Afectiuni si Boli

CRESTEREA CIUPERCILOR COMESTIBILE

CRESTEREA CIUPERCILOR COMESTIBILE Introducere
Insemnari despre consumul ciupercilor comestibile, apreciate de vechii romani,di
n cele mai vechi timpuri s-au pastrat pina in zilele noastre. Referiri la aceast
a pot fi intalnite si in operele unor renumiti oameni de stiinta ai antichitatii
. Astfel, Pliniu cel Batran, istoric si literat roman, in lucrarea sa “istoria nat
urala”scrie si despre ciupercile bune de mancat, iar Dioscoride ,medic si botanist
grec, originar din Asia Mica, trateaza in lucrarea sa “Despre mijloacele de vinde
care” si medicamente de origine vegetala obtinute din ciuperci. La inceput, ciuper
cile au fost recoltate din flora spontana si consumate datorita gustului si arom
ei specifice.Mai tarziu,empiric s-a trecut si la introducerea unor speci i in cu
ltura. La nivelul anului 1990 productia mondiala de ciuperci cultivate era de ci
rca 3 763 000 t, China situandu-se pe
primul loc, urmata de S.U.A.In anul 1991, venitul rezultat din comertul mondial
cu ciuperci depasea 7,5 miliarde dolari. Dintre speciile cultivate, primul loc i
l ocupa Agaricus bisporus (champinion), urmata de Pleurotus sp.(bureti) si de Au
ricularia sp. si Lentinus sp. Pentru a veni in sprijinul celor ce doresc sa cult
ive ciuperci, cu investitii minime, in aceasta carte sunt prezentate sfaturi pra
ctice privind modul in care trebuie sa se lucreze pentru a obtine recolte bune,
destinate consumului familial - si nu numai. Lucrarea de fata se adreseaza in eg
ala masura cultivatorilor amatori si celor experimentati, atat de la sat cat si
de la oras, din sudul si din nordul tarii. Totodata, vine in sprijinul tuturor a
matorilor de ciuperci, prin indemnul de a nu se mai expune riscurilor consumului
unor ciuperci toxice, ci obtinerii unor culturi sigure in gospodaria proprie. A
dresez acest indemn cu atat mai mult, cu cat presa noastra a semnalat in ultimul
timp numeroase cazuri de intoxicatii grave cu ciuperci recoltate in flora spont
ana, chiar mortale - de adulti si copii - in multe dintre judetele Romaniei.
Valoarea alimentara a ciupercilor Ciupercile contin, pe linga apa – intre 82 si 92
%-substante proteice, hidrati de carbon, lipide, vitamine si saruri minerale. Pr
oteinele sunt comparabile cu cele din carne si au un rol foarte important in org
anism, in ceea ce priveste cresterea si refacerea tesuturilor (rol
plastic).De asemenea, proteinele participa la formarea enzimelor si hormonilor,
la apararea organismelor impotriva infectiilor si pot folosi ca material energet
ic, in lipsa lipidelor si glucidelor. In structura proteinelor din ciuperci sunt
prezenti 10 aminoacizi esentiali care se gasesc, de obicei, in albumina oului,
caseina laptelui si gliadina din griu. Valorea nutritiva a proteinelor depinde d
e digestibilitatea lor ( posibilitatea de a fi transformate si absorbite de tubu
l digestiv ). Hidratii de carbon (manita, glucoza, trehaloza, glicogenul si celu
loza ) apar in proportie de 6% in ciupercile uscate si de 0,9-1% in cele proaspe
te. Glucidele (2,5%) din ciuperci sunt formate din glicogen, asemanator cu cel d
in carnea animala. Ciuperca este singura planta din intreg regnul vegetal care c
ontine glicogen, fiind denumita si “carne vegetala”. Unele specii de ciuperci mai co
ntin si substante tanante, uleiuri eterice etc. Vitaminele au un rol complex in
organism :contribuie la cresterea si dezvoltare, maresc rezistenta acestuia, for
tifica sistemul nervos etc. Ciupercile sunt singurele din regnul vegetal care co
ntin vitamine din complexul B(thiamina, biotina, acidul nicotinic, acidul pantot
enic), vitamina D (specifica pentru carnea de peste), vitaminele A1, C, K si PP.
Lipidele (grasimi) din ciuperci proaspete (0,5%) sunt utilizate de organism ca
sursa de energie.Un gram de lipide produce 9 calorii. Lipidele din organism tran
sporta vitaminele A, D, B si le asigura absorbtia pri tubul digestiv. Mai au rol
de regenerare a tesuturilor, intra in alcatuirea sistemului nervos, asigura bun
a functionare a glandelor(tiroida), contribuie la formarea anticorpilor si la fu
nctionarea normala a pielii etc. Substantele minerale (0,5% - 1,5%) din ciuperci
, determinate in cenusa sunt: K(potasiu) – 44 - 41%; P(fosforul) - 13,5 - 25%; SI(
siliciu) - 8%. Dupa continutul in fosfor, ciupercile sunt comparate cu carnea de
peste. Magneziu, sodiul, clorul si calciu sunt mai putin reprezentate in ciuper
ci, ceea ce le incadreaza printre alimentele putin sarate. Substantele minerale
numite si catalizatorii vietii sunt absolut indispensabile pentru buna functiona
re a organismului. Ele fac parte din compozitia celulelor si a singelui. Ciuperc
ile de cultura au o aciditate scazuta, fiind data de catre acidul malic si citri
c. Enzimele din ciuperci si, in special, tripsina, au rol important in digestie.
Ciupercile au gust si aroma deosebite, pot fi consumate ca aliment de baza, ata
t de catre persoane sanatoase, cat si de catre diabetici (nu contin amidon). Lip
idele se gasesc in ele numai sub forma combinata (agaricine, lecitine, ergosteri
ne, fosfatide). Gama larga a preparatelor culinare (475 retete culinare cu ciupe
rci, Ioana Tudor, 1996,Ed.Tehnica), precum si posibilitatea conservarii pentru i
arna, explica interesul de care se bucura acestea.
Valoarea terapeutica a ciupercilor Datorita faptului ca ciupercile inferioare au
facut posibila producerea penicilinelor, streptomicinelor etc., intr-un cuvint,
a antibioticilor, care au salvat milioane de vieti umane si animale,cercetorii
sunt preocupati si acum de studiul ciupercilor superioare (macromicete). Dupa ce
au fost valorificate ca aliment,ciupercile au inceput sa prezinte interes si pe
ntru medicina, pentru prepararea diferitelor
bauturi si pentru extragerea diferitelor arome. Traditional, ciupercilor li s-au
acordat virtuti terapeutice antitumorale si imonologice care au inceput sa fie
testate in mod stiintific. Astfel, s-a observat ca, datorita continutului lor ri
dicat in anumite polizaharite, au proprietati imunostimulente. Prin prezenta chi
tinei in peretii celulari, ciupercile produc un efect filmogen, utilizat in indu
stria cosmetica. In trecut s-au studiat trufele, galbiori, ghebele, iutarii, nic
oretii, rascovii s.a. Astfel, din Lactarius deliciosus (rascovi) si Clytocybe gi
gantea s-a izolat o substanta care s-a dovedit eficace impotriva bacilului tuber
culozei; din Calocybe georgii (nicorete) si din Polyporus betulinus s-au izolat
substante antibiotice, iar din Marasmius rameales-o substanta activa contra germ
enilor tifosului. Popularitatea ciupercii parfumate –Lentinus edodes, este data de
calitatile gastronomice, dar si de vitutile medicinale si anticolesterolice. Di
n aceasta ciuperca s-a extras polizaharidul lentinina, capabil sa produca o regr
esie a tumorilor canceroase benigne. Efectul clinic benefic al lentininei poate
fi asociat cu operatii chirurgicale si terapia prin radiatii, sau cu alte imunos
timulente,cind relatia gazda-tumoare permite un astfel de tratament. Din ciuperc
ile Clitopilus prunulus s-a izolat, de asemenea, o substanta care inhiba dezvolt
area tumorilor canceroase;buretele de iasca prezinta calitati hemostatice; Maras
mius oreades se recomanda pentru diabetici, iar Tricholoma sp. prezinta virtuti
sudorifice, laxative, recomandate in cura de slabire. Cu circa 30 de ani in urma
, dintr-o ciuperca japoneza (ciuperca de Honga), s-a produs un ceai care, supus
analizelor, s-a dovedit ca contine 17 acizi aminici, cu efecte benefice asupra o
rganismului uman. Ciupercile de cultura, champinion, datorita continutului bogat
in substante minerale, au rol de mineralizare a organismului, fiind recomandate
in stari de oboseala si anemii. Tot acestor ciuperci li se atribuie si insusiri
antibiotice.
De ce sunt atat de cautate ciupercile? Pe linga valoarea lor alimentara, ciuperc
ile constituie si o cultura rentabila, care asigura o productie ridicata, ce se
obtine pe unitate de suprafata folosita, spatii special amenajate in acest scop.
De retinut mai este si faptul ca in cultura ciupercilor nu se foloseste teren a
gricol ci, cu preponderenta, spatii dezafectate, adica spatii carora nu li s-a d
at alta intrebuintare, iar pentru substratul nutritiv au fost luate in considera
re materiale refolosibile, ieftine. Randamentul exprimat in kilograme de ciuperc
i recoltate de pe un metru patrat, in cazul speciei Agaricus bisporus este, in f
unctie de sistemul de cultura si de conditiile de microclimat asigurate, intre 1
5 si 30 de kilograme. Daca intr-un an se realizeaza doua sau patrucinci cicluri
de cultura, reiese un randament de 30-80 kg/mp/ an. Un ciclu de cultura la ciupe
rci dureaza, in functie de specie, intre 70100 de zile, aceasta facand ca amorti
zarea investitiei sa se faca intrun timp scurt, fiind cea mai activa din cadrul
sectorului vegetal. Ce ciuperci se pot cultiva In tara noastra se pot cutiva, cu
rezultate bune, urmatoarele specii de ciuperci: - Ciuperca de balegar alba, cre
m sau bruna (Agaricus bisporus)
- Ciuperca alba termofila (iubitoare de cultura) (Agaricus edulis) - Buretele va
nat sau pastravul de fag (Pleurotus ostreatus ) - Buretele rosiatic (Pleurotus f
lorida) - Buretele brun (Pleurotus sajor-caju ) - Buretele cornet (Pleurotus cor
nucopiae) - Buretele ciuciulete (Coprinus comatus ) - Ciuperca de paie (Strophar
ia-rugoso-annullata ) Aceste ultime doua specii se cultiva si pe suprafete mai r
estranse. In ce perioada a anului se pot cultiva ciupercile Ciupercile se pot cu
ltiva in tot timpul anului, dar pentru a hotari, in mod concret, o perioada anum
e, trebuie sa tinem seama de urmatoarele conditii: zona geografica in care se re
alizeaza cultura; specia de ciuperci cultivate; gradul de dotare a spatiului de
cultura. Studiati tabelele 1 si 2, in functie de zona in care locuiti (in nordul
sau in sudul tarii), alegeti specia de ciuperci sau de bureti pe care doriti sa
o cultivati, tinand cont de regimul de temperatura realizabil in localul de cul
tura utilizat. Odata ce ati facut alegerea, puteti trece efectiv la organizarea
ciupercariei, aplicand cu strictete sfaturile cuprinse in prezenta lucrare. Se p
ot cultiva ciupercile in asociere? Raspunsul este afimativ, cu conditia de a fi
respectate cerintele fata de substratul de nutritie, de caldura, umiditate si in
special de lumina, deoarece in cazul asocierii ciupercilor de balegar cu una di
n speciile de bureti, aceasta cerinta este diferita. Astel, in timp ce buretii,
de la perioada de formare si pana la recoltare, au nevoie de lumina, obligatoriu
, ciupercilor de balegar acest factor le este indiferent. Pot fi realizate, in a
celasi spatiu, urmatoarele asocieri de ciuperci: - Ciuperca de balegar alba, cre
m sau bruna cu buretele vanat; - Ciuperca alba termofila cu una din speciile de
bureti rosiatic, brun sau cornet; - Ciuperca de balegar alba, crem sua bruna cu
buretii ciuciulete.
Capitolul 1 Cultura ciupercilor de balegar sau de strat 1.1.Descrierea ciupercil
or albe, crem sau bruna Agaricus bisporus, sinonim Psalliota hortensis (Cook ) L
ange – ciuperca de balegar, de strat sau champinion Este ciuperca de cultura cea m
ai raspandita in tara noastra si pe glob, fiind cel mai mult studiata si prezent
and un numar mare de tulpini (suse). Ciuperca, indiferent de culoare, prezinta d
oua parti distincte: o parte in substrat (ingropata) si o parte aeriana.
Partea ingropata este reprezentata printr-un postament micelian ce rezulta din i
mpletitura hifelor crescute din miceliul insamantat. Din aceste hife, in amestec
ul de acoperire iau nastere primordiile sau butnii de fructificare. Partea aeria
na sau ciuperca propri-zisa, se numeste basidiofruct (de la familia din care fac
e parte ) sua carpofor. Acesta este format din: picior (stipes ) si palarie (pil
eus ). In tara noastra sunt create tulpini de Agaricus bisporus de culoare alba,
crem si bruna, pretabile atat la cultura clasica(in sistem gospodaresc), cat si
la cea intensiva (in ciupercarii industriale). 1.2. Spatiul de cultura Pentru c
ultura ciupercilor se pot folosi spatii existente dar nefolosite pentru alte act
ivitati, sau spatii existente dar nefolosite pentru alte activitati, sau spatii
special construite in vederea infiintarii unei microciupercarii. 1.2.a Spatiile
existente pot fi: pivnite, subsoluri ale locuintelor sau alte constructii, cladi
ri vechi, balcoane, magazii, soproane, garaje, grajduri, sere, solarii, depozite
, hale, forturi, umbrare s.a. 1.2.a.1 Pregatirea spatiilor de cultura in vederea
folosirii lor ca ciupercarie consta in: - repararea, daca este cazul, a acoperi
surilor, peretilor, pardoselii, usilor, ferestrelor etc. si astuparea gaurilor f
acute de rozatoare: - igienizarea spatiului, care consta in curatirea de resturi
vegetale, deratizare; - spalarea cu apa curata si dezinfectarea cu una din solu
tiile: soda calcinata 5% ( 50g soda la 1 litru de apa); Formalina ( 40%) solutie
cu concentratia 2-5 % (20 –50 ml la 1 litru de apa ). Peretii si pardoseala se va
ruiesc, adaugandu-se in zeama de var si 20-30 g piatra vanata (sulfat de cupru )
la 1 litru de emulsie. Dezinfectarea spatiului de cultura este obligatorie dupa
fiecare ciclu de cultura. 1.2.a.2 Amenajarea spatiului de cultura Se pot intaln
i doua situatii: - Cand spatiul este suficient de mare (solarii,sere, depozite,h
ale) cultura se poate amplasa in straturi direct pe sol sau pardoseala. Latimea
straturilor trebuie astfel dimensionata incat sa permita executarea lucrarilor i
n conditii optime (1,40 –1,60 m ), grosime sa fie de 25-30 cm, astfel ca pe un met
ru patrat sa se repartizeze 80 – 100 kg de compost, lungimea stratului fiind in fu
nctie de marimea spatiului de cultura. - In spatiile mici, pentru a mari suprafa
ta utila de cultura, se pot instala rafturi sau stelaje suprapuse pe doua sau tr
ei nivele. Rafturile pot fi fixe,confectionate din beton, sau mobile, cand sunt
din metal (de preferinta din aluminiu sau fier ) vopsit cu vopsea de ulei, din l
emn sau din alt material rezistent. In cazul rafturilor din beton, compostul se
aseaza direct pe parapet, in strat gros de 25 –30 cm. Pe rafturile executate din a
lte materiale se amplaseaza lazi de cultura de diferite tipuri. Lazile confectio
nate din lemn, din cauza umezelii ridicate, au o perioada scurta de utilizare, d
e aceea se recomanda lazile din PVC sau sacii de polietilena.Cultura in saci de
polietilena prezinta avantajul ca se poate realiza direct pe pardoseala, chiar a
tunci cand
aceasta este din pamant sau pe nivelele stelajelor.Se utilizeaza saci cu diametr
ul de 40 –50 cm, lungimea de 60 –70 cm si grosimea foliei de 0,1 mm, transparenti – pe
ntru a se putea observa eventualele infectii si cresterea miceliului.Cantitatea
de substrat repartizat intr-un sac poate fi de 15, 20, 25 kg . In cazul folosiri
i sacilor, grosimea substratului nu trebuie sa depaseasca 20 –25 cm, deoarece un s
trat mai gros (30 – 40 cm ), mai ales in sezon cald, poate duce la declansarea fen
omenului de autoaprindere, in substratul insamantat, temperatura putand ajunge s
au chiar depasi 30 C, distrugand miceliul. Daca nu exista posibilitatea utilizar
ii lazilor sau sacilor din polietilena, compostul se poate aseza direct pe raft,
peste o folie de polietilena asternuta pe el . 1.2.a.3 Alte amenajari necesare
localului de cultura - sursa de apa curata in interiorul spatiului sau in apropi
erea - canalizare – posibilitatea de scurgere a apei rezulta dupa spalare, udare e
tc.; - sursa de curent electric de 220V pentru un ventilator si de 24V pentru il
uminat, in conditii de umiditate excesiva(cu lampa portabila); - sursa de caldur
a si instalatie de incalzire sau racire pentru sezonul rece sau cald; - amenajar
ea unei camere-tampon in fata intrarii, cu dimensiunea de 2X2 m din folie de pol
ietilena sau din zid, cu scop de paravan; - amplasarea unei ladite din lemn, cu
latimea de 60 –70 cm, inaltimea de 10 –15 cm, iar lungimea egala cu latimea usii de
acces, in care se pune rumegus sau un burete imbibat cu solutie de sulfat de cup
ru (piatra vanata ) in concentratie de 5%; - instalarea unui ventilator si a tub
ulaturii aferente. In spatiile unde cultura ciupercilor se amplaseaza pe stelaje
, aerisirea libera prin deschiderea usilor si ferestrelor nu este suficienta. De
aceea, se va recurge la o aerisire dirijata in care scop sunt necesare urmatoar
ele amenajari:instalarea unui ventilator cu filtru special(de la Institutul de F
izica Atomica –Magurele –Bucuresti ) sau un filtru improvizat, pentru absorbtia si c
uratirea aerului introdus in ciupercarie, tubulatura prin care aerul este condus
prin incaperea de cultura si unul sau mai multe ventilatoare exhaustoare pentru
evacuarea aerului vicit (incarcat de carbon si spori). Filtrul improvizat se po
ate realiza din doua straturi de tifon, intre care se intercaleaza un strat de v
ata in grosime de 1 cm . Acest filtru se leaga afara, la gura ventilatorului (la
admisie). Dupa ce se murdareste, se schimba – poate fi folosit aproximativ 30 de
zile, aceasta depinzand si de gradul de poluare a aerului atmosferic. Tubulatura
se confectioneaza din tabla – ca un burlan, rotund sau patrat, cu laturile de 20
cm latime, iar lungimea egala cu cea a spatiului de cultura . Tubulatura se poat
e confectiona si din folie de polietilena, cu diametrul de 20 – 40 cm, ca un panta
lon. Aceasta se fixeaza pe tavan, la o distanta de cel putin 60 – 70 cm deasupra s
tratului de ciuperci de pe stelajul superior. De-a lungul tubulaturii se deschid
niste orificii (fante ) laterale prin care patrunde aerul proaspat. Dimensiunea
acestor deschizaturi este 5x5 cm, cu posibilitate de micsorare pana la inchider
ea completa, cu ajutorul unor suruburi, la tubulara din tabla si cu niste ghemot
oace din vata curata, la tubulatura din polietilena. Ventilatoarele exhaustoare,
pentru evacuarea aerului viciat, se instaleaza la 10 –15 cm deasupra pardoselii (
1 –2 buc.). In spatiile
mici situate la nivelul solului, evacuarea aerului se poate face prin deschidere
a usilor sau prin orificii de evaluare amplasate tot la partea inferioara a pere
tilor (aerul iese prin suprapresiune ). 1.2.b Spatii noi de cultura a ciupercilo
r (construirea unei microciupercarii ).Un viitor cultivator de ciuperci, care nu
dispune de nici un fel de spatiu din cele enumerate anterior, isi poate constru
i unulde dimensiunile dorite. Amplasarea noii constructii se va face pe un teren
solid, cu apa freatica la adancime, adapostita de curentii puternici de aer, la
distanta de sursele poluante, in apropierea cailor de acces.Pentru toate zonele
din tara noastra recomandam construirea unor microciupercarii ingropate sau sem
iingropate. Acestea au avantajul de a beneficia de difernte mici de temperatura
de la un anotimp la altul si intre zi si noapte, fiind cunoscut faptul ca aceste
diferente nu trebuie sa depaseasca 3 – 4C. Prezentam in continuare schita unei ci
upercarii, cu camere de tampon la intrare si dimensiunile rafturilor, precum si
distanta dintre ele: - lungimea spatiului de cultura – 6m; latimea – 4m; inaltimea – 2
,5m; dimensiunile camerei tampon 2x2 m din fata usii de acces; adincimea la care
este ingropata – 1-2 m; suprafata localului de cultura – 24 mp (6x4 ); suprafata ut
ila de cultura – 37 mp ; rafturi (stelaje) cu 3 nivele – 3 randuri : din care simple
la peretii laterali – 2 buc (4,4x0,7m); duble la mijloc,1buc (4,4x1,4m); distanta
de la pardoseala la primul raft – 0,2m; distanta ditre rafturi – 0,5-0,6 m(socotit
si cu grosimea compostuluide 20-25 cm); distanta de la suprafata culturii de pe
ultimul raft pana la tubulatura de ventilatie –1,1 m; aleile dintre rafturi au lat
imea de 80 cm. Impotriva umezelii, construtia trebuie in mod obligatoriu izolata
cu carton si smoala. Acoperisul se face din placi de azbociment, tigla sau stuf
, care asigura o buna izolatie contra variatiilor de temperatura. Pentru cei cu
posibilitati materiale, ciupercaria poate fi de dimensiuni mai mari (trebuie con
sultat un proiectant si construita de specialisti), insa recomandam aceleasi dis
tante intre nivelele de cultura,astfel lucrarile de intretinere care se executa
sunt ingreunate. 1.3.Pregatirea compostului Pregatirea compostului reprezinta o
veriga importanta pentru reusita culturii ciupercilor. Pentru obtinerea unui com
post de buna calitate se folosesc o serie de materiale. 1.3.a Materiale folosite
la prepararea compostului Acestea sunt de doua feluri : Materiale prime de baza
: - paie de griu (orz sau orez ); - gunoi de cal cu asternut de paie (proaspat
de maximum o luna ), nefermentat, de culoare galbena, continand 25-30% fecale; -
gunoi de pasari pe suport solid,format din unul din urmatoarele
materiale:paie, rumegus sau talas de esente foioase, coji de floareasoarelui; -
gunoi de porc (uscat ). Cea mai larga utilizare la pregatirea compostului o au p
aiele de grau, deoarece au o elasticitate mai mare si un continut mai bogat de g
lucide si substante minerale. Paiele, inainte de a fi folosite, se zdrobesc cu f
urca sau se calca cu tractorul. Materii auxiliare: La materiile de baza prezenta
te mai sus,in functie de reteta de compost utilizata, se mai adauga urmatoarele
materii auxiliare : - ipsos (pentru constructii ); - ingrasaminte chimice (super
fosfat, sulfat de amoniu, uree tehnica)sau ingrasaminte complexe cu N si P -colt
i de malt (de la fabricile de bere ); -sulfat de cupru (piatra vanata ). 1.3.b C
alculul necesarului de compost Necesarul de compost se calculeaza in functie de
suprafata utila ce urmeaza a fi insamantata, socotind cate 80-100 kg compost la
mp.Tinand seama de aceste date, se va trece la aprovizionarea cu materialele nec
esare. Atentie! Se vor procura numai jumatate din cantitatile de materiale rezul
tate din calcule, deoarece prin procesul de prezatire – preinmuiere,compostare ana
eroba, compostare aeroba,pasteurizare -compostul isi va dubla greutatea. Exemplu
de calcul.Pentru a insaminta 10 mp cu ciuperca de balegar vom avea nevoie de ap
roximativ 800-100 kg compost. Pentru a obtine 1000 kg compost trebuie sa punem l
a preinmuiere circa 500 700 kg material initial uscat (paie de griu , gunoi de c
al pe asternut de paie, gunoi de pasari, ginoi de porc ) conform retetei. Nu se
recomanda pregatirea unei cantitati mai mici de o tona de compost, deoarece exis
ta riscul ca aceasta sa nu se incalzeasca in procesul pasteurizarii. 1.3c Tehnol
ogia pregatirii compostului Pregatirea compostului dureaza 28 -30 zile si se fac
e, pe cat posibil, in apropierea ciupercariei, pe o suprafata betonata (platform
a) pentru a impiedica infiltrarea in pamant a mustului de balegar rezultat la ud
are. Platforma trebuie sa aiba o suprafata de aproximativ 10 mp (pentru o tona d
e compost ), cu inclinare spre mijloc (cu panta de 2-3%),iar la capete sa fie pr
evazuta cu doua bazine pentru colectarea mustului . Se recomanda ca aceasta plat
forma sa fie protejata de un acoperis (sopron ), pentru a feri compostul de usca
ciune in timpul calduros si de spalare prin precipitatii. In perioadele reci ale
anului este necesar ca aceasta ca aceasta platforma sa fie inchisa cu ajutorul
unor pereti mobili – glisanti, pentru a nu permite coborarea temperaturii sub cea
de inghet. 1.3d Retete de compost si fazele tehnologice de pregatire Reteta nr.1
(compost clasic ) - pe baza de gunoi de cal Pentru pregatire unei tone de compo
st se folosesc 700 kg gunoi de cal, care este alcatuit din balegar de cal si pai
e de grau din asternut, 70-75 %. La o tona de compost se mai adauga urmatoarele
materiale: ipsos -25 kg, superfosfat (simplu concentrat) - 7 kg, sulfat de amoni
u – 7 -8 kg sau ingrasamant comples cu N si P, cantitatea fiind in functie de conc
entratie.
