

- 35 -
 3.2. PLAN DE ÎNGRIJIRE NR. 2

F.O.: 469 / 16527

Nume și prenume: I.V.
Sex: (♂) M
Vârsta: 16 ani
Domiciliu: Loc. Sagna, Jud. Neamț
Data internării: 18.09.2015
Data externării: 25.09.2015
Diagnosticul la internare: Otită medie bilaterală
Diagnosticul la 72 ore: Otită medie cronică polipoasă dreaptă
Diagnosticul la externare: Otită medie
Motivele internării: Otoree, otalgie
Conditii de viață: Satisfăcătoare
Ocupația: elev
Antecedente heredo - colaterale: Nesemnificative
Antecedente personale, fiziologice si patologice: Neagă boli infecto-contagioase
Comportamente (fumat, alcool): - Tutun – Da; Alcool – Nu
Istoricul bolii: Debutul în urmă cu o săptămână cu otoree, otalgie. Nu a urmat
tratament în ambulatoriu. Se prezintă în secția O.R.L. pentru investigații și tratament
de specialitate.
Persoane cu care se poate lua legătura: bunicul
Nivel de instruire: ciclu primar
Alergii: neagă alergii la medicamente și alimente

- 36 -
 Examene de laborator:

Denumire analiză Rezultat UM Interval biologic de referință

Hemoglobină 14,1 g./dL 12 – 17,5
Hematocrit 42,4 % 36 - 52
Leucocite 7,77 10*3/uL 3,6 - 10
V.S.H. 10 mm / dl 0-20
Glicemie 98,62 mg/dL 70 – 105
0,89 mg/dL
Creatinină 0,6 – 1,3
mg/dL
Uree 22.59 mg/dL 15 - 45
TGO 15,76 u/L 0 – 40
TGP 13,73 u/L 0 – 41
Secreție otică negativ negativ
Examen sumar urină:
Celule epiteliale plate rare rare

Tratament:
- Diazepam 1 tb. 1 fl. / 12 ore / i.v.
- Ampiplus 1 g 1 fl. / 12 ore / i.v.
- Picături cu clorocid 1 pic. / * 2 / uz local.

Observație inițială:
- temperatura = 36,8 ºC - Starea conștiență: păstrată
- T.A. = 90 / 60 mm Hg - Tegumente și mucoase: normal se
- Greutate : 60 Kg prezintă
- Inălțime: 1,90 cm - Fanere: curate
- Stare generală : relativ bună

- 37 -
 La internare pacientul manifestă: stare generală alterată, durere intensă
pulsatilă, otoree, otalgie, hipoacuzie, pocnituri în ureche în timpul masticației,
acusene, neliniște, epuizare, inapetență, astenie, agitație, anxietate, îngrijorare și un
important deficit de cunoștințe privind păstrarea sănătății.
Pacientul este dependent de următoarele nevoi:
1. Nevoia de a evita pericole
2. Nevoia de a dormi și a se odihnii
3. Nevoia de a bea și a mânca
4. Nevoia de a-și menține tegumentele și mucoasele integre
5. Nevoia de a comunica
6. Nevoia de a învața cum să-ți păstrezi sănătatea.

1. Nevoia de a evita pericolele

Problema 1: durere intensă pulsatilă

Etiologie : proces infecțios
Simptome: stare generală alterată, astenie, neliniște
Obiectiv 1: pacientul să prezinte dispariţia durerii, în decurs de 4 ore

Problema 2: risc de complicații

Etiologie : posibilă evoluție nefavorabilă
Simptome: posibile complicaţii locale
Obiectiv 2:pacientul să nu prezinte complicații

Problema 3: anxietate
Etiologie : necunoașterea prognosticului
Simptome: îngrijorare, anxietate, agitație
Obiectiv 3: să-și exprime dispariția anxietății în termen de două zile

