datorii financiare,
datorii comerciale,
datorii calculate.
datorii convertibile, achitarea cărora poate fi efectuată prin cedarea unei părţi din capitalul
statutar (acţiuni sau cote de participaţie),
datorii neconvertibile, achitarea cărora se efectuează prin alte mijloace şi nu prevede
cedarea unei părţi din capitalul statutar.
Datoriile întreprinderii pot fi exprimate în valută naţională – la provenienţa lor din interiorul ţării sau
în valută străină – la provenienţa lor de peste hotarele ţării. Datoriile pot fi reflectate în contracte,
documente primare de achiziţie a mărfurilor în valută străină, însă la reflectarea datoriilor în conturile
contabile şi rapoartele financiare acestea trebuie să fie exprimate numai în valută naţională.
Datoriile exprimate în valută străină din momentul apariţiei pînă la momentul achitării lor pot
genera venituri – în cazul diferenţelor favorabile de curs valutar, ori pierderi – în urma diferenţelor
nefavorabile.
Conform planului de conturi contabile pentru evidenţa datoriilor pe termen scurt sînt destinate
conturile clasei 5 “Datorii pe termen scurt” şi pentru evidenţa datoriilor pe termen lung – conturile
clasei 4 “Datorii pe termen lung”. Soldurile acestor conturi la sfîrşitul perioadei de gestiune se
reflectă în compartimentele 4 şi 5 ale Bilanţului contabil cu aceiaşi denumire.
Creditele bancare. Acestea pot fi primite de la bănci în baza contractului încheiat între
întreprindere şi aceasta instituţie financiară.
Împrumuturile. Împrumuturile pot fi primite de la întreprinderi (părţi legate şi nelegate),
persoane fizice, personalul întreprinderii.
Evidenţa analitică a datoriilor comerciale se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor, creditor, termen de
apariţie şi stingere a datoriilor.