Fazele tehnologice de pregatire Preinmuierea. Gunoiul de cal (balegar +paie) se
asaza pe platforma betonata sub forma de gramada si se uda zilnic, cu furtunul,
se taseaza. Se uda pana in momentul in care apa incepe sa se scurga de sub grama
da. Aceasta operatie dureaza 5 zile . Omogenizarea (amestecarea) compostului deb
uteaza din ziua a 6-a de la inceperea pregatirii. Dupa ce se amesteca bine compo
nentele, cu furca, din nou se aseaza in gramada si se uda, de asemenea zilnic, t
imp de inca 4 zile. Aceste doua faze tehnologice fac parte din compostarea anaer
oba (fara aer ), pentru ca se taseaza si se uda in vederea declansarii fenomenul
ui de compostare. Asezarea la compostarea aeroba (cu aer)-afanat. Compostul se i
a cu furca din gramada si se asaza afanat intro”platforma” cu urmatoarele dimensiuni
: latimea 1,8-2 m, inaltimea 1,7-1,8 m, iar lungimea – in functie de cantitatea de
compost. In aceasta faza nu se mai uda (cu mici exceptii) si nu se mai taseaza.
Se lasa astfel 4-5 zile, dupa care incep intoarcerile. Atentie! Daca nu puteti
procura ingrasamintele recomandate se pot inlocui cu uree tehnica (cu 40 % azot
), 3-5 kg la tona de compost, presarata la asezare,deci la aceasta faza.Tot la a
sezare se pun si 5 -6 kg ipsos. Intoarcerea compostului din platforma incepe din
a 15 -a zi de la momentul declansarii pregatirii compostului. Se fac 4 -5 intoa
rceri, la intervale de 3-4 zile . La primul intors se administreaza 5 -6 kg ipso
s /t compost, la intorsul al 2-lea si al 3-lea se adauga,de asemenea, ipsos si i
ngrasaminte, cate 3-4 kg . Intorsul 4 se executa atunci cand paiele nu s-au inne
grit si nu se rup usor (deci compostul are o compostare insuficienta). Intorsul
se executa cu furca, practic se muta vechea platforma alaturi, pastrandu-i dimen
siunile in asa fel incat gunoiul de pe margini side la capete sa se aseze in int
eriorul noii platforme. Compostul clasic necesita unele tratamente prevenite, cu
substante dezinfectate sau cu pesticide. La intorsul al 3-lea se recomanda apli
carea prin imprastiere a unui kg de CUSO4 sulfat de cupru (piatra vanata) la o t
ona de compost. Pentru dezinfectie se poate folosi si Formalina, solutie in conc
entratie de 2-3 %,cu care se stropesc marginile platformei si pardoseala din bet
on,inainte de asezare. Ca pesticide se pot utiliza Benlate 0,2 %, care prezinta
actiune fungicida (combate ciupercile patogene) precum si Dimilin 0,2 % ca insec
ticid. Cu aceste substante se stropesc platforma la intorsul al 4-lea. Pasteuriz
area naturala. Dupa ultimul intors, in platforma de compost se fac niste canale
de aerisire (ca la silozul de cartofi), cu burlane perforate pentru evacuarea ae
rului incalzit din interior. Platforma in intregime se acopera cu folie de polie
tilena pentru o perioada de 48 de ore decupand folia la gurile burlanelor. Se co
ntroleaza temperatura in interior (trebuie sa ajunga la 65 -72^C . Reteta nr.2 (
compost mixt ) pe baza de paie, gunoi de porc si gunoi de pasari. Pentru a obtin
e o tona de compost se vor folosi urmatoarele materiale: -gunoi de porc -250 kg;
-gunoi de pasari -100 kg; -paie de grau -150 kg. La acestea se vor mai adauga 2
kg de uree la asezare si 24 kg de ipsos repartizat la fiecare intors. Fazele teh
nologice de pregatire a compostului Preinmuierea se face ca la reteta nr.1 si du
reaza 12 zile.
Omogenizarea (amestecarea ) la preinmuiere se face in cea de-a 6-a zi de la prim
ul udat. Cele trei materiale se amesteca bine, apoi se asaza si se taseaza. Se u
da in continuare inca 6 zile. Asezarea la compostarea aeroba se face in cea de-a
13-a zi si consta in afanarea materialui. Se aduga ureea. Executarea intoarceri
lor se face tot la intervale de 3-4 zile,intr-un numar tot de 3-4.Se adauga ipso
s la fiecare intors. Pasteurizarea naturala este identica cu cea prezentata la r
eteta nr.1. Reteta nr.3 (compost sintetic ) pe baza de paie si gunoi de pasari.
Pentru obtinerea unei tone de compost sunt necesare: -paie de grau -350 kg -guno
i de pasari -150 kg La aceste componente principale se mai adauga urmatoarele ma
teriale auxiliare: colti de malt – 50 kg , uree tehnica -7 kg si ipsos – 20 kg. Faze
le tehnologice de pregatire a compostului Preinmuierea se face, de asemenea, pe
o suprafata betonata sau in bazin (din beton ).Dureza 1-2 zile. Asezarea compost
ului in platforma de preinmuiere. Compostul se asaza intr-o forma dreptunghiular
a cu latimea de 1,8-2 m si inaltimea de 1,7 -1,8 m; se uda zilnic, iar mustul se
recircula, timp de 7 zile. In ultima zi de preinmuiere se adauga jumatate din c
antitatea de uree (3,5 kg ).Se taseaza. Omogenizarea (amestecarea) compostului d
in platforma de preinmuiere – o zi. Se mai uda in continuare timp de 4 zile, in ce
a de-a patra adaugindu-se cealalta jumatate de uree. Se taseaza. Asezarea lacomp
ostarea aeroba. Prin aceasta lucrare compostul se va aseza afanat cu furca,fara
a se mai tasa.Deci, se desface platforma anterioara (executata la preinmuiere )
si se lasa dupa dimensiunile clasice : latime -1,8 -2,0 m,inaltime 1,7 -1,8 m si
lungimea – cat este necesar. Executarea intoarcerilor. Acestea se executa la inte
rvale de 3 -4 zile,in numar de 4. La intoarcerile 1 si 2 se adauga coltii de mal
t si ipsosul. Pasteurizarea naturala se face in mod asemanator cu cea de la rete
tele anterioare. 1.3.e. Aprecierea calitatii compostului - Gradul de umiditate a
compostului. Umiditatea optima a unui compost de calitate este cuprinsa intre l
imite foarte stranse:63-65 %. Practic,continutul in apa al unui compost bun se v
erifica foarte simplu: se ia in mana o cantitate din compost (cat sa se umple pu
mnul ), se strange puternic in pumn: daca nu curge apa printre degete dar mana r
amane umeda, atunci compostul are umiditatea optima. - Culoarea caracteristica e
ste cafeniu – inchis. - Textura – elastica, se verifica practic prin strangerea in m
ana; daca aceasta nu se face bolovann, ci isi revine dupa strangere si nici nu s
e lipeste de mana – este un compost bun. - Paiele se rup cu usurinta. - Mirosul sa
fie de paine coapta, in nici un caz de amoniac. - Sa contina ctinomicete, adica
microorganisme mineralizate care isi manifesta prezenta prin aparitia unor pete
cenusii-albicioase pe marginea platformei cu compost.
Reactia chimica (constatata prin analize de laborator ) sa fie usor alcalina, cu
pH cuprins intre 7,2-7,6. Reactia acida nu este favorabila culturii ciupercilor
. La un laborator de agrochimie se poate face analiza compostului privind azotul
total, care trebuie sa aiba valori de peste 1,8-2,2mg% s.u. si amoniacul liber
de 0,03-0,07% s.p., cu limita maxima 0,1 mg% s.p. 1.3.f Alte sfaturi practice pr
ivind obtinerea sau corectarea compostului - iarna, la preinmuiere se poate folo
si apa calda; - vara, pentru o buna aerisire a compostului, acesta se poate asez
a pe capre de lemn (cand cantitatea o permite); - daca compostul prezinta miros
de amoniac, se vantura cu furca inainte de a fi introdus in spatiul de cultura;
- daca are o reactie acida, I se mai adauga ipsos; - daca este prea umed si reac
tia lui nu mai permite adaugarea de ipsos, se vantura cu furca; - la asezarea pe
ntru compostarea aeroba, daca este uscat, I se mai adauga apa sau mist de gunoi,
insa cu foarte multa grija. 1.3.g Pregatirea compostului pentru ciuperca Agaric
us edulis Tehnologia pregatirii compostului pentru ciuperca alba termofila prezi
nta unele particularitati, dupa cum urmeaza: Pentru insamintarea unei suprafete
de 10 mp este necesara o cantitate de compost de 700-800 kg ( 70-80 kg/mp). In v
ederea obtinerii unei tone de compost se utilizeaza: - gunoi de cal pe suport de
paie –400 kg. - adaos de paie de griu (12 –15 %)-60 kg. Fazele tehnologice de prega
tire Preinmuierea, se face timp de 12 –14 zile. Compostarea aeroba dureaza 16 –18 zi
le, timp in care se executa 5 intoarceri, pentru a rezulta un compost bine ferme
ntat, de culoare bruna –negricioasa. Aprecierea calitatii : - fara miros de moniac
- ph-ul 7,5-8,0 - umiditatea 62-65% - paiele sa se rupa usor. 1.4.Insamintarea
ciupercilor Agaricus spp In vederea insamintarii, compostul finalizat se reparti
zeaza in recipientii de cultura si se introduce in local. Deci, insamintarea se
executa direct in lada, sac pe patul asezat pe stelaj sau pardoseala (dupa caz).
Dupa introducerea compostului in local, se lasa 24 sua 48 ore pentru a se raci
(in anotimpul calduros ). Ttemperatura in interiorul compostului, la insamintare
, nu trebuie sa depaseasca 27-28^C. Pentru a asigura racirea, compostul poate fi
amestecat cu mana sau cu furcile. 1.4.a.Norma de miceliu (cantitatea de miceliu
folosita ) la ciupercile de balegar este de 700-1000 g (0,7 –1,0 kg la 100 kg com
post ), repartizat uniform pe un mp. Inainte de efectuarea insamantarii, se opre
ste o cantitate de 100 g miceliu, din fiecare kilogram, care se imprastie la sup
rafata straturilor gata insamantate (asa-numitul
miceliu de control). Insamantarea propriu-zisa consta in introducerea miceliului
in compost (care, dupa insamantare, se va numi substrat nutritiv). Miceliul se
marunteste cu grija, cu mana curata si se imprastie ( jumatate din cantitate ) d
easupra stratului. Se cuprinde o cantitate de compost cu mana si se intoarce, in
troducand miceliul in interior. Se imprastie apoi alt strat de miceliu si se rep
eta operatia, dar mai adanc, pana la fundul recipientului. Se niveleaza apoi str
atul, se taseaza usor cu o drisca de lemn si se imprastie miceliul de control. D
upa incheierea insamantarii se acopera straturile cu hirtie tip ziar (absorbanta
), nu lucioasa, nici prea groasa si nici prea subtire. Nu se foloseste hartie mu
rdara, rupta sau din doua bucati. Aceasta hartie se mentine in permanenta umeda,
prin stropiri fine, zilnice sau mai des, intotdeauna pe suprafata, efectuandu-s
e in acelasi timp si tratamentele preventive cu Formalina, Mirage, Karate. Harti
a se mentine pe straturi timp de 7-8 zile, dupa care se indeparteaza si se aplic
a amestecul de acoperire. Dupa insamantare si acoperire cu hartie, in ciupercari
e se mentine o curatenie stricta si se amplaseaza termometre in aer si in substr
at, pentru urmarirea temperaturii. 1.5. Acoperirea straturilor insamantate Opera
tiunea de acoperire a straturilor se executa la 7-8 zile de la insamantare. Daca
se intarzie executia lucrarii peste 10 zile, productia scade proportional cu nu
marul de zile intarziate. Lucrarea se poate executa si imediat dupa insamantat,
eliminandu-se utilizarea hartiei. Lucrarea de acoperire a straturilor insamantat
e se face cu un amestec de materiale avand ca baza turba iar, in lipsa acesteia,
pamantul de telina. 1.5.a. Principalele componente ale amestecului de acoperire
si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca Turba (poate fi neagra sau ro
sie ) trebuie sa fie fibroase, sa nu prezinte exces de umiditate (sa se prezinte
ca un pamant jilav ). Daca este prea umeda se usuca, se marunteste si se cerne
(particulele care o compun sa nu depaseasca dimensiunea de 5 mm ). Nisipul. Se r
ecomanda nisipul calcaros, deoarece prezinta o capacitate mai mare de retinere a
apei. Nu se foloseste singur, ci numai in amestec cu alte materiale. Daca conti
ne pietre mari, se cerne. Pamantul de telina. Se prefera pamantul din lucerniere
, in care scop se decoperteaza stratul de deasupra solului pe o adincime de 20 –30
cm, marunteste si se cerne. Piatra calcaroasa (tuful calcaros ). Se va evita, p
e cat posibil, folosirea pietrei calcaroase, preferand piatra de culoare alba, c
are prezinta avantajul ca nu murdareste ciupercile cu oxizii continuti. Se folos
este numai in amestec. Perlitul e o roca sticloasa formata in medii acvatice. La
noi se gaseste in nordul tarii, in Maramures. Bine maruntit, poate fi inclus in
alcatuirea unui amestec de acoperire curat. Perlit expandat sau perliflor. Este
obtinut din tuf vulcanic prin tratare termica. Prezinta granule cu diametrul de
circa 3 mm, favorabile realizarii unui suport granulat pentru producerea miceli
ului, cat si pentru realizarea unui amestec de acoperire de calitate, datorita c
apacitatii ridicate de retinere a apei. Se poate folosi in amestec cu turba sau
chiar singur.
1.5.b Retete de amestec de acoperire Retete pe baza de turba Reteta nr. 1 - turb
a – 3 parti - nisip –1 parte - creta furajera –5% Reteta nr. 2 - turba – 3 parti - piatr
a calcaroasa – 1 parte - creta furajera – 5% Retete pe baza de pamant de telina Rete
ta nr. 3 - pamant de telina – 3 parti - nisip – 1 parte - praf de carbune –2 parti Ret
eta nr. 4 - pamant de telina – 3 parti - nisip – 1 parte - creta furajera –10 % De ret
inut ca, dupa cum se poate vedea si din retetele prezentate aici, nisipul nu tre
buie sa depaseasca 25% din volumul amestecului. 1.5.c. Pregatirea amestecului si
tehnica de acoperire Dupa ce a fost aleasa convenabila, se trece la amestecarea
celor 2 – 3 componente (omogenizare ). Daca sunt uscate, se umezesc pana se obtin
e un amestec jilav la pipait. I se adauga creta furajera si se amesteca din nou
. Amestecul obtinut trebuie dezinfectat. Acolo unde exista posibilitati se face
o dezinfectare termica (cu abur la temperatura de 60^C, timp de 5-6 ore ). In ce
le mai frecvente cazuri, in cultura clasica a ciupercilor se practica dezinfecti
a chimica a amestecului, cu Formalina ( cu concentratia de 40 % s.a ). Pentru un
1 mc amestec de acoperire se folosesc 2 litri Formalina. Daca amestecul nu a fo
st umezit initial, Formalina se dilueaza cu apa in proportie de 1/1 sau 1/2 .Se
stropeste gramada de amestec, se lopateaza, apoi iar se stropeste pana se folose
ste toata cantitatea de solutie chimica. Dupa amestecul chimic, amestecul se aco
pera cu o folie din polietilena si se lasa acoperit timp de 8 –10 zile. Inainte de
fi folosit, amestecul se lopateza de cateva ori pana cand dispare mirosul de Fo
rmalina. Tehnica acoperirii. Se strang hartiile si se verifica mai intai daca in
cubarea miceliului a decurs fara aparitia de infectii cu diferite mucegaiuri (ve
rzi,negre,cenusii,rosii). Daca se constata astfel de infectii, se indeparteaza z
onele de substrat contaminate, pe o adancime de 1-2 cm, iar locul respectiv se d
ezinfecteaza chimic cu o solutie de Formalina 2% ( cu ajutorul unui tampon de va
ta sau un tifon ),sau se prafuieste cu un fungicid 1-2 g/mp (Dithane M45 sau Ben
late s.a ). Pentru dezinfectie se poate utiliza si Mirage 45 EC in concentratie
de 0,6%. Se aseaza amestecul in grosime de 4-5 cm,se niveleaza cu mana sau cu o
drisca de lemn.Nu se taseaza. Verificarea grosimii amestecului de acoperire se f
ace cu degetul aratator, care se introduce in amestec – trebuie ca prima falanga a
degetului sa intre complet in amestec. Dupa incheierea lucrarii, in tot spatiul
de cultura se face un
tratament preventiv cu Formalina, in concentratie de 1%, aplicat pe peretii lazi
lor, pe stelaje,pe pardoseala, deci peste tot. Pe o suprafata de 1 mp de cultura
se utilizeaza 300 –500 ml solutie, iar in restul spatiului, pana cand se umezeste
totul. Unde exista posibilitati, amestecului de acoperire I se pot face si urma
toarele analize chimice, inainte de a fi folosit, pentru a i se aplica corecturi
le necesare astfel: - pH –ul 7,2-7,6 (daca este acid se va corecta cu creta ); - c
ontinutul in calciu activ 5-10% pentru retinerea apei ; - continutul in azot org
anic 0,18%; - fara continut in mangan sau fier; - umiditatea 67-70%. Rolul amest
ecului de acoperire este acela de a regla umiditatea din substratul nutritiv pre
cum si concentratia in bioxid de carbon, degajat prin cresterea miceliului. Pe e
l se fac si toate tratamentele preventive si curative din perioada cresterii ciu
percilor.