- 38 -
 Intervenții autonome:
- am măsurat funcțiile vitale: T.A., P, R, To și am notat în F.O.;
- pacientul își alege singur poziția;
- am favorizat adaptarea pacientului la noul mediu;
- am asigurat camera aerisită și temperatura adecvată 18 – 20o C;
- am furnizat informațiile necesare asupra îngrijirilor programate;
- am răspuns clar și deschis la întrebările pacientului;
- am asigurat lenjeria de pat / corp curate, schimbând-o ori de câte ori este necesar;
- am rugat pacientul să declare caracteristicile durerii pe o scară de la 1 la 10;
- am câștigat încrederea pacientului și l-am ajutat să se adapteze la rolul de bolnav și
la regulile impuse de boala sa;
- am luat măsuri sporite de protecție pentru prevenirea transmiterii infecțiilor
nosocomiale prin: spălarea pe mâini înainte și după efectuarea oricărei tehnici,
respectarea circuitelor, măsuri de igienă spitalicească, condiții de cazare, alimentare,
sterilizare, curățenie, dezinfecție, îndepărtarea rezidurilor;
- am educat pacientul cu privire la respectarea măsurilor de igienă personală;
- am pregătit pacientul și l-am însoțit la fiecare consult de specialitate;
- am asigurat legătura cu familia.

Intervenții delegate:
- la indicația medicului, am recoltat sânge pentru examenele de laborator: leucocite,
hemoglobină, hematocrit, V.S.H., glicemie, uree, creatinină, T.G.O., T.G.P. și
secreție otică.
- la indicația medicului, am administrat medicația prescrisă: Ampiplus 1 g. 1 fl. / 12
ore i.v., picături cu clorocid 1 pic. / uz local.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate, pacientul prezintă ameliorarea durerilor, nu a prezentat
complicații iar anxietatea a dispărut.

- 39 -
 2. Nevoia de a dormi și a se odihni

Problema 1: alterarea calității somnului

Etiologie : proces inflamator
Simptome: insomnie, treziri frecvente, epuizare
Obiectiv 1: pacientul să beneficieze de un somn odihnitor, 8 – 9 ore.

Interventii autonome:
- am supravegheat pacientul și am apreciat perioada de somn;
- am educat pacientul să evite factorii care influențează somnul și odihna;
- am creat un microclimat adecvat;
- am asigurat confort fizic prin lenjeria de corp și de pat curată;
- pacientul își adoptă singur o poziție confortabilă;
- am educat pacientul în legătură cu igiena personală pentru un somn odihnitor;
- am învățat pacientul să practice exerciții de relaxare înainte de culcare;
- am oferit un pahar cu lapte călduț sau ceai, înainte de culcare.

Intervenții delegate:
- la indicația medicului, am administrat Diazepam 1 tb. Seara, înainte de culcare.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate, starea pacientului s-a ameliorat și are un somn
odihnitor.

- 40 -
 3. Nevoia de a bea și a mânca

Problema 1: inapetență
Etiologie: proces infecțios
Simptome: pocnituri în ureche în timpul masticației, dureri intense
Obiectiv 1: pacientul să se poată alimenta în termen de doua ore

Problema 2: alimentație inadecvatî prin deficit

Etiologie : proces infecțios la nivelul aparatului auditiv
Simptome: lipsa poftei de mâncare, tristețe, astenie
Obiectiv 2: pacientul să fie echilibrat nutrițional

Intervenții autonome:
- am explorat preferințele pacientului asupra alimentelor;
- am alimentat pacientul cu ceaiuri, supe de zarzavat, supe creme până la dispariția
durerilor;
- am învățat pacientul să respecte orarul medelor, ultima masă va fi luată cu 2 – 3 ore
înainte de culcare și să conținăalimente ușor digerabile (paste făinoase, lactate,
legume și fructe) pentru a nu-i perturba somnul;
- încurajez pacientul să renunțe la fumat și să înlocuiască dulciurile cu fructele
proaspete;
- am învățat pacientul să respecte reguli ca: spălatul pe mâini înainte și după masă să-
și mențină igiena cavității bucale și a dinților;
- alte intervenții: aerisesc salonul înainte și după servirea medei, prezint alimentele
atractiv, ajut pacientul să adopte o poziție comodă în pat sau la marginea patului în
vederea servirii medei, manifest răbdare și încurajez pacientul.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate, starea pacientului s-a ameliorat, este hidratat si
alimentat corespunzător.
- 41 -
 4. Nevoia de a-si menține tegumentele
și mucoasele integre

