14 -19

Iulie
2014
 TUMORILE HEPATICE
PRIMITIVE SI SECUNDARE

14 -19
Iulie
2014
Ficatul reprezintă sediul frecvent al formaţiunilor
tumorale benigne sau maligne;
Depistarea acestor formaţiuni hepatice este de
multe ori întâmplătoare, cu ocazia unei examinări
ecografice de rutină;
Ecografia abdominală este de cele mai multe ori
prima examinare care depisteaza formatiunile
tumorale hepatice;
Contextul clinic de depistare a tumorilor hepatice
este variabil: tumorile benigne fiind depistate de cele
maimulte ori, tumorile maligne pot fi asimptomatice
sau simptomatice.
 La nivelul ficatului se gasesc toate tipurile de tesuturi,
tesuturi ce pot fi sursa tumorilor benigne si maligne:
 Clasificarea histologică(WHO)(1) a tumorilor hepatice şi a
canaleleor biliare.
 1. Tumori epiteliale
 Benigne
 Adenomul,
 Hiperplazia nodulară focală,
 Adenomul intraductal biliar,
 Chistadenomul intraductal biliar,
 Papilomatoza biliară
 Maligne
 Hepatocarcinomul,
 Colangiocarcinomul intrahepatic
 Chistadenocarcinomul intraductal biliar
 Forme combinate de hepatocarcinom cu colangiocarcinom
 Hepatoblastomul
 Hepatocarcinomul nediferenţiat
 2. Tumori nonepiteliale
 Benigne
 Angiomiolipomul
 Limfangiomul şi limfangiomatoza
 Hemangiomul
 Hemangioendoteliomul infantil
 Maligne
 Hemangioendoteliomul infantil
 Angiosarcomul
 Sarcomul embrional
 Rabdomiosarcomul 4. Tumori hematopoietice şi limfoide
 Altele 5. Tumori hepatice secundare (metastatice)
 3. Tumori combinate 6. Anomalii epiteliale
• Tumoră fibroasă solitară -displazii ale celulelor hepatice,
• Teratom -noduli displastici, anomalii ale ductelor biliare
• Carcinosarcom 7. Leziuni combinate
• Tumora rabdoida -hamartromul mezenchimal,
• Altele transformări nodulare,
pseudotumori inflamatorii
 Cele mai frecvente tumori hepatice benigne
sunt:
 Hemangiomul;

 Hiperplazia nodulara focala (FNH);