1.6.Lucrari de ingrijire a culturii de ciuperci si conditiile de microclimat rec
omandate 1.6.a.Dupa insamantare Temperatura in ciupercarie trebuie sa fie mentin
uta intre 20 –24^C, pentru a se realiza incubarea (impanzirea moceliului in substr
at). Diferentele de temperatura intre zi si noapte sa nu fie, in spatiul de cult
ura, mai mari de 3 –4^C. De mare importanta este mentinerea intre limite normale a
concentratiei in bioxid de carbon(CO2 ) a aerului din spatiul de cultura. Acest
e limite sunt cuprinse intre 0,03 –0,1%. Daca aceasta concentratie este mai mare d
e 0,5%, dezvoltarea si fructificarea ciupercilor este stanjenita si chiar oprita
, iar cultura compromisa. De aceea, sistemul de ventilatie trebuie sa aiba un de
bit de 0,5-a mc aer/ora/mp de cultura care se poata asigura un schimb optim al a
erului din ciupercarie.Umiditatea relativa a aerului din spatiul de cultura treb
uie mentinuta la 85%. Hartia cu care sunt acoperite straturile se mentine in per
manenta umeda, prin pulverizarea fina a apei, fara ca aceasta sa balteasca. Daca
hartia s-a rupt, din diferite cauze, se inlocuieste in totalitate pe sacul sau
lada respectiva. Se mentine, de asemenea, umeda si pardoseala din ciupercarie. P
entru udat se va folosi o pompa tip Vermorel, pentru dispersarea foarte fina a a
pei. Nu se folosesc stropitorile sau alte vase deoarece stropii mari si grei rup
hartiile si distrug miceliul. De asemenea, toate tratamentele chimice se vor ex
ecuta cu Vermorelul sau pompa Kalimax. Daca nu intervin atacuri de boli si dauna
tori in aceasta faza, de la insamantat si pana la acoperit se fac numai tratamen
te preventive cu Formalina 0,5-1% (2 tratamente la interval de 5 –6 zile ) si 2 tr
atamente cu Mirage si Dithane 0,2%. Cantitatea de apa pentru stropit, precum si
de solutie pentru tratamente, nu trebuie sa depaseasca 100 ml/mp de cultura, apl
icata o singura data. 1.6.b.Dupa acoperire Temperatura in spatiul de cultura se
scade la 18 –20^C,umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie de 85%, prin mentin
erea amestecului de acoperire si a pardoselii permanent umede. Ventilatia se mar
este la 1-2 mc aer/ora/mp. Cantitatea de apa la o stropire sau tratament
se mentine in limitele de 50-100 cm/mp de cultura, ca o conditie obligatorie pen
tru impanzirea amestecului de acoperire cu miceliul ciupercii cultivate. Dupa ap
roximativ 5 zilede la acoperire miceliul ciupercii incepe sa patrunda in amestec
ul de acoperire, iar dupa 10 – 12 zile incep sa se formeze fructificatiile. Recolt
area primelor ciuperci are loc dupa 18 –20 zile de la acoperirea straturilor si du
pa 30 –34 zile de la insamantare.In faza in care incepe formarea primelor fructifi
catii,adica la 10-12 zile de la acoperire, temperatura in localul de cultura se
scade la 16 –18 ^C. Daca aceasta conditie nu este indeplinita, ciupercile aparute
se inmoaie, pier, apar din ce in ce mai putine,pana cand cultura se compromite i
n totalitate (apar numai 2, maximum 3 valuri de cultura ).Aici intervine princip
ala deosebire intre cele doua specii de ciuperci care se cultiva pe compost asem
anator. Ciuperca Agaricus bisporus prefera temperatira scazuta, chiar pana la 10
^C,iar ciuperca termofila Agaricus edulis se dezvolta la un optim al temperaturi
i de 24 –26^C . De la acoperire si pana la aparitia primelor fructificatii se fac,
de asemenea, tratamente preventive cu Formalina 0,5%, Nogos 0,2%, intercalat, l
a interval de 4 –5 zile . La interval de 3 zile,inlocuind stropitul obisnuit pentr
u mentinerea umiditatii, se recomanda a se face stropiri cu suspensie de drojdie
de bere, in concentratie de 0,5% -1%. Aceasta are loc de a stimula impanzirea m
iceliului in amestecul de acoperire si este bine sa se faca saptamanal, pe toata
perioada recoltarilor. 1.6.c.In perioada recoltarilor Temperatura aerului se me
ntine, pe cat posibil,la pragul de 15-17^C (minimum 10-12^C si maximum 19^C). Um
iditatea relativa va fi mentinuta intre limitele de 80-95%, corelata cu temperat
ura din local. Ventilatia va fi de 1 –2 mc aer/ora/mp de cultura la 8 –10 –12 m3 aer/m
p, dar viteza aerului nu trebuie sa fie mai mare de 0,3m/sec.Acest lucru se veri
fica, practic,prin mentinera unei lumanari aprinse la suprafata stratului cu ciu
perci –cand viteza de patrundere a aerului este sub 3 m/sec.flacara nu palpaie.In
caz contrar,straturile se usuca prea repede, se administreaza o cantitate prea m
are de apa care se acumuleaza in interiorul straturilor, impiedicand astfel form
area butonilor de fructificare (se distruge zona fructifera a miceliului). Opusu
l acestei situatii, cand ventilatia este insuficienta: piciorul ciupercilor apar
ute se alungeste, iar palaria ramane mica in diametru si se deschide prematur,sc
azand astfel in mod substantial, valoarea comerciala a ciupercilor recoltate.Tot
in cazul unei ventilatii insuficiente, pe suprafata straturilor de cultura isi
fac aparitia si diverse mucegaiuri (ciuperci parazite ), favorizate insa si de u
miditatea excesiva. Din momentul aparitiei ciupercilor, nu se mai fac tratamente
cu substante pesticide. Daca acest lucru se impune in mod absolut obligatoriu,
atunci se recolteaza toate ciupercile (lasand substratul negru ) si se aplica tr
atamentul recomandat. Datorita faptului ca in sistem gospodoresc se utilizeaza c
ompost clasic, cu pasteurizare naturala, vor apare in cultura si musculitele neg
re ( Phorideae ), care se vor combate cu Decis 0,1 %, Karate 0,2 % sau mai nou –Di
milin 0,15 –0,2%. Preventiv, intre valurile de cultura, se fac tratamente cu Forma
lina 0,5 %, care prezinta o actiune bactericida, fungicida si chiar nematocida .
Se continua stropirile cu suspensie de drojdie de bere. Alte lucrari ce se execu
ta in perioada recoltarilor sunt:
Plivitul butonilor si ciupercilor bolnave (inmuiate, patate, negre). Aceasta luc
rare se executa acolo unde si daca este cazul, dupa fiecare recoltat. Odata cu a
ceasta se scot si cotoarele sanatoase ramase de la recoltarea ciupercilor (se sc
ot numai cotoarele care nu mai au butoni in crestere din aceste cotoare nu se ma
i dezvolta ciuperci). Operatia se executa cu varful unui cutit. Locurile goale d
upa aceasta operatie se acopera cu amestec de acoperire. Se va folosi acelasi am
estec pregatit pentru acoperire. In cazul in care amestecul s-a terminat, se va
face altul, dupa aceeasi reteta,dezinfectat in mod identic, in cantitate suficie
nta pentru a ajunge pe toata perioada recoltarii de aproximativ 45 –50 zile. Lucra
rea este absolut necesara, se executa dupa fiecare recoltare,urmata de stropit s
au tratamente chimice. 1.6.d. Particularitatile microclimatului pentru ciuperca
Agaricus edulis In tara noastra este recomandata pentru sezonul cald tulpina ame
liorata 303 de Agaricus edulis, de culoare alba. Cultura clasica in sistem gospo
daresc Pentru insamantat se foloseste o norma mai redusa de miceliu de 0,6 –0,7% (
600-700 g la 100 kg compost ). Incubarea. Temperatura optima in localul de cultu
ra se va situa intre 25-28^C; necesarul de aer va fi de 05,-1 mc/ora/mp iar umid
itatea relativa a aerului de 95-100% . Stropitul hartiilor se face la 1-2 zile.
In primele 15 zile de la insamantare nu este obligatorie ventilatia dirijata. Du
pa acoperire. Grosimea amestecului de acoperire va fi de 3,5-4 cm. Temperatura o
ptima va fi dirijata intre 23-25^C (maxima in aer 38^C iar in substrat 40^C ). V
entilatia va fi de 2-2 mc aer/ora/mp in primele 10 zile, cu o functionare de 15
minute pe ora, marindu-se treptat la 30 de minute si un necesar de 5-6 mc/ora/mp
. Concentratia in bioxid de carbon in localul de cultura poate fi de 0,2 –0,3 %, d
eci mai ridicata de cateva ori decat la Agaricus bisporus. Umiditatea relativa a
aerului se mentine la 95-100%. Recoltarea se intinde pe o perioada mai lunga, p
ana la 80-100 zile, incluzand 6-7 valuri de ciuperci, cu un randament mai ridica
t situandu-se intre 25-30%. Ciuperca Agaricus eduluis este mai rezistenta la ata
cul unor boli produse de virusuri, bacterii si ciuperci parazite, decat ciuperca
Agaricus bisporus, iar tratamentele preventive sunt identice cu cele aplicate a
cesteia. 1.7. Tehnica recoltarii Ciupercile apar in 5-6 valuri, fiecare val nece
sitand 3-5 recoltari la intervale de 2-3 zile. Tehnica recoltarii consta in desp
rinderea prin rasucire, cu mana dreapta, a ciuprecilor, iar cu mana stanga se ti
ne buchetul pentru a nu se smulge cu totul. Daca intr-un buchet sunt mai multe c
iuperci, recoltarea lor se face esalonat, in momentul ajungerii la maturitate. D
upa ce s-au recoltat toate ciupercile din buchet, se scoate cotirul cu ajutorul
cutitului. Inainte de recoltare nu se fac stropiri cu apa, deaorece ciupercile s
e smulg cu mult substrat, provocandu-se pierderi si depreciindu-se calitatea cel
or recoltate, prin patare,murdarire. Momentul optim al recoltarii corespunde apa
ritiei velumului. Pentru conservare, ciupercile se recolteaza in faza de butoni
cu dimensiunea de 1-2 cm. Daca momentul optim al recoltarii a fost depasit, velu
mul
se rupe, palaria se deschide si incepe sa se rasuceasca si sa se inegreasca;ciup
ercile pierd din greutate si , mai ales, din valoarea lor comerciala. Pentru ca
ciupercile sa nu se murdareasca la recoltare, recomandam ca taiera piciorului sa
se faca de la baza impreuna cu postamentul micelian. Randamentul in cultura ciu
percilor in sistem clasic este de 8-10 kg ciuperci la 100 kg substrat insamantat
. Tinand seama de toti factorii enumerati mai inainte si respectand cu strictete
toate conditiile de microclimat, utilizand un compost clasic pe gunoi de cal, c
u pasteurizare naturala (in conditii de cercetare si nu numai ) s-au obtinut si
20-25 kg ciuperci/100 kg substrat sau de pe mp. Dupa ultimul recoltat nu se mai
uda si se desfiinteaza cutura. Substratul uzat se scoate din local si poate fi f
olosit fie ca ingrasamant natural pentru alte specii de plante de cultura, de pr
eferinta pentru legume, fie se depoziteaza in vederea obtinerii de mranita. Spat
iul de cultura se curata, se dezinfecteaza in mod asemanator cu cel aratat la in
fiintarii culturii. Lazile si sacii se spala si se dezinfecteaza in vederea refo
losirii.
Capitolul 2 CULTURA BURETILOR PLEUROTUS SPP 2.1. Importanta culturii Buretii Ple
ruotus sunt tot ciuperci comestibile ca si Agaricus sp.,apartinand, din punct de
vedere sistematic, aceleeasi clase si aceluiasi ordin; fac , insa, parte din fa
milii si genuri diferite. Difera si ca alcatuire exterioara, dar se aseamana in
ceea ce priveste valoarea alimentara; contin proteine, glucide, acizi organizi,
aproape toate vitaminele cunoscute, saruri minerale si altele. Importanta cultiv
arii lor consta in faptul ca substantele nutritive pe care le contin se realizea
za pe seama unor materiale cu valoare energetica scazuta sau aproape nula. Astfe
l, un amestec constand din 150 kg rumegus obtinut din esente foioase, paie de gr
iu sau ciocalai de porumb poate produce aproximativ 30 kg bureti, care aduc apor
t in hrana omului de peste 1 kg substante proteice, ceea ce echivaleaza cu 4-5 k
g carne de porc sau vita. Buretii Pleurotus prezinta calitati importante pentru
pastrare. La temperatura de 10^C pot fi pastrati 10 zile, tinuti in ambalaj din
polietilena. De asemenea, se preteaza la uscare, avand avantajul ca in momentul
folosirii pot resorbi apa, fara a prezenta mirosul caracteristic al ciupercilor
deshidratate,vechi. La recoltare, buretii raman curati, fara pamant, turba sau n
isip. In schimb,la bureti nu se consuma piciorul, care este celulozic (tare ) la
maturitate. Printre speciile noi de ciuperci comestibile introduse in cultura i
n tara noastra, alaturi de Pleurotus ostreatus sau pastravul de fag si Pleurotus
florida sau buretele rosietic, se afla si Pleurotus cornucopiae sau buretele co
rnet, de culoare galbena si Pleurotus
sajor-caju sau buretele brun. 2.2. Buretele cornet Face parte din MACROMICETE,Cl
asa BASIDIOMICETES, Ordinul AGARICALES, Familia PLEURATACEAE, Genul PLEUROTUS. I
n tara noastra, din acest gen au fost identificate patru specii si doua varietat
i ale speciei Pleurotus ostreatus.Dintre acestea trei sunt comestibile,cu valoar
e alimentara mare si foarte mare. In cadrul speciei Pleurotus cornucopiae,prin a
meliorare,s-a obtinut Tulpina 386-care s-a dovedit a fi cea mai productiva si cu
o intrare timpurile in fructificatie . Aparitia ciupercilor se face in buchete
de 2-40 indivizi. Prima cultura de Pleurotus cornucopiae a fost obtinuta in anul
1983 la Ciupercaria Mogosoaia a I.C.L.F.Vidra,de catre autoare, sub indrumarea
regretatului Dr.Mateescu N., fiind semnalata pentru prima data in revista Produc
tia vegetala, Horticultura/1983. Caracterizarea morfologica a ciupercii Palaria
este infundibuliforma (in forma de cornet) avand un diametru de 3-20 cm, cu marg
inile rasfrante in afara. Aceasta caracteristica este mai pronuntata la exemplar
ele mature. Culoarea cuticulei variaza de la cenusie galbuie pana la galbuie alu
tacee (culoarea pielii tabacite ), la exemplarele crescute in flora spontana si
galben ca lamaia la Tulpina 386. Piciorul este prins excentric de palarie: nu ex
ista o linie vizibila de demarcatie intre cele doua parti componente ale ciuperc
ii. Este curbat, mai subtire la baza si mai ingrosat spre palarie.Dimensiunile v
ariaza intre urmatoarele limite: inaltimea 4-8 cm, iar grosimea 0,81,5 cm. Are c
uloarea alb-murdar,este lipsit de perisori,la baza fiind alb paslos, cu suprafat
a striata. Lamelele sunt inguste, adeseori spre varf anastomozate,formand o rete
a cu ochiuri largi. Carnea este frageda, de culoare alba, cu miros placut de pep
ene verde. Este apreciata pentru valoarea ei alimentara mare. Se preteaza si pen
tru conservat. Carnea din picior este fibroasa,celulozica, fara valoare alimenta
ra. 2.3.Pleurotus sajor – caju – pastravul brun Din literatura de specialitate rezul
ta ca nu creste spontan in tara noastra. Prezenta lui in Colectia de ciuperci ma
cromicete de la I.C.L.F. Vidra se datoreaza schimburilor de material biologic cu
alte tari. Originea ciupercii se situeaza in Extremul Orient, respectiv Japonia
si China. Caracteristici morfologice Aspect general. Este o ciuperca xilofaga,
care creste de obicei sub forma de buchete, alcatuite din 2-5 indivizi, dar poat
e apare si solitar . Greutatea ciupercii se situeaza intre 10-50 grame . Palaria
- are forma asimetrica, asemanatoare valvelor cochiliilor de scoica, avand diame
trul mare de 8-14 cm, iar diametrul mic de 6-9 cm. Culoarea este brun inchis spr
e cenusiu, cu nuante mai inchise spre margini si mai deschise spre centru, la in
sertia cu piciorul.Cuticula este lipsita de perisori sau de resturi de val. Lame
le sunt si formeaza o retea regulata in partea de jos, spre picior, spre deosebi
re de partea superioara, spre palarie, unde formeaza o retea cu ochiuri largi. P
iciorul este mai scurt decat la celelalte specii de Pleurotus, avand inaltimea d
e 2-5 cm si grosimea sau diametrul de 1,5-2,7 cm. Are culoare alba, cu usoara nu
anta spre brun. La baza este mai mult sau
mai putin curbat, in functie de numarul de indivizi care cresc in buchet . Este
glabru (lipsit de perisori ). Carnea are culoare alba, cu miros de ciuperca, cu
o consistenta ferma, pretandu-se la manipulari si conservare. In productie Pleur
otus sajor-caju prezinta cea mai inalta capacitate de impanzire a substratului c
elulozic si cu grad ridicat de utilizare a surselor bioenergetice din paiele de
grau. Ciuperca are un caracter termofil, care o caracterizeaza drept o specie de
ciuperci subtropicala. Potentialul de fructificare obtinut la noi (Ioana Tudor,
Mateescu N., 1986, Vol.8 Anale I.C.L.F. Vidra ) a fost de peste 21 kg ciuperci
la 100 kg substrat umed insamantat. 2.4 Spatiul de cultura Buretii se pot cultiv
a in : sistem gospodaresc, folosind spatii mici existente si nefolosite; sistem
intensiv – industrial, in spatii special construite si amenajate in acest scop. Pe
ntru relizarea unei culturi de bureti in sistem gospodaresc se pot amenaja si fo
losi urmatoarele spatii:rasadnite, solarii, sere, soproane, magazii, depozite de
legume si fructe, hale, constructii vechi, grajduri, puiernite etc. 2.4.a. Cond
itiile pe care trebuie sa le indeplineasca spatiul de cultura sa se afle in apro
pierea unei surse de apa potabila sau sa existe instalatie de apa in functiune,
chiar in interiorul spatiului respectiv (debitul de apa sa fie de 60-80 litri/mp
/ciclu de cultura ); sa fie luminat natural (prin ferestre ) sau artificial, pri
n amplasarea de tuburi fluorescente sau de becuri obisnuite; sa se poata mentine
o te,peratura cat mai constanta- iarna de 1420^C, iar vara sa nu depaseasca 30^
C; sa poata fi aerisit,fie prin ventilatie libera (prin deschiderea usilor si fe
restrelor ) in spatiile mici, fie prin ventilatie dirijata (cu ventilatoare ), p
entru spatii care depasesc suprafata de 10 mp de cultura. 2.4.b.Curatirea si dez
infectarea spatiului de cultura Repararea, curatirea si dezinfectarea chimica a
spatiului de cultura se executa in mod asemanator cu cea descrisa la ciupercile
de balegar sau de strat. Desi buretii, in perioada lor de incubare si de crester
e, sunt atacati de mai putine boli si daunatori decat celelalte ciuperci, este n
ecesar ca spatiul sa fie dezinfectat dupa fiecare ciclu de cultura, mentinandu-s
e o igiena riguroasa. Amatorii de ciuperci care nu detin spatii de cultura isi p
ot construi o mica ciupercarie dupa modelul prezentat anterior, la descrierea ci
upercilor Agaricus sp. In acest caz, se va tine seama de cerintele speciilor Ple
urotus sp (distanta mai mare intre straturile de cultura, pentru a se putea asig
ura iluminatul obligatoriu ). Aceasta distanta poate sa ajunga la 1,00-1,20 m. 2
.5. Substratul de cultura Substratul de cultura pentru bureti poate fi alcatuit
din materiale cu un bogat continut celulozic sau din butuci de diferite esente l
emnoase, din specii de foioase. 2.5.a.Substratul din materiale celulozice
Acest substrat contine : - materii prime - materii auxiliare - amendamente. 2.5.
a.1 Materiile prime Sunt reprezentate de deseuri celulozice provenite din agricu
ltura, silvicultura, industria prelucrarii lemnului, industria textila si a prel
ucrarii plantelor medicinale. Astfel, in functie de specificul zonei de cultura,
se pot folosi: paie de grau, orz sau orez; ciocalai si tulpini de porumb; talas
, rumegus, scoarta si frunze de foioase; scoarta de rasinoase; vreji de soia, fa
sole, mazare si rapita; paie de lucerna uscata;puzderie de in si canepa; iarba d
e marar. Toate aceste materiale, precum si cele auxiliare, trebuie pastrate la l
oc uscat,ferite de precipitatii,iar cele mucegaite sau innegrite nu se folosesc.
