LUCRARE DE LICENTA Soc Anafilactic

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CAROL
DAVILA„ ALEXANDRIA
PROIECT
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU ȘOC ANAFILACTIC
COORDONATOR: TUDOR RODICA
ABSOLVENT: DIȚOIU ALISA GABRIELA
1
2020
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU ȘOC ANAFILACTIC
CUPRINS
Motivație..................................................................................................................................4
CAPITOLUL I. Noțiuni de Anatomie și Fiziologie a Sistemului Imunitar ............................5
CAPITOLUL II. Șocul Anafilactic.........................................................................................8
2.1. Definiție............................................................................................................................8
2.2. Etiologie………………………………………………………………………………....9
2.3. Simptomatologia...............................................................................................................9
2.4. Investigații........................................................................................................................12
2.5. Tratament.........................................................................................................................12
CAPITOLUL III. Procesul de nursing...................................................................................14
CAPITOLUL IV. Studiu de caz............................................................................................15
4.1.Caz clinic I........................................................................................................................15
4.2. Caz clinic II......................................................................................................................27
4.3. Caz clinic III....................................................................................................................39
CAPITOLUL V. Tehnici de nursing necesare îngrijirii pacienților........................................51
CAPITOLUL VI. Rolul asistentei medicale ..........................................................................53
CONCLUZII..........................................................................................................................55
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................56
ANEXE
2
MOTTO:
'Actul medical nu este altceva decat o intalnire
dintre o incredere si o constiinta' (Gh. Scripcaru)
3
MOTIVAȚIA
M-am orientat asupra acestei lucrări, datorită faptului că am constatat o incidenţă
crescută a șocului anafilactic în ultima perioadă în timpul practicii. Un alt factor
determinant, a fost suferinţa prin care a trecut o cunoştinţă internată de multiple ori cu
diagnosticul de șoc anafilactic.
Să iubim profesia aceasta minunată de asistent medical generalist, aşa cum spunea
şi Victor Babeş: “Iubeşte-ţi profesiunea şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate, şi
astfel izbânda va fi deplină”.
Rolul esenţial al asistentei medicale, constă în a ajuta persoana bolnavă sau
sănătoasă să-şi redobândească independenţa cât mai repede posibil.
Pornind de la principiile Virginiei Henderson, că nu există boli ci numai bolnavi,
îngrijirea în nursing pune în centrul atenţiei nu boala ci bolnavul şi mai ales omul: “mit şi
legendă, această maşină vie” care este un tot din care se ramifică asemenea unui arbore
sentimente, pasiuni, comportamente fiziologice, ocupaţionale, atitudini, cu alte cuvinte cele
14 nevoi ale fiinţei umane.
Mi-am dorit din totdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, să vin în sprijinul
celor neajutorați, să aduc zâmbetul pe buzele celor trişti, pentru că omul cu adevărat fericit
este acela care poate face pe altul fericit. Ar fi bine să fim înconjuraţi numai de oameni
sănătoşi, dar nu este aşa. Fiecare persoană are problemele sale, boala şi afecţiunea sa mai
mult sau mai puţin gravă.
Voi fi întotdeauna aproape de cei aflaţi în suferinţă cu sufletul şi toată priceperea
mea pentru a ajuta persoanele bolnave şi sănătoase să-şi menţină sau să-şi recâştige
sănătatea prin suplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singuri, dacă ar fi avut forţa,
voinţa sau cunoştinţele necesare.
Hipersensibilitatea poate fi definită ca o exagerare a răspunsului fiziologic al
organismului, expus contactului cu unele substanţe “străine”, denumite antigene. Încă din
primii ani ai secolului trecut, Ch. Richet şi P. Portier (1902), căutând să stimuleze apărarea
organismului, imunitatea sau filaxia, au fost surprinşi de un fenomen cu totul neaşteptat,
caracterizat printr-o brutalitate particulară, pe care l-au denumit “anafilaxie”.