 Adenomul hepatic
 HEMANGIOMUL HEPATIC
 Este tumora hepatică benignă care are ca punct de
plecare celulele endoteliale ale vaselor sanguine
hepatice;
 Este cea mai frecventă tumoră hepatică, cu o
incidenţă ce variază larg de la 0,3 la 20% din
populaţie;
 Tumora poate fi unică, dar de multe ori
hemangioamele sunt multiple (40% din cazuri);
 Hemangiomul este mai frecvent la femei decât la
bărbaţi (raportul F/B fiind de 5:1(;
 Printre factorii implicaţi în apariţia
hemangiomului se numără anticoncepţionalele
orale dar şi medicamentele steroide, sarcina.
 CLINIC: hemangiomul este o tumora complet
asimptomatica chiar si cand are dimensiuni mari;
 DEPISTAREA este de cele mai multe ori
intamplatoar, la o ecografie de rutina;
 DIAGNOSTICUL de certitudine se face printr-o
examinare imagistica cu substanta de contrast
(ecografie cu contrast-CEUS, CT sau RMN cu
SDC)
 RMN-ul este cea mai sensibila metoda de
diagnostic in hemangiom.
 In toate examinarile hemangiomul se comporta ca
o formatiune care capteaza contrastul din
periferie cu evolutie centripeta a captarii
formatiunea fiind apoi hipercaptanta in toti timpii
examinarii
 ATITUDINE IN HEMANGIOM
 Depistarea unei formatiuni hepatice cu
aspect ce poate sugera hemangiom la
pacientii cu hepatopatii cronice sau un
cancer in antecedente impune confirmarea
diagnosticului printr-o examinare
imagistica cu contrast;
 Biopsia hemangiomului este contraindicata;
 Hemangiomul nu impune o terapie speciala,
pacientii pot fi supravegheati ecografic (mai
ales in formatiunile de amri dimensiuni care
pot determina rar hemoragii).
 HIPERPLAZIA NODULARA FOCALA
(FNH)
 este tumora hepatică benignă depistată de cele mai multe
ori întâmplător, fiind mai frecventă la femei, unde la fel ca
şi adenomul pare a fi legată de consumul de
anticoncepţionale orale.
 FNH este considerată a fi o pseudotumoră care rezultă din
răspunsul hiperplastic al celulelor hepatice la
hiperperfuzia determinată de o anomalie vasculară
congenitală. Această structură vasculară poate fi găsită în
centrul formaţiunii.
 FNH este o formaţiune hepatică depistată întâmplător, de
cele mai multe ori asimptomatică. Formaţiunea este în
general unică, cu dimensiuni sub 5 cm diametru, cu aspect
ecografic hipo-, hiper- sau isoecogen. Cicatricea centrală
este vizibilă în ecografie în doar 20% din cazuri.
 În puţine cazuri, formaţiunea poate fi de dimensiuni mai
mari, peste 10 cm diametru
 Diagnosticul de FNH se pune pe comportamentul
caracteristic în examinările cu substanţă de contrast şi prin
excluderea altor formaţiuni – adenomul,
hepatocarcinomul, carcinomul fibrolamelar, metastaze
hepatice hipervasculare, diagnostic nu întotdeauna facil.
 În CEUS, hiperplazia nodulară focală se comportă ca o
formaţiune hipercaptantă în faza arterială şi rămâne
hipercaptantă în faza portală şi parenchimatoasă, uneori
în poate fi vizibilă cicatricea centrală, ca o zonă
hipocaptantă.
 În examinarea CT cu contrast formaţiunea este
hipercaptantă în faza arterială şi este izodensă în faza
portală (de asemenea poate deveni vizibilă cicatricea
centrală)
 În examinarea RMN, apare ca formaţiune isointensă în
secvenţa T1 şi iso sau slab hiperintensă în secvenţa T2.
Cicatricea centrală apare hiperintensă în secvenţa T2
Sensibilitatea examinării RMN cu gadolinium este de 70%
cu o specificitate de 98% (30).
 ATITUDINEA IN FNH
 este conservatore, formaţiunea rămâne în general
stabilă în timp sau se poate reduce în dimensiuni.
 În cazurile de diagnostic incert se poate recurge la
examen anatomopatologic prin biopsierea
formaţiunii dar cu rezultate de multe ori
neconcludente.
 În general, nu este necesară întreruperea
anticoncepţionalelor, dar în aceste situaţii este
recomnadată supravegherea imagistică la 6-12
luni interval.
 ADENOMULHEPATIC
 este tumora hepatică benignă de origine epitelială care
apare predominant la femei tinere şi este de cele mai multe
ori unică.
 Apariţia adenomului hepatic este în strânsă legătură cu
consumul de anticoncepţionale orale, steroizi anabolizanţi
dar şi cu depunerile de glicogen la nivel hepatic.
 Incidenţa adenomului a crescut odată cu creşterea
consumului de anticoncepţionale orale, incidenţa fiind de
30-40/1.000.000 în cazul consumului cronic de
anticoncepţionale faţă de 1/1.000.000 la femeile care nu au
utilizat anticoncepţionale orale
 Depistarea adenomului hepatic poate fi ueori
întâmplătoare, alteori cu ocazia unei ecografii efectuate în
contextul unui sindrom dureros cu localizare în
hipocondrul drept mai ales la paciente cu formaţiuni
hepatice mari, cu localizare subcapsulară, consumatoare
de anticoncepţionale orale.
 DIAGNOSTICUL ADRENOMULUI – EXAMINARI
IMAGISTICE CU SUBSTANTA DE CONTRAST

