Anii 1387-1392

Toponimul Neamț este menționat prima dată în lista rusă de orașe valahe, adică românești, întocmită
între anii 1387 și 1392, unde este înscris Neamțul în munți. Ulterior, regele Ungariei, Sigismund de
Luxemburg, a folosit acest toponim ante castrum Nempch (înaintea Cetății -€“ Neamț) într-un act emis
în 2 februarie 1395, cu ocazia unei incursiuni în Moldova, urmată de o luptă la Ghindăoani, unde a fost
învins de Domnul Ștefan I. La 7 ianuarie 1403, toponimul Neamț apare într-un document al cancelariei
Moldovei, unde domnul țării, Alexandru cel Bun, menționa pe boierul pan Sandru de la Neamț ca făcând
parte din sfatul domnesc. Asupra originii toponimului Neamț au existat diferite discuții și ipoteze, care
nu au soluționat mulțumitor această problemă. Bogdan Petriceicu Hașdeu (1870) consideră că Neamț e
tot Neamț, adică numele de Neamț se referă la grupul de nemți, poate chiar cavaleri teutoni ori sași,
care au zidit Cetatea -€“ Neamț.

Secolul XIV

Etapele de evoluție a orașului Tîrgu Neamț sunt greu de reconstituit, deoarece clădirile vechi, din
materiale puțin rezistente, au dispărut aproape în întregime, ca urmare a deselor invazii, incendii sau a
sistematizării urbane din perioada contemporană.

Primul nucleu orășenesc, cu o vatră urbană de dimensiuni mici a fost premergător secolului al XIV-lea.

Anii 1389-1392

Începuturile populării acestei așezări se pierde în negura timpurilor, cu foarte mult timp înaintea
consolidării Moldovei (1359) și a primei atestări documentare (1389-1392). Vestigiile arheologice
descoperite fac dovada locuirii teritoriului orașului și a împrejurimilor sale încă din perioada comunei
primitive. Cele mai vechi mărturii datează din neolitic și epoca bronzului, urmate de elemente ale
civilizației geto-dacice (C. Buzdugan, 1981), atestate de cele 19 obiective arheologice semnalate sau
cercetate pe raza orașului și de cele 170 puncte arheologice din împrejurimi (Gh. Dumitroaia, 1992). În
feudalismul timpuriu (secolele III -€“ IV), populația orașului era numeroasă, determinând menționarea
sa în lista rusă de orașe din Moldova (1387-1392) pe locul III, după târgul Ieșilor, pe Prut, și Târgu
Roman, pe Moldova (C.C. Giurescu, 1967). Pe măsură ce relațiile de producție feudale s-au cristalizat și
la adăpostul Cetății -€“ Neamț s-au dezvoltat comerțul și meșteșugurile, a crescut populația orașului,
fapt semnalat de călătorii străini care au trecut pe aici. Au existat și perioade de regres, datorită deselor
invazii și distrugeri, care au afectat toată Moldova.

Secolul XX

În anul 1890, suburbiile orașului erau: Neamțu, Berăria, Boistea, Haralambie, Pârâul Ursului, Pometea,
Prundu și Țuțuieni (C.D. Gheorghiu, 1895), unele având o dezvoltare funcțională bine conturată.

În secolul al XX-lea, creșterea în suprafață a fost realizată prin extinderea unor cartiere vechi și prin
înglobarea la oraș a localităților suburbane Condreni, Humulești, Blebea și a Băilor -€“ Oglinzi, care în
prezent aparțin administrativ de orașul Tîrgu €- Neamț.

Textura stradală a orașului exprimă etapele evoluției teritoriale și diversificarea funcțiilor. Centrul a
evoluat spontan spre forma pieței alungite sau a pieței -€“ stradă. În planul orașului se evidențiază două
axe principale de circulație: una din direcția nord -€“ est spre sud -€“ vest, care străbate orașul ca o
componentă a drumului național 15C, iar alta pe direcția vest -€“ est, cu legătură spre zona montană
(DN 15B) și Valea Bistriței, sau spre drumul național de importanță europeană E 85, cu legătură la
Cristești. Aceste artere principale sunt dublate sau chiar triplate de străzi paralele. În secolele XIV-XV s-a
dezvoltat o concentrație urbană la poalele dealului Neamțului, din Culmea Pleșului, între biserica
domnească și fosta Uliță Veche, la vest -€“ nord vest de actualul centru (Al. Ungureanu, 1980). În cursul
dezvoltării istorice, evoluția teritorială a fost stimulată de apariția unor tipuri de zone funcționale și de
includerea la oraș a unor așezări rurale.