Ele trebuie sa prezinte culoarea lor specifica si sa nu fie mai vechi de un an
. Trecerea cu vederea a acestor defecte poate duce la compromiterea partiala sau
totala a culturii de bureti . Materiile prime intra in componenta substratului
maruntite sau zdrobite, pentru a putea retine apa si a crea spatii de aerisire p
entru miceliul introdus la insamantare . Acestea pot fi folosite combinat, cate
2-3 intr-o reteta si reprezinta 75-80% din total sau singure. 2.5.a.2. Materii a
uxiliare Materiile auxiliare reprezinta deseuri de la axtragerea uleiului vegeta
l, de la fabricile de chibrituri, hartie si bumbac. Semintele de orz, ovaz, poru
mb, tarate de grau, malai, sroturi de soia se folosesc in scopul imbunatatirii s
ubstratului in proteine. Recomandam ca toate semintele sa se transforme in uruia
la, altfel existand posibilitatea sa incolteasca in substratul de cultura. Mater
iile auxiliare reprezinta 5-30% dintr-o reteta de substrat celulozic si nu sunt
obligatorii. 2.5.a.3.Amendamentele sunt reprezentate prin: - carbonat de calciu
(CaCO3 sau creta furajera ) - var stins (sub forma de pasta, ca o smantana ) Ind
iferent de reteta folosita, ca amendament se foloseste unul singur, in proportie
de 5-6%, astfel ca reactia (pH-ul ) substratului insamantat sa fie cuprinsa int
re 5,0-7,0 (acid neutru ). Pentru 100 kg material dezinfectat si stors se folose
sc 5-6 kg furajera sau o cantitate de 2 litri de var stins de consistenta smanta
nii. 2.5.a.4.Retete de substrat de cultura Retetele de substrat pentru cultivato
rii din mediul rural (16 ) sunt redate in tabelul nr.3 iar, pentru cei din mediu
l urban (16 ) in tabelul nr.4. Precizam ca la alcatuirea acestor retete am avut
in vedere materialele care pot fi procurate in mediul respectiv. Aceasta nu inse
amna ca un cultivator din mediul rural nu poate folosi o reteta recomandata pent
ru mediul urban si invers. Materialul lemnos, ca substrat nutritiv de crestere v
a fi tratat intr-un capitol separat. 2.5.b. Pregatirea substratului de baza din
materiale celulozice Pregatirea materialului se face intr-o hala acoperita si pr
evazuta cu pereti mobili pentru inchidere sau deschidere, in functie de
anotimp,sau intr-o incapere. Spatiul de pregatire trebuie sa fie amplasat in ime
diata apropiere a ciupercariei, a unei surse de apa, de abur sau apa fiarta. Par
doseala spatiului trebuie sa fie betonata . In vederea insamantarii, materialele
trec printr-un flux tehnologic care parcurge urmatoarele etape : maruntire,zdro
bire sau macinare ; omogenizare ( amestecare ); imbibare sau umectare ; dezinfec
tare termica ; scurgere sau stoarcere; racire ; cantarire ; aprecierea calitatii
; administrarea amendamentelor ; - insamantarea; - repartizarea in recipienti ;
- transportul si asezarea in ciupercarie sau in camera de incubare . 2.5.b.1 Ma
runtirea, zdrobirea sau macinarea Recomandam ca aceste operatii sa se execute la
formarea amestecului, separat pentru fiecare material, si nu inainte de depozit
are, pentru ca se pot amesteca intre ele de diferite cauze si este greu apoi sa
fie separate si cantarite. Paiele de grau, orz, orez sau lucerna se toaca la dim
ensiunea de 2-3 cm sau se zdrobesc cu furca. Pentru cantitati mari se desfac bal
otii si se trece peste ei cu rotile unui tractor sau a altui utilaj greu. Ciocal
aii si cocenii de porumb se maruntesc la dimensiunea de 0,5 –2 cm cu ajutorul unei
mori sau cantitati mici, se zdrobesc si se maruntesc in gospodarie cu ciocanul
sau cu alta unealta. Coaja sau scoarta de copac se maruntesc la dimensiunea de 0
,5-2 cm. Vrejurile de soia ,fasole ,mazare, rapita etc. se zdrobesc prin batere
cu furca. Puzderia de in si canepa se foloseste ca atare, dar inainte de a fi um
ectata sau imbibata se scarmana cu mana si se scurteaza astfel suvitele. Deseuri
le din plante medicinale si aromatice nu necesita nici o pregatire inainte de im
bibare. 2.5.b.2. Omogenizare (amestecare) In vederea executarii acestei faze teh
nologice se alege mai intai reteta dorita, in functie de materialele procurate,
dupa care se trece la cantarirea lor in stare uscata. Se amesteca intre ele ( cu
mana ) pentru cantitati reduse, sau cu furca, lopata ori cu greifer, pentru can
titati mari. Trebuie avut in vedere ca pentru a obtine o cantitate 100 kg substr
at celulozic pentru insamantat avem nevoie de aproximativ 30 –50 kg material initi
al uscat. Exemplu: pentru a obtine 100 kg material de insamantat, utilizand rete
ta nr. 10 din mediul urban, vom cantari urmatoarele materii prime si auxiliare:
- 20-25 kg puzderie - 8-10 kg deseuri de bumbac - 10-12 kg coji de floarea-soare
lui - 4-5 kg malai 2.5.b.3 Imbibarea sau amestecarea
Se executa in bazine, cazi, butoaie sau in alte vase existente in gospodarie, in
sa numai pentru cantitati mici de materiale. Pentru cultura intensiva (cantitati
mari de materiale si in flux continuu ) operatia se executa pe o suprafata beto
nata, prin udarea cu furtunul si recircularea apei. Suprafata trebuie sa prezint
e, ca si in cazul pregatirii compostului pentru ciuperca de balegar, o inclinati
e de 2-3 grade, cu doua bazine colectoare a apei, amplasate la capete. Din acest
e bazine, cu ajutorul unei pompe, apa recircula (se foloseste din nou pentru uda
t ). Daca apa de udare nu se refoloseste (materialul se spala ) se ajunge la sca
derea productiei de bureti cu 3-5 kg la 100 kg recoltare. Un bazin din beton, cu
suprafata de 10 mp, cu inclinare de 10^ iar inaltimea marginilor –a peretilor –de c
irca 50 –60 cm. Imbibarea dureaza 24 de ore, asezandu-se deasupra bazinului, a vas
ului, un gratar pe care se pun greutati, pentru mentinera materialului in apa. C
and se face umectarea cu furtunul, materialele se uda in straturi succesive,la a
sezare (in grosime de circa 20 cm),tasandu-se. Se amesteca si se taseaza de cate
va ori, udand cat mai des in decursul celor 24 ore, pentru ca umectarea sa fie u
niforma si suficienta. Nu se prelungeste imbibarea sau umectarea deoarece,mai al
es in sezonul calduros, poate duce la intrarea in fermentatie a materialului. Es
te de preferat ca iarna sa se foloseasca apa calda iar vara apa rece. 2.5.b.4. D
ezinfectarea termica Se aplica in scopul distrugerii florei si faunei daunatoare
; este o etapa obligatorie si se face cu apa fiarta sau cu abur fierbinte. Recom
andam unul din cele trei procedee cunoscute: direct pe flacara, cu abur sub pres
iune sau cu apa fierbinte. - Direct pe flacara. In sistem gospodaresc, pentru ca
ntitati mici de substrat, se recomanda dezinfectarea termica cu apa fierbinte la
80^C, timp de 3-4 ore, prin asezarea unui vas rezistent direct pe flacara. Dezi
nfectarea se face cu multa atentie, masurand in permanenta temperatura apei cu t
ermometrul, tinand seama ca la gura vasului temperatura este mai scazuta fata de
partea de deasupra flacarii. Se amesteca continuu. Apa nu trebuie sa firba (sa
atinga 100^C, ceea ce este total neindicat).In momentul atingerii temperaturii d
e 90^C se opreste focul si se reaprinde cand temperatura a scazut sub 75^C. - Cu
abur sub presiune. Cantitati mari de materiale se dezinfecteaza cu abur presiun
e, avand temperatura de 80^C,prin mentinerea materialului timp de 3-4 ore la ace
asta temperatura sau avand temperatura de 55-60^C si mentinand materialul 20-24
ore. Aburul se injecteaza intr-o camera special amenajata si nu direct in materi
alul celulozic. Materialul in interiorul camerei se asaza in vrac (gramada),cu g
rosimea de 40-50 cm,sau se repartizeaza in lazi din lemn, suprapuse,cu intervale
intre ele de circa 20 cm, pentru patrunderea aburului. O astfel de camera este
prevazuta cu pereti grosi din beton, izolati,pentru a rezista la temperatura rid
icata si umiditate. Usa se inchide ermetic. La executarea acestei faze tehnologi
ce, trebuie avut in vedere sa nu se depaseasca temperatura mentionata, pentru ca
atunci materialul se sterilizeaza si se distrug microorganismele utile uncubari
i si cresterii miceliului. Totodata, un material steril este rapid infectat de a
gentii patogeni daunatori culturii ciupercilor.
Inainte de asezarea materialului la dezinfectarea cu aburi se poate adauga subst
anta proteica umezita in prealabil: sroturi, tarate, etc. - Cu apa fierbinte. Ce
a de-a treia metoda de dezinfectare termica imbina intr-o singura operatie faza
de umectare cu cea de dezinfectare. Aceasta se practica, deasemenea, in sistem g
ospodaresc, pentru cantitati reduse de materiale. Intr-un cazan sau butoi din ta
bla sau lemn se introduce materialul maruntit, omogenizat si cantarit, iar peste
el se toarna apa fierbinte la 60 grade Celsius (trei parti de apa la o parte de
material), tinand cont la ¼ din capacitatea vasului sa fie lasat gol pentru imbib
area materialelor.Vasul se acopera, iar peretii exteriori se protejeaza cu patur
i, carpe, pentru a nu pierde caldura. Din cand in cand se mai completeaza cu apa
fierbinte, astfel incat temperatura de 60^C sa fie mentinuta timp de 24 ore. In
scopul reducerii consumurilor energetice (fara dezinfectare termica) s-a studia
t si definitivat tehnologia culturii buretilor pe substrat format din puzderie d
e in si canepa si pe deseuri din industria prelucrarii plantelor medicinale si a
romatice. 2.5.b.5. Scurgerea sau stoarcerea Materialul dezinfectat in apa fiarta
se scoate si se lasa la scurs, pe o suprafata curata, sau se poate tasa cu scan
duri pe care se amplaseaza diferite greutati. Operatia se poate executa si cu un
tasator confectionat special. Umiditatea materialului se incearca cu mana ca la
compostul pentru Agaricus sp. Atentie! Puzderia de in si canepa trebuie stoarsa
foarte bine – uneori se recurge la stoarcerea in mana a suvitelor – ca la storsul r
ufelor. 2.5.b.6. Racirea materialului O cantitate mica de material se raceste ma
i usor prin intoarcere. Cantitatile mari de material, care au fost dezinfectate
cu abur,se scot din camera respectiva si se intind pe o suprafata curata si dezi
nfectata in prealabil cu o solutie de Formalina 2% sau sulfat de cupru (CuSO40)-
piatra vanata 5%. Pentru racire, stratul trebuie sa aiba grosimea de 25-30 cm. S
e lopateaza pana cand in interiorul lui temperatura ajunge la 24-26^C. Vara oper
atia de racire trebuie facuta rapid,mai ales noaptea, pentru ca substratul sa nu
intre in fermentatie. Daca acest proces se intampla (constatat prin miros nepla
cut,acru),materialul nu se mai poate insamanta, dandu-i-se alta intrebuintare (d
e exemplu,se pune in compost pentru Agaricus sp.). Pentru racirea acestui materi
al,iarna este suficienta deschiderea usii camerei de dezinfectare pentru 10-15 o
re, in functie de cantitatea de material. 2.5.b.7. Cantarirea materialului In ve
derea respectarii cantitatii optime de amendament si de miceliu, materialul se v
a cantari dupa ce s-a racit. Aceasta operatie se executa chiar daca s-a facut si
la materialul initial uscat, deoarece componentele care au intrat in alcatuirea
retetei absorb apa in proportii diferite.De regula aceste materiale,in procesul
de pregatire,isi maresc greutatea de 2-3 ori. Materialele bogate in proteine:sr
oturi, malai, tarate, uruiala din diferite seminte, nu se pot adauga in reteta d
e substrat celulozic, nici la imbibare – umectare, nici la fiert, deoarece odata c
u scurgerea si stoarcerea materialelor ele s-ar pirde in apa. Aceste materiale s
e oparesc separat cu putina pa, dupa acelasi regim de dezinfectare termica si se
adauga in retea inainte de aplicarea amendamentelor.
2.5.b.8 Aprecierea calitatii substatului Pentru unitatile care executa o suprafa
ta mai mare de cultura a buretilor Pleurotus sp.recomandam sa se efectueze urmat
oarele analize fizico-chimice-in cadrul unui laborator de Agrochimie: -ph-ul – 5-7
; -continutul in apa –65-75% (optim 70-72% ); -azot total –0,7-1,3%mg/100 g s.u.); -
fara daunatori (carieni, larve, nematozi). Pentru micii cultivatori, in sistem g
ospodaresc, calitatea amestecului celulozic se apreciaza astfel: -sa nu prezinte
miros greu, respingator, acru; -strans in mana sa apara picaturi; -strans intre
degete, un pai sau alt fragment,sa se vada ca musteste apa; -culoarea sa fie ca
t mai apropiata de cea avuta initial. 2.5.b.9. Administrarea amendamentului si i
nsamantarea Aplicarea amendamentului se face concomitent cu insamantarea. Lucrar
ea se executa in cazi sau bazine de diferite capacitati. Cazile pot fi confectio
nate si din lemn tras la rindea. In vederea unei bune amestecari nu se recomanda
insamantarea si aplicarea amendamentului unei cantitati mai mari de 100 kg mate
rial celulozic la o transa. Norma de amendament este de 5-6% iar cea de miceliu
de 3-4%. Materialul celulozic cantarit se pune in apa, se imprastie deasupra cre
ta sau var (pasta) si se amesteca bine cu lopeti din lemn. Se repartizeaza apoi
miceliul, de asemenea cantarit, (din care se retine 10% pentru control) si din n
ou se amesteca. Cantitati mici de material pot fi insamantate si intr-o lada cap
itonata cu folie de polietilena sau direct jos, pe pardoseala, pe o folie de pol
ietilena. Daca miceliul prezinta bolovani (aglomerari din mai multe seminte de g
riu sau orz) se desfac usor cu mana. Nu se freaca miceliul prea tare in mana,pen
tru ca se distruge bifa lui de pe semintele pe care a crescut. 2.5.b.10.Repartiz
area in recipienti sau direct in strat plan Daca stelajul, lada sau cosul utiliz
ate sunt rare la impletitura acestea se capitoneaza cu folie de politilena. Gros
imea amestecului celulozic sa nu depaseasca 25-30 cm, deci se repartizeaza o can
titate de 8-12 kg substrat, in functie de capacitatea recipientului. Daca se fol
osesc saci, acestia se asaza lasand distante de 10-15 cm intre ei; nu se suprapu
n, pentru a preintampina fenomenul de autoincingere (temperatura sa nu depaseasc
a 29-30^C in substrat). Dupa repartizarea substratului insamantat in recipienti
se taseaza bine cu mana, iar pe deasupra se presara putin miceliu (5-10% din can
titatea cantarita initial), asa-numitul “miceliu de control”, deoarece eventualele i
nfectii (mucegaiuri) apar si se pot observa in primul rand pe miceliu. Dupa pres
ararea”controlului”,sacii se leaga la gura. Deasupra lazilor sau a stratului plan se
pune folie din polietilena curata, pentru a se preintampina evaporarea apei. Du
pa insamantare, recipientii sunt dusi in ciupercarie sau in camere de incubare (
acolo unde exista), si vor fi asezati pe stelaje sau direct pe pardoseala. Daca
pentru insamantare se folosesc saci din polietilena, recomandam ca acestia sa fi
e din material incolor, transparent, pentru a se putea observa cu usurinta event
ualele infectii. Sacii se
perforeaza in prealabil (cu o preducea). Orificiile sunt repartizate la o distan
ta de 12-15 cm, intercalat, avand un diametru de 1-2 cm. Perforarea sacilor ajut
a la aerisirea miceliului in timpul incubarii si la eliminarea apei de mentaboli
sm (rezultata din cresterea miceliului). Trensportul recipientilor insamantati i
n ciupercarie sau in camera de incubare se face concomitent cu insamantatul. In
mod special,acestia se feresc de insolatie. Pentru asezarea in strat plan, subst
ratul insamantat se transporta in ciupercarie cu ajutorul unor vase curate. Se i
ntinde in strat gros de 20-25 cm. Se taseaza puternic, se imprastie miceliul de
control si se acopera cu folie din polietilena. 2.6.Tehnologia de cultura a bure
tilor pe puzderie de in si canepa In vederea transformarii materialelor celulozi
ce in substrat nutritiv de cultura, prin tehnologia clasica se consuma o cantita
te apreciabila de energie si carburanti. In scopul reducerii pana la eliminare a
acestor consumuri, cercetarile noastre s-au orientat spre noi resurse, ieftine
si fara consumuri insemnate in procesul de pregatire. Astfel, s-a obtinut un sub
strat pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp. pe baza de reziduuri si anume pu
zderia. Aceasta reprezinta un reziduu inutilizabil pentru filaturi, de care treb
uie sa se debaraseze prin evacuare si incinerare. Prin operatia de filare a fibr
elor, puzderia care rezulta reprezinta 015%, fiind formata din lemn, maduva si f
ibre rezultate din tulpinile si inflorescentele plantelor. Ciupercile Pleurotus
poseda un echipament enzimatic cu ajutorul caruia sunt capabile sa asimileze hid
ratii de carbon din substrat. Continutul de celuloza din agricultura, este mai r
idicat, ca si cel de substante proteice. In procesul tehnologic de pregatire a s
ubstratului se elimina tocarea sau maruntirea si dezinfectarea termica. Puzderia
se imbiba cu apa, se stoarce, se destrama cu mana (se afaneaza) si, dupa cantar
ire, se omogenizeaza cu amendament in aceeasi proportie ca la tehnologia clasica
. Norma de miceliu a fost de 4%, iar dupa insamantare, materialul in greutate de
20 kg s-a introdus in saci din polietilena transparenti si perforati.Din 650 kg
de puzderie s-au obtinut 2000 kg substrat. Toate ciupercile obtinute s-au dezvo
ltat normal in conditiile existente de solar. Productia obtinuta a fost de 15%,
rezultand un beneficiu de peste 5 ori mai mare fata de tehnologia clasica, pe la
nga economia de materiale si energie (Ioana Tudor, N.Mateescu,1987). Puzderia de
in si de canepa poate fi, deci, utilizata in cultura ciupercilor Pleurotus de c
atre cultivatorii care locuiesc in apropierea topitoriilor sau a filaturilor de
in si canepa. 2.7.Tehnologia de cultura a buretilor pe deseuri din plante medici
nale Prin valorificarea corespunzatoare a unor deseuri din industria prelucrarii
plantelor medicinale si aromatice s-a cercetat capacitatea de impanzire a micel
iului si de fructificare a ciupercilor Pleurotus ostreatus pe substrat din tulpi
ni de marar si leventica. Tupinile de marar, cunoscute in industria prelucrarii
plantelor medicinale sub nume de “iarba de marar”, rezulta din prelucrarea mararului
prin distilare fractionata, respectiv autoclavare in faza de inflorire, pentru
extragerea uleiului volatil. Operatia de prelucrare a mararului se desfasoara in
perioada 1.07-15.09 pe tot teritoriul tarii, la intreprinderile de plante medic
inale. Tulpinile de marar, cu
lungimea de 70-120 cm, sunt introduse la distilarea fractionata si sunt transpor
tate in vrac la statiile de extractie. Autoclavele mobile au capacitatea de umpl
ere de 1 000 kg “iarba de marar”, iar regimul termic cu abur dureaza 46 ore, la temp
eratura de 100^C. Zilnic, la statiile de extractie se executa 4 pana la 6 autocl
avari. Dupa autoclavare, tulpinile de marar sterilizate sunt depozitate pe un te
ren betonat si pregatit pentru eliminare, nemaiavand alta intrebuintare. Procesu
l de industrializare ca planta medicinala a lavandulei pentru extragerea uleiuri
lor volatile, se desfasoara la fel ca la marar si rezulta, in final, 300 t deseu
autoclavat. Tulpinile de marar si de lavandula rezultate dupa distilarea fracti
onata reprezinta un material liber de agenti patogeni, respectiv ciuperci saprof
ite si daunatori. Astel, tulpinile rezultate avand umiditatea corespunzatoare nu
s-au mai imbibat ci numai s-au tocat la dimensiunea de 1-3 cm, tocarea reprezen
tand singura operatie tehnologica inainte de insamantare.. S-a adaugat 6% carbon
at de calciu si 3% miceliu pe suport granulat. Variantele executate au aratat ca
se poate realiza un suport de crestere pentru ciupercile Pleurotus spp. si din
amestecul de tulpini de marar si lavandula in proportii egale, competitiv cu fie
care material luat in parte, fapt care permite si folosirea combinata a celor do
ua deseuri. Folosind pentru cultura ciupercilor aceasta cantitate de deseuri din
industria plantelor medicinale si aromatice ar putea rezulta, in cursul unui an
, minimum 300 t de ciuperci Pleurotus, fara consumuri energetice (abur, energie
electrica), care, valorificate la pretul actual, ar permite realizarea unui veni
t de peste 1,5 miliarde lei la un randament de 15 kg ciuperci la 100 kg material
insamantat. 2.8. Insamantarea butucilor din diferite esente lemnoase Metoda est
e folosita mai ales in cadrul Ocoalelor silvice si consta in insamantarea cu mic
eliu a trunchiurilor vii, in crestere, sau pe butuci detasati, inainte de a fi f
olositi drept combustibil. 2.8.a. Alegerea materialului lemnos Se intrebuinteaza
pentru insamantare butuci din urmatoarele specii de esenta moale: plop, tei, me
steacan, salcie etc. si din esenta tare: stejar, salcam, fag, cires, carpen, fra
sin, castan etc. Se pot folosi si butci proveniti din pomi fructiferi (unde se i
veste cazul) cum ar fi: mar, par, prun, visin, nuc etc. Miceliul impanzeste (cre
ste) mai rapid intr-un lemn de esenta moale decat in cel de esenta tare, astfel
ca fructificarea apare din primul an pe esentele moi si in cel de-al doilea an p
e esentele tari.Productia obtinuta este, insa, mai ridicata pe esentele tari si
invers si dureaza 3-4 ani, fata de 1-2 ani pe cele cu lemn moale. Insamantarea b
utucilor, indiferent de esenta de lemn folosita sau de metoda utilizata, se face
primavara, in martie-aprilie, cand incepe sa circule seva (pentru cei pe radaci
na). Butucii detasati se taie din padure in perioada februarie-martie si se prot
ejeaza impotriva uscaciunii, pana la insamantare. Lemnul se fasoneaza de ramuril
e laterale, cele groase se pot folosi. Se sectioneaza la o lungime de 4050 cm si
diametrul cuprins intre 20-40 cm, pentru a fi usor de manipulat. Se elimina par
tile putrede. Daca butucii nu s-au pastrat corespunzator si sunt uscati, inainte
de insamantare se imbiba in apa timp de 24-36 ore,apoi se pot lasa la scurs.
2.8.b.Inocularea butucilor Se practica trei metode de inoculare: prin rondea in
pana in orificii Metoda prin rondea detasata. La unul din capetele butucului se
detaseaza cu un fierastrau o rondea cu grosimea de 3 cm. Dupa cantarirea butucul
ui se calculeaza cantitatea de miceliu de 4% din greutatea lui, din care duoa pa
rti se pun pe capatul butucului, peste care se fixeaza rondeaua cu 1-2 cuie. Exe
mplu:pentru un butuc de salcam cu dimensiunile de :50 cm lungime, 15 cm diametru
si greutatea 10 kg se va folosi o cantitate de miceliu de 400 g, din care 270 g
se pun sub rondea, iar 130g se aseaza sub butuc la incubat. Metoda prin orifici
i. Orificiile se executa intercalat, de-a lungul butucului, cu ajutorul unui bur
ghiu, avand distanta intre ele de circa 10 cm, iar diametrul fiecaruia de 1-2 cm
si adancimea de 2-3. Se scoate rumegusul si se introduce miceliul granulat pana
se umplu orificiile. La suprafata, miceliul se protejeaza cu vata curata. De me
ntionat ca, utilizand aceasta metoda nu se poate introduce in orificii tot micel
iul calculat, ramanand mai mult pentru a se pune la uncubat sub butuc, in sant.
Metoda prin pana. De-a lungul unui butuc se fac 5-6 despicaturi in pana, cu adan
cimea de 3-4 cm, in care se introduce miceliul. Peste acesta se fixeaza pana de
lemn, tot cu ajutorul unui cui. 2.8.c. Asezarea butucilor la incubat Incubarea b
utucilor are loc intr-o perioada de 6 luni, intr-un sant de incubare, in pamant.