Problema 1: alterarea integrității canalul auditiv extern

Etiologie: proces inflamator
Simptome: iritare locală, leziuni, secreții purulente în canalul auditiv extern
Obiectiv 1: pacientul sa prezinte tegumente și mucoase integre

Problema 2: carențe de igienă

Etiologie: lipsă de cunoștințe
Simptome: astenie, anxietate, stare generală alterată
Obiectiv 2: pacientul să învețe cum să-și mențină igiena

Interventii autonome:
- ajut pacientul să-și schimbe atitudinea față de aspectul său fizic și față de îngrijirile
igienice;
- am educat pacientul să-și întrețină igiena corporală, condiție esențială în prevenirea
infecțiilor și menținerea respectului de sine;
- am sfătuit pacientul să nu folosească bețișoare de urechi și nici să introducă degetele
murdare în canalul auditiv extern, explicând cu termeni pe înțelesul său;
- am asigurat confortul fizic al pacientului prin lenjerie de pat și de corp curate.

Intervenții delegate:
- la indicația medicului, am administrat picături cu clorocid 1 pic. * 2 / zi.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate pacientul prezintă o stare de bine și a învățat cum să-și
mențină integritatea tegumentelor și mucoaselor.

- 42 -
 5. Nevoia de a comunica

Problema 1: comunicare ineficientă la nivel afectiv

Etiologie: mediu spitalicesc
Simptome: neexprimarea temerilor, nu comunică cu echipa de îngrijire
Obiectiv 1: pacientul să comunice la nivel afectiv

Interventii autonome:
- am asigurat confortul psihic și fizic al pacientului;
- am asigurat temperatura optimă în salon și am aerisit salonul;
- am creat un climat de înțelegere empatică;
- am respectat pacientul și am câștigat încrederea sa prin discuțiile purtate;
- am folosit un vocabular pt înțelesul pacientului, cu un ton adecvat, am transmis
mesaje simple și clare;
- am încurajat pacientul să comunice cu cei din jur, să-și exprime emotiiile, frica.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate și a discuțiilor purtate acesta comunică eficient cu
echipa de îngrijire și cu ceilalți pacienți.

6. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi

sănătatea

Problema 1: deficit de cunoștințe

Etiologie: necunoașterea bolii
Simptome: neliniște, teamă, anxietate
Obiectiv 1: pacientul să dobândească cunoștințe despre sănătate

- 43 -
Problema 2: cunoștințe insuficiente
Etiologie: lipsă de informații și interes
Simptome: solicită informații despre boala sa
Obiectiv 2: pacientul să cunoască metodele și mijloacele de prevenire a bolilor
auriculare.

Intervenții autonome:
- am evaluat nivelul de cunoștințe și gradul de cultură a pacientului privind boala și
măsurile de prevenire a infecției;
- am furnizat informații pacientului despre boală;
- am învățat pacientul să se prezinte la controale periodice pentru depistarea precoce a
afecțiunilor;
- am sfătuit pacientul în privința educației sanitare.

Evaluare:
- pacientul a înțeles metodele pe care trebuie să le urmeze și cunoaște mijloacele de
prevenire a bolilor auriculare.

