Cuvântul „China” este derivat din cuvântul persan Cin (scris cu abjadul arab: ‫)چین‬, care provine de la

cuvântul sanscrit Cina (चीन).[12] Este consemnat pentru prima dată în 1516, în jurnalul exploratorului

portughez Duarte Barbosa.[13] Jurnalul a fost tradus și publicat în Anglia în 1555.[14] Teoria
tradițională, propusă în secolul al XVII-lea de către Martino Martini, este că „Cina” este derivat din
„Qin” (秦), regatul vestic al Chinei, în timpul dinastiei Zhou.[15] Cu toate acestea, termenul a fost
folosit în scripturile hinduse timpurii, inclusiv în Mahabharata (secolul V î.Hr.) și Legile
lui Manu (secolul II î.Hr.).[16][17]
Numele oficial al prezentei țării este „Republica Populară Chineză” (scris cu caractere chinezești
simplificate: 中华人民共和国; scris cu pinyin: Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó). Denumirile chineze
obișnuite ale țării sunt: Zhongguo (scris cu caractere chinezești tradiționale: 中國; scris cu caractere
chinezești simplificate:中国, de la Zhong: „central” sau „de mijloc” și Guo: „stat” sau „state” – și în
timpurile moderne - „națiune”) și Zhonghua (în chineză :中华), cu toate că numele oficial al statului a
fost schimbat de mai multe ori, de către dinastii succesive și guverne moderne. Termenul ZhongGuo
a apărut în diverse texte antice, cum ar fi „Textul clasic despre Istorie” din secolul al VI-lea î.Hr., [c] iar
în perioada pre-imperială a fost adesea folosit ca un concept cultural pentru face o distingere față de
triburile Huaxia, percepute ca „barbare”. Termenul, care poate fi singular sau plural, făcea referire la
grupul de state sau de provincii al Câmpiei Centrale (Chineze), dar până în secolul al XIX-lea nu a
fost folosit ca un nume pentru întrega țară. Chinezii nu au fost singurii care și-au considerat țara ca
„centrală”, conceptul fiind întâlnit și la alte civilizații.