În secolele XVI -€“ XVIII, orașul a avut o extindere moderată, iar în secolul al XIX-lea a avut o creștere
teritorială mare. Acum au apărut cartiere suburbane noi, cum este „Mahalaua Țuțuienilor”, întemeiată
de românii veniți din TransilvaniaUnele cartiere au influențe rurale, casele vechi fiind construite pe tălpi
de stejar, cu pereți de bârne, în prezent tencuite. Acoperișurile sunt realizate în patru ape, acoperite cu
draniță, ulterior cu tablă sau țiglă. Prispa a fost înlocuită cu cerdac, care are decorații cu motive florale,
geometrice și uneori zoomorfe, executate prin cioplituri și crestături în lemn sau prin traforaj. În
„Țuțuieni” s-a păstrat fizionomia sud -€“ transilvăneană, casele fiind mari, având formă pătrată, cu
pridvor înalt pe mai multe laturi, cu stâlpi de cărămidă și arcade rotunde sau în acoladă.

În zona centrală se mai păstrează un număr mic de case de tip aristocratic, cu o anumită distincție
arhitecturală. Sunt clădiri masive, de dimensiuni mari, cu fațade frumos ornamentate. Pe arterele
principale s-au construit blocuri de locuințe cu magazine la parter, în forme variate și cu ornamentații în
manieră geometrică. Spitalul Orășenesc, Școala Domnească în care astăzi funcționează Muzeul de Istorie
și Etnografie și alte clădiri publice construite în secolul al XIX -€“ lea pentru a adăposti diverse instituții
au o arhitectură impozantă, adaptată la necesitățile funcționale.

Prin varietatea peisajului, bogăția resurselor naturale și intensitatea vieții umane, ținutul Neamțului
amintește de istoria, cultura și tradițiile neamului românesc. Spațiul Depresiunii Neamțului, acest
adăpost de viață autentică, a păstrat tradițiile culturale, datinile străbune și mai ales ospitalitatea
moldovenească.

Rezervatia de zimbri din Vinatori-Neamt - Un obiectiv turistic foarte interesant

In circuitul nostru prin Moldova, din acest an, am avut bucuria de a vizita Rezervatia de Zimbri Dragos-
Voda din Vinatori-Neamt. Aceasta rezervatie se afla la aproximativ 10 km de Targu-Neamt, situata pe
drumul care duce spre Manastirea Neamtului. Am vizitat mai intai Manastirea Neamtului si Casa
Memoriala Mihail Sadoveanu, apoi la intoarcere, la insistentele sotului meu, am trecut si pe la aceasta
rezervatie naturala.

Spun ,,la insistentele sotului meu", pentru ca eram foarte obosita de cat am colindat in ziua respectiva,
era si ora pranzului si mi-era foarte foame. Dar am facut un efort pentru ca nu mai vazusem niciodata
zimbri si stiam ca nu vom mai ajunge curand prin acele zone.

Inca de la inceput am fost placut surprinsa de numarul foarte mare de vizitatori, desi era in timpul
saptamanii. Erau autocare cu copii veniti in excursie din Bucuresti si multi straini. Intrarea in rezervatie
era 3 lei/persoana (nu sunt sigura, ca la cate obiective am vizitat si cate taxe am platit in acest concediu,
mi-e imposibil sa tin minte toate detaliile). Mi-a placut ca de-alungul aleilor erau montate bancute, la
umbra, unde ne puteam odihni din cand in cand, mai ales ca custile animalelor se afla de-alungul acestor
alei, si sunt in urcare continua, fiind destul de obositor.
Aceasta rezervatie, pe langa animalele si pasarile pe care le poti vede, o alta atractie pe care o ofera este
lacul in care se poate pescui, contra cost, asigurandu-ti si sculele necesare.

Sunt tot felul de pasari (fazani, pauni, etc) si animale (ursul carpatin, mistret, cerbul carpatin, mufloni,
caprioare, lopatar, etc), insa atractia principala o constituie, bineinteles, zimbrii. Am citit pe un panou de
acolo ca in aceasta rezervatie au fost filmate scene de vanatoare pentru filmele Fratii Jderi si Stefan cel
Mare - Vaslui. (anii '70). La un an dupa aceste filmari, toti zimbrii aflati in rezervatie, 5 la numar, au reusit
sa fuga, insa dupa cateva saptamani, cu dificultate, au fost readusi in captivitate. Ulterior, din cauza
efortului depus pentru filmarea scenelor din film, cumulat cu efortul readucerii in tarc, unul dintre
acestia a murit.

