STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII

I Stilul beletristic
- este stilul literaturi artistice
- utilizeaza imagini artistice, cuvinte cu sens figurat cuvinte expresive,figuri de
stil
- se adreseaza mai ales imginatitei si si sensibilitatii cititorului , bogat in
elemente lexicale :arhaisme,reginonalisme, neologisme ,elemente de jargon si
argou care au ca scop reflectarea realitatii
- stilul belestristic este conotativ, avand ca scop crearea imaginii artistice

- functie poetica (expresiva, sugestiva) – subliniaza insusirile expresive ale limbii

- prefera intelesurile secundare, indeseobi figurate
- varietatea lexicala prin nuantare sinonimica si prin inovarea combinarii de sensuri si de
cuvinte
- reactivarea vocabularului pasiv al limbii (arhaisme, regionalisme, cuvinte invechite)
- bogatia sinonimica
- cultiva polisemia
- caracter individual (originalitate); naturalete
- unicitate si inovare a expresiei
- isi propune atragerea lectorului in spatiul comunicarii (segestivitatea si verosimilui)

II Stilul tehnico-stiintific
- este utilizat in lucrarile cu caracter stintific ,tehnic si are urmatoarele tresaturi:
 Cuvintele sunt monosemantice;
 Exprimarea clara , concreta, precisa;
 Se utilizeaza in sensul denotativ al cuvantului;
 Fiecare domeniu al stintei isi are vocabularul sau propriu

- functie cognitiva (de cunoastere) ce asigura transmiterea de informatii stiintifice,

tehnice si utilitare, pe baza unor rationamente logice, deductive, argumentate
- se adreseaza ratiunii
- evita sensurile figurate, apreciate drept o sursa de ambiguitate
- proprietatea termenilor
- exactitatea informatiilor
- precizia formularilor
- obiectivitatea formularilor
- prezenta neologismelor
- concentrare maxima a vocabularului

III Stilui juridic-administrativ (oficial)

- este folosit de catre diverse institutii si inteprinderi in actele oficiale
emise:cereri,adeverinte,certificate,procese verbale etc.;
- foloseste clisee verbale sau formule lexicale proprii;
- exprimarea concisa ,obiectiva ,neutral (nu se folosesc figuri de stil).

1
- functia conativa si referentiala, de stricta informare
- precizia limbajului
- utilizarea unor sintagme fixe de adresare si de formulare a continuturilor = sabloane
(clisee)
- stereotipii de limbaj
- stil impersonal
- exprimare clara, precisa, dar rigida si neatractiva
- tipuri de acte specifice: cerere, proces-verbal, decizie, caracterizare, adeverinta, adreasa,
paragraf, certificate, ordonanta de urgenta, mandat , litigiu, etc.
- concizie
- articole, alineate

IV Stilul publicistic
- este caracteristic ziarelor si revistelor
- se foloseste atat in presa scrisa cat si in cea audiovizuala
- se exprima cititorului cu o cultura medie
- stirile se redacteaza clar,succint,precis, la obiect
- uneori exprimarea recurge la un lexic bogat, variat, cu virtutii
expresive,menit sa convinga si sa determine ,in acelasi timp stari efective.

V.Stilul Colocvial(familial):
- se foloseste in relatiile de familie in viata de zi cu zi;
- acest stil are un anumit grad de afectivitate;
- foloseste formule de adresare;
- utilizeaza si mijloace non-verbale ;
- nu respecta intotdeauna normele limbi literare;
- foloseste expresi, termeni argotici;
- foloseste diminutive augmentative,cuvinte in vocativ , vorbirea la imperativ;
- se caracterizeaza prin degajare, simplitate.

Atentie: La examenul oral o sa ai un bilet cu un text anume ( o sa vezi mai jos

exemplul). Trebuie sa citesti cu atentie biletul si sa-l incadrezi intr-ununul din cele 5
stiluri (e foarte usor, se vede dupa limbaj, dupa ce se scrie in el si dupa ce scrie jos,
cine l-a emis, cine este autorul....) Apoi, o sa spui care sunt caracteristicile stilului
respectiv, de aceea este foarte important sa inveti foarte bine aceste 5 stiluri!!!!

Uite, spre exemplu, cum se analizeaza, ca pentru nota 10, un bilet:

2
Rezolvarea sa:

BILETUL 1. Stilul stiintific

1.Autor, titlu

In subsolul textului este indicat numele autorului, (Constantin C. Giurescu, Dinu C.

