Procedee artistice/ fenomene stilistice și rolul lor în operele literare

Dacă ți se cere să explici/motivezi o figură de stil e bine să nu te limitezi la răspunsuri prea generale
ca:

- constituie principala sursă de expresivitate a imaginilor artistice;

- probează anumite calități ale scriitorului;
- rol de ”ornament”, ”podoabă” expresivă;

ci să adâncești justificarea structurilor, cunoscând următoarele:

COMPARAȚIA

-sintagmă inedită, plastică și sugestivă;

-oferă o multitudine de sugestii (asemănări/deosebiri) ce uimesc prin noutate și dau sentimentul
frumosului;
-un termen are menirea să-l evoce pe celălalt (termenul comparat, A, este ca termenul comparant, B);
-mărește puterea de sugestie;
-poate fi:
o Antitetică: ”Și ca un spin...Mi-a trecut un gând străin/ În gândul meu ferice”
o Ascendentă (care tinde spre hiperbolizare): ”Unde valurile fac noduri albe ca o barbă
nepieptănată de crai”
o Descendentă: nici cât un ou de muscă...

METAFORA

-este o comparație nedezvoltată;

-A este ca B, dar termenul comparativ (ca, precum, ca și, asemeni) lipsește;
- primul termen, A, rămâne cu sensul lui propriu, celălalt capătă un sens figurat;

Ex.: Ana este ca o floare. ..................................Ana este floarea.

Copilul este ca un înger. .............................Înger de copil.
Elena este ca un bujor. ...............................Elena este un bujor de fată.
Parcă ar sta iarba cu săbiile trase. ...............Stă iarba cu săbiile trase.
....................Vorbitorul latră de o oră la ședința asta.

....................Pe omul acesta nu-l prea ajută bostanul.

PERSONIFICAREA

-se atribuie însușiri și manifestări de persoană;

-Imaginea artistică este mai vie, mai ...umanizată;
-Se înrudește cu invocația: ”Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci.”
”Noapte, iar mă lași singur pe cărări pustii”

1
EPITETUL

-subliniază însușirile estetice ale unui obiect;

-Scoate în evidență trăsătura esențială;
-Are putere de sugestie, de evocare;
-Subliniază o particularitate a fanteziei autorului;

ENUMERAȚIA

-rol de prezentare detaliată a aspectelro;

-se amplifică ideea exprimată;
-ceează impresia intensivă de multiplicare și acumulare;
-subliniază, ajută la conturarea mesajului;
-evidențiază o multitudine de nuanțe;
-este cu atât mai expresivă cu cât se combină cu alte procedee stilistice.

INVERSIUNEA

-prin inversarea ordinii obișnuite a unor cuv. Se accentuează o idee, o nunață;

-apare și ca mijloc de păstrare a structurii versurilor;
-cerită de necesități de: versificație; fluiditate ritmică; rimă;
-intensifică expresivitatea comunicării.

REPETIȚIA

-procedeu de insistență;
-creează o impresie mai puternică de multiplicare, acumulare;
-subliniază, potențează, întărește ideea conținută;
-contribuie la realizarea unui tablou mai dinamic;
-are mai multe nuanțe de sens: de intensificare, presupune cantitatea, progresia, distribuția, frcvența.

HIPERBOLA

-exagerează, mărind sau micșorând trăsăturile unui obiect, ființe, fenomen;

-imaginea apare peste limitele sale firești pentru a impresiona pe cititor;
-”obiectul oricărei hiperbole este de a ajunge la adevăr prin minciună, o ficțiune care nu înșeală” (Seneca)
-impresionează puternic, evită monotonia, banalul;
-creează impresia de multiplicare, acumulare;
-uneori, creează umorul, comicul sau ironicul.
-”Sălbatecul vodă e-n zale și fier/ Și zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe frunte/ Și vorba-i
e tunet, răsufletul ger, / și vodă-i un munte.” (G. Coșbuc)