Evaluare finală

Pacientul, I. V., în vârstă de 16 ani, domiciliat în localitatea Sagna, județul

Neamț, a fost internat în secția O.R.L., în perioada 18.09.2015 – 25.09.2015 cu
diagnosticul medical de otită acută mediu bilaterală, hipoacuzie, prezentând otoree,
otalgie.
În urma intervențiilor autonome și delegate, simtomatologia s-a diminuat,
pacientul prezentând o îmbunătățire a stării generale. S-a instituit tratament cu :
Ampiplus, picături cu Clorocid.
Recomandare la externare:
- a se adresa clinicii O.R.L. Iasi pentru tratament chirurgical,
- pacientul a primit bilet de trimitere pentru Iasi.
- 44 -
 3.3. PLAN DE ÎNGRIJIRE NR. 3

F.O.: 451 / 15996

Nume și prenume: D.G.
Sex: (♂) M
Vârsta: 5 ani
Domiciliu: Loc. Sagna, Jud. Neamț
Data internării: 09.09.2015
Data externării: 10.09.2015
Diagnosticul la internare: Otită medie cronică bilaterală
Diagnosticul la 72 ore: Otită medie cronică bilaterală acutizată
Diagnosticul la externare: Otită medie cronică bilaterală acutizată
Motivele internării: otalgie bilaretală, hipoacuzie
Conditii de viață: Satisfăcătoare
Ocupația: fără ocupație
Alergii: neagă alergii la medicamente și alimente
Atecedente heredo - colaterale: neagă atecedente heredo – colaterale
Atecedente personale, fiziologice si patologice: Neagă hepatită, T.B.C.
Istoricul bolii: Pacientul în vârstă de 5 ani, prezintă otoree bilaterală. Se prezintă în
C.P.U., fiind dirijat către secția O.R.L. pentru tratament de specialitate.
Persoane cu care se poate lua legătura: mama

- 45 -
 Examene de laborator:

Denumire analiză Rezultat UM Interval biologic de referință

Leucocite 5,88 10*3/uL 3,6 – 10,0
Hemoglobină 13,0 g./dL 12 – 17,5
Hematocrit 39,8 % 36 - 52
V.S.H. 3 mm / dL 0 - 20
Glicemie 75,20 mg / dL 70 – 105
Uree 20,08 mg / dL 15 - 45
Creatinină 0,75 mg / dL 0,6 – 1,3
Secreție otică negativ negativ
Examen sumar urină:
Celule epiteliale plate rare rare

Tratament:
- Diazepam 4 mg. f. I / i.v.
- Ser fiziologic fl. I / i.v.
- H.H.C. 25 mg. fl. I / i.v.
- Picături cu clorocid 1 pic. / * 2 / uz local.

Observație inițială:
- Greutate: 19 kg. - Facies: aspect normal
- Înălțime 1,09 cm - Tegumente și mucoase: normal
- Stare generală: bună colorate
- Stare nutriție: bună - Fanese: curate
La internare pacientul se prezintă cu otalgie, otoree, durere intensă, cefalee,
amețeli, agitație, anxietate, oboseală, paloare, insomnie, plâns, tristețe, apatie. Stare
generală alterată, comunicar inadecvată la nivel afectiv, deficit de cunoștințe,
dificultate sau incapacitate de a urma îngrijiri de igienă, inapetență.
- 46 -
 Pacientul este dependent în satisfacerea următoarelor nevoi:
1. Nevoia de a evita pericole
2. Nevoia de a dormi și a se odihnii
3. Nevoia de a-și menține tegumentele și mucoasele integre
4. Nevoia de a bea și a mânca
5. Nevoia de a comunica
6. Nevoia de a învața cum să-ți păstrezi sănătatea.

1. Nevoia de a evita pericolele

Problema 1: durere
Etiologie: proces infecțios
Simptome: stare generală alterată, agitație
Obiectiv 1: pacientul să prezinte diminuarea / dispariția durerii

Problema 2: risc de complicații

Etiologie: posibila evoluție nefavorabilă
Simptome: posibile complicații locale
Obiectiv 2: pacientul să nu dezvolte complicații

Problema 3: anxietate
Etiologie: necunoașterea prognosticului
Simptome: neliniște, teamă, agitație
Obiectiv 3: combaterea anxietății

Interventii autonome:
- am măsurat funcțiile vitale: T.A., P., R., To. și am notat în F.O. parametri;
- am asigurat repaus la pat și montarea unei linii venoase;