 În examinarea CEUS adenomul apare ca şi formaţiune

care captează substanţa de contrast ecografic în faza
arterială şi este în general isocaptantă în faza portală şi
tardivă. În unele situaţii în interiorul tumorii apar zone de
hemoragie care nu vor capta substanţa de contrast.
 În examinarea CT cu substanţă de contrast adenomul
apare ca o formaţiune care captează contrastul în faza
arterială cu evoluţia centripetă a captării în faza portală.
În faza tardivă, formaţiunea este isocaptantă. Deseori
adenomul prezintă zone de hemoragie sau fibroză, acestea
conferind un aspect heterogen la CT.
 În examinarea RMN adenomul apare ca formaţiune
hiperintensă în secvenţa T1 şi secvenţa T2. În examinarea
cu gadolinium încărcarea este precoce după care
formaţiunea devine isodensă.
 ATITUDINEA IN ADENOMUL HEPATIC

 Depinde de dimensiunile tumorii, localizare, simptomele

pacientului şi bineânţeles de certitudinea diagnosticului.
 Adenomul asimptomatic, cu dimensiuni sub 5 cm poate fi
tratat conservator, întreruperea tratamentului cu
anticoncepţionale orale sau a consumului de steroizi
anabolizanţi şi supraveghere atentă imagistică şi prin
determinarea alphafetoproteinei serice
 Adenoamele cu dimensiuni peste 5 cm vor fi tratate
chirurgical datorită riscului de rupere, hemoragie şi
transformare malignă. Tratamentul chirurgical constă în
enucleerea tumorii, rezecţie hepatică sau rareori
transplant hepatic.
 Mortalitatea la tratamentul chirurgical este sub 1% (24) pe
când mortalitatea în caz de hemoragie prin ruperea
adenomului poate ajunge la 20%.
 CONCLUZII

 Tumorile hepatice benigne sunt depistari ecografice

intamplatoare;
 Hemangiomul este o tumora bengna foarte frecventa cu un
de cele mai multe ori tipic in ecografia standard
(formatiune hiperecogena, omogena);
 Adenomul si FNH sunt frecvente in contextul consumului
de anticonceptionale orale;
 In practica deseori este dificil diagnosticul diferential intre
adenom si hiperplazie nodulara focala;
 Adenoamele de dimensiuni mari se pot complica cu
hemoragie tumorala cu risc vital;
 Adenomul este tumora benigna ce poate evolua spre
malignizare.
 TUMORILE HEPATICE MALIGNE
 PRIMITIVE
- HEPATOCARCINOMUL
- COLANGIOCARCINOMUL
 SECUNDARE
- METASTAZELE HEPATICE
 HEPATOCARCINOMUL

 Tumora hepatica primitiva care apare in

aprox 90% din cazuri pe fondul
hepatopatiei cronice de diverse etiologii;
 Locul V ca frecventa a cancerului;
 A III-a cauza de deces prin cancer pe glob;
 Incidenta in continua crestere.

►necesitatea supravegherii
 Hepatocarcinomul (HCC)
 Grupele de risc pentru hepatocarcinom
 CIROZELE HEPATICE DE ORICE ETIOLOGIE

- Cirozele hepatice virusale B, C, B asociat cu D

- Ciroza hepatica etanolica
- Ciroza hepatica din hemocromatoza, autoimuna,etc.
Hepatopatiile virusale cu fibroza severa(stadializare)
In CH HCV hepatocarcinomul apare cu o frecventa de 1-
8%/an
In CH HBV – 2,5%/an
In ultimii ani ciroza hepatica din steatohepatita nonalcoolica
este o cauza tot mai frecventa de HCC