Termenul „aphylaxis” a fost inventat de Charles Richet în 1902 și a fost mai târziu
schimbat în „anaphylaxis” deoarece suna mai plăcut. El a primit ulterior premiul Nobel
pentru medicină și fiziologie pentru lucrările sale asupra anafilaxiei din 1913. Termenul
provine din cuvintele grecești ἀνά ana, contra și φύλαξις phylaxis, protecție.
4
CAPITOLUL I. NOȚIUNI DE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA
SISTEMULUI IMUNITAR
SISTEMUL IMUNITAR
Sistemul imunitar (din lat. imunis = liber, curat) este un termen folosit în biologie
pentru definirea mecanismelor de apărare ale organismelor vii față de agenții patogeni.
Acest rol de apărare este important pentru menținerea sănătății organismului, în cadrul
raporturilor sale multiple cu mediul înconjurător, unde este supus continuu influenței
factorilor externi. Toate organismele vii dispun de un astfel de sistem de apărare, dar
sistemul imunitar este cu atât mai complex cu cât organismul considerat este mai sus situat
pe scara evoluției biologice. La vertebrate acest sistem s-a perfecționat, devenind mai
complex, acționând mai diferențiat și mai eficace.
Componentele imunologice ale sistemului limfatic (anexa 1, figura 1)
Amigdalele şi polipii acumulează elemente ale sistemului imunitar pentru a fi
folosite acolo unde este nevoie.
Glanda timus este o glandă situată sub stern care după pubertate își diminuează
treptat dimensiunile și funcționalitatea. Este locul unde iau naștere celulele limfocitare de
tip T responsabile de imunitatea celulară. Timusul mai reglează și inima, având și un rol
esențial în evoluția procesului de îmbătrânire.
Splina (sub ultimele coaste în cavitatea stângă a abdomenului); este un organ ce
joacă un rol important în evoluția sistemului imunitar, permițând circulația limfocitelor și
controlând procesul de distrugere a eritrocitelor îmbătrânite. Tulburările în activitatea
splinei determină slăbirea sistemului imunitar, carența de anticorpi și apariția bolilor
infecțioase. Când survine o infecție sau o inflamație, cel mai apropiat ganglion
reacționează pe loc umflându-se și sporind producerea de limfocite dar devenind în același
timp și dureros.
Glandele suprarenale -sunt așezate ca două căciulițe deasupra rinichilor. Ele
produc două tipuri de hormoni: - adrenalina care influențează activitatea mușchilor și
metabolismul bazal - hormonii corticoizi dintre care se evidențiează cortizonul cu efect
antiinflamator. Cortizonul stimulează creșterea limfocitelor cu rol esențial în activitatea
imunitară. Dacă acest hormon este diminuat apar boli ca: reumatism, astm sau inflamații
articulare, boli ce se datorează insuficiențelor imunitare.
Nodulii limfatici (localizaţi de-a lungul vaselor limfatice - în abdomen, sub-axiali,
inghinali, la gât – în număr de peste 600. Filtrează continuu lichidul limfatic, comunică
5
direct cu creierul, distrug microbi şi celule degenerate, găzduiesc celule imunitare pentru
mobilizare în caz de necesitate). Este imperios necesar ca sistemul limfatic să fie drenat
în mod regulat pentru ca sistemul imunitar să fie capabil să răspundă rapid și
eficient.
Măduva spinării. Aici se produc cele două tipuri de celule eritrocitele și
leucocitele ce se dezvoltă din celulele stem, rezidente în măduvă.
Leucocitele, sau celulele albe din sânge, reprezintă „infanteria” celulară a
armatelor de apărare. Toate tipurile de celule imunitare se denumesc în ansamblu leucocite.
Misiunea lor este de a ucide, distruge otrăvi, digera sau neutraliza orice „inamic”. Când
sunt mobilizate, unele acționează imediat, altele chiar după câteva luni, sau abia în final
„curăţând câmpul de luptă”.
Agenții patogeni care pot pătrunde în organism, generând reacții ale sistemului
imunitar, pot fi: substanțe biologice (toxine, veninuri), organisme intracelulare (virusuri),
organisme monocelulare (bacterii, ciuperci microscopice, protozoare) sau organisme
pluricelulare (viermi paraziți).
