Costache Negruzzi este un prozator care publică în perioada

pașoptistă, operele sale de referință fiind adunate în volumul de nuvele

„Păcatele tinereții”, unde este inclusă și nuvela „Alexandru Lăpușneanul”.
Negruzzi respectă ideologia lui Kogălniceanu, exprimată în articolul
„Introducție” din „Dacia literară”, prin inspirația din realitățile noastre
naționale devenind astfel, prin operele sale, creatorul nuvelei istorice
românești („Alexandru Lăpușneanul”, „Sobieski și românii”).
Ca specie, Alexandru Lăpușneanul este o nuvelă prin construcția
unui singur fir narativ ce prezintă ultima parte din viața lui Alexandru
Lăpușneanul și prin conturarea unui singur personaj principal, excepțional
și puternic individualizat.
Creația este una romantică prin imaginea personajului central,
Alexandru, creație literară de o mare forță interioară, ale cărui trăsături
negative (cruzimea, răutatea) sunt duse la extrem. Tot romantică este și
antiteza cu domnița Ruxanda, care are rolul de a scoate în evidență
caracterul negativ al personajului principal. O altă latură romantică a
nuvelei este inspirația din specificul național românesc, descrierea unei
perioade întunecate din istoria Moldovei, sub domnia lui Alexandru
Lăpușneanul precum și sensibilitatea și sentimentalismul de care dă
dovadă soția domnitorului în relație cu acesta și cu văduvele boierilor uciși.
Istorică este prin inspirația din trecutul național în construcția
personajelor, în descrierea obiceiurilor vremii și a vestimentației specifice.
Negruzzi folosește în acest sens cronicile lui Grigore Ureche („Letopisețul
Tării Moldovei…”), istoric român din secolul al XVII-lea.
Tema nuvelei prezintă zbuciumata istorie a Moldovei din perioada
imperiului otoman și a domnitorilor pământeni, undeva în secolul al XVI-lea,
istorie presărată cu lupte pentru putere politică și dorință de răzbunare.
Întâlnirea lui Alexandru Lăpușneanul cu delegația celor 4 boieri trimiși
de țară reprezintă scena introductivă a nuvelei, moment ce reflectă
determinarea personajului dar și specificul vremurilor, pline de intrigi
politice și dorință după putere. În ciuda faptului că țara nu îl vrea nici nu îl
place, Alexandru hotărăște să înainteze, cu voia ori fără lor,  rostind
replica-motto: „Dacă voi nu mă vreți eu vă vreu…”. Secvența uciderii celor
47 de boieri și așezarea capetelor lor într-o piramidă, după funcție și rang,
ilustrează dorința de răzbunare a personajului în fața unor boieri care îl
vânduseră în trecut. Scena are suport istoric real și este creată pentru a
dinamiza nuvela și a pune în evidență cruzimea personajului principal.
Viziunea despre lume a lui Negruzzi este una specific pașoptistă.
Negruzzi se înscrie în programul „Daciei literare”, inițiat de Kogălniceanu
prin inspirația din istoria națională. În nuvelă, Costache Negruzzi îmbină
elemente din realitatea istorică (existența personajului principal, uciderea
boierilor) cu elemente ficționale (boierul Stroici, uciderea lui Moțoc),
construind astfel o cutremurătoare creație epică.
Titlul ne îndreaptă interesul asupra personajului principal al nuvelei,
erou literar de mare complexitate şi forţă, un personaj romantic ce trădează
putere și vitalitate.
Perspectiva narativă este obiectivă naraţiunea este la persoana a III-
a, naratorul este omniscient, prezintă cu dexteritate comportamentul
personajelor, având cunoştinţă cu privire la gândurile şi atitudinile lor.
Naratorul este parţial obiectiv, în mare parte evitând să-şi expună judecăţile
vizavi de personajele sale.
Prima nuvelă istorică românească se înscrie în programul pașoptist al
lui Kogălniceanu și propune cititorului un antierou patriot. Este romantică
prin construcția acestui personaj excepțional dar are și un spirit clasic prin
condamnarea vicleniei și a cruzimii lui Alexandru în opoziție cu bunătatea
domniței.