►SUPRAVEGHERE PRIN ECOGRAFIE LA 6 LUNI

INTERVAL
 Ecografia ca metodă de screening pentru HCC

 Metodă ieftină, neinvazivă, repetitivă

 Metodă operator dependentă
 Să fie efectuată de un ecografist cu experienţă în
examinarea ficatului
 Aparatură performantă
 Sensibilitatea ecografiei ca metodă de screening
pentru HCC variază larg între 20,5 şi 96%

Benett GL, Krinsky GA, Abitbol RJ etr al. Sonographic detection of hepatocellular carcinoma and dysplastic
nodules in cirrhosis: correlation of pretransplantation sonography and liver explant pathology in 200 patients.
AJR Am J Roentgenol 2002
ATITUDINEA IN NODULII DEPISTATI ECOGRAFIC
LA PACIENTII CU RISC

EASL-EORTC-Clinical practice guidelines-management of hepatocellular carcinoma

Journal of Hepatology 2012
 METODE DE DIAGNOSTIC ÎN HCC

 Ecografia cu substanţă de contrast (CEUS)

 Computertomografia (CT) cu SDC.
 RMN cu contrast
IN TOATE EXAMINARILE IMAGISTICE
HEPATOCARCINOMUL TIPIC ESTE O
FORMATIUNE HIPERCAPTANTA IN FAZA
ARTERIALA SI PIERDE
CONTRASTUL(PREZINTA WASH OUT IN
FAZA PORTA SI/SAU TARDIVA
 Dozarea AFP (alphafetoproteina), DCP (des-
gamma-carboxiprotrombina)
 Examenul anatomopatologic
 AFP în diagnosticul HCC

 Sensibilitate redusă de 39-65%, specificitatea 76-

94% şi o valoare predictivă pozitivă de 9-50%
 Nu se recomandă ca metodă unică de screening.
 Valoarea AFP peste 200ng/ml este diagnostică
pentru HCC (AASL)
 Asociere cu determinarea DCP creşte
sensibilitatea diagnostică
 Are valoare predictivă prognostică

Daniele B, Bencivenga A, Megna AS, Tinessa V. Alpha-fetoprotein and ultrasonography screening for
hepatocellular carcinoma. Gastroenterology 2004
 Examenul anatomopatologic în diagnosticul HCC

 Doar când metodele imagistice nu au putut

confirma diagnosticul;
 Important în hepatocarcinoamele hipovasculare
(HCC mici, bine diferenţiate);
 Uneori dificil sau contraindicat datorita bolii de
baza;
 Diferentierea dintre displazia de grad inalt si HCC
este dificila;
 Creşte riscul de seeding (diseminare).
 TRATAMENTUL HEPATOCARCINOMULUI
1. TERAPII CHIRURGICALE
Transplantul hepatic
Rezecţia chirurgicală (numai în HCC din hepatita cronică
sau ciroză hepatică perfect compensată).
-supravieţuire la 5 ani 50-70%
2. TERAPII PERCUTANE
(PEIT şi RFA) cu supravieţuire comparabilă cu terapia de
rezecţie chirurgicală, dacă sunt aplicate în HCC mici, sub
3 cm diametru
3. TERAPII LOCOREGIONALE
TACE
Iradierea interna (Ytriu)
4. Terapii noi - medicaţia antiangiogenică – sorafenib
(Nexavar)
STADIALIZAREA BARCELONA A HCC - BCLC
 Transplantul hepatic
 Stadiul A BCLC (boala hepatica decompensata), rezolvă
boala de bază dar şi hepatocarcinomul
 Criteriile Milan (Mazzafero)
- Nodul<5 cm
- 3 noduli sub 3 cm
 Absenta invaziei vasculare sau a metastazelor la distanţă
 Timpul de aşteptare 6-12 luni când majoritatea HCC
depăşesc indicaţiile
 Spravietuire >70% la 5 ani, si un risc de recurenta sub
15%
 Asociere terpiei percutane (RFA) sau TACE se foloseste
frecvent pentru reducerea tumorilor sau incetinirea
progresiei

