1

TEMA 1 NOŢIUNI GENERALE ÎNTRODUCTIVE

(4 ore)
1. Noţiune de proces penal, sarcinile şi scopul procesului penal.
2. Sistemul fazelor şi funcţiile procesului penal.
3. Raporturile procesual penale şi semnele lui.
4. Ştiinţa dreptului procesual penal şi legaturile lui cu alte ramuri.
5. Procesul penal ca obiect de studiu.

-1-
Procesul penal serveşte pentru a asigura legalitatea şi întărirea ordinii de drept
in stat, cum e ştiut statul are un spectru larg de înfăptuire a masurilor statale, aşa ca
masuri politice, cu caracter educativ şi profilaxie, diferite remunerări şi masuri de
constrângere împotriva persoanelor care nu respecta cerinţele legii.
În aşa activitatea de masuri de aşa gen una din locurile de baza o ocupa
activitatea cu lupta împotriva criminalităţii. Aşadar însemnătatea noţiunii de
procedura penala este acea condiţie ca toata activitatea şi relaţiile legate cu
cercetarea şi examinarea dosarelor penale este in detaliu reglementata de legislaţia
procesual penala. Ea arată metodele mai obiective şi efective care sunt aprobate
prin timp şi practica regulile acţiunilor concrete. Anume aceasta reglementare
permite pentru a o îndeplini în strictă concordanţa cu legea, întemeierea şi eficacitatea
activităţii pentru descoperirea infracţiunii şi atragerea vinovaţilor la răspundere. Dar din
altă parte îi ocroteşte pe participant la proces de abuzuri şi incompetenta.
Aşadar procesul penal este o activitatea reglementata de lege desfăşurată intr-
o cauza penale de către organele competente cu participarea parţilor şi altor
persoane ca titulare de drepturi şi obligaţii, având ca scop constatarea la timp in
mod complet a infracţiunilor şi atragerea la răspundere penala a celor care le-au
săvârşit, în aşa fel incit prin aceasta să se asigure ordinea de drept precum şi
apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor.
Definiţia adoptată cuprinde principalele elemente care caracterizează procesul penal.
Analizarea acestora este necesară pentru a avea imaginea corectă a noţiunii, ţinând seama
că ea este folosită foarte frecvent şi în vocabularul uzual, dar într-o accepţiune mai puţin
conformă cu rigurozitatea ştiinţifică.
a) Procesul penal constituie în primul rând o activitate. Însuţi termenul de proces
este derivat din latinul „procedere” care însemnă a progresa, a avansa, a evolua. Deşi de
origine latină cuvântul nu era folosit în dreptul roman în accepţiunea sa juridică actuală,
pentru judecată fiind utilizat termenul de „judicium”. Cuvântul a intrat în vocabularul
juridic şi a devenit tradiţional prin intermediul glosatorilor din Evul mediu (aproximativ
sec.XII). Noţiunea de proces este folosită chiar în afara vocabularului juridic, totdeauna
în sensul desemnării unui fenomen în plină mişcare, dezvoltare, devenire.
Procesul penal este un fenomen dinamic, tipic evolutiv şi care se manifestă ca o
activitate foarte complexă. În cadrul său se desfăşoară o seamă de activităţi mai restrânse.
Fiecare dintre ele are menirea să împingă, să propulseze procesul spre atingerea scopului
său final.
Denumirea de proces penal provine de la specificul activităţii judiciare, care se
desfăşoară progresiv de la descoperirea infracţiunii şi până la condamnarea inculpatului
 2

şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti penale.

b) Procesul penal este o activitate reglementată de lege. Instituţiile procesuale cât
şi activitatea de ansamblu se desfăşoară în limitele celei mai stricte legalităţi. Legea
reglementează amănunţit drepturile şi obligaţiile participanţilor, modul de efectuare a
activităţilor, succesiunea acestora, conţinutul diferitelor acte procedurale etc.
Între activităţile procesuale şi normele juridice care le reglementează există o
legătură indisolubilă. Principiul legalităţii trebuie să aibă în procedură penală aceeaşi
implicaţie şi rezonanţă ca în dreptul penal sau în orice altă ramură de drept. Dacă în
dreptul penal există încă de multă vreme dictonul „nullum crimen sine lege” şi „nulla
poena sine lege”, în mod similar este îndeobşte cunoscută şi admisă legătura dintre
formele procesuale şi modul lor de reglementare prin norme juridice şi care s-a
materializat şi ea în adagiul „nullum judicium sine lege” .
Legea indică şi dispune formele în care se manifestă şi realizează activităţile
procesuale. Formele reglementate de lege în care se desfăşoară procesul penal sânt
denumite forme procesuale.
c) Procesul penal se realizează într-o cauză penală. Ceea ce determină
desfăşurarea procesului penal este împrejurarea că organul judiciar este sesizat de
existenţa litigiului penal izvorât din săvârşirea unei infracţiuni. Nici un proces penal nu se
poate realiza pe o altă bază.
Fapta săvârşită sau presupusă ca fiind săvârşită constituie obiectul material al
procesului penal, iar raportul juridic de drept penal ca manifestare a conflictului de drept
survenit reprezintă obiectul juridic al acestuia. Obiectul material şi cel juridic
determinând declanşarea şi întreaga desfăşurare a procesului penal poartă denumirea de
cauză penală, denumirea sinonimă cu cea de litigiu penal sau pricină penală folosite în
practica judiciară.
Inserarea în definiţie a precizării este necesară pentru a marca diferenţierea
procesului penal de procesul civil sau procedura de contencios administrativ, care sînt de
asemenea activităţi reglementate de lege, desfăşurate de anumiţi participanţi dar în cauze
cu alte naturi juridice.
Potrivit Constituţiei Republicii Moldova ocrotirea drepturilor şi libertăţilor
omului - este obligaţia primordiala a statului. În aşa mod cercetarea şi
descoperirea infracţiunilor cât şi restituirea este obligativitatea statului atât a
organelor de stat competente şi persoanelor împuternicite.
Activitatea organelor de stat competente şi persoanele împuternicite poate A
desfăşurată cu participarea activă a persoanelor interesate (a parţilor) şi a altor
subiecţi.
Activitatea persoanelor şi organelor enumerate mai sus poate fi desfăşurată cu
succes cu condiţia reglementarii stricte a legii.
Potrivit al. 1 art. 2 CPP; procedura penala are următoarele sarcini:
1 . Descoperirea rapida şi completa a infracţiunii;
2. Identificarea vinovaţilor şi atragerea lor la răspundere;
3. Aplicarea justa a legii.
În al. 2 art. 1 CPP sunt fixate scopurile justiţiei penale.
Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni,
precum şi protejarea persoanei şi societăţii de fapte ilegale ale persoanelor cu funcţie de
 3

răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracţiunilor presupuse sau săvârşite,

astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale
şi nici o persoană nevinovată să nu fie atrasă la răspundere penală şi condamnată.
Între noţiunea procesului penal şi justiţia penala exista următoarele raporturi:
1. Justiţia e o noţiune mai larga ca noţiunea de proces penal, fiindcă ea cuprinde
activităţile instanţelor judecătoreşti în examinarea atât a dosarelor penale cât şi a
dosarelor civile.
2. Din alt punct de vedere procedura penală e noţiunea mai largă ca justiţia penală
fiindcă ea reglementează atât activităţile organelor de urmărire penala cât şi activitatea
instanţelor judecătoreşti.