Se alege un loc ferit de insolatie si de inundatii, unde se sapa un santtg cu a
dancimea de 60 cm (mai adanc cu 10 cm fata de lungimea butucilor), latimea de ap
roximativ 1 m, iar lungimea- in functie de numarul de butuci. Inainte de asezare
a butucilor se pregateste santul astfel: se umezesc peretii si fundul santului,d
aca se prezinta uscati. Se aseaza pe fundul lui un strat de nisip jilav, in gros
ime de 1-2 cm, sau rumegus de lemn, de asemenea umezit. Se presara miceliul reti
nut (o parte din cel calculat), apoi se asaza butucii vertical, unul langa altul
. Se are in vedere la asezare sa nu fie spatii mari intre ei. Dupa umplere, sant
ul se acopera, mai intai cu un rand de scanduri asezate orizontal, sprijinite pe
marginile lui,fara spatii intre ele. Deasupra scandurilor se realizeaza, din cr
engi mai groase, o coama in doau pante, peste care se pune un strat de paie de c
irca 10-15 cm grosime, care se acopera cu o folie din polietilena perforata, iar
la sfarsit un strat de pamant gros de 15-20 cm, care se inierbeaza cu gazon. Ac
est gazon va fi mentinut umed,pentru ca butucii sa nu se usuce. In jurul santulu
i, la o distanta de 20-30 cm, se sapa rigole pentru scurgerea apei din precipita
tii. Periodic, la interval de o luna, se verifica incubarea butucilor, deschizan
du-se cu grija un capat al santului; se ia temperatura si se acopera imediat. Sa
ntul se deschide definitiv dupa 6 luni, in septembrie- octombrie, cand butucii s
e scot si se asaza intr-o camera de cultura, asigurand conditii de microclimat s
pecifice buretilor care au fost inoculati (umiditate, ventilatie, lumina ). Daca
se constata ca sunt putin cam deshidratati, se infasoara in hartie, care se men
tine tot timpul umeda, iar capatul de jos al butucului se introduce in nisip ume
d. La circa 30 de zile de la scoaterea de la
incubat se poate recolta primul val de bureti, iar in cazul folosirii unei tulpi
ni precoce, chiar si la 15 zile (Pleurotus ostreatus-T. 421). Pe lemnul de esent
a tare cultura dureaza 3-4 ani iar pe cel de esenta moale 1-2 ani, aparitia bure
tilor facandu-se primavara si toamna. Randamentul total este de 20-30 kg bureti
la 100 kg lemn inoculat. Insamantarea cu miceliu poate fi aplicata si buturugilo
r pe radacini, direct in padure. Buturugile nu trebuie sa fie putrede, li se imp
rospateaza taietura sau se fasoneaza astfel ca sectiunea sa fie neteda si plana,
se asaza miceliul pe sectiune, care se protejeaza prin legare cu o folie. Impot
riva insolatiei se acopera cu crengi si frunze. Aceasta metoda este folosita in
distrugerii buturugilor,obtinand astfel un dublu avantaj: primul – recolta de bure
ti, iar al doilea economie de forta de munca pentru scoaterea lor. 2.9.Conditii
de microclimat dupa insamantarea ciupercilor Pleurotus spp 2.9.a. Incubarea mice
liului in substrat nutritiv incepe din a doua zi de la insamantare, prin apariti
a unui puf alb in jurul bobului de grau sau orz, pe care este fixat miceliul. Ac
est proces se observa la cultura in saci prin folia din polietilena sau la micel
iul de control, pus deasupra recipientilor. Incubarea este perioada cuprinsa int
re data insamantarii si aparitia primelor fructificatii. In acest rastimp substr
atul se bricheteaza(se intareste), se compacteaza astfel incat se poate scoate d
in sac sau din lada si el isi pastreaza forma. Substratul impanzit (alb), avand
forma sacului sau a lazii in care a fost asezat, se numeste bricheta. Daca exist
a pericolul deshidratarii brichetelor (in sezonul cald) atunci nu se indeparteaz
a ambalajul si cresterea si recoltarea se desfasoara ca atare, prin orificii sau
numai pe deasupra. Incubarea poate avea loc direct in ciupercarie, sau in siste
m intensiv in 1-2 camere speciale pentru acest scop. In perioada incubarii, temp
eratura in localul de cultura trebuie sa fie mentinuta la 20-22^C pentru Pleurot
us ostreatus si de 24-26^C pentru celelalte trei specii de bureti (Pleurotus flo
rida, Pleurotus sajor-caju si Pleurotus cornucapiae). In esenta, acesta este una
dintre cele doua mari deosebiri dintre aceste specii.Cea de a duoa deosebire co
nsta in aplicarea socului termic de frig, care va fi tratat separat. Daca temper
atura este mai redusa, incubarea intarzie si exista pericolul aparitiei diferite
lor infectii. Incubarea dureaza 15-20 zile si este finalizata cand intreg substr
atul nutritiv celilozic este compactizat si de culoare alba. In aceasta faza nu
se uda, fiind una din greselile mari care se mai practica de catre cultivatorii
particulari neinitiati; prin aceasta miceliul se distruge in totalitate. Umidita
tea relativa a aerului va fi de 75-80%, mentinuta prin umezirea pardoselii si a
peretilor. Umiditatea din substrat este suficienta pentru cresterea miceliului.
Ventilatia este absolut obligatorie si trebuie sa asigure 6-7 schimburi de aer p
e ora la Pleurotus ostreatus si 8-10 schimburi la celelalte specii (fiind corela
ta si cu temperatura). Concentratia in bioxid de carbon (aer viciat) nu trebuie
sa depaseasca 0,08% la Pleurotus ostreatus si 0,03% la celelalte specii. Lumina
nu este necesara in aceasta faza decat pentru cutivatorul
care verifica temperatura, incubarea si stropeste. 2.9.b. Maturarea miceliului s
au inductia fructificarii Perioada cuprinsa intre sfarsitul incubarii si apariti
a primelor fructificatii se numeste faza maturarii miceliului. Dureaza 5-10 zile
, in functie de specie. Nu se scot brichetele din lazi sau saci si nu se stranga
folia de pe straturile plane insamantate, pana cand nu apar butonii de fructifi
care. Graba nejustificata de a scoate bricheta face ca substratul sa se usuce – se
deshidrateaza, apoi se distruge dupa cateva stropiri. Ventilatia va functiona c
a si la faza precedenta, altfel se inhiba cresterea prin concentratia mare de bi
oxid de carbon. Odata cu aparitia primelor fructificatii apare si factorul lumin
a, obligatoriu la toate cele patru specii de bureti. 2.9.c.Socul termic Socul te
rmic negativ este obligatoriu la specia Pleurotus ostreatus si se manifesta prin
scaderea temperaturii cu 8-10^C, timp de 7-8 zile, sau mentinerea in local a un
ei temperaturi de 4-5^C, timp de 3-4 zile. Se executa dupa maturarea miceliului,
la circa 3 saptamani de la insamantat si are drept scop grabirea si diferentier
ea fructificatiilor. Se executa fara a fi indepartata folia de pe brichete. Prin
obtinerea unor hibrizi intre Pleurotus ostreatus si Pleurotus florida s-a reusi
t eliminarea socului termic in cultura acestora. Astfel, cultivatorii pot solici
ta miceliul din tulpinele 421, 426 si hibrizii 435,436 si 438 de Pleurotus ostre
arus, care se pot cultiva si in localuri cu temperatura ceva mai ridicata. Pleur
otus florida, Pleurotus cornucopiae si Pleurotus sajor-caju nu necesita soc term
ic negativ. 2.10.Asezarea brichetelor Lucrarea se executa dupa aparitia butonilo
r de fructificare si consta in scoaterea brichetelor din saci sau lazi si asezar
ea lor in diferite moduri, astfel: zid de brichete stalpi din brichete lazi cu b
richete 2.10.a. Zidul din brichete este format din 3-4 randuri de brichete scoas
e din lazi suprapuse, rezemate de peretii localului de cultura si fixate de aces
tia prin sarme si cutie. Zidul poate fi facut si din lazile continand brichete.
Buretii vor apare la suprafata brichetelor. Zidurile pot fi si duble, prezentand
doua fete, prin asezarea lazilor sau a brichetelor, duoa cate doua, legate intr
e ele. Pentru o buna siguranta, se poate lega cu sarma si bricheta din fiecare l
ada. In anii ’80,ciupercaria Mogosoaia practica biloanele, in cultura buretilor. 2
.10.b. Stalpii se construiesc din brichete formate in saci si constau din suprap
unerea a 4-6 bucati asezate direct pe pardoseala localului de cultura sau prin s
uprapunerea unui numar de 5-6 brichete care se infig intr-o tepusa metalica sau
din lemn, fixata in pardoseala (cu inaltimea de 1,8-2,2 m). Indiferent de modul
de asezare, care are drept scop folosirea optima a spatiului de cultura si dispo
nibilitatea ambalajului in vederea refolosirii, trebuie avut grija sa se lase sp
atii sau alei pentru circulatie, ingrijirea culturii, recoltat si, mai ales, asi
gurarea iluminarii optime la toate nivelele.
2.11. Recoltatul ciupercilor Pleurotus spp. Recoltarea poate incepe dupa 15-20 z
ile, in cazul tulpinilor precoce si a hibrizilor, sau mai tarziu, 25-30 zile, la
Pleurotus ostreatus. Buretii dintr-un val se recolteaza in 4-5 zile, apoi urmea
za o pauza de 8-10 zile, dupa care apare alt val. Buretii apar mai rar izolat si
mai frecvent in buchete. Se recolteaza intreg buchetul, prin usoara rasucire cu
mana. Un buchet poate fi format din 2-3 pana la 15-20 si chiar mai multi carpof
ori, in greutate de pana la 1 kg. Momentul optim de recoltare este atunci cand b
asidiofructul – palaria – este deschisa, aproape plata. Daca se depaseste acest mome
nt cu 1-2 zile, basodiofructul se rasuceste se inmoaie si se inchide la culoare,
piciorul se alungeste, pierzand astfel din valoarea alimentara si comerciala. T
emperatura in perioada recoltarilor va fi de 12-16^C pentru Pleurotus ostreatus
si de 17-24^C pentru celelalte specii de bureti. Umiditatea relativa se mentine
la 75-85%. Ventilatia se mentine, de asemenea, la 6-7 schimburi de aer pe ora pe
ntru Pleurotus ostreatus si 8-10 scimburi de aer pe ora la celelalte specii, cu
o viteza a aerului maxima admisa, de 0,3 m/sec. Daca concentratia in bioxid de c
arbon ajunge la peste 0,1%, ciupercile isi modifica aspectul;palaria devine ca o
palnie,nu se mai dezvolta,iar piciorul se ingroasa. Concentratia excesiva de bi
oxid de carbon poate compromite cultura. Tubulatura ventilatiei este asemanatoar
e cu cea descrisa la ciuperca de balegar. Lumina este un factor ecologic obligat
oriu pentru tehnologia acestor ciuperci si poate fi naturala – la culturile sub um
brare, in sere, solarii, balcoane si soproane inalte, sau artificiala – in celelal
te spatii de cultura inchise. Poate fi insa si o combinatie intre cele doua surs
e, cea artificiala venind ca o suplimentare a celei naturale. Iluminatul artific
ial se va asigura timp de 10-12 ore/zi, cu o intensitate de 100 luxi.Aceasta se
va realiza cu tuburi fluorescente de 45W amplasate la 2-3 m distanta, pe tavan s
i peretii laterali (la nivelul ciupercilor sa se vada bine pentru citit). In con
ditiile de lumina insuficienta, carpoforii prezinta un aspect anormal, cu palari
a mica, de culoare alba, iar piciorul alungit si deformat. Recoltatul dureaza 70
-80 zile la Pleurotus ostreatus si 60-70 zile la celelalte specii, parcurgandu-s
e 4 valuri de recoltare. Produtia obtinuta pe intreaga perioada de recoltare va
fi de 15-30 kg bureti la 100 kg substrat insamantat. Aceasta depinde de conditii
le de microclimat din ciupercarie, precum si de componenta si rigurozitatea dezi
nfectarii termice a substratului. Dupa fiecare recoltat se aduna buretii slab de
zvoltati si se razuiesc eventualele pete de mucegai. Pata de mucegai se indepart
eaza cu mana, cu tot cu substrat, pe o adincime de 5-10 cm, iar locul respectiv
se tamponeaza cu solutie de Formalina 0,5% ca si la ciupercile Agaricus sp. Daca
se observa o stagnare a aparitiei buretilor, se schimba pozitia brichetelor, ce
le din lada, de exemplu, se rasucesc cu fata care a stat acoperita, la fundul la
zii si invers. Pe suprafata care a stat pe fundul lazii, expusa aerului, vor apa
re bureti. 2.11.a. Alergii produse de bureti Pentru a preveni fenomenele alergic
e la muncitorii care recolteaza bureti, se recomanda o ventilatie puternica a sp
atiului de cultura si o stropire cu apa inainte de recoltare. Fenomenul alergic
se manifesta
prin tulburari apropiate celor gripale (stranut, febra, tuse, infundarea nasului
si lacrimarea ochilor). Se recomanda aplicarea unei masti pe fata, confectionat
a din doua straturi de tifon si unul de vata medicinala intre ele. In vederea pr
evenirii fenomenelor de alergie, cercetatorii recomanda utilizarea in cultura a
speciilor de Pleurotus fara spori, Leal-Lara (1978). Dupa epuizarea culturii, br
ichetele se pot usca si folosi drept combustibil sau la furajarea animalelor cor
nute. Nu se refolosesc pentru alta cultura. Cultura buretilor este, in general,
mai putin atacata de boli si daunatori si , din acest motiv, o recomandam cultiv
atorilor amatori, incepatori. Totodata, este o cultura curata care poate fi prac
ticata cu succes si de un orasean, in balcoane, boxe, debarale, asigurandu-si as
tfel consumul familial si nu numai. 2.12. Anomalii la carpoforii de Pleurotus os
treatus si prevenirea lor Ciupercile Pleurotus (buretii) sunt foarte receptive l
a calitatea sustratului pe care se infiinteaza cultura. Principalii parametri fi
zicochimici care conditioneaza cantitatea si calitatea productiei de ciuperci su
nt: umiditatea, valoarea pH-ului, continutul in azot si raportul carbon/azot. Va
loarea pH-ului prezinta limite extreme intre 5 si 7, umiditatea substratului fii
nd de 65-70%, azotul total intre 0,71,3% s.u.,iar raportul carbon/azot de 2/3. D
aca continutul in azot si raportul carbon-azot sunt ridicate, peste limitele adm
ise,exista posibilitatea declansarii unei cresteri abundente a miceliului, fara
sa se diferentieze carpoforii. Acest miceliu nediferentiat ia forma unor conopid
e cu dimensiuni intre 30-75 cm, iar grosimea de 20-35 cm. Suprafata lor este por
oasa, de culoare alb-argintie, unele se unesc intre ele formand pe suprafata bri
chetelor un fel de creusta groasa. Examinarea acestor anomalii cu ajutorul micro
scopului electronic nu a pus in evidenta prezenta unor virusuri, asa cum s-a pre
supus initial,dar prin analiza substratului s-a constatat ca azotul total a fost
de 4 pana la 7 ori mai mare decat normal. Adaugarea de cereale boabe, borhot de
bere, melasa de la fabricile de bere, ingrasaminte chimice, poate favoriza cres
terea continutului in azot peste limite admise ceea ce constituie factorul favor
izat al aparitiei animaliilor in cultura de Pleurotus spp. Anomaliile rezultate
nu sunt toxice, ele se pot consuma, dar le scade foarte mult valoarea comerciala
. 2.13. Cultura buretilor in solarii Solariile sunt usor de amenajat, prin acope
rire cu folie din polietilena, de preferinta de culoare inchisa sau, in lipsa ac
esteia, cu rogojini. Fata de cultura din primavara, ale carei rezultate pot fi i
nfluentate de insolatia puternica din lunile aprilie si mai, recomandam cultura
din perioada toamna-primavara. Cultura infiintata toamna, in luna septembrie, as
igura incubarea miceliului fara consum energetic (caldura), productia incepand i
n cursul lunii noiembrie. Pregatirea solarului pentru cultura consta in protejar
ea impotriva insolatiei a foliei din polietilena, cu cartoane plasate in interio
r, intre sarmele de sustinere (se poate folosi si stuf, paie, fan etc.). Pentru
aerisire se poate instala un ventilator pentru admisia aerului si dirijarea lui
prin tubulatura confectionata din folie (prin simpla rulare a acesteia) prevazut
a cu fante laterale, sau prin doua deschideri la capetele opuse ale solarului. S
olarul trebuie sa fie prevazut cu
instalatie de apa potabila sau curata,in interior sau in apropiere, iar la intra
re cu un spatiu tampon, tot din folie, cu rol de uniformizare a aerului. La infi
intarea culturii se urmasresc aceleasi verigi tehnologice descrise la cultura ci
upercilor Pleurotus. Repartizarea substratului insamantat poate fi facuta in sac
i amplasati direct pe sol sau in lazi din care se pot forma ziduri. Specia de ci
uperci Pleurotus ostreatus prezinta rezistenta la ger, poate sa inghete la valor
i negative ale temperaturii, dar odata cu cresterea acesteia isi continua dezvol
tarea, fapt constatat de noi in lunile ianuariefebruarie, cand in exterior erau –2
0^C iar in solar-7^C. 2.14. Situatiia nefavorabile intr-o ciupercarie cu Pleurot
us spp. Pentru reusita unei culturi intensive – si nu numai – aplicarea stricta a te
hnologiei inseamna si inlaturarea unor situatii nefavorabile, greu de sesizat in
mod practic si , mai ales, pentru un ciupercar incepator. Tratate pe lucrari, i
n lucrari, in flux tehnologic, acste sfaturi practice sunt mai usor de urmarit,
in vederea inlaturarii situatiilor nefavorabile. O singura lucrare neaplicata la
momentul optim sau gresit executata poate compromite partial sau total reusita
culturii. Aprovizionarea cu materiale – de baza si auxiliare. Materialele celulozi
ce de baza si auxiliare, care intra in componenta unei retete de substrat celulo
zic pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp se recomanda sa indeplineasca anumi
te conditii: sa nu fie mai vechi de un an; sa nu fie degradate prin mucegaire; s
a nu contina impuritati, corpuri straine sau reziduri petroliere. Se recomanda c
a aprovizionarea cu aceste materiale sa se faca cu putin timp inainte de a fi fo
losite, sau sa fie depozitate in conditii optime, fara a se amesteca intre ele.
Maruntirea (tocare, zdrobire, macinare) Lucrarea de maruntire se va executa in m
omentul inceperii pregatirii substratului. Nu se recomanda depozitarea materiale
lor maruntite. Dimensiunile de maruntire sunt in functie de materialul respectiv
, astfel: materiile prime se recomanda sa nu fie prea maruntite (paie de grau, o
rz, orez –2-3 cm, coicalai si tulpini de porumb-1-2 cm, vreji de soia, fasole, maz
are, rapita, cartofi – 2-3 cm); materiile auxiliare reprezentate prin concentrate
de orz, ovaz, porumb, sroturi de soia, mazare etc. pot fi transformate in uruial
a; amendamentele: carbonatul de calciu sau ipsosul sa nu contina bulgari, sa se
prezinte sub forma de praf. Omogenizarea Inainte de omogenizare se cantaresc mat
erialele si se formeaza reteta dorita. Se va avea in vedere ca materiile prime s
a reprezinte in reteta 75-80% iar cele auxiliare 20-25%. - Amendamentul cantarit
se introduce la insamantat. - Se va evita adaosul exagerat de substante proteic
e. Practica a demonstrat ca la un exces de azot in substrat productia a fost sca
zuta, iar ciupercile au prezentat malformatii, nu s-au mai diferentiat, au luat
forma unor conopide, compromitand total calitatea si productia. Umectarea, imbib
area, udarea sau imersia - Materialele supuse umectarii sa nu se spele. Cantitat
i mari de materiale pot fi umectate prin udat cu un furtun, de cateva ori pe zi.
Lucrarea se desfasoara pe o suprafata curata, betonata si se uda dispersat, pan
a se observa ca apa incepe sa curga pe sub ele. In acel moment se opreste udatul
si se lopateaza:
- sa nu se foloseasca pentru udat apa industriala sau din rauri, ci apa curata,
potabila. Este de preferat ca apa pentru udat sa fie rece vara si calduta pe tim
pul iernii. - sa nu se prelungeasca perioada de umectare peste 24 ore. In caz co
ntrar, materialele pot intra in fermentatie. Cantitatile mici de materiale celul
ozice pot fi imbibate in bazine, cazi, butoaie, cu timp de mentinere 24 ore. Apa
din vase se va schimba dupa fiecare 1/2 transa de materiale imbibate. Dezinfect
area termica - Sa nu se sterilizeze materialele- aceasta se intampla la 100^C si
peste aceasta. Una dintre metodele de dezinfectie termica imbina umectarea cu d
ezinfectarea si este posibil de aplicat pentru cantitati reduse de materiale cel
ulozice. Operatia se desfasoara astfel: se incalzeste apa la 80^C, in care se in
troduc materialele uscate. Se acopera, de preferat si peretii vasului, pentru a
nu se pierde rapid caldura si se mentin timp de 24 ore. Pentru cantitati mari de
materiale celulozice dezinfectia termica se face cu abur, in camere sau tunele
special amenajate si izolat termic. Eliminarea excesului de umiditate - Se execu
ta in timp scurt, pentru a nu interveni procesul de fermentare si, implicit, deg
radarea materialelor. Excesul de apa din materialele celulozice se elimina prin
presare cu scanduri sau cu o presa simpla, confectionata pentru acest scop. In c
azul puzderiei de in si canepa apa se elimina prin stoarcere. Operatia se va exe
cuta in conditii de igiena. Verificarea calitatii lucrarii se face prin stranger
ea puternica in mana a materialului, din care nu trebuie, in nici un caz, sa mai
curga apa. Prin insamantarea unui substrat cu exces de umiditate, miceliul va f
i distrus. Cantarirea - sa nu se confunde greutatea cu volumul! Cantarirea este
necesara inaintea fiecarei insamantari, pentru a se putea aplica norma optima de
miceliu si de amendament. - sa se respecte normele optime de miceliu si amendam
ent recomandate la 100 kg material celulozic. Amendamentul se aplica in procent
de 6%, iar proportie de 3-4%. Insamantatul - nu se va face insamantarea unor mat
eriale prea calde (peste 25^C). Insamantatul consta in introducerea miceliului m
aruntit (fara aglomerari) in masa substratului, prin amestecare, odata cu amenda
mentul. Se poate executa in cazi din lemn sau metal, sau chiar direct pe o folie
din polietilena, pentru cantitati reduse de substrat. Omogenizarea se poate fac
e cu mainile sau in lopeti de lemn: sa nu se frece miceliul puternic in timpul l
ucrului; lucrarea sa nu se execute in plin soare sau in ploaie; sacii utilizati
pentru introducerea substratului insamantat vor trebui mai intai perforati pe 1/
10 din suprafata lor, orificiile avand un diametru de 1-2 cm; catitatea de subst
rat repartizata intr-un sac sa nu depaseasca 15-20 kg; asezarea sacilor insamant
ati in ciupercarie sa nu se faca prin suprapunere sau lipiti intre ei. In cazul
in care substratul celulozic insamantat a fost asezat in lazi sau in strat plan
pe stelaje, grosimea acestuia dupa tasat sa nu fie mai mare de 20 cm si nici mai
mica de 15 cm.
Folia de polietilena cu care se acopera aceste substante nu trebuie sa fie perfo
rata. Incubarea Nuse uda mainile in timpul incubarii. In aceasta perioada, tempe
ratura in ciupercarie se va mentine la 2024^C. Sursele de caldura folosite in ci
upercarii sa nu degaje bioxid de carbon. Concentratiile ridicate de bioxid de ca
rbon pot compromite cultura. Umiditatea aerului se mentine prin udatul pardoseli
i, peretilor etc. Inductia fructificarii si aparitia primordiilor Daca temperatu
ra in ciupercarie a fost mentinuta la un prag optim, inductia fructificarii are
loc dupa12-15 zile de la insamantare, in cazul hibrizilor de Pleurotus ostreatus
. Nu se dezleaga sacii si nu se indeparteaza folia de deasupra lazilor pana nu a
par primele fructificatii. Nu se uda cu stropitoare, ci numai cu pompa tip Vermo
rel, cu dispersarea fina a picaturilor de apa. Curentii de aer introdusi prin si
stemul de ventilatie sa nu aiba viteza mai mare de 0,2-0,3 m/sec (asezata la niv
elul culturii, flacara unei lumanari sa nu se stinga). Intensitatea luminoasa sa
nu fie sub 100 luxi; aceasta se realizeaza prin montarea unor lampi fluorescent
e de 40W la distanta de 2-3 m intre ele. Durata de iluminat sa nu fie mai scurta
de 8 ore si mai lunga de 12 ore. Recoltarea - Se va evita recoltarea dupa depas
irea momentului optim, marginile carpoforilor sa nu se rasuceasca; prin aceasta
ar scadea randamentul. De la aparitia primelor fructificatii si pana la recoltat
, buretii au nevoie de 3-4 zile, in conditii optime de microclimat. In perioada
de recoltare, sacii se pot taia sau se scot cu grija brichetele, in acest caz sa
cii putand fi refolositi. Sa se evite manipularea dura a brichetelor, altfel se
distrug primele fructificatii, iar la contactul mainilor cu bricheta pot apare c
ulturi de bacterii ce produc infectii. Pe cat posibil sa se evite asezarea in st
rat plan a culturii in timpul recoltatului si al fructificarii, preferandu-se un
ul oblic sau vertical. Sa nu se ude excesiv intre valurile de cultura. Sa se evi
te aparitia alergiilor la personalul muncitor, prin aplicarea unei masti in timp
ul lucrului prin executarea unui stropit inainte de fiecare recoltare. Evacuarea
substratului uzat Substratul uzat de la sfarsitul ciclului de cultura sa nu vin
a in contact cu noul substrat pregatit pentru infiintarea altei culturi Substrat
ul uzat se va depozita cat mai departe de ciupercarie, dandui-se alte intrebuint
ari. Sa nu se neglijeze curatirea si dezinfectarea spatiului pentru o noua cultu
ra chiar daca nu au fost atacuri de boli si daunatori la cultura precedenta. Ciu
percarul care se va implica in respectarea tehnologiei de cultura si va inlatura
situatiile nefavorabile va fi rasplatit printr-o productie de ciuperci Pleurotu
s care poate atinge chiar si 30 kg si 100kg substrat celulozic insamantat.