In concluzie, m-am bucurat in final ca am facut efortul si am vizitat si acest obiectiv, pe care il recomand
tuturor in circuitul facut pe la Manastirile din Moldova.

Doar din dorinta de a-i ajuta pe cei ce mai fac inca confuzie, spun ca zimbrul este o ruda ceva mai mica si
cu parul mai scurt, a bizonului. Are intre 300 si 900 kg si este ceva mai inalt decat ruda sa din America.
Putini zimbri traiesc in Europa in salbaticie, dar aproape toate tarile de pe acest continent, ii au in
rezervatii sau gradini zoo.

La noi se gasesc in patru rezervatii; Rezervatia Neagra din Dambovita, aceasta depre care se vorbeste
aici, in Valea Zimbrilor (Buzau) si in Hateg.

Un animal atat de mandru si de frumos nu putea sa nu fie si el simbolul unei tari; este al Belarus-ului.

Cu parere de rau, simbolul Moldovei, bourul a disparut ca specie.

Dar chiar si cu confuzia facuta, cred ca faptul ca a atras atentia asupra acestei rezervatii, tot este un
lucru bun. Din greseli invata omul.

Am vrut si noi sa intram dar nu stiam unde se afla si nici timpul nu ne-a permis.

Cand ne-am dus spre Manastirea Neamtului, am trecut si noi pe langa rezervatie fara sa ne dam
seama, pentru ca noi cautam un indicator pe care sa scrie ,,Rezervatia de zimbri", ceea ce nu am gasit.
Am vazut un indicator pe care scria ,,Parcul Natural "Dragos Voda"", dar am trecut mai departe, fara sa
stim ca de fapt asta cautam. :)

La intoarcere l-am intrebat pe baiatul care vindea bilete la Casa Memoriala Mihail Sadoveanu si el ne-a
indrumat spre aceasta rezervatie.

Zimbrul (Bison bonasus) este o specie de bizon care se găsește în Europa. Animalul a fost descris prima
dată în literatura științifică de Carl Linné în 1758. În 1996 a fost clasificat ca specie în pericol.
Zimbru

Bison bonasus (Linnaeus 1758).jpg

European bisons.jpg

Stare de conservare

Status iucn3.1 VU ro.svg

Vulnerabil (IUCN 3.1)[1]

Clasificare științifică

Regn:

Animalia

Încrengătură:

Chordata

Clasă:

Mammalia

Ordin:

Artiodactyla

Familie:

Bovidae

Gen:

Bison

Specie:

B. bonasus

Nume binomial

Bison bonasus

(Linnaeus, 1758)

Subspecii

Bison bonasus bonasus (Linnaeus, 1758)

†Bison bonasus hungarorum

†Bison bonasus caucasicus

Bison bonasus historic holocene.png

Răspândire

Modifică text Consultați documentația formatului

Cuprins

Caracteristici

Modificare

Zimbri în rezervația Vânători, Neamț

Zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat. Un zimbru are o lungime de 2,9 - 3 metri și o
înălțime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puțin masiv decât ruda sa
apropiată bizonul american. De asemenea are păr mai scurt decât acesta.

Zimbrii sunt pe cale de dispariție. Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puțini dușmani naturali; există
doar câteva relatări din secolul al XIX-lea încoace despre atacuri din partea lupilor și urșilor. Zimbrul este
erbivor.

Zimbrii trăiesc 28 de ani în captivitate, dar în sălbăticie trăiesc mai puțin. Pot avea pui la vârste între 4 și
20 de ani la femele și între 6 și 12 ani la masculi. Teritoriul zimbrilor poate ocupa și 200 km², iar unele
turme preferă pajiștile și poienile din pădure.

Zone de habitat

Modificare

În Europa de Vest, zimbrii au dispărut încă din secolul al XI-lea, mai puțin în Ardennes unde au rezistat
până în secolul al XIV-lea.

Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. În estul Europei, zimbrii erau
proprietatea regilor poloni, lituanieni și țarilor ruse. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa
cu moartea pentru braconarea zimbrilor în anii 1500. Ultimul zimbru în sălbăticie a fost ucis în Polonia în
1919, iar din lume în 1927, în Caucaz.

În 1927 mai puțin de 50 de zimbri mai rămăseseră în lume, toți în grădini zoologice, ultimii zimbri în
sălbăticie fiind uciși de braconieri după Primul Război Mondial.