Structurile proprii cu modificări anormale, care sunt recunoscute și distruse de
sistemul imunitar, includ celule tumorale, celule cu defecte sau moarte. Un macrofag predă
un antigen (informație) unui limfocit T mesager. (Anexa 2, Figura 2)
STRATEGIA CREȘTERII IMUNITĂȚII
E necesară o strategie bine pusă la punct pentru ca forțele de ordine să neutralizeze
rapid acțiunile agresorului.
Etapele strategiei de neutralizare sunt următoarele:
1. Primul pas: vaccinarea
2. Alimente sănătoase și aer curat
Respirația corectă înseamnă, printre altele, o poziție dreaptă a spatelui, activitate
constantă în aer liber (zilnic, indiferent de vreme), plimbări în parcuri sau drumeții pe
munte. Alimentația ideală în cazul unei boli virale ori bacteriene presupune consumarea de
lichide și alimente care permit ajungerea în timp record a substanțelor nutritive în
"cazarmele militarilor", adică la nivelul sistemului imunitar. Cele mai bune alimente și
lichide sunt acelea care se digeră și se absorb rapid, de exemplu produsele apicole (miere,
polen, lăptișor de matcă), iaurtul, gălbenușul de ou și sucurile proaspete de fructe și
legume, băute încet, inghițitură cu inghițitură.
3. Căldura – dușmanul microbilor. Prin vasele sanguine și limfatice, pe care trebuie să
circule cu maximă viteză "armata" sistemului imunitar, în drumul lor către agresorii
6
localizați în aparatul respirator (nas, sinusuri, bronhii, plămâni), digestiv sau în oricare alta
zonă a corpului.
4. Aportul de vitamine
Vitamina A. Durerea de gât, infecțiile sinusale și ale urechii pot să apară mult mai
frecvent dacă există un nivel inadecvat al vitaminei A. Vitamina A se găsește în mod
natural în laptele prins, în galbenușul de ou, în pește și uleiul de pește, în ficat și alte
organe animale.
Legumele galbene și portocalii, cum ar fi morcovii și dovleacul, sunt surse bogate
în carotenoizi. De asemenea, fructele galbene și portocalii (portocalele, caisele, piersicile și
pepenele galben), precum și legumele cu frunze verzi (spanacul, broccoli, frunzele de
varza și de rapiță) conțin carotenoizi.
Vitamina C stimulează producția anumitor anticorpi care luptă contra virusurilor,
bacteriilor și fungilor ce invadează organismul, protejându-l împotriva infecțiilor și bolilor.
Sursele bogate în această substanță includ măceșele, cătina, coacăzele negre, fragii,
căpșunele, broccoli, varza de Bruxelles, varza de iarnă, pătrunjelul, ardeiul gras, conopida,
salata verde, guliile, spanacul, citricele (grapefruit, lămâi, mandarine).
Zincul poate ajuta la reducerea frecvenței răcelilor și a durerilor de gât, putând
chiar scurta durata simptomelor răcelii. Cele mai bune surse de zinc sunt carnea de pui,
ficatul, peștele, gălbenușul de ou, semințele de dovleac, fasolea fiartă, lintea fiartă,
migdalele, nucile, făina de ovăz, germenii de grâu.
Fierul este necesar în producerea globulelor roșii (hematii), cuprul este necesar
pentru producerea de celule sanguine în măduva osoasă. Fierul se găsește în produsele
animale (ficat, carne de pui și pește), dar și în plante (fructe uscate, nuci, legume și cereale
integrale). Cele mai bune surse alimentare de cupru includ ficatul, rinichiul, crustaceele,
strugurii, nucile, legumele, cerealele integrale, mazărea, anghinarea și ridichile.
7
CAPITOLUL II ȘOCUL ANAFILACTICIC
2.1. DEFINIȚIE.
Alergia este un răspuns anormal la un anumit alergen. Hipersensibilitatea poate fi:
precoce (anticorpi circulanți):
-