- 47 -
- am luat măsuri de evitare a transmiterii infecțiilor prin respectarea circuitelor
(circuitul de intrare / ieșire a personalului,circuitul lenjeriei, circuitul vizitatorilor) și
respectarea măsurilor de igienă spitalicească (sterilizare, curățenie, dezinfecție).
- am favorizat adaptarea pacientului la noul mediu, am asigurat camera aerisită și
temperatura adecvată (20 – 22oC );
- am furnizat mamei informații clare și deschise asupra îngrijirilor programate
copilului;
- am supravegheat constant pacientul;
- am oferit mamei informațiile necesare și am răspuns la întrebările ei;
- pacientul și-s adaptat singur o poziție confortabilă;
- am sfătuit mama în privința educației sanitare a copilului.

Intervenții delegate:
- la indicația medicului, am recoltat sînge pentru examenele de laborator, leucocite,
hemoglobină, hematocrit, V.S.H., glicemie, uree sanguină, creatinină;
- la indicația medicului am administrat medicația prescrisă: H.H.C. 25 mg. f. I.,
Picături cu clorocid 1 pic. / * 2 / uz local.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate, pacientul prezintă o stare de bine.

2. Nevoia de a dormi si de a se odihni

Problema 1: somn ineficient

Etiologie: afectare auriculară
Simptome: durere intensă, agitație, oboseală, paloare, plâns
Obiectiv 1: pacientul să aibă un somn odihnitor cu durata medie de 9 – 13 ore

- 48 -
Problema 2:oboseală, paloare
Etiologie: durere
Simptome: somn ineficient, treziri frecvente, plâns
Obiectiv 2: pacientul să aibă un somn eficient

Intervenții autonome:
- am învățat-o pe mama pacientului să-i practice exerciții de relaxare înainte de
culcare;
- am educat-o pe mama să evite factorii care influențează somnul și odihna copilului;
- am asigurat calitatea somnului – somn regenerator, fără întreruperi, adoarme cu
ușurință și se trezește odihnit;
- am asigurat lenjerie de corp și de pat curate;
- asigur liniștea în salon și condiții de microclimat corespunzător (aerisirea salonului,
temperatura, umididatea)
- nu deranjez inutil pacinetul, programez intervențiile proprii și delegate în afara
orelor de somn;
- ofer un pahar cu lapte călduț sau ceau de tei înainte de culcare.

Intervenții delegate:
- la indicația medicului , am administrat diazepan 4 mg. f. I.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate, pacientul prezintă o stare de bine și are un somn
odihnitor.

- 49 -
 3. Nevoia de a-și menține tegumentele și
mucoasele integre

Problema 1: deficit de autoîngrijire

Etiologie: stare generală alterată
Simptome: secreție otică, durere
Obiectiv 1: pacientul să prezinte tegumente și mucoase integre

Problema 2: alterarea integrității tegumentului la nivelul canalului auditiv extern

Etiologie: proces infecțios
Simptome: secreție otică, iritare locală
Obiectiv 2: pacientul să învețe cum să-și mențină igiena auriculară

Intervenții autonome:
- am educat pacientul să nu bage degetele murdare în urechi și să nu folosească
bețișoare de urechi, explicându-i de ce în termeni pe înțelesul său;
- ajut pacientul să facă baie, duș;
- pregătesc materialele pentru baie;
- asigur lenjerie de pat și corp curate pentru a-i crea o înfățișare decentă;
- stimulez pacientul pentru întreținerea igienei corporale, condiție esențială în
prevenirea infecțiilor și menținerea respectului de sine.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate, pacientul a învățat să urmeze îngrijirile de igienă și
prezintă tegumente și mucoase integre.