Zimbrii au fost reintroduși cu succes în sălbăticie începând cu 1951. Se găsesc în zone protejate din
păduri din Polonia, Belarus și Republica Moldova, turme existând și în Lituania, Ucraina, Rusia și
Kîrgîzstan, iar grădini zoologice din 30 de țări au exemplare din acest animal.

În 2000, specia număra 3.600 de exemplare cu un grad mare de consangvinitate, toate fiind
descendente din doar 12 indivizi. Din acest motiv zimbrii actuali au o diversitate genetică limitată, fiind
foarte vulnerabili la boli.
În România

Modificare

În România, zimbrii pot fi admirați în Rezervația Dragoș-Vodă de la Vânători Neamț, în Rezervația Neagra
de la Bucșani, Dâmbovița (cea mai mare rezervație din România ca număr de exemplare [2]), în
rezervația Valea zimbrilor din Vama Buzăului, Brașov, la Hațeg - Slivuț, la Grădina Zoologică din
Târgoviște, două exemplare la Grădina Zoologică din Reșița, două exemplare la Grădina Zoologică din
Bârlad[necesită citare] și două exemplare la Grădina Zoologică din Hunedoara. Zimbrii au fost re-
introduși în România în anul 1958, când primele două exemplare de animale au fost aduse din Polonia și
ținute într-o rezervație din Hațeg.[3] Ideea zimbrilor în libertate, pe teritoriul României, s-a născut abia
în 1999, printr-un program susținut de Banca Mondială și Uniunea Europeană.[3]

În 2003 au fost aduși 15 zimbri din vestul Europei, pentru care a fost amenajat un țarc cu o suprafață de
180 de hectare.[3] În acest loc, zimbrii trăiesc în semi-libertate.[3]

În data de 21 martie 2012 au fost eliberați 5 zimbri din Parcul Național Dragoș Vodă, ei sunt monitorizați
în permanență.

Începând cu anul 2014, în Munții Țarcu (pe raza comunei Armeniș, județul Caraș-Severin) au fost
reintroduse mai multe exemplare din această specie (17 mai 2014 au fost reintroduse 17 exemplare, 12
iunie 2015, 14 exemplare, iar în 11 iunie 2016 încă 10 exemplare).

În Republica Moldova

Modificare

Zimbri în rezervația științifică Pădurea Domnească

Conform savanților, zimbrul ar fi existat în Moldova acum 300 de ani, iar la începutul secolului al XIX-lea,
acesta ar fi dispărut.[4] În anul 2005, în baza unui acord interstatal dintre conducerea Republicii
Moldova și cea a Republicii Polone, s-a convenit de a reaclimatiza zimbrul în Republica Moldova. Drept
urmare, în data de 19 august 2005 în rezervația naturală Pădurea Domnească au fost aduși 3 zimbri (un
mascul și două femele) din 2 rezervații diferite din Polonia.[5] Spre sfârșitul anului 2013, populația de
zimbri din rezervația Pădurea Domnească a ajuns în număr de șase. În rezervație zimbrii sunt ținuți într-
un țarc cu o suprafață de 32 de hectare, care poate găzdui până la 18 exemplare.[6]

---

Zimbrul, simbolul Ţării Moldovei în epoca medivală, a dispărut din sălbăticie de pe pământul românesc
la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Extincţia acestui animal maiestuos are o explicaţie tristă, pe care o
puteţi afla în acest articol. Vineri (12 iunie), impresionantul zimbru îşi reintră în drepturi: primele
exemplare vor popula Carpaţii, după 225 de ani. Evenimentul istoric va fi transmis de Click!

Ultimul zimbru din Transilvania a fost omorât în 1790. Până atunci, acest animal era întâlnit peste tot în
Carpaţi, atât pe teritoriul Ţărilor Române, cât şi în statele vecine. Zimbrii inspirau forţă şi independnţă şi
erau atât de apreciaţi şi de numeroşi încât au ajuns marcă de stat. Stema Moldovei certifică acest
aspect.

Zimbrul, spre deosebire de strămoşul taurului din zilele noastre, numit „bour”, care era foarte puternic
şi agresiv, nu îşi apără teritoriul. Masculul „alfa”, cel care conduce turma, cedează teritoriul dacă simte
vreo ameninţare. În principiu, este un ierbivor imens, cu ochi blânzi, care te sperie mai mult prin
aspectul lui maiestuos decât prin agresivitate directă. Cu toate astea, de-a lungul secolelor, zimbrul a
fost vânat până la ultimul exemplar.