Mazzaferro V et al.Liver transplantation for the treatment of small hepatocellular carcinomas in patients
with cirrhosis. N Engl J Med1996;
 Rezecţia chirurgicală

 Pacienti in stadiul 0 Barcelona

 Rezerva funcţională hepatică - Numai în boală
hepatică compensată (fără hipertensiune portală,
fără decompensare parenchimatoasă)-influenţează
mortalitatea postoperatorie
 Evaluarea extensiei tumorii - CT sau RMN
 În general nu există limite de dimensiuni (cu cat
dimens t sunt mai mari, cu atat creste riscul de
diseminare)
 CT pulmonar şi osos pentru metastaze
(diseminare la distanţă)
 Terapiile percutane

 Alcoolzarea percutană ecoghidată (PEIT)

 Ablaţia prin radiofrecvenţă (RFA)
 Ablaţia laser
 Crioablaţia
 Recomandate pacientilor cu HCC in stadiul A
Barcelona
 PEIT (ALCOOLIZAREA PERCUTANA
ECOGHIDATA)

 Cea mai veche metodă de tratament percutană

 Metodă relativ simplă, ieftină, puţine reacţii adverse
 Necesită mai multe şedinţe
 Efect mai slab în controlul local al tumorii
 Indicată cu efect curativ în tumorile sub 2 cm diametru
 Necroza tumorala in 90–100% din tumorile <2 cm, 70–
80% din HCC intre 2-3 cm, 50% in HCC de 3-5 cm (22)
 Recurenta tumorala crescuta

Lencioni R, Crocetti L. A critical appraisal of the literature on local ablative therapies for hepatocellular
carcinoma. Clin Liver Dis 2005;
 RFA (Ablatia prin radiofrecventa)

 Metodă mai costisitoare (aprox 1000 EUR pt un

ac)
 Mai puţin accesibilă în formaţiunile cu localizare
dificilă
 Efecte adverse mai frecvente
 Eficienţă superioară în special în controlul local al
tumorii
 Terapie curativă în tumorile sub 3 cm diametru
 Reacţii adverse la terapia percutană

 Minore – durerea, febra, decompensarea

vasculară
 Majore

- Hematom sau abces hepatic

- Perforaţia (tub digestiv, colecist)

- Hemoragia

- Hemoragia digestivă superioară

- Pneumotorax

- Seeding (sub 1%)

- Insuficienţa hepatică sau renală
 TACE (CHEMOEMBOLIZAREA
TRANSARTERIALA)

 Creşte supravieţuirea cu 6-20 luni la pacienţii cu

tumori nerezecabile (stadii avansate de boală –
Barcelona B cu noduli multiplii) comparativ cu
terapia suportivă.
 Substanţele chemoterapeutice utilizate –
Doxorubicina, Cisplatin, Mitomocina C.
 Ocluzia arterială după injectarea agentului
chemoterapeutic se face cu gelspon