- 50 -
 4. Nevoia de a bea și a mânca

Problema 1: alimentare inadecvată prin deficit

Etiologie: proces infecțios
Simptome: inapetență, oboseală
Obiectiv 1: pacientul să fie echilibrat nutrițional

Intervenții autonome:
- am exploarat preferințele pacientului asupra alimentelor;
- am lăsat pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale;
- am alcătuit înpreuna meniul;
- am prezentat alimentele atrăgător pentru a-i stimula apetitul;
- am servit masa cu alimentele la o temperatură moderată, respectând un orar al
meselor;
- am recomandat pacientului ca în primele două zile să consume cât mai multe fructe,
ceaiuri cu înghițituri mici, pireuri, iaurt, supe.
- am recomandat ca ultima masă să fie consumată cu 2-3 ore înainte de culcare și să
conțină alimente ușor diregabile (paste făinoase, lactate, legume și fructe) pentru a
nu-i perturba somnul;
- am educat pacientul cu privire la prevenirea infecțiilor nosocomiale prin menținerea
igienei personale, spălare cu apă și săpun pe mâini, înainte și după fiecare masă,
igiena cavității bucale și a dinților.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate, pacientul se alimentează corespunzător.

- 51 -
 5. Nevoia de a comunica

Problema 1: comunicare ineficientă la nivel afectiv

Etiologie: mediu spitalicesc, teama de diagnostic
Simptome: plâns, tristețe, apatie
Obiectiv 1: pacientul să comunice la nivel afectiv

Intervenții autonome:
- am supravegheat comportamentul pacientului, starea psihică ăn legătură cu
spitalizarea și boala;
- am explicat pacientului orice tehnică înainte de efectuarea ei;
- am asigurat confort fizic și psihic;
- am folosit un vocabular pe înțelesul pacientului și am câștigat încrederea acestuia;
- am transmis mesaje scurte și clare pe un ton adecvat;
- am atins pacieul în funție de înțelegerea și acceptare ca un mesaj de încurajare,
tandrețe, susținere afectivă.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate, pacientul comunică eficient.

6. Nevoia de a învăța cum să-ți

păstrezi sănătatea

Problema 1: cunoștințe insuficiente

Etiologie: lipsa de informații
Simptome: teamă, anxietate, apatie
Obiectiv 1: pacientul să dobândească un nivel de cunoștințe

- 52 -
 Intervenții autonome:
- pentru depistarea precoce a afecțiunilor am sfătuit pe mama pacientului să se
prezinte la controalele periodice cu copilul;
- stimulez dorința de cunoaștere;
- motivez importanța acumulării de noi cunoștințe;
- organizez activități educative, folosind metode de învățământ cunoscute: expunerea,
conversașia demonstrația, respectând principiile pedagogice;
- verific dacă pacientul a înțeles corect mesajul transmis și dacă și-a însușit noile
cunoștințe.

Evaluare:
- în urma îngrijirilor acordate, pacientul a dobîndit cunoștințe legate de întreținerea
sănătății.

Evaluare finală

Pacientul D.G., în vârstă de 5 ani, domiciliat în localitatea Sagna, jud. Neamț, a

fost internat în secția O.R.L. în perioada 09.09.2015 – 10.09.2015 cu diagnosticul
medical de otită medie cronică bilaterală acutizată.
Pacient cu hipoacuzie și otalgie se internează pentru diagnostic și tratament.
Se externeaza vindecat.
S-a instituit tratament cu Diazepam, Ser fiziologic, H.H.C, Picături cu clorocid
1 pic. / * 2 / uz local.
Recomandare la externare:
- se recomandă toaletă locală;
- se interzice pătrunderea apei în canalul auditiv extern.