În secolul al XIV-lea, nu mai exista nici un exemplar în Europa de Vest, ultimul exemplar fiind răpus de
suliţele nobililor şi sfâşiat de câinii de vânătoare în pădurile din Ardennes, nord-estul Franţei.

În secolul al XVI-lea, regele Sigismund I al Poloniei decreta zimbrul specie protejată şi îi ucidea pe
braconieri. Exemplul lui este urmat de ţarii ruşi, însă acest lucru nu i-a oprit nici o clipă pe nobili să nu
mai ucidă după bunul plac exemplarele de pe moşiile lor, pe care le primiseră de la suveran.

Astfel s-a ajuns ca în secolul al XVII-lea ultimii zimbri să cadă răpuşi doar pentru a li se tăia coarnele, care
ulterior erau folosite la beţiile vânătoreşti ale nobililor polonezi, maghiari şi ruşi. Carnea era dată
supuşilor de pe moşie, blana era păstrată de nobili şi capul era dat de mâncare câinilor, împreună cu
picioarele.

În 1927, mai existau doar 50 de zimbri

Primul război mondial a însemnat sfârşitul a peste 600 de zimbri. Măcelul a avut loc în Polonia, în
pădurea Białowieża, în 1919, când o garnizoană germană a încercuit turmele şi a deschis foc de
mitralieră. A fost groaznic, ulterior militarii au consemnat incidentul ca pe... un sport. În 1927, ultimul
zimbru caucazian cădea pradă braconierilor, îngropând cu el specia bison bonasus caucacasicus. Din
fericire, zimbrul (bison bonasus bonasus) a supravieţuit extincţiei datorită exemplarelor din Grădinile
Zoologice europene. În 1927, mai trăiau doar 50 de exemplare.

Decimaţi de boli

zimbru
În prezent, peste 3.400 de zimbri trăiesc în libertate sau semilibertate, în Polonia, Ucraina, Lituania,
Slovacia, Belarus, Kîrgîstan, Republica Moldova, România, Elveţia, Germania, Franţa, Rusia şi Belgia. Din
păcate, gradul de consangvinizare e foarte ridicat, ei fiind urmaşii a doar 12 indivizi. Din cauza mutaţiilor
genetice, ei sunt foarte sensibili la boli şi au o diversitate genetică redusă. Febra aftoasă, precum şi alte
boli cu transmitere sexuală, decimează generaţii întregi. Cu toate astea, aclimatizarea la o altitudine mai
mare 1.200 – 2.100 de metri de nivelul mării pare să le priască şi să le întărească sistemul imunitar. Asta
cu toate că strămoşul lor prefera o altitudine mai joasă.

Unde avem zimbri în România?

În ţara noastră trăiesc în prezent peste 100 de zimbri, iar 17 dintre ei vor fi eliberaţi la Armeniş, pe
Măgura Zimbrilor din Munţii Ţarcu. Vineri, 12 iunie, alţi 18 zimbri vor fi aduşi din patru ţări europene în
spaţiul special amenajat pentru aclimatizare. Iată unde mai trăiesc zimbri în ţara noastră:

Județul Neamț se află situat în partea de nord-est a României, în regiunea istorică Moldova și are ca
reședință de județ orașul Piatra Neamț. Acesta este cunoscut în special datorită Cheilor Bicazului și a
Masivului Ceahlău, însă aici există și câteva rezervații naturale, dar și numeroase peșteri, cascade și chei.
De asemenea, această regiune este foarte bogată în mănăstiri specifice zonei Moldovei, dar se poate
mândrii și cu istoria sa, aici aflându-se Cetatea medievală a Neamțului. Dacă nu ați apucat să vizitați
acest județ, căutați cazare în zonă și descoperiți-l prin intermediul a 10 obiective turistice pe care nu ar
trebui să le ratați.

Piatra Neamț

piatra-neamt_31198791

Sursă foto: © Cosmin – Constantin Sava

Orașul Piatra Neamț este reședința județului Neamț. Aici există câteva obiective turistice importante pe
care merită să le vizitați. Printre acestea se află telegondola, care străbate o parte a orașului. Aceasta
pleacă din zona Gării şi ajunge pe muntele Cozla, de unde vara puteți face drumeții și puteți admira o
panoramă fermecătoare a orașului, iar iarna puteți schia pe pârtia amenajată în apropiere. Aici se află și
Casa Memorială Calistrat Hogaș.