Llovet JM, Bruix J. Systematic review of randomized trials for unresectable hepatocellular carcinoma: chemoembolization
improves survival. Hepatology 2003;
INDICAŢII pentru TACE
- Tumoră de mari dimensiuni, nerezecabilă
- Înaintea rezecţiei chirurgicale sau RFA
- Înainte de transplant
CONTRAINDICAŢII
- absolute: tromboza portală, encefalopatia,
obstrucţie biliară.
- relative: bilirubină peste 2mg, decompensare vasculară,
HDS variceală recentă, trombocitopenie severă, tumoră ce
interesează peste 50% din ficat, insuficienţă cardiacă sau
renală
COMPLICAŢII
- Minore
- Majore – abces hepatic, ruptura ficatului, HDS, insuficienţă
hepatică, injuria căilor biliare.
 Terapii noi în HCC -Terapia antiangiogenică
SORAFENIB (NEXAVAR)
 inhibitor multikinazic cu acţiune împotriva
tirozin-kynazei
 Dublează timpul de supravieţuire la pacienţii cu
boală hepatică avansată în comparaţie cu terapia
suportivă
 Se recomandă în HCC cu sau fără tromboză
portală, tumori de mari dimensiuni, noduli
multiplii sau HCC difuz, ciroză hepatică clasa
Child Pugh A sau B. (Barcelona C)
 Studiul multicentric Sharp –Europa.(2007) –
supravieţuire 10,7 vs. 7,9 luni la lotul placebo
(p<0,0001)
Llovet JM et al. Sorafenib improves survival in advanced Hepatocellular Carcinoma (HCC):
results of a phase III randomized placebo-controlled trial. J Clin Oncol. 2007
 CONCLUZII
 Deşi există metode sensibile de diagnostic în HCC
boala este depistată în majoritatea cazurilor
tardiv.
 Screeningul hepatocarcinomului se face prin
ecografie performanta la 6 luni interval
 Diagnosticul HCC este in majoritatea cazurilor
imagistic (captare arteriala cu washout in faza
portala sau tardiva)
 Cea mai bună metodă de tratament este
transplantul hepatic, metodă limitată de absenţa
donatorilor.
 Aprox. 5% din pacienţi sunt eligibili pentru
tratament de rezecţie chirurgicală în momentul
diagnosticului.
 CONCLUZII
 Majoritatea pacienţilor cu HCC beneficiază de
terapie percutană, terapie cu rezultate curative
doar în HCC de mici dimensiuni.
 Doar 30% din pacientii cu HCC beneficiaza de
terapie curativa in momentul diagnosticului
 Terapiile antiangiogenice au doar scop paliativ
dublând supravieţuirea la aceşti pacienti
 Pentru pacientii aflati in stadii avansate de boala
(Barcelona D) singura terapie este cea
simptomatica
 COLANGIOCARCINOMUL

 Este tumora hepatică primitivă malignă cu punct de

plecare celulele epiteliului canaliculelor biliare intra sau
extrahepatice, reprezentând 3% din totalul cancerelor
digestive
 Majoritatea colangiocarcinoamelor se dezvoltă în zona
perihilară (75%) asociind icter obstructiv şi doar 10% din
colangiocarcinoame se dezvoltă intrahepatic.
 În general colangiocarcinomul este o tumoră unică dar
poate fi şi multiplă.
 Pentru colangiocarcinomul cu dezvoltare la nivelul căilor
biliare, diagnosticul porneşte de cele mai multe ori de la un
sindom icteric cu icter obstructiv diagnosticat ecografic.
 Confirmarea diagnosticului de colangiocarcinom se face
prin colangiografieRMN sau prin duodenopancreatografie
endoscopică retrogradă (ERCP) care permite stabilirea
sediului obstacolului biliar, prelevare de fragment pentru
examen anatomopatologic precum şi terapia icterului prin
protezare endoscopică.

 Colangiocarcinomul periferic se poate prezenta ca o

tumoră hepatică de mari dimensiuni iar diagnosticul de
certitudine se stabileşte în majoritatea cazurilor printr-o
biopsie hepatică ecoghidată.

 Examinările imagistice cu substanţă de contrast de cele

mai multe ori nu permit stabilirea cu certitudine a
diagnosticului de colangiocarcinom.
 CARCINOMUL FIBROLAMELAR