Capitolul 3 Alte ciuperci comestibile In ultimii ani, ca specialista in cultura
ciupercilor, am fost contactata si rugata sa dau un raspuns urmatoarelor intreba
ri: Cum se cultiva si ce sunt trufele? Cum arata ciuperca parfumata? Se cultiva
dirijat in Romania Boletus edulis ? Ce este ciuperca de paie? si altele. Pe lang
a tehnologiile de cultura a celor 6 specii de ciuperci prezentate in lucrarea de
fata, in tara noastra se mai cunosc doua specii, dar care sunt mai putin cultiv
ate si anume: Coprinus comatus sau buretele ciuciulete si ciuperca de paie sau S
tropharia rugoso annullata. Alaturi de acestea, deoarece in conditii de cercetar
e s-au obtinut fructificatii la ciuperca parfumata –Lentinus edodes, va vom prezen
ta tehnologia ei de cultura, impreuna cu cea a unor ciuperci,practic,inca neexpe
rimentate la noi, asupra carora s-au facut documentare si anume: Tuber spp., Pho
liotia nameko, Boletus edulis si Polyporus squamosus. 3.1. Tehnologia de cultura
a ciupercii Coprinus comatus – buretele cu peruca sau buretele ciuciulete Tehnolo
gia de cultura a acestei ciuperci a fost introdusa in tara noastra in anul 1981,
fiind considerata o specie noua. In alte tari precum Olanda, Franta, Germania,
Japonia, India, Africa de Sus si altele, aceasta specie se cultiva intensiv, int
rand in competitie cu Agaricus bisporus. 3.1.a. Descrierea ciupercii Coprinus co
matus Buretele ciuciulete se deosebeste prin forma sa de ciupercile cu palarie,
in acest caz palaria fiind inlocuita cu o caciula aproape cilindrica, de 5-10 cm
inaltime si 3-6 cm in diametru, lipita de picior. Este de culoare alb-crem, pre
vazuta cu scuame dispuse ca niste solzi de peste. Piciorul este inalt de circa 1
5 cm si gros de 1,5-2,5 cm, de culoare alba. La baza, la nivelul solului, este u
sor de indoit si prezinta o ingrosare. Carnea este alba si frageda in palarie si
fibroasa in picior. Este gustoasa, cu valoare alimentara ridicata, daca este co
nsumata inainte de maturitate. La maturitatea fiziologica, ciuperca se inmoaie c
omplet,lamelele devin nagre si se lichefiaza, pierzand din valoarea comerciala.
3.1.b.Tehnologia de cultura a acestei ciuperci Este foarte asemanatoare cu cea a
ciupercii champinion sau a ciupercii de balegar – Agaricus bisporus. Micile deose
biri constau in: compostul necesita 4-5 intoarceri; umiditatea compostului final
izat sa fie de 65-67%; norma de miceliu utilizata la insamantare este de 0,6-0,7
%; dupa insamantat se acopera co o folie de polietilena in loc de hartie; acoper
irea cu amestec de acoperire se face dupa 10-15 zile de la insamantare; grosimea
amestecului de acoperire va fi putin mai mare, de 3-4 cm; recoltarea buretilor
trebuie sa fie executata in momentul in care caciula se afla cu marginile lipite
sau apropiate de picior. Recolta apare in 3-4 valuri, cuprizand cate 6-7 recolt
ari. Perioada de
repaus dintre valuri este mai redusa decat la ciupercile Agaricus bisporus. Prod
uctia medie ce se poate obtine in sistem clasic este de 8-10 kg ciuperci la 100
kg substrat insamantat, repartizata pe o perioada de 40-50 zile, cat dureaza rec
oltarea. 3.2. Tehnologia de cultura a ciupercii Stropharia rugosa annullata – ciup
erca de paie, ciuperca cu val 3.2.a. Descrierea ciupercii Ciuperca de paie prezi
nta basidiofructe mari, cu o greutate cuprinsa intre 30-65 g. Palaria este de cu
loare brun inchisa, cu nuante violacee sau rosietice, in functie de anotimpul in
care apar – primavara sau toamna. Piciorul este lung, cilindric, adesea curbat,cu
lungimea cuprinsa intre 7-10 cm, de culoare alb-crem. 3.2.b.Tehnologia de cultu
ra Ciuperca de paie necesita o tehnologie simpla de cultura, utilizand pentru cr
estere substrat din paie de griu asezate in rasadnite, pivnite sau alte incaperi
usor de amenajat. Principalul motiv pentru care descriu tehnologia de cultura a
acestei ciuperci este acela ca nu necesita investitii mari pentru amenajarea sp
atiului de cultura. Nu necesita consum energetic pentru pregatirea substratului,
tehnologia acestei specii fiind o imbinare a tehnologiilor celor doua specii de
scrise anterior; de la Agaricus spp. a preluat amestecul de acoperire, iar de la
Pleurotus spp. substratul celulozic din paie, dar nedezinfectat termic si netra
tat cu amendament. 3.2.b.1. Pregatirea rasadnitei pentru cultura Aceasta lucrare
va incepe in prima decada a lunii mai si consta in: amplasarea rasadnitelor, in
zonele cu veri calduroase, se face neaparat la umbra (in partea nordica a unor
cladiri, grup de copaci, de preferat nuci maturi) pentru a fi ferite de insolati
e; se construiesc sau se repara rasadnite clasice, avand adancimea in pamant de
25-30 cm, iar latimea de 1,6 –1,8 m, prevazute cu una sau duoa pante. Lungimea se
calculeaza in functie de suprafata care se doreste a fi insamantata. Materialele
din care se confectioneaza tocurile rasadnitei pot fi din lemn, beton, piatra,
caramida, iar ramele din lemn. Ramele nu sunt prevazute cu geamuri, ci cu materi
al termoizolat ca: placi de azbociment, carton asfaltat, folie de poietilena, pa
ie etc. executarea unor santuri de scurgere a apei din precipitatii, in jurul ra
sadnitelor, la o distanta de cca 59-60 cm de acestea, avand dimensiunile:25-30 c
m adincime si cca 30 cm latime. 3.2.b.2. Pregatirea spatiilor pentru cultura Rep
ararea, curatarea, dezinfectarea spatiilor de cultura se face in luna august, in
mod identic cu cele descrise la celelalte specii de ciuperci comestibile. De as
emenea, ele pot fi amenajate cu stelaje suprapuse pe 2 –3 nivele, cu un spatiu de
50-60 cm intre ele, necesar pentru efectuarea lucrarilor si recoltare. Substratu
l de cultura din paie poate fi asezat in strat plan pe stelaje sau in saci din p
olietilena, lazi din lemn sau PVC dispuse pe stelaje. 3.2.b.3. Pregatirea materi
alului nutritiv pentru insamantare Substratul nutritiv se compune din paie de gr
iu care trebuie sa fie
curate, nemucegaite, de culoare galbena, din cultura din anul precedent sau din
acelasi an. Se calculeaza un necesar de aproximativ 20 kg paie uscate pentru 1 m
p de cultura. Pregatirea paielor se face pe o suprafata betonata. Cantitatile re
duse (pentru 2-3 mp de cultura) se introduc in bazine cu apa, unde se mentin 1-2
zile. Cantitatile mari se asaza in platforme cu latimea de 1,42 m, inaltimea de
1,4-1,6 m, iar lungimea- in functie de volumul calculat. Asezarea se face in st
raturi succesive de aproximativ 50 cm inaltime, se uda si se taseaza puternic. U
datul se face timp de 3-5 zile, avand grija ca apa care se administreaza la udat
sa nu fie in exces; se opreste udatul in momentul in care se constata ca apa se
scurge de sub platforma. Prin udare si tasare, platforma trebuie sa-si reduca i
naltimea la jumatate. Pentu o udare uniforma, dupa doua zile platforma se desfac
e si se reasaza. 3.2.c. Insamantarea Insamantarea culturii in rasadnite se face
in perioada 15 mai 15 iunie, iar in spatii amenajate in cladiri, in perioada 1-1
5 septembrie. Miceliul comercil se poate procura de la I.C.L.F. Vidra, prin prec
omanda ferma, achitata antivipat. Norma de miceliu utilizata este de 0,8-1,0 kg
la 1 mp de cultura, insamantarea facandu-se in cuiburi,cu distanta intre ele de
15 cm si adancimea de 3-4 cm . Sunt necesare 44 cuiburi la 1 mp de cultura, aces
tea lasandu-se neacoperite, bine tasate cu un tasator din lemn (drisca). 3.2.d.
Lucrari de ingrijire dupa insamantat Principalele lucrari care se aplica dupa in
samantat constau din : acoperirea cultuirii cu un strat de hartie absorbanta, ti
p ziar; mentinerea acestei hartii in permanenta umeda, prin pulverizarea fina a
apei cu ajutorul unei pompe de stropit tip Vermorel sau cu un furtun racordat la
sursa de apa, caruia I se ataseaza, la celalalt capat, o tija tip Vermorel. Ras
adnita se acopera cu rame prevazute cu materiale termoizolante. 3.2.e. Conditii
de microclimat dupa insamantare Temperatura optima pentru impanzirea miceliului
trebuie sa fie cuprinsa intre 24-28^C. La temperatura de 20^C miceliul impanzest
e lent, iar la peste 30^C isi inceteaza dezvoltarea si piere. Din acest consider
ent,s-a recomandat amplasarea culturii la umbra si spre nord. Trebuie tinut seam
a, insa, si de decada optima pentru insamantare, care sa nu fie depasita. In ace
asta perioada, denumita de incubare a miceliului, nu se face aerisirea. Dupa 20-
60 zile de la insamantare, in functie de temperatura, miceliul impanzeste in tot
alitate substratul din paie si urmeaza acoperirea cu amestec pregatit in prealab
il. 3.2.f. Acoperirea substratului impanzit Este o lucrare identica cu cea afect
uata la ciuperca de balegar, Agaricus bisporus, sau la cea termofila, Agaricus e
dulis. Amestecul de acoperire este format din turba neagra cernuta, in proportie
de 7-80%+nisip 20-30%, fara a fi amendat cu carbon de calciu. In lipsa turbei,
se poate folosi pamant de telina 70-80%+nisip 20-30%.PH-ul amestecului trebuie s
a fie cuprins intre 5,7-6. Amestecul cernut, bine omogenizat, jilav, ser dezinfe
cteaza chimic cu Fomalina (40%), utilizand o cantitate de 1,5-2 litri la mc ames
tec. Se tine amestecul acoperit cu folie din polietilena 2-3 zile, pentru
dezinfectie, apoi se lopateaza pentru inlaturarea vaporilor de Formalina. Se sta
ng hartiile de pe suprafata culturii, apoi se indinde amestecul cu mana, intr-un
strat gros de 4-5 cm, tasat usor cu un tasator din lemn. Acest strat acoperitor
se va mentine permanent umed, prin stropiri cu apa, prin pulverizare fina, util
izand 0,1-0,2 litri apa la 1 mp cultura, in primele 14 zile de la acoperire. Ate
ntie! Apa sa nu strabata amestecul de acoperire pentru ca, venind in contact cu
miceliul din substratul impanzit, il distruge. Aerisirea incepe la 14-20 zile de
la acoperire, dupa ce stratul de amestec a fost in totalitate impanzit cu micel
iu. Aceasta se face prin patrunderea limitata a aerului, ridicand ramele si fixa
ndu-le pe bucati din lemn, cu grosimea de 5-10 cm. Cultura realizata in localuri
amenajate necesita aceleasi conditii de microclimat ca si ciuperca de balegar:
la incubare o temperatura de 20-24^C, iar in perioada de recoltare 16-18^C. Ciup
erca cu val se poate asocia in cultura cu ciuperca de balegar. In acest caz, pri
n asociere, se intelege faptul ca localul se poate imparti, cultivand cate o spe
cie pe cate un stelaj, cu respectarea tehnologiei de pregatire a substratului, i
nsamantarea si acoperirea specifice fiecarei in parte. Nu necesita lumina. 3.2.g
. Recoltarea ciupercilor In localul de cultura, prima recolta apare dupa 30-45 z
ile de la insamantare, iar in rasadnita dupa 50-80 zile de la insamantare sau du
pa 28-35 zile de la acoperire. Primele ciupeci apar pe marginea stelajelor sau a
rasadnitelor. Ciupercile se recolteaza la maturitate (cand velumul-valul-s-a ru
pt), printr-o usoara rasucire. Pe locul de unde se desprind ciupercile se pune a
mestec de acoperire. Daca ramane postament micelian, se scoate cu varful unui cu
tit si pe locul respectiv se pune, de asemenea, amestec de acoperire. Principale
le lucrari de ingrijire, in aceasta perioada, constau in aerisire si udat. Canti
tatea de apa utilizata va fi in functie de temperatura din mediul ambiant. Astfe
l, se poate ajunge la 1,5 l apa la mp/zi. Perioada de recoltare in rasadnita dur
eaza aproximativ 70 de zile toamna si se poate prelungi in primavara, in lunile
martie si aprilie. Peste iarna, rasadnitele se protejeaza cu strat din paie, coc
eni, stuf etc. impotriva ingheturilor puternice. Productia totala obtinuta este
estimata la cca 10-14 kg ciuperci la 1 mp, cu recpectarea tehnologiei si asigura
rea conditiilor optime de microclimat. 3.3. Alte specii de ciuperci comestibile
3.3.a. Lentinus edodes- Shii-take sau Ciuperca parfumata sau ciuperca de castan
Ciuperca parfumata este originara din Asia, unde creste spontan intrun climat te
mperat si subtropical. In tara noastra, unde aproximativ o treime din teritoriu
este acoperit de paduri, are reale posibilitati de a promova cultura ciupercii s
hiitake, care ofera o serie de avantaje fata de alte specii cultivate. Avantajel
e cultivarii ciupercii Lentinus Fata de alte specii de ciuperci cultivate (de ex
emplu, Agaricus spp, Pleurotus spp.s.a.) ciuperca parfumata prezinta unele avant
aje: fiind o specie exclusiv lignicola, are o tehnologie de cultura mult mai sim
pla, folosind ca substrat de nutritie lemnul (butuci, ramuri, crengi
groase, buturugi prezinta o rezistenta mai ridicata la operatiile de manipulare
si transport; este mai reziztenta la boli si daunatori; permite o dubla folosire
a materialului lemnos intrebuintat – ca substrat de nutritie (cultura de ciuperci
) si apoi combustibil; cultura poate dura 2,3 pana la 4,5 ani pe acelasi materia
l, in functie de esenta de lemn utilizata (pe lemn de esenta tare cultura dureaz
a 4-5 ani); se preteaza la conservarea prin uscare, fara a-si pierde gustul sau
parfumul pe care il are in stare proaspata; pentru infiintarea cuturii nu se cer
investitii mari, iar cheltuielile curente de productie sunt mai reduse decat la
celelalte specii. 3.3.a.1. Descrierea ciupercii Carpoforul este bine dezvoltat,
fiind o ciuperca robusta, de marime mijlocie- mare, avand culoarea bruna, comun
a multor ciuperci din genul respectiv, sau altor genuri apartinand familiei Pleu
rotaceae. Palaria este carnoasa, cu diametrul de 6-11 cm, de forma- la inceput – c
onvexa, apoi devine plana iar, uneori, unele exemplare prezinta spre mijloc o co
ncavitate nu prea adanca. Piciorul ste inalt de 5-8 cm si cu diametrul cuprins i
ntre 1,3-2,5 cm, mai gros spre palarie si mai subtire spre partea inferioara. Es
te prima asimetrie fata de palarie, iar spre baza este usor curbat. Are culoarea
bruna-cenusie. Carnea – pulpa – este alba, compacta in palarie si cu o structura fi
bros- crustoasa in picior. Are gist dulce si este parfumata, fiind foarte apreci
ata in gastronomie. 3.3.a.2. Tehnologia de cultura Pentru cultura ciupercii parf
umate se aplica aceeasi thnologie ca, in general, la toate speciile de ciuperci
xilofage (ex. Pleurotus ostreatus spp. s.a.). Tehnologia de cultura a ciupercilo
r xilofage cuprinde urmatoarele etape: alegerea speciilor lingicole, pregatirea
acestora, inocularea sau insamantarea lor, incubarea, dezvoltarea carpoforilor s
i recoltarea. Lentinus edodes se dezvolta bine, dand rezultate bune pe lemnul de
stejar, fag, castan, carpen, mesteacan, plop si se recomanda si pomii fructifer
i (la defrisarea livezilor). Se va evita lemnul de salcam si de conifere. In caz
ul in care lemnul se recolteaza special in vederea formarii butucilor ca substra
t de nutritie, se va tine seama ca arborii alesi sa fie relativ tineri (15-30 an
i), cand ating o anumita grosime (diametrul de circa 15 cm). Se vor evita copaci
i atacati de insecte daunatoare sau de ciuperci patogene, care pot compromite pa
rtial sau total cultura. Pregatirea materialului lemnos consta in fragmentarea t
ulpinilor in butuci de lungimi diferite (40-50 cm sau 100-120 cm ), dupa dorinta
. Nu se decojesc. In ocoalele silvice se poate practica inocularea trunchiurilor
si buturugilor fara a fi dezradacinati. Aceasta metoda este folosita in vederea
distrugerii buturugilor, obtinand un dublu avantaj: recolta de ciuperci si econ
omie de manopera pentru scoaterea lor. Metodele de inoculare sunt cele descrise
anterior: prin rondea, in despicatura sau in pana si in oroficii cu diametrul de
5-9 mm, plasate la distanta de 3-6 cm intre ele, alternativ. Cantitatea de mice
liu utilizata va fi de 4-5% din greutatea butucului.Pentru a inocula butucii pre
vazuti cu orificii se poate utiliza
miceliul produs pe butoni de lemn, care au aceeasi dimensiune cu cea a orificiil
or. Insamantarea se face primavara, in lunile martie – mai, cand porneste circulat
ia sevei in lemn. Incubarea sau impanzirea miceliului in lemnul butucilor. Pentr
u incubare, butucii cu diametrul de 100-200 cm se asaza afara in stive, pe un te
ren umbrit si mult inaltat, pentru a fi protejati de baltirea apei provenite din
precipitatii. Sub butuci se asterne un strat de paie, iar peste ei se pun creng
i si paie si se acopera cu folii de polietilena. Aerul din stiva trebuie mentinu
t umed, prin udarea paielor de la baza. Pe toata perioada incubarii temperatura
optima va trebui sa fie de 24-28^C, cu o buna circulatie a aerului si o umiditat
e relativa de 80 – 85%. Alta metoda de incubare a fost descrisa anterior si consta
in asezarea butucilor in santuri de incubare. In conditii normale, cu respectar
ea stricta a tehnologiei, incubarea miceliului se realizeaza in 6-8 luni in sant
uri si pana la 11 luni in stive. Dupa incheierea incubarii, butucii se desfac si
se aseaza in pozitie inclinata, in randuri spatiale, care sa permita circulatia
printre butuci in vederea executarii unor lucrari de ingrijire (ex. Udat ) si p
entru recoltat. Indiferent de metoda de incubare si de lungimea butucilor, acest
ia trebuie plasati in locuri umbrite si feriti de vant si uscatiune. In scopul e
vitarii uscarii lor, se vor introduce cu baza in pamant sau nisip, mentinut in p
ermanenta umed. Pe toata perioada fructificarii,, temperatura trebuie mentinuta
in jur de 15^C pentru tulpinile criofile si de 22-30^C pentru cele termofile. Um
iditatea relativa se va mentine la 80-90%, iar intensitatea luminii sa fie in ju
r de 200-300 luxi, timp de 8-10 ore/zi. In functie de posibilitati si ca o imbun
atatire a metodelor de incubatie, se poate folosi procedeul”cultura pe busteni ime
rsati”, mentinuti in sere sau hale. Imersarea butucilor se face la sfarsitul perio
adei de incubare, cand au aparut primordiile. Durata de imersare este de 24-48 o
re, in functie de esenta de lemn (tare sau moale) si de dimensiunile butucilor.
3.3.a.3. Recoltarea In conditiile climatice ale primaverii, ciupercile ajung la
maturitate in 4-5 zile, iar toamna in 10-15 zile. Recoltarea se prelungeste 3-4
ani, in functie de lemnul folosit ca substrat de nutritie; pe lemn de esnta moal
e (ex. Plop, mesteacan) ciuperca isi mentine capacitatea de productie 2-3 ani, i
ar pe lemn de esenta tare (stejar, fag, carpen ) recoltarea se poate prelungi 3-
4 si, uneori, chiar 5 ani. Cantitatea totala de ciuperci obtinuta este, in medie
, de 20-30 kg la 100 kg lemn inoculat. Dupa fiecare val de recoltare, pentru acc
elerarea fructificarii, este indicata o imersare a butucilor. In perioadele frig
uroase, ca si in cele calduroase, productia se opreste dar reincepe cand conditi
ile de temperatuea devin optime. 3.3.b. Tuber spp – Trufe Cu ingaduinta cunoscator
ilor in acest domeniu, voi incepe prin a face o comparatie: daca dintre produsel
e alimentare de origine animala, icrele negre se plaseaza pe primul loc- de buna
seama- si cu indreptatita motivatie, printre produsele de origine vegetala, fol
osite in alimentatie, trufele pot ocupa, cu cinste, acelasi loc. Faima acestor d
aruri ale naturii se datoreaza, in primul rand, marii lor valori alimentare, dub
lata de un gust delicios si de un parfum placut.