Nici arhitectura nu dezamăgește. În Piatra Neamț puteți admira Sinagoga de lemn „Baal Sem Tov”, unică
în Europa și Hanul Paharnicului, singura clădire din oraș ce mai amintește de piața veche a acestuia. De
asemenea, în centrul istoric al orașului se poate vizita Complexul Medieval „Curtea Domnească”, însă
merită să treceți și pe la Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, Muzeul Etnografic, bisericuțele de lemn din
oraș sau pe la Cetatea dacică de la Bâtca Doamnei, situată la 4 kilometri de oraș.

Tot în oraș este amenajată și o grădină zoologică și o bază hipică unde puteți face călărie de agrement
sau vă puteți plimba cu trăsura.
Târgu Neamț

cetatea-medievala-targu-neamt_50798339

Sursă foto: © Diana Coman

Târgu Neamț este un alt oraș important din acest județ. Aici se află Cetatea Neamțului, ridicată în secolul
al XIV-lea de către domnitorul Petru I Mușat, pe Culmea Pleșului (numit și Dealul Cetății). Pe acest deal
află și Monumentul vânătorilor de munte, cunoscut și ca Monumentul Eroilor.

Între anii 2007–2009 cetatea a fost restaurată, aceasta devenind mult mai atractivă pentru turiști. Anual,
aici se organizează Festivalul Medieval „Zilele Cetății Neamț”.

În Târgu Neamț se află și Casa Memorială a poetei Veronica Micle, iubita poetului Mihai Eminescu și tot
aici puteți vizita Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești (sat transformat într-un cartier al
orașului), leagănul copilăriei scriitorului Ion Creangă.

Casa memorială Alexandru Vlahuță – Agapia

Casa memoriala Alexandru Vlahuta

Sursă foto: Wikipedia

Casa memorială a scriitorului român Alexandru Vlahuță se află în localitatea Agapia, situată în
apropierea orașului Târgu Neamț. Aceasta a devenit muzeu în anul 1958.

Casa din lemn în care a fost amenajat muzeul a fost construită în anul 1885, de către sora scriitorului,
Elisabeta Vlahuţă, după ce, împreună cu mama sa, Elisabeta Străjescu, acestea s-au călugărit și au
devenit măici la Mănăstirea Agapia.

Deși nu s-a născut aici (ci în Pleşeşti, judeţul Vaslui), casa poartă numele scriitorului deoarece Alexandru
Vlahuță obișnuia să locuiască aici, în special vara, unde venea împreună cu prietenii săi.

În casa memorială se mai păstrează încă mobilierul original, tablouri cu membrii familiei, manuscrise,
cărți și obiecte personale ale poetului și familie sale.

Muzeul popular Nicolae Popa – Târpeşti

casa memoriala nicolae popa

Sursă foto: Visit Neamț

Muzeul popular Nicolae Popa se află în localitatea Târpeşti. Poate că pentru mulți acest nume nu
înseamnă nimic, vă spunem noi însă că acesta a fost unul dintre cei mai mari meșteri populari români.
Nicolae Popa a fost un sculptor specializat în măști populare, un colecționar de artă şi de obiecte
populare autentice, dar și un culegător de creații folclorice orale.

În cele 12 camere ale muzeului, deschis în 1977, veți putea admira: obiecte de arheologie, numismatică,
etnografie, obiecte religioase, icoane, dar și o parte din munca creatorului popular Nicolae Popa și a
soției sale: măști, costumații pentru spectacolele de iarnă sau sculpturi în lemn și piatră.

Mănăstirile din județul Neamț

manastirea-neamt_19061157

Sursă foto: © Catalin Enache

În județul Neamț se găsesc unele dintre cele mai frumoase mănăstiri din zona Moldovei. Cea mai mare
densitate de schituri și locașuri de cult religioase din această zonă s-au format în apropierea orașului
Târgu Neamț. Printre cele mai cunoscute mănăstiri de aici sunt: Mănăstirea Neamț, Mănăstirea Secu,
Mănăstirea Sihăstria, Mănăstirea Văratec și Mănăstirea Agapia. Pe lângă acestea, o altă mănăstire
importantă din județ este Mănăstirea Petru Vodă.

Ca și curiozități, Mănăstirea Neamț este cea mai veche și mai însemnată mănăstire din Moldova, aceasta
fiind atestată documentar din anul 1407, iar Mănăstirea Agapia a fost pictată de Nicolae Grigorescu,
unul dintre cei mai importanți pictori români.

Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș

parcul-natural-bicaz_50899648

Sursă foto: © Kutizoltan

Unul dintre cele mai frumoase obiective turistice naturale din această zonă este Parcul Național Cheile
Bicazului – Hășmaș, care se întinde pe teritoriul județelor Neamț și Harghita. Drumul transcarpatic
construit pe serpentinele sale face legătura între localitățile Gheorgheni și Bicaz, care unesc regiunile
istorice Transilvania și Moldova.
Acest parc adăpostește numeroase peșteri, cascade, avene și peisaje sălbatice de o frumusețe rară. Cea
mai cunoscută peșteră de aici este Peștera Neagră. Printre cele mai importante obiective turistice din
Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș sunt: Cheile Bicazului, Lacul Roșu, Vârful Hășmașu Mare,
Vârful Piatra Singuratică, Cheile Lapoșului, Cheile Șugăului, Cheile Bicăjelului, Peștera Munticelu, Peștera
Neagră și Peștera Tunel.

Pentru pasionații de drumeții, aici au fost amenajate 18 trasee turistice montane.

Barajul și lacul Bicaz

lacul-barajul-bicaz_36366481

Sursă foto: © Sebalos

Dacă ajungeți în județul Neamț trebuie neapărat să treceți și pe la Barajul Bicaz. Acesta este considerat a
fi cel mai mare baraj artificial din țara noastră construit pe un râu interior (Râul Bistrița), iar ridicarea lui
a durat 10 ani (1950–1960).

În urma construirii Barajului Bicaz a apărut și lacul artificial Bicaz, cunoscut și ca Lacul Izvorul Muntelui.
Aici se varsă mai multe râuri din apropiere, iar apa acumulată este folosită pentru a produce energie în
centrala hidroelectrică „Bicaz-Stejaru”.

În apropierea lacului se află și „Piatra Teiului”, un monument al naturii format dintr-o singură stâncă.

Barajul și lacul Bicaz se află la patru kilometri amonte de orașul Bicaz.

Masivul Ceahlău

varful-toaca-masivul-ceahlau_33526810

Sursă foto: © Lavinia Bordea

Masivul Ceahlău este unul dintre cei mai frumoși și pitorești munți din grupa Carpaților Orientali, cele
mai înalte puncte al masivului muntos fiind Vârful Ocolașul Mare (1907) și Vârful Toaca (1904), cel din
urmă fiind și cel mai accesat de către turiști. Acesta face parte din rezervația naturală „Parcul Național
Ceahlău”.
Dacă sunteți pasionați de drumeții montane, puteți descoperi Masivul Ceahlău prin intermediul a șase
trasee turistice amenajate aici, toate având ca destinație Cabana Dochia.

De asemena, pe lângă vegetația bogată și aerul curat de munte, aici veți întâlni cascade, râuri, dar și
numeroase specii de păsări și majoritatea speciilor de animale sălbatice din Carpați. În plus, de pe
Masivul Ceahlău se poate vedea în depărtare orașul Bicaz și stațiunea turistică Durău, aflată la poalele
acestuia.

Lacul Cuejdel

lacul-cuejdel_11513440

Sursă foto: © Cosmin – Constantin Sava

Despre Lacul Cuejdel putem spune că este copia fidelă a Lacului Roșu, pe suprafața ambelor lacuri
putând fi observate bucăți de trunchiuri de copaci ieșite din fundul apelor.

Acesta se află în apropierea orașului Piatra Neamț și este unul dintre mai mari lacuri de baraj natural din
țara noastră. Pe marginea lacului au fost amenajate, în scop turistic, câteva foișoare.

Ca să ajungeți aici, cu mașina, puteți urma traseul DN 15C, Piatra-Neamţ – Târgu-Neamţ, de pe care se
intră apoi pe DC 165, în satul Magazia, unde drumul se bifurcă, se face stânga, către satul Cracăul Negru,
pe DC 164, neasfaltat, iar după 4 km, în satul Cracăul Negru, se urcă, spre stânga, pe valea pârâului
Gardul, intrarea fiind marcată cu o tablă indicatoare (singura ce se referă la Lacul Cuejdel), urmează
aprox 5 km de drum forestier în urcare (în stare bună) până pe cumpăna de ape dintre bazinele Gardului
şi Cuejdelulu, apoi 2,5 km de coborâre până la coada lacului.

Deși poate părea complicat și greu de ajuns, odată ajunși acolo, veți vedea că a meritat tot efortul.