Giurescu), titlul lucrarii de unde este extras fragmentul, (Scurtă istorie a românilor
pentru tineret, îndeosebi).

3
Titlul sugereaza ca fragmentul ar putea apartine unui text din sfera stiintifica. El indica un
text de specialitate din domeniul istoriei: Scurtă istorie a românilor pentru tineret
îndeosebi.

2.Tipul de discurs (text nonfictional, informativ).

Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei cuvintelor cu sens

denotativ si in conformiate cu sfera de referinta a cuvintelor).

In text sunt folositi termeni cu sens denotativ: corpul omenesc, familie, moştenirii
lingvistice; moşteniri; sufixele româneşti; etc.

Discursul are functie referentiala.El transmite informatii stiintifice pe baza unui text
informativ.Primul enunt poate fi considerat un argument: Sub raportul limbii, cercetările
întreprinse [...] au putut stabili un număr de 160 (o sută şaizeci) de termeni româneşti
care sunt de origine geto-dacă.

Urmatoarele enunturi sunt menite sa exemplifice argumentul. E de notat faptul ca

exemplificarea argumentului se face atat prin recursul la termenii romanesti de origine
geto-daca; cat si prin observatiile facute in legatura cu termenii care vor sporii prin
cercetari ulterioare care ne vor arata si alte aspecte a mostenirii lingvistice...

Ultimul enunt poate fi considerat o concluzie a ideii despre legatura termenilor romanesti
cu originea geto-daca: Ni s-au păstrat de la daco-geţi şi câteva nume de ape: în primul
rând Dunărea, care derivă dintr-un Dunaris dacic; apoi Argeşul din Argessos (la
Herodot diformat: Ordessos); Bârzava, al cărei nume se regăseşte în oraşul dacic
Berzobis; Someşul: o inscripţie latină din ţinuturile udate de acest râu vorbeşte de
Samus; este sigur că romanii au păstrat vechiul nume, autohton. Acelaşi lucru cu Oltul,
Aluta în izvoarele latine, şi cu Tisa.

3. Sfera de utilizare:

Discursul este relevant pentru stilul stiintific si are relevant in domeniul istoriei si criticii
literare.

4.Elementele situatiei de comunicare Emitator-Receptor-Mesaj

*Conform relatiei E-R (Emitator-Receptor)(Beneficiar)

Emitatorul este specializat, respectiv o persoana abilitata in domeniul istoriei si criticii

literare. Receptorul nu este prezent explicit, dar se poate presupune ca este puternic
specializat, respectiv tot o persoana abilitata in domeniul istoriei si criticii literare, sau
nespecializat, categorie din care fac parte cititorii care sunt interesati de aceasta tema.

Relatia emitator-receptor este determinata de emitator prin numirea publicului-tinta (se

adreseaza in special tinerilor, dupa cum reiese din titlul fragmentului).

4
*Conform efectului mesajului

Mesajul vizeaza ca efect acordul cu informatia in masura in care informatia este corecta
stiintific si in masura in care este corect argumentata.

*Conform functiei mesajului (scop)

Functia mesajului este de informare, concentrata pe un subiect precis: legatura dintre

termenii romanesti si originea geto-dacă.

Mesajul are si functie educativa: in masura in care textul este folosit in procesul invatarii
in orele de limba, dar si in masura in care un receptor nespecializat doreste sa conoasca
problema.

*Conform incarcaturii emotionale a mesajului

Mesajul este neutru prin datele furnizate si prin tonalitate. Neutralitatea discursului este
tipica textului stiintific.Autorul vizeaza o problema teoretica, exemplificata printr-un
context cultural dat.

5.Caracteristici ale stilului:

a. Corectitudine: textul este alcatuit din enunturi construite in conformitate cu regulile

grmaticale si semantice.
b. Claritate:descriere clara, logica, coerenta, obtinutaprin folosirea unor cuvinte al caror
sens este consacrat si prin evitarea termenilor prea specializati.
c. Obiectivitate: continutul textului se refera la o problema reala, demonstrata stiintific.
d. Accesibilitate: limbajul poate fi inteles de specialisti dar si de elevi/studenti
familiarizati cu terminologia, sau oricare alt cititor cu o monima specializare.
e. Proprietatea termenilor: termenii sunt folositi cu sensul propriu, denotativ (raport,
limba, cercetari, termeni, origine etc.)
f. Sens unic (opera inchisa): receptarea textului se face numai in sensul indicat de autor.