Trufele apartin ciupercilor superioare (Macromicete) si fac parte, din punct de
vedere sistematic, din Clasa Ascomycetes Familia Tuberaceae, Genul Tuber, care c
uprinde mai multe specii. In tara noastra se cunosc noua specii, dintre care com
estibile, cu mare valoare alimentara numai doua si anume: Tuber melanosporum Vit
t si Tuber aestivum Vitt. Celelalte specii sunt : unele cu valoare alimentara fo
arte redusa sau chiar necomestibile, prezentand si un miros neplacut, respingato
r (Tuber rufum, Pici extr.) sau miros de ridichi sau mustar (Tuber rapaeodorum T
ul.). 3.3.b.1. Trufe comestibile – Scurta prezentare Tuber melanosporum Vitt. (Den
umirea populare: fierea pamantului, trufa violeta, trufa neagra, trufa de iarna,
trufa de Perigord). Aspect general. In comparatie cu celelalte specii comestibi
le, trufa neagra este o ciuperca neobisnuita: nu are palarie, nu are picior. Asc
ocarpul ( fructul comestibil) se aseamana cu tuberculul de cartof, avand forma r
otunda sau usor ovoidala, de o marime care variaza intre 3 si 10 cm in diametru.
Unde creste: in pamant, la mica adancime (3-15 cm ). Prefera solurile permeabil
e, bine aerisite, bogate in calcar, expuse la soarre. Poate fi gasita prin padur
ile de foioase, in mod special in cele de stejar. La noi se intalneste in regiun
ile mai calde din sudul tarii. Forma sub care apare. De obicei, formeaza cuiburi
asemanatoare culturilor de cartofi. Cand apare. Toamna- primavara, din noiembri
e pana in martie.. Criterii de identificare. Corpul fructifer tuberculiform, de
marime variabila (de la cea a unui bob de mazare pana la cea a unui pumn), acope
rit cu un invelis de culoare negricioasa, brun-violacee. La exterior este straba
tuta de vene fine ramificate, de culoare alba. Este gustoasa si are miros placut
, de fragi. Recomandare. Odata culese, ciupercile trebuie pregatite in cel mai s
curt timp; invechite, ele capata un miros neplacut. Tuber aestivum Vitt. (Denumi
ri populare: trufa de vara, trufa varatica). Aspect general. Asemanator cu al sp
eciei precedente, atat ca forma cat si ca marime. Unde creste. In sol, la adanci
mea de 3-15 cm . O putem gasi in padurile de stejar din zonele mai calde ale tar
ii. Prefera solurile bogate in humus si calcar. Forma in care apare. Ca si trufa
neagra, aceasta specie de trufe apare in grupuri numeroase, in culturi, ca tube
rculii de cartof. Cand apare. Vara- iarna, adica din luna august pana in februar
ie. Criterii de identificare. Organul fructifer-partea comestibila a ciupercii – l
a suprafata prezinta un invelis gros de culoare neagra-albastruie sau neagra- br
una, cu veruci poligonale (asemanatoare unor negi usor turtiti). Carnea este com
pacta, de culoare alb – galbuie la inceput, iar la maturitate devine bruna. La ext
erior este strabatuta de vene albe, ramificate. Are gust placut si miros parfuma
t. In alte tari, ca Franta, Italia, Spania, dupa zeci de ani de cercetari si exp
erimentari ( care continua si in prezent) s-a reusit sa se puna bazele unei prod
uctii de trufe care sa satisfaca cerintele interne de consum, precum si o parte
din cererile de export. In ultima perioada, cultura trufelor s-a extins in Noua
Zeelanda si in S.U.A. ( California). Incercarea S.U.A. de a-si infiinta propriil
e truferii, pe baze stiintifice, este de data mai recenta, insa ea ramane, in co
ntiuare, tara cea mai mare importatoare de trufe din lume. La noi, trufele nu se
cunosc decat in flora spontana, iar cantitatile
culese sunt mici, neinsemnate. Se naste atunci intrebarea: de ce aceasta specie
de ciuperci, atat de apreciata pentru calitatile ei, nu este luata in cultura si
in tara noastra? Un raspuns care sa justifice (fie macar partial) aceasta situa
tie este dat de faptul ca tehnologia de cultura a trufelor difera fundamental de
cea a altor specii de ciuperci cultivate, cum ar fi ciuperca de belegar (Agaric
us sp..) sau buretii (Pleurotus spp.) s.a. Diferenta consta, in principal, in mo
dul de nutritie, perioada lunga de intrare pe rod a ciupercii si investitiile ma
ri, cu termen lung de amortizare. 3.3.b.2. Modul de nutritie a ciupercilor, in g
eneral,este exclusiv heterotrof, adica traiesc pe un substrat nutritiv diferit (
hetero) vegetal sau animal, viu sau fara viata. Trufele sunt ciuperci micorizant
e (gr.mykes – ciuperca si rhizaradacina). Miceliul acestor ciuperci traieste in as
ociere (simbioza) cu radacinile unor plante superioare (ierbacee sau lemnoase),
ajutanduse reciproc: planta superioara micorizata asigura ciuoercii glucide, vit
amine, substante stimulatoare de crestere si fructificare, iar ciuperca furnizea
za plantei azot, fosfor si alte alimente in forma usor asimilabila. Datorita ace
stor relatii simbiotice, plantele cu micoriza cresc mai bine, iar ciupercile fru
ctifica mai abundent. Schimbul de substante intre cele doua organisme se face pe
principiul osmozei:hifele miceliene ale ciupercii fiind lipite de radacinile ar
borelui micorizat, se comporta ca o membrana semipermeabila care permite trecere
a substantelor nutritive, solubilizate, dintr-o parte in alta. 3.3.b.3. Perioada
de timp pana la fructificare Un alt motiv care reprezinta, pentru multi virtual
i truficultori, o frana in calea realizarii de truferii este perioada de timp lu
nga care se scurge de la insamantare pana la intrarea pe rod a trufelor. In comp
aratie cu ciupercile saprofite, cunoscute, aceasta perioada dureaza foarte mult,
fiind mai lunga de circa 30 de ori decat pentru ciupercile din speciile Agaricu
s spp. sau Pleurotus spp. carora le sunt suficiente 8-10 saptamani, in timp ce p
entru trufe trebuie sa se astepte 5-6 ani si uneori chiar 8-10 ani. Referitor la
aceasta, trfele odata intrate pe rod, se comporta in urmatorii ani ca o cultura
perena, putand dura 30-40 si 50 ani. Investitii de capital cu termen lung de am
otizare. La infiintarea unei truferii cheltuielile efectuate cu mentinerea condi
tiilor de mediu in primii 8-10 ani de la plantarea esentelor lemnoase micorizate
, la locul definitiv, sunt foarte importante. In prezent, cand tara noastra parc
urge o perioada grea, de trecere de la economia centralizata la economia de piat
a, e greu de presupus ca se vor gasi investitori dispusi sa-si plaseze capitalul
intr-o actiune din care, timp de 8-10 ani sa nu-si poata recupera nici macar pa
rtial sumele investite. Privind realist problema, reiese ca rezolvarea ei ramane
un deziderat pentru viitor. Conditii care trebuie indeplinite la infiintarea un
ei truferii Tinand cont de faptul ca o truferie se exploateaza timp de 30-50 ani
, este necesar ca infiintarea sa fie abordata cu mult simt de raspundere si sa f
ie amplasata pe baza unor studii temeinice, executata de oameni competenti. 3.3.
b.4. Alegerea si amenajarea terenului La alegerea terenului se are in vedere zon
a de amplasare si insusirile
acesteia. In general, trufele prefera solurile din zonele mai calde. Referindu-s
e la tara noastra, sunt indicate terenurile din vestul si sudul tarii (incepand
din Banat- Oltenia – partea sudica a Campiei Romane – Dobrogea), plane sau usor incl
inate, pretabile la amenajarea irigatiilor. Cu privire la insusirile omului, cer
cetari recente au scos in evidenta ca trufele nu se multumesc cu orice teren; el
e prefera soluri profunde, cu textura semiusoara, bine aerisite, cu un continut
suficient de bogat in substante nutritive, astfel ca proportia de materie organi
ca sa fie in jur de 8 parti la mie, raportulC/N in jur de 10, iar proportia de a
cid fosforic solubil sa atinga 2 parti la mie. Trufele prefera solurile bogate i
n calcar, care asigura o reactie alcalina (pH 7,4-8,3). Pentru aprecierea calita
tii solului este necesar sa se faca o serie de analize cu privire la: -proprieta
tile fizice (tipul de sol, textura, structua) -proprietatile chimice (continutul
in materie organica, acid fosforic asimilabil, potasiu, calciu si unele microel
emente) -mediul biotic (microfauna si microflora din sol). In cazul in care, din
analizele efectuate, rezulta unele carente in alcatuirea fizico-chimica a solul
ui, se pot face corectii ale acestuia, prin administrarea de ingrasaminte organi
ce, chimice si amendamente. Referitor la mediul biotic se are in vedere, in spec
ial, microflora, care poate contine specii de ciuperci micorizante – altele decat
trufele pe care dorim sa le cultivam – si care pot concura cu acestea. Lupta direc
ta pentru distrugerea ciupercilor agresiv – concurentiale este grea si cu mai puti
ne sanse de reusita. In asemenea cazuri se recomanda lupta indirecta, constand i
n alegerea unor plante premergatoare, care nu formeaza sau micorizeaza greu. Sun
t recomandate terenurile lasate libere de culturile de cereale, plante furajere,
pomi fructuferi, vita de vie. Nu se recomanda pentru infiintarea de truferii te
renurile necultivate (telina, parloaga) sau terenurile despadurite. 3.3.b.5. Ale
gerea esentelor lemnoase trufiere La infiintarea unei truferii, pe langa alegere
a terenului, trebuie avuta in vedere si alegerea speciilor lemnoase trufiere, ap
te de a realiza o simbioza perfecta cu specia de trufe pe care dorim sa o cultiv
am. In tarile mai producatoare de trufe, au fost luate in cultura o serie de spe
cii de arbori, care au dat bune rezultate. Astfel s-au remarcat unele specii de
stejar (Querqus pubescens – stejarul pufos, Querqus ilex – stejarul verde), precum s
i diferite specii de alun (Corylus spp.). In acelasi scop au fost testati: pinul
negru, teiul, cedrul, mesteacanul, fagul, duglasul si castanul. La alegerea spe
ciilor de arbori destinati infiintarii de truferii se va tine seama de urmatoare
le criterii: -insusirea de a forma repede micorize cu specia de trufe care urmea
za a fi cultivata; -viteza intrarii pe rod a trufelor cu care formeaza simbioza.
Astfel, sub alun, trufele incep sa fructifice dupa 5-6 ani de la plantare, mai
rar dupa 4 ani, iar sub stejar 8-10 ani. Desigur, aceste date sunt doar orientat
ive, intrarea pe rod a trufelor micorizate cu aceeasi specie de arbori poate fi
declansata mai devreme sau mai tarziu, in functie de ansamblul conditiilor pedoc
limatice din zona. 3.3.b.6. Insamantarea trufelor. Obtinerea plantelor micorizat
e si
plantarea lor la locul definitiv Pentru infiintarea unei truerii moderne, in pre
zent se folosesc plante tinere, din specii lemnoase trufiere gata micorizate. Op
eratiunea de micorizate (asocierea arbore – ciuperca) se face (in tarile in care t
rufele se cultiva dirijat, cu aplicarea de metode stiintifice) de catre unitati
specializate in aceasta directie. In principiu, micorizarea cuprinde doua faze:
prima consta in inocularea plantelor lemnoase cu parti din ciupeca, capabile sa
o reproduca (spori, miceliu), operatie care se wxecuta in laborator; faza a doua
are ca obiectiv obtinerea de plante sanatoase, cu micorizare bine dezvoltata, c
apabila (cand sunt plantate la locul definitiv) sa reziste eventualelor concuren
te din partea altor specii de ciupeci. Lucrarea se poate executa in sere sau in
case de vegetatie, iar pentu cantitati mai mari chiar in pepiniere. Prin aceasta
masura, unitatile producatoare de material saditor micorizat asigura: -identita
tea speciei de trufe recomandata a fi cultivata intr-o anumita zona pedoclimatic
a din tara; -identitatea speciei de esenta lemnoasa truficola micorizata solicit
ate de cultivatorul de trufe; -sanatatea puietilor micorizati prin controlul fit
osanitar de stat. Plantarea esentelor lemnoase micorizate la locul definitiv se
poate executa toamna tarziu (noiembrie-decembrie) sau primavara foarte devreme (
februarie- martie). Numarul de plante necesare pentru un hectar de truferie vari
aza intre 200-600, in functie de specia folosita. Tehnica plantarii este asemana
toare cu cea folosita, in mod curent, in pomicultura si silvicultura, acordandu-
se, in plus o mai mare atentie, in sensul de a evita vatamarea tinerelor plante
si desprinderea micorizei de pe radacinile acestora. 3.3.b.7. Masuri de mentiner
e a conditiilor de mediu Ansamblul de masuri impuse intr-o truferie vizeaza ment
inerea unui echilibru corect in convietuirea arbore-ciperca, astfel incat sa obl
ige pe fiecare din parti sa aiba nevoie una de alta, intelegand prin aceasta rea
lizarea unei cresteri normale a arborelui si formarea unei micorize bine dezvolt
ate, care sa ducala o fructificare bogata si constanta. Echilibrul poate fi ment
inut printr-o serie de tehnici potrivite. In aceasta privinta nu se pot emite re
tete tip, deoarece se cunoaste ca fiecare zona, considera favorabila culturii tr
ufelor, este caracterizata prin factori de mediu specifici. Totusi, din numarul
mare de masuri ce se impun a fi luate, indicam pe cele care par a avea caracter
general, astfel: -Lucrari superficiale (pe adancimea de 5-6 cm) ale solului; -Di
strugerea vegetatiei ierboase din jurul arborilor, prin mijloace mecanice sau ma
nuale, ori pe cale chimica, folosind ierbicidele recomandate; -Dupa crearea zone
i libere de vegetatie din jurul arborilor, solul trebuie doar zgariat usor pentr
u distrugerea crustei de la suprafata, pentru a permite o buna aerisire. -Irigar
ea este o lucrare de mare importanta, pentru ca prin ea se regleaza regimul de u
miditate din sol, care ajuta la cresterea optima a arborilor si asigura mentiner
ea micorizei, si, deci,fructificarea trufelor. Momentele udarii se stabilesc in
functie de regimul precipitatiilor din zona respectiva. Apa folosita la irigare
trebuie sa aiba o reactie neutra sau usor alcalina. -Taierea de formare a coroan
ei arborilor se executa in primii ani
dupa infiintarea plantatiei, cu scopul de a obtine coroane aerisite dar, in acel
asi timp, sa asigure si o umbrire uniforma a solului; -Pentru a impiedica evapor
area excesiva a apei din sol, in timpul vegetatiei este indicata mulcirea (adica
acoperirea) solului cu resturi de ramuri rezultate de la taieri, paie, coceni,
tulpini de floareasoarelui s.a., Fertilizarea solului este necesara numai in caz
ul in care, prin analize de laborator, au fost semnalate carente ale unor elemen
te nuritive. 3.3.b.8. Recoltarea trufelor Prima recolta de trufe se poate obtine
, in cel mai fericit caz, dupa el putin patru ani de la plantarea arborilor mico
rizati. Maturarea trufelor varatice are loc toamna, prin luna noiembrie, iar a t
rufelor negre iarna, in decembrie-februarie. Trufele ajunse la maturitate degaja
un miros placut, destul de puternic, care strabate stratul de sol de deasupra.
Datorita acestui miros, culturile de trufe sunt depistate cu usurinta de catre c
aini si porci. In zilele linistite si calde de toamna, roiuri de musculite, atra
se de mirosul de etrufe, plutesc in preajma acestor locuri. In ultimul timp, in
Franta a fost construit un detector electronic care usureaza munca de depistare
a pretioaselor ciuperci. Recoltarea propriu-zisa se face manual, cu multa atenti
e pentru ca, pe de o parte, fructele recoltate sa nu fie vatamate sau dislocate
de pe radacinile pe care se formeaza cele tinere si care vor deveni recolta viit
oare. 3.3.b.9. Rentabilitatea culturii trufelor Literatura de specialitate din F
ranta consemneaza ca, in general, dupa 10-12 ani de la plantare, cantitatea de t
rufe recoltate a fost de 6-8 kg/ha/an. In unele cazuri, truficultorii experiment
ati au obtinut, dupa cel de-al 15-lea an de la plantare, peste 10 kg/ha/an,iar i
n unele cazuri s-a ajuns pana la 30 kg. Fata de alte specii de ciuperci (saprofi
te macromicete), ca de exemplu ciuperca de balegar (Agaricus spp.) sau ciupercil
e Pleurotus spp., productiile obtinute sunt mici, stiind fiind ca de la aceste s
pecii productiile pot atinge 30 kg/mp in sistem industrial si in patru cicluri.
3.3.c. Pholiota nameko (T..Ito) S. Ito si Imai Apreciate pentru marea lor valoar
e alimentara, ciupercile comestibile Pholiota sunt cunoscute inca din antichitat
e. Chiar unii oameni de stiinta ai timpului, printre care Pliniu cel Batran si D
ioscoride amintesc in operele lor despre ele. 3.3.c.1. Incadrarea ciupercilor Ph
oliota nameko in sistematica vegetala Aceasta specie de ciuperci comestibile fac
e parte din marea grupa a ciupercilor superioare – Macromycetes – Clasa Basidiomycet
es, Ordinul Agaricales, Familia Strophariaceae, Genul Pholiota. In tara noastra
acest gen este reprezentat de noua specii care cresc spontan prin padurile de fo
ioase si rasinoase. Dintre acestea doar o singura specie – Pholiota mutabilis (den
umita popoular popinci) – este comestibila, avand o valoare alimentara ridicata; c
elelalte specii nu sunt comestibile sau au o valoare alimentara scazuta. Nu sunt
otravitoare. De mentionat este faptul ca specia Pholiota nameko, care apartine
aceluiasi gen, nu a fost identificata la noi in tara, fiind originara din Asia (
Japonia), dar se gaseste in colectia de
macromicete de la I.C L.F. Vidra si se studiaza posibilitatea introducerii ei si
in cultura dirijata 3.3.c.2. Prezentarea generala a ciupercii Aspectul. Pholiot
a nameko este o ciuperca de marime mijlocie-mare, cu piciorul mai scurt decat di
ametrul palariei. Culoarea predominata este galben-maronie, pana la bruna. Unde
creste. Pe trunchiuri de copaci cazuti si aflati in stadiu mai putin sau mai ava
nsat de putrefactie, dar si pe lemnul viu al unor arbori cu sanatatea in declin.
Se intalneste prin padurile de foioase, in special de fag, stejar, ulm sau plop
. Cum creste. In general in grupuri numeroase (tufe). Cand apare. Primavara timp
uriu (aprilie) pana toamna tarziu (noiembrie si chiar decembrie). 3.3.c.3. Carac
teristici de identificare Palaria este carnoasa si masoara 12-15 cm in diametru.
Forma, la inceput este convexa, apoi pe masura ce creste trece prin forme inter
mediare, iar la maturitate devine plana. Culoarea palariei este galben-castanie,
galben-maronie sau bruna, mai inchisa spre mijloc si mai deschisa spre margini.
Este acoperita cu o substanta mucilaginoasa, mai cu seama in conditii de atmosfe
ra umeda. Lamelele, de lungime diferite, au culoarea alba sau galbuie, care mai
tarziu, spre maturitate, devin galben-ruginii sau galben-ocru. Sporii au forma e
liptica. Piciorul prins in centrul palariei este inalt de 3-7 cm si gros de 1,82
,0 cm. In treimea superioara, are un inel persistent cu margini neregulate. Culo
area piciorului este asemanatoare cu cea a palariei, insa de nuanta mai deschisa
. Spre baza piciorul este curbat; curba este mai accentuata la exemplare ce cres
c la periferia tufelor. Carnea de culoare alba sau usor galbuie este aromata si
cu gust placut. Este foarte apreciata pentru preparate culinare. 3.3.c.4. Avanta
jele cultivarii ciupercilor Pholiota nameko Tehnologia de cultura este simpla, u
sor de realizat; Nu cera investitii speciale, in majoritatea cazurilor ciuperca
putand fi cultivata afara, in aer liber; Pentru substratul nutritiv se foloseste
material lemnos care, in general, din punct de vedere industrial si comercial a
re o valoare redusa. Cand se foloseste material sanatos, cu valoare mai mar, lem
nul intrebuintat ca substrat nutritiv poate fi refolosit fie in industri, fie ca
lemn de foc; Ciupercile Pholiota nameko, in raport cu alte specii de ciuperci c
omestibile cultivate, sunt mai putin pretentioase fata de factorii de mediu, dec
i riscul nereusitei culturii este mai mic; Prezinta o rezistenta mai mare fata d
e unii daunatori sau la concurenta cu unele ciuperci necomestibile; Nu necesita
adausuri de ingrasaminte sau substante stimulatoare in substratul de nutritie; E
ste o ciuperca rentabila; raportata la cheltuielile de productie, valoarea produ
ctiei marfa realizata rasplateste mai bine stradania cutivatorului. Singurul asp
ect care ar putea fi considerat ca dezavantaj este intrarea pe rod (fructificare
a) mai tarzie decat a ciupercilor Agaricus spp. si Pleurotus spp. Dar, odata inf
iintata si pusa la punct aceasta tehnologie, cultura poate dura mai multi ani (3
-5), compensand cu prisosinta intarzierea fructificarii
3.3.c.5. Tehnologia cultivarii Alegerea speciilor arboricole care vor fi folosit
e ca substrat nutritiv. Optiunea pentru unele specii de arbori trebuie sa pornea
sca de la ceea ce natura insasi ne arata. Pholiota nameko, ciuperca ce necesita
o nutritie parazito-saprofitica, cunoscuta si luata in cultura de mii de ani, si
-a aratat preferintele pentru anumite specii de arbori. Astfel, in tara de origi
ne (Japonia), precum si in alte tari cu climat mai cald, ea creste foarte bine p
e fag, stejar, carpen, ulm, plop s.a. Cum multe din aceste specii sau specii inr
udite cresc si in tara noastra, consideram util a indica pe cele mai frecvente i
ntalniri in padurile de la noi. Alegerea speciei se va face tinand seama si de c
eea ce ofera zona respectiva. Totodata, se mai are in vedere si faptul ca pe ese
nte tari fructuficarea dureaza o perioada mai lunga (3-5 ani) iar pe specii cu l
emn moale, o perioada mai scurta (2-3 ani). Metodele si tehnica propriu-zisa de
cultivare consta din urmatoarele operatii: -pregatirea materialului lemnos folos
it ca substrat nutritiv, sub forma de butuci; -insamantarea; -lucrari de ingriji
re pana la fructificare si pe perioada cat dureaza cultura; -recoltarea ciuperci
lor. Aceste verigi tehnologice sunt identice cu cele folosite pentru specia Lent
inus edodes (Shii-tako). O varianta a cultivarii ciupercilor Pholiota nameko pe
butuci de lemn este cultivarea pe rumegus; metoda a fost experimentata cu bune r
ezultate in Franta. Caracteristicile substratului -rumegusul trebuie sa fie proa
spat, neinfestat (liber de orice microorganisme) si sa nu fie intrat in fermenta
tie; -sa nu fie amestecat cu alte materiale care ar putea dauna ciupercilor (pra
f, nisip). Singurul amestec admis si recomandat este cel cu pleava de orez sau d
e grau. Amestecul se face in proportie de 10% pleava si 90% rumegus. Se va evita
pe cat este posibil amestecul de rumegus rezultat de la prelucrarea esentelor t
ari cu rumegusul de esente moi. Un astfel de amestec ar duce la aparitia neunifo
rma a ciupercilor. Cultura pe rumegus necesita pentru incubare si fructificare u
n spatiu inchis, adecvat, unde se pot mentine conditiile optime de microclimat,
altfel: - Temperatura in jur de 15^C; - Umiditatea substratului nutritiv (rumegu
s) de 75-80%; - Lumina, dupa aparitia primelor fructificatii, este absolut indis
pensabila. Aceasta poate fi naturala sau artificiala (cu tuburi fluorescente). L
ipsa luminii – asociata si cu o concentratie mare de CO2 – peste limita optima de 0,
3%, duce la optinerea de ciuperci deformate, cu piciorul subtiat, alungit si con
torsionat, iar palaria mai putin carnoasa, cu marginile neregulate, adesea rute.