Zimbrăria Dragoş Vodă

zimbri_30737377

Sursă foto: © Reese Ferrier

Dacă ajungeți în județul Neamț vă recomandăm să faceți o vizită și la Zimbrăria „Dragoş Vodă”. Aceasta
se află în Parcul Natural „Vânători Neamț”, declarat arie protejată de lege în anul 1999 datorită
peisajului natural autentic, al pădurilor, dar și al animalelor care trăiesc aici, printre care se numără și
zimbrul autentic românesc.
Rezervația de Zimbri și Faună Carpatină „Dragos Vodă”, pe numele ei complet, este una din cele patru
rezervații de zimbri existente la noi în țară și printre cele mai mari din Europa. Aceasta a fost înființată în
anul 1968 și se întinde pe o suprafață de aproximativ 11.500 ha. Pe lângă zimbri, aici trăiesc și cerbi
carpatini, cerbi lopătari, căpriori, vulpi, bursuci, iepuri, urși și lupi.

Cheile Bicazului reprezintă o zonă geografică deosebit de pitorească din România situată în partea
centrală a Munților Hășmaș, în nord-estul țării în județele Neamț și Harghita.

Cuprins

1 Descriere

2 Vezi și

3 Note

4 Legături externe

5 Galerie de imagini

Descriere

Cheile Bicazului au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova.

Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km, se desfășoară între Lacul Roșu în amonte și
localitatea Bicaz-Chei în aval, și este străbătută de drumul transcarpatic DN12C care leagă orașele
Gheorgheni și Bicaz.

Cheile Bicazului sunt incluse în Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș (6.575 ha) [1], situat pe
teritoriul județelor Harghita și Neamț.

Vezi și

Lista rezervațiilor naturale din județul Harghita

Lista rezervațiilor naturale din județul Neamț

Monument al naturii

Note

^ Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000;
accesat la 30 aprilie 2013

Legături externe

Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș în baza de date ProtectedPlanet.

Despre zone calcaroase din România

Cheile Bicazului - in Neamt ori in Harghita?, 19 august 2009, RL Online, România liberă

Drumeție în Bicaz, 14 iulie 2009, Otilia Bălinișteanu, Ziarul Lumina

Imagini

Cheile Bicazului reprezinta o zona geografica deosebit de pitoreasca din Romania situata in partea
centrala a Muntilor Hasmaa, in nord-estul tarii in judetele Neamt si Harghita.

Se afla la o distanta de doar 20 de km de orasul Bicaz.

Este delimitat la nord si nord-vest de Suhardul Mare si la sud-est de Suhardul Mic.

Cheile Bicazului s-au format datorita eroziunilor provocate de raul Bicaz si ai sai afluenti si se intind pe o
distanta de 8 km, intre Lacul Rosu si Bicazul Ardelean.

Aceste chei fac legatura intre Transilvania si Moldova si sunt pozitionate mai exact in partea centrala a
Muntilor Hasmas.

Face parte din Parcul National Cheile Bicazului - Hasmas, ce are ca arii protejate: Lacul Rosu, Cheile
Bicazului, Cheile Sugaului, Hasmaaul Mare - Piatra Singuratica si Hasmaaul Negru.

Parcul National din care face parte aceste chei are o suprafata de 6675 ha si este cea mai importanta
zona geologica din tara noastra.

Principala atractie o constituie Lacul Rosu, acesta formandu-se prin bararea naturala a paraului Bicaz.

Statiunea care poarta numele acestui lac este un adevarat paradis pentru cei care cauta recreere si
odihna. Tot drumul din Cheile Bicazului este format de serpentine de o frumusete deosebita.

Peretii de calcar ai stancilor ascund pesteri de o deosebita frumusete si avene. Pe parcursul

serpentinelor din Chei exista mici magazine cu suveniruri, produse lucrate de artizanii romani si de cei
maghiari din zona.

Pe parcurs se pot admira Piatra Altarului - un masiv stancos de 1120 m altitudine, masivele stancoase
Piatra Pintestilor (847 m) si Piatra Arsitei (835 m).
Printre alte stanci mai deosebite din zona amintim Piatra Surducului, Poarta de Piatra si Politele
Bardosului.

Din Cheile Bicazului putem face excursii la Saua Cupas (1275 m), la Cupaseni, Saua Tifrea (1002 m),
Piatra Poienii (1125 m).

Obiective turistice in Cheile Bicazului:

Lacul Rosu

Cheile Bicazului

Cheile Sugaului

Cheile Bicajelului

Pesterea Negra

Pesterea Cascada

Avenul cu Trei Intrari