- 53 -
 CONCLUZII

În mare parte, patalogia omului modern este cea pe care și-o face el singur, mai
degrabă dacât consecința unor nocivități aflate în afara controlului său, de aceea este
foarte important să știm cum să ne păstrăm sănătatea.
Astfel, am încercat să-i fac să înțeleagă acest lucru pe cei cărora le-am acordat
îngrijiri în vederea recuperării stării de sănătate.
În timpul spitalizării am urmărit ca pacinții să aibă satistăcute toate nevoile
fundamentale și șă-și redobândească sănătatea având o stare de bine fizică și psihică.
În această lucrare am expus trei planuri de îngrijire a trei persoane cu
diagnosticul medical de otită medie, stabilind împreună cu echipa de îngrijire culegeri
de date, diagnostice de nursing, obiective și am acordat îngrijiri.
În cazul I, pacientul M.S. în vârstă de 27 ani, a dat dovadă de înțelegere și a
colaborat cu echipajul sanitar. În urma aplicării intervențiilor delegate și autonome,
starea pacientului s-a ameliorat.
În cazul II, pacientul I.V., in vârstă de 16 ani a manifestat o stare de frică,
teama de diagnostic, apatir față de propria persoană și mediul spitalicesc, însă în urma
îngrijirilor acordate și-a schimbat opinia și a devenit mult mai echilibrat fizic și
psihic.
În cazul III, pacientul D.G., în vârstă de 5 ani, a reușit să comunice cu echipa
de îngrijiri. La externare starea pacientului era foarte bună.
În concluzie, un lucru esențial în prevenirea bolilor auriculare îl reprezintă,
deshidratarea, alergii, igiena exagerată (folosirea bețișoarelor).

- 54 -
 BIBLIOGRAFIE

1. Rang V., Seicaru T., Alexe Fl. – Anatomia omului – Editura Kullusys
2. Sarafoleanu D., Chiriac G. – Oto - rino laringologie – Editura Medicală,
București 1993
3. Titircă Lucreția – Ghid de nursung cu tehnici de evaluare și îngrijiri
corespunzătoare nevoilor fundamentale – Editura Viața Medicală Românească,
București, 2008
4. Titircă Lucreția – Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de către
asistenții medicali – Editura Medicală 2003
5. Dr. A. Costin, Prof. E. Scorțanul – Îngrijiri în boli interne și specialități
înrudite, Manual pentru asistenții medicali generaliști – Ediția a II- a 2006
6. Dr. Costin Anca, Dr. Congă Ana – Maria – Curs de medicină internă pentru
asistenții medicali – Editura PIM, Iași 2008
7. Prof. Dr. Marcean Crin – Manual de nursing, vol II – Editura All Educațional
8. Corneliu Borundel – Medicină internă pentru cadre medii – Editura All
Educațional
9. Prof. Dr. Marin Voiculescu – Medicina în familie, ediția a II-a, Editura
Medicală.
10. Costinescu N., Gârbea St. – Otorinolaringologie, Ed. Medicală,
Bucuresti1964.
11. Ataman T., Dinescu V., Burtea F. – Colesteatomul, ORL 1996.
12. Buruiană M, Maria Ivanovici, Mustătea N. – Otorinolaringologie, Editura
ALL, București 1998
13. Stefan Surtea – Otorinolaringologie, Editura de didactică și pedagogie
București
14. F.O. 406 / 13987 Secţia O.R.L. a Spitalului Municipal de Urgenţă Roman
15. F.O. 469 / 16527 Secţia O.R.L. a Spitalului Municipal de Urgenţă Roman
16. F.O. 451 / 15996 Secţia O.R.L. a Spitalului Municipal de Urgenţă Roman

- 55 -
 ANEXE

ANEXA 1

ETAPELE PROCESULUI DE NURSING

1. Culegerea datelor
2. Analiza şi interpretarea datelor (Diagnostic de nursing, problema, etiologia)
3. Stabilirea obiectivelor
4. Aplicarea intervenţiilor
5. Evaluare

NEVOILE FUNDAMENTALE după Virginia Henderson

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie;

2. Nevoia de a bea şi de a mânca;
3. Nevoia de a elimina;
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură;
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni;
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele integre;
9. Nevoia de a evita pericolele;
10. Nevoia de a comunica;
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica
religia;
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării;
13. Nevoia de a se recrea;
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

- 56 -
ANEXA 2

- 57 -
ANEXA 3

- 58 -
ANEXA 4

- 59 -