 Mai rar, apare la persoane tinere

 Absenţa afectării hepatice anterioare
 Ecografic: masă cu ecogenitate apropiată de a
ficatului (izoecogenă), bine delimitată, de cele mai
multe ori de dimensiuni f mari, in stadii avansate.
 Diagnostic diferenţial:
- adenomul
- HNF
 Dg pozitiv – Biopsie
 Tratamentul – chirurgical dar recidivele sunt
frecvente
 TUMORILE HEPATICE SECUNDARE-
METASTAZELE HEPATICE

 sunt tumori maligne secundare unice sau

multiple.
 Ficatul reprezintă sediul cel mai frecvent al
determinărilor secundare în cancerul de
colon, pancreas, stomac, sân şi plămân dar
si in cancerul de prostata, cancerul renal si
uneori in tumori rare (neuroendocrine, etc)
 Depistarea metastazelor hepatice poate fi
intamplatoare,uneori chiar si la pacienti
asimptomatici, sau in cadrul supravegherii la
pacienti cunoscuti cu tumori maligne.
 Sensibilitatea ecografiei pt. diagnosticul
metastazelor hepatice  90% (apropiată de a CT)
 Ecografic: - una sau multiple
-aspect de “cocardă” (T. gastrice, pulmonare)
-aspect hiperecogen (T. colon)
-aspect hipoecogen (T. sân, pancreas,
melanom, sarcom)
-mai rar cu centrul transonic sau calcificat.
 Corelaţia dintre aspectul ecografic şi T. primară
nu este întotdeauna valabilă.
DIAGNOSTICUL METASTAZELOR HEPATICE
Ecografia standard depisteaza formatiunile hepatice,
confirmarea diagnosticului-de metastaze-necesita o
examinare imagistica cu contrast;
In examnarile cu contrast metastazele hepatice pot fi:
Hipervasculare: carcinomul renal, sarcom, tumorile
carcinoide, sân şi melanom
Hpovasculare: metastazele din cancerele tractului
gastrointestinal, plămân, sân, cap şi gât .
Examenul anatomopatologic prin biopsie din
formatiune(,,core biposy,,) este deseori necesar in cazul in
care tumora primara nu este depistata.
Evaluarea anatomopatologica a metastazelor permite un
tratament oncologic adecvat.
Dozarea unor markeri tumorali specifici (CA19-9, CA125,
ACE, PSA, etc)
 ATIRUDINEA IN CAZUL DEPISTARII
INTAMPLATOARE A METASTAZELOR HEPATICE

 Descoperirea T. primitivă este în proporţie de 50-70%,

restul cazurilor vor fi etichetate ca metastaze cu punct de
plecare neprecizat
 pt. diagnosticul T. primitive se folosesc următoarele
investigaţii: -Rgr torace, bronhoscopie
-endoscopie digestivă sup. şi inf
-mamografia
-eco transvaginal, tiroidian
-consult dermatologic
Diagnosticul de certitudine morfologic (FNA sau core
biopsy din formaţiunile T incerte, mai ales în meta
unice)
Prezenţa ascitei  carcinomatoză peritoneală 
laparoscopie
 TABLOUL CLINIC IN METASTAZELE
HEPATICE

 Tabloul clinic in cazul depistarii metastazelor

hepatice este variabil:
 Asimptomatic;
 Hepatomegalie de mari dimensiuni;
 Sindrom icteric;
 Sindrom ascitic;
 Pacient casectic
 Tratamentul metastazelor hepatice:
 Chimioterapia – adecvata tipului
anatomopatologic (al tumorii primare sau
metastazelor).
 Ablatia prin radiofrecventa – RFA
 Rezectia chirurgicala – se practica in cazul
metastazelor unice sau in numar redus fie prin
enucleerea formatiunii fie prin rezectie
 CONCLUZII
 Metastazele hepatice sunt tumori unice sau multiple;
 Depistarea metastazelor hepatice poate fi intamplatoare
sau la pacienti cunoscuti cu tumori maligne;
 Diagnosticul de certitudine se face prin examinari
imagistice cu substanta de contrast (CEUS, CT, RMN);
 Depistarea tumorii primare nu este intotdeauna posibila;
 Examenul anatomopatologic se impune in aceste situatii
pentru atitudinea terapeutica;
 Terapia in metastazele hepatice este in primul rand
oncologica-chimioterapie, la care se poate asocia ablatia
(RFA) sau rezectia chirurgicala.