- Aerisirea spatiului de cultura se face natural, prin deschiderea usilor si fe
restrelor sau cu ajutorul unui ventilator prevazut cu filtru pentru purificarea
aerului introdus. Pentru realizarea culturii prin aceasta metoda se vor folosi l
azi sau saci polietilena, ca si in cazul tehnologiei de cultura a ciupercilor Ag
aricus spp. si Pleurotus spp. 3.3.d. Boletus edulis – manatarca, htib
Deschiderea ciupercii Este o ciuperca robusta, cu palaria carnoasa, cu diametrul
de 3-15 si chiar 25 cm, cu o suprafata neteda, uscata, uneori catifelata, de cu
loare bruna, alb-crem si liliachiu. Culoarea depinde de caracteristicile padurii
unde creste, de sezon si de varsta ciupercii. In padurile de mesteacan culoarea
este deschisa iar bradete prezinta o culoare mai inchisa. Piciorul este prins c
entral, dilatat la baza sub forma de butoias, cu lungimea de 14-15 cm, iar diame
trul de 2-6 cm. Culoarea variaza de la alb pana la brun roscat si poate fi impod
obita cu diferite linii si pete. Carenea este tare, la rupere isi pastreaza culo
area alba, cu miros si gust placut de ciuperci. 3.3.e. Polyporus squamosus – pastr
av de nuc Ciupercile sunt carnoase, apar izolat sau in grusuri, sunt comestibile
in stadiul tanar, spre maturitate devin tari si nu se mai pot cosuma. Creste sp
ontan in tara noastra, pe trunchiurile copacilor de esente foioase (nuc), parazi
tand astfel lemnul si producand putregaiul alb. Se poate intalni si pe ramuri pu
trede si apare din iunie pana in septembrie. Descrierea ciupercii Palaria are di
ametrul cuprins intre 5-50 cm, grosimea pulpei 0,5-10 cm, de culoare deschisa- c
rem- cu solzi mari stransi, de culoare brun –roscata, care ii dau un aspect pestri
t. Prezinta marginile palariei mai mult sau mai putin subtiri, adesea indoite sp
re interior. Piciorul este inalt de 4-5 cm, cu diametrul in jur de 4 cm, de culo
are crem deschis, iar spre baza, aproape negru. Carnea este de culoare albicioas
a, compacta, cu miros si gust placut. 3.4.Materialele necesare pentru infiintare
a unei mici ciupercarii pentru ciuperca de balegar - pentru compost: gunoi de ca
l, paie de grau, ipsos, uree; - pentru amestec de acoperire:turba sau pamant de
telina, nisip si creta furajera; - hartie; - saci sau lazi; - furci; - lopeti; -
greble; - targa; - galeti; - termometru; - pompa de stropit; - furtun pentru ud
at cu tije pentru pulverizare fina; - lampa portativa de 24V; - folie de polieti
lena; - drisca din lemn; - ventilatie cu tubulatura; - formalina; - pesticide (f
ungicid si insecticid); - drojdie de bere; - miceliu; - sulfat de cupru (piatra
vanata) - apa curenta 3.5. Materiale necesare pentru infiintarea unei mici ciupe
rcarii pentru
cultura buretilor - 2-3 materiale celulozice pentru substrat; - unul din amendam
ente; - bazin deimbibare si fierbere; - termometre de minima si maxima; - galeti
; - saci sau lazi; - ventilator cu tubulatura; - instalatie de iluminat; - furtu
n pentru udat si tija de Vermorel; - aparat de stropit; - folie de polietilena;
- formalina, sulfat de cupru; - miceliu; - unelte de lucru; - apa curenta; - cad
a pentru insamantat. 3.6. .Intoxicatii produse de ciuperci din flora spontana Ci
upercile necomestibile sunt de doua tipuri: necomestibile inofensive si necomest
ibile toxice. Ciupercile inofensive daca sunt consumate din greseala nu contribu
ie la deterioarea functiilor vitale si nu au valoare alimentara. Ciupercile toxi
ce, in functie de toxinele pe care le contin, pot produce intoxicatii trecatoare
sau, in anumite cazuri, afecteaza unele organe putand duce la decesul consumato
rului. Gravitatea unei intoxicatii nu depinde numai de structura chimica a toxin
elor ci si de starea de sanatate a persoanei intoxicate, de rezistenta naturala
a organismului ei, de receptivitatea unor tesuturi si organe fata de acele toxin
e. O alta caracteristica este reprezentata si perioada de incubatie a toxinelor
in organism(adica timpul scrus de la ingerarea ciupercilor toxice si pana la apa
ritia primelor simptome). In functie de acest ultim element, intoxicatiile cu ci
uperci se impart in: - intoxicatii cu perioada scurta de incubatie - intoxicatii
cu perioada lunga de incubatie. Ciupercile toxice sunt grupate si dupa sindromu
l pe care il provoaca si care, in cele mai multe cazuri, poarta num ele principa
lei toxine
continuta de ciupercile incluse in acea grupa. Sindromul resinoidian – denumit ast
fel dupa substantele rasinoase (rezine) care, din punct de vedere chimic, sunt s
aruri sau alti compusi ai acizilor rezinici, cu actiune purgativa, producand dia
ree sau, in alte cazuri, numai laxatie. Sindromul giromitrina – denumirea provine
de la toxina giromitrina continuta de Gyromitra esculenta, ciuperca foarte toxic
a. Sindromul faloidian – denumit astfel dupa toxina faloidina, continuta de ciuper
ca Amanita phalloides. Este de semnalat faptul ca exista unele specii de ciuperc
i care pe langa simptomele specifice sindromului in care au fost incadrate mai p
ot manifesta simptome caracteristice altor sindroame, astfel: Russula emetica, p
e langa tulburarile gastrice cu simptomatologia descrisa la sindromul resinoidia
n mai poate provoca ameteli, dureri de cap, amnezie de scurta
durata, uneori halucinatii, simptome caracteristice sindromului atropinic. Ciupe
rca Omphalotus olearius care provoaca acelasi sindrom resinoidian mai poate, in
lipsa unei rapide interventii a medicului specialist, grave afectiuni renale, ca
racteristice sindromului olearian. Amanita phalloides, care ataca cu predilectie
ficatul, nu ocoleste nici rinichii si nici inima. Sindromul panterian (atropini
c sau psihotic) – toxina principala continuta de ciupercile respective este muscar
ina, care actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ, si determina agitatia o
rganelor interne, din corpul uman. Sindromul narcotidian (halucinator), este pro
vocat de toxinele psilocybina si psilocina, care produc tulburari de atentie, de
zorientare in timp si spatiu. Determina halucinatii vizuale, o stare de euforie
si ras, dilatarea pupilelor, scaderea tehnsiunii arteriale si incetinirea pulsul
ui, astenie, somnolenta.. Sindromul colinergic (sudoral sau muscarinian). In ace
st caz toxina este muscarina, care produce greturi, varsaturi, dureri epigastric
e si colici abdominale, diaree, transpiratie abundenta. Sindromul coprinian (vas
cular), apare in asociere cu consumul de alcool si produce o vasodilatatie cu te
nsiune scazuta, puls incetinit, respiratie greoaie, transpiratie, greturi, varsa
turi, stare de depresie psihica. Sindromul orelanian este cauzat de toxina orela
nina, care produce tulburari gastrointestinale, sete intensiva, frisoane, diaree
sau constipatie. Pe corp pot aparea umflaturi, eruptii ale pielii si semnele un
ei hepatite toxice acute. Provoaca o insuficienta renala acuta, 15% din cazuri f
iind mortale. Primele masuri ce trebuie avute in vedere, atunci cand se banuiest
e o intoxicatie cu ciuperci, sunt urmatoarele: - golirea stomacului prin spalatu
ri cu apa calda sarata sau prin administrarea de purgative puternice; - tratamen
tul gastric, urmat de purgativ salin se aplica tuturor celor care au consumat ci
uperci la aceeasi masa, chiar daca nu prezinta simptomele intoxicatiei; - anunta
rea celei mai apropiate unitati spitalicesti pentru interventie calificata compe
tenta. Sensibilitatea mai mare la consumul de ciuperci prezinta copiii, femeile
si persoanele debile.
DICTIONAR EXPLICAREA UNOR CUVINTE MAI PUTIN CUNOSCUTE, INTALNITE IN LUCRARE Abso
rbtie – proces fiziologic de patrundere a apei, substantelor minerale si organice,
precum si a gazelor in celula.
Acid(a) – substanta chimica care, in solutie apoasa elibereaza ioni de hidrogen. P
roprietati: are un gust acru, intepator, inroseste hartia indicator de reactie.
Actinomicete – grup de microorganisme larg raspandite in natura, cu caractere inte
rmediare intre bacterii si ciupercile inferioare. Unele specii sunt patogene, pr
oducand boli la animale si om. Adeziv(a) – produs natural sau sintetic care adera,
care se lipeste. Aerob(a) – (despre organisme) care se dezvolta si traiesc numai
in prezenta aerului. Alcalin(a) – (despre substante): care au proprietatile unei b
aze, adica au gust lesios, albastresc hartia indicator de reactie si care, in co
mbinatie cu un acid, formeaza o sare. Alergie – cresterea patologica a sensibilita
tii sau reactivitatii organismului fata de substante straine, introduse in corp
pe cai diferite(digestie, respiratie, pe care injectabila etc.). Amendament – subs
tanta care se incorporeaza in substratul de nutritie cu scopul de a-I schimba un
ele insusiri nefavorabile nutritiei plantelor, respectiv ciupercilor (ex. Carbon
atul de calciu). Amoniac – gaz incolor, cu miros intepator, inecacios, solubil in
apa. Se obtine pe cale sintetica, prin combinarea hidrogenului cu azot. Pe cale
naturala el rezulta din descompunerea substantelor care contin aceste elemente.
Acumularea amoniacului in mediul de crestere a plantelor este daunator. Anaerob(
a) – (despre organisme), capabile sa traiasca in absenta aerului. Autoincingere (a
utoaprindere) – supraincalzirea materialelor care formeaza substratul nutritiv, pr
oces care duce la distrugerea partiala sau totala a substantelor nutritive neces
are hranirii ciupercilor. Auxiliar(a) – (despre materiale ) care indeplinesc un ro
l ( o functie) secundar, ajutator. Azbociment – material de construtie fabricat di
ntr-un amestec de ciment Portland si fibre de azbest. Basidiofruct – sau ciupeca p
ropriu-zisa, care este formata din picior si palarie.
Bioxid de carbon ( CO2) – gaz incolor, fara miros, mai greu decat aerul. Intra in
alcatuirea aerului din atmosfera in proportie de 0,03%. Este folosit de plantele
cu clorofila la sintetizarea substantelor organice. In cantitate mare, bioxidul
de carbon devine daunator vietii. Bricheta – forma geometrica ( prismatica, cilin
drica), data amestecului de substrat nutritiv impanzit cu miceliu, care poate fi
manipulat cu usurinta, realizand ziduri sau stalpi de brichete. Buchet – grup de
ciuperci care apar din acelasi postament micelian. Buton – ( la cipercile superioa
re). Stadiul de dezvoltare in care principalele parti componente (picior si pala
rie) nu sunt evident diferentiale. Are forma rotunda sau usor ovoida. Camera tam
pon – incapere mica situata la intrarea in spatiul de cultura a ciupercilor, unde
are loc omogenizarea aerului de afara cu cel din interior. A capitona – a captusi,
a acoperi, a izola o parte a rafturilor, lazilor, cu o, folie din polietilena (
in acest caz). Carbonat de calciu – calcar ( piatra de var ), creta furajera, mar
mira, calcit. Carpofor – vezi basidiofruct. Celuloza – substanta chimica, polizahari
da, alcatuita din resturi de glucoza. In stare pura se prezinta ca o masa alba,
lucioasa, matasoasa, cu aspect amorf. Se gaseste in lemn, stuf, paie etc. Compos
t – material rezultat in urma fermentarii lente a diferitelor resturi vegetale si
animale, in amestec cu resturi minerale. Se foloseste ca substrat de cultura pen
tru ciuperci ( diferite retete). Compostare – ansamblul de operatiuni executate in
procesul tehnologic de pregatire a compostului. Concomitent(a) – ( simultan), cee
a ce se petrce in acelasi timp Contamina – A transmite agenti patogeni in mediul i
nconjurator. Creta furajera – carbonat de calciu. Cuticula – pielita,, membrana alca
tuita dintr-unul sau mai multe randuri de celule rezistente, cu rol de protejare
a tesuturilor unor organe animale sau vegetale. Exemplu: pielita
de pe palaria ciupercilor. Deratizare – operatiune de starpire a rozatoarelor daun
atoare ( soareci, sobolani), prin otravire cu substante chimice sau prin culturi
microbiene. Dezinfectare – operatiunea prin care se urmareste distrugerea germeni
lor patogeni din afara organismului, in scopul impiedicarii contaminarii. A dilu
a – a micsora concentratia unei solutii. Dispersie – stare de imprastiere a unei sub
stante in particule foarte fine, intr-un mediu solid, lichid sau gazos. Drisca – u
nealta manuala din lemn cu care se netezeste tencuiala sau betonul. Ecologie – sti
inta care se ocupa cu studiul interactiunii dintre organisme si mediul lor de vi
ata. Emulsie – amestec din doua lichide insolubile unul in celalalt. Enzima – compus
organic prezent in celulele vii, care dirijeaza prin actiuni catalitice procese
le de sinteza si degradare a substraturilor organice, cu producere si inmagazina
re de energie in organism. Esenta – denumirea generica data diferitelor specii de
arbori forestieri. Excesiv(a) – care intrece orice masura. Exagerat. Exhaustor – ven
tilator utilizat pentru evacuarea fortata a aerului viciat, a suspensiilor de pa
rticule solide dintr-un spatiu locuit sau dintr-un spatiu de cultura. Fanta – desc
hidere stramta, crapatura care permite comunicarea unui spatiu inchis cu exterio
rul. Fauna – totalitatea speciilor de animale dintr-o anumita regiune, dintr-o epo
ca geologica. Filtru – dispozitiv, aparat sau instalatie pentru separarea particul
elor solide aflate in suspensie dintr-un fluid ( lichid sau gazos). Flora – totali
tatea plantelor dintr-o anumita regiune a globului, dintr-un anumit mediu sau di
ntr-o anumita perioada geologica.
Fluorescenta – emisie de lumina de catre unele substante ( ex. Sulfura de zinc ) d
atorita iluminarii lor sau iradierii cu radiatii ultraviolete ori cu raze X. For
malina (formol) – solutie apoasa de aldehida formica, utilizata ca dezinfectat. Fr
eatic(a) – apa subterana aflata pe primul strat impermeabil aproape de suprafata p
amantului si care alimenteaza frecvent izvoarele. Fungicid – substanta care distru
ge ciupercile daunatoare plantelor, inclusiv ciuperci de cultura. Glucide – grupa
de substante organice naturale, sintetizate de plante in procesul de fotosinteza
, constituente fundamentale ale materiei vii. Hifa – filament compus din celule, s
eptate sau neseptate, cu crestere apicala (terminala) care formeaza miceliul une
i ciuperci. Humus – component principal al materiei organice din sol, rezultat al
activitatii microorganismelor din sol. Determina fertilitatea unui sol. Impanzir
e – reprezinta acel stadiu de dezvoltare a ciupercilor de cultura in care miceliul
, crescand, cuprinde intreg substratul nutritiv si are aspectul unei panze de pa
ianjen, de culoare albaargintie. Incubare (incubatie) – substratul de la insamanta
rea miceliului in substratul nutritiv, pana la aparitia primilor butoni fructife
ri. Infectie – patrunderea si dezvoltarea unui agent patogen (bacterie, ciuperca i
nferioara, virus etc.) in cultura ciupercilor ( substrat, miceliu sau carpofor).
Inoculare – transferul culturii pure de miceliu pe suport granulat de crestere, i
n conditii sterile de laborator. Jilav – despre starea de umiditate a solului, a s
ubstratului de nutritie, a compustului etc. Un asemenea material se considera ji
lav atunci cand, fiind strans in mana, aceasta ramane umeda dar fara ca lichidul
sa se scurga printre degete. Leventica – (Lavandula vera) – specie de planta perena
, in forma de tufa, folosita in industria farmaceutica pentru extragerea uleiulu
i volatil. Malt – produsul obtinut prin germinarea artificiala, in instalatii adec
vate, a unor cereala ( mai ales orzoaica) uscate si
macinate, folosite la fabricarea berii si spirtului. Metabolism – ansamblu de proc
ese complexe de sinteza si degradare, cu inmagazinare si eliberare de energie, p
e care la sufera substantele dintr-un organism viu. Miceliu – ansamblu de filament
e subtiri, ramificate (hife) de culoare alba, care alcatuiesc aparatul vegetativ
al majoritatii ciupercilor. Microciupercarie – ciupercarie de dimensiuni reduse (
pana la 100 mp). Microclimat – conditii de aer, temperatura si umuditate ce se cre
aza in mod artificial in spatiile de cultura (sere, solarii, ciupercarii etc.).
Pasteurizare – procedeu termic care consta in incalzirea la 7580 ^C si racirea bru
sca, a unor produse alimentare sau a unor materiale care se folosesc ca substrat
de cultura in ciupercarii. Patogen(a) – care se refera la boala, care cauzeaza bo
li. Germen patogen- microorganism care produce infectie la om, animale sau plant
e. Pesticide – nume generic dat substantelor chimice care combat daunatorii si bol
ile culturilor agricile. Pileus este denumirea stiintifica a palariei ciupercilo
r superioare. Postament micelian – partea bazla, intarita a piciorului ciupercilor
superioare, aflata in substratul de nutritie, constand dintr-o aglomerare de hi
fe. Scvama-(scuama) – rest de val de pe palarie sau de pe piciorul ciupercilor sup
erioare. Simbioza – (scuama) – rest de val de pe palarie sau de pe piciorul ciuperci
lor superioare. Simbioza – asocierea a doua vietuitoare din specii diferite, care
isi duc viata impreuna, la satisfacerea nevoilor de hrana cooperand ambele organ
isme (ex. lichenii, simbioza dintre o alga si o ciuperca). Solutie – amestec omoge
n format din doua sau mai multe substante, dintre care una este, de obicei, lich
ida. Sterilizare – actiune de distrugere a microbilor prin metode fizice ( caldura
, raze ultraviolete) sau chimice (dezinfectanti).
Stipes – denumirea stiintifica a piciorului ciupercii. Suspensie – sistem dispers so
lid – lichid, asemanator dispersiei coloidale, putin stabila, substanta dispersata
depunandu-se relativ repede. Soc termic – procedeu tehnologic in procesul de cult
ura a ciupercilor Pleurotus ostreatus, care consta in scaderea brusca a temperat
urii cu 4-10 ^C fata de cea initiala. Tal – corp vegetativ lipsit de vase conducat
oare, monocelular ( la bacterii si unele alge) sau pluricelular la ciuperci si a
lge sau diferentiat in organe, care pot fi comparate cu cele al plantelor superi
oare. Tubulatura – ansamblu de tevi, montat intr-un sistem tehnic pentru indeplini
rea unei anumite functiuni ( ex. schimbul de aer dintr-un spatiu de cultura). Tu
f – ( sin. Tuf vulcanic) – roca vulcanogena – sedimentara, formata prin acumularea si
cosolidarea unor produse de eruptie vulcanica ( cenusa, nisip). Turba – roca sedim
entara formata in mlastini neaerisite, constituita din resturi de plante partial
necarbonizate. Uree – compus organic cristalin, incolor, solubil in apa . Este pr
incipal produs de degradare finala a proteinelor din organism. Se ubtine si pe c
ale sintetica. Se foloseste ca ingrasamant agricol si la formarea compostului pe
ntru ciuperci. Velum – cuticula fina, pe partea inferioara a ciupercilor, care aco
pera lamelele. Viciat – (despre aer) – aer in care proportia gazelor care il compun
este diferita de cea normala (cu concentratie ridicata de bioxid de carbon sau a
lte gaze nocive). Xilofag(a) – referitor la modul de hranire a unor insecte sau a
unor specii de ciuperci ( exemplu buretii), care consuma lemn. Furnizori de mice
liu 1. AE Sere Arad, SCPL Isalnita, Craiova 2. CAP-Stoicanesti, judetul Olt 3. C
AP-Bucov, judetul Prahova 4. IPIC-Fagaras, jud. Brasov 5. ICLF-Vidra, 6. Ferma 6
Mogosoaia (ICLF) de langa Bucuresti
7. Agrosem- str. Calea Mosilor nr.300, Bucuresti 8. distribuitorii firmei italie
ne ITALSPAWN S.C. DIOTES COM SRL TG-MURES 4300, AVRAM IANCU 47 Phone/Fax: +40/ 6
5/212191
Producatori si distribuitori de ciuperci 1. HARD MANAGER COMPANY 5. ILIADA S.R.L
str. Macului, 4 str. Tudor Vladimirescu, 19 Motru, jud. Gorj Gherla, jud. Cluj
0740/ 230 623 tel: 0264/ 241 829
2. NETWORK COMPANY S.R.L 6. SPOR ALFAR ARAD str. Rares Petru, 117 str. Muncii, 9
Arad, jud. Arad, Arad, jud Arad, 0257 /272 325 0257/ 287 058 0744 /896 249 0722
/ 528 186 3.INST. DE CERC. PT. LEGUM.,FLORICULTURA VIDRAFERMA MOGOSOAIA sos. Oda
i, 6,Bucuresti, sector1 021 / 2361 244 0744 / 348 422
Cauta
www.profituri.ro
[Home] [Calivita] [Francize] [Web] [Comert Electronic] [Afaceri] [Afaceri Agrico
le] [Dictionare] [Amway] COPYRIGHT © 2006 - Toate drepturile rezervate.