1

TEMA 4. SUBIECŢII PROCESULUI PENAL

(4 ore)
1. Noţiunea de subiect al procesului penal. Clasificarea lor.
3.Competenta, drepturile şi obligaţiunele subiecţilor procesului penal.
4.Circumstanţele care exclud participarea subiectului în procedura penala.

-1-
Procesul penal este, prin urmare, o activitate complexă reglementată de lege care
se desfăşoară progresiv şi coordonat, prin participarea organelor judiciare şi a unor
persoane ca titulare de drepturi şi obligaţii, în scopul constatării faptelor ce constituie
infracţiuni şi pentru tragerea la răspundere penală a celor care le-au săvârşit. Aceste
organe şi persoane care, prin activitatea lor, participă la realizarea scopului procesului
penal, au calitatea de participanţi în desfăşurarea acestuia.
După părerea procesualistului român Gheorghe Nistoreanu noţiunea de
participanţi în procesul penal au fost prezentat în sens larg şi în sens restrâns.
În sens larg, - noţiunea de participanţi încorporează toate persoanele care au un
rol în vreo activitate procedurală, din rândul acestora făcând parte organele judiciare,
părţile, apărătorul şi alte persoane.
În sens restrâns, - această noţiune înglobează numai organele judiciare, părţile şi
apărătorul.
În teoria dreptului procesual penal, problema subiecţilor nu are o soluţie unica.
Unii savanţi procesualişti (Corneeva, Lupinskaia etc.) sunt de părerea că participanţii la
procesul penal sunt doar acele persoane care apără sau prezintă interesele persoane.
Cunoscutul procesualist Strogovici este de părerea ca participanţii la proces sunt
toate persoanele şi organele de stat care îndeplinesc anumite funcţii în rezultatul realizării
drepturilor şi obligaţiilor sale.
Cea mai mare răspândire a primit-o următoarea clasificarea (dar ele există până la 10
clasificări) a subiectelor care ţine cert de:
a) scopul participării subiectului în procesul penal;
b) direcţia de activitate a subiectului;
c) legătura activităţii subiectului cu sarcinile procedurii penale;
d) raporturile faţă de rezultatele obţinute.
Reieşind din aceste semne subiecţii procesului penal pot fi grupaţi în două
grupe mari:
1 . Organele de stat competente şi persoanele împuternicite care sunt obligate şi au
dreptul de a efectua urmărirea penală, sau subiecţii împuterniciţi din partea statului având
pârghii de influenţă. Pentru această categorie de subiecţi este caracteristic prezenţa unor
împuterniciri statale autoritare comparativ cu alţi subiecţi. Împuternicirile lor nu pot fi
tratate după formula: „Având dreptul, fără având şi obligaţia” drepturile şi obligaţiile lor
sunt strâns legate, deoarece, împuternicirile presupune o consistenţă de drepturi şi
obligaţii. Dacă în lege se menţionează despre dreptul de a efectua unele acţiuni procesuale
aceasta înseamnă şi drept şi obligaţii.
- instanţele judecătoreşti ( în persoana judecătorului );
- organele procuraturii ( în persoana procurorului );
- organele de urmărire penală (în persoana ofiţerului de urmărire penală );
 2
- după schimbările din 12 iunie 2003 mai apare un subiect nou judecătorul de
instrucţiune, care va asigura controlul judecătoresc în cursul urmăririi penale.
Aceste categorii de subiecţii ai procesului penal este înaintată condiţia să nu fie
cointeresaţi la precăutare şi primirea hotărârilor. În caz contrar de prezenţa unor criterii ce
ar determina cointeresarea directă sau indirectă în soluţionarea cauzei penale sunt
obligate de a se abţine sau să se autorecuze.
2. Persoanele, drepturile şi interesele legale ale cărora au fost încălcate sau subiecţii
atraşi şi admişi spre participare în activitatea procesual penală. (participanţii la proces).
- victima ( şi reprezentantul lui);
- partea vătămată ( şi reprezentantul lui);
- partea civila şi reprezentantul lui;
- partea civilmente responsabilă şi reprezentantul;
- bănuitul;
- învinuitul; - şi reprezentanţii lor
- inculpatul;
Astfel, participanţi sau părţile în procesul penal sunt acei subiecţi care au interese
proprii în procesul penal.
3. Alţi subiecţi care ajută în desfăşurarea procesului penal sunt:
- asistentul procedural;
- grefierul;
- interpretul sau traducătorul
- expertul;
- specialistul;
- martorul ( minor) reprezentantul lui)
După părerea procesualistului rus R.Iakupov termenul de subiect a procesului
penal a fost introdus de ştiinţa dreptului procesual penal. Deoarece din start sa dorit
menţionarea de către legislator tratarea nu ca un obiect dar ca subiect al dreptului. Orice
subiect al dreptului întrând în raporturi procesual penale indiferent de statutul procesual
(fiind chiar în subordonare procesuală) în schimb având un larg spectru de drepturi
plasând-ul la nivelul participantului activ.
Pentru evidenţierea subiecţilor procesului penal comparativ cu ştiinţa dreptului
procesual penal se foloseşte şi alte termeni: Participanţii procesului şi părţile. Termenul
părţile a fost cunoscut legislaţiei procesuale penale până la reforma din 1958 în URSS.
Judecătorul - Îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui sistem unitar de organe
judecătoreşti. Existenta acestui sistem îşi găseşte baza în art. 114, 115 al Constituţiei
R.Moldova.
Numai instanţele de judecata în persoana judecătorului au dreptul şi împuternicit
prin lege de a recunoaşte vinovat printr-o sentinţa o persoana concreta în săvârşirea unei
infracţiuni şi de al supune unei pedepse penale în conformitate cu legea. La precăutarea
dosarelor penale judecata emite o sentinţă întemeiată pe probele care au fost
examinate în şedinţa de judecată după propria lui convingere bazate pe aceste probe.
Sentinţa poate fi emisă de un judecător personal sau de un complect de judecători
din trei şi mai mulţi. Acest lucru se face pentru a evita erorile judiciare.
Judecătorul de instrucţiune – art. 41 CPP RM
Procurorul - din art. 124 al Constituţiei R.Moldova vedem împuternicirile
 3
procurorului atât şi în art. 51,52,53 al CPP RM.
Procurorul este unica persoana oficiala împuternicită de-a participa în
procesul penal şi a activa în toate fazele lui. Cele mai largi drepturi ale procurorului
sunt date la intentarea dosarelor penale şi cercetarea lor.
Organul de urmărire penală în art. 55, 56 CPP este data denumirea a
organelor de urmărire penală. Ele sunt: politia, centrul pentru combatere crimelor
economice şi corupţiei, organele vamale. Aceste organe în afara de împuternicirile de
urmărire penală mai au şi împuterniciri pentru investigarea operativa care se
reglementează de legea cu privire la investigaţiile operative.
Ofiţerul de urmărire penală conform art. 57 CPP el este persoana cu funcţie de
răspundere care, în numele statului, în limitele competenţei sale, efectuează urmărirea
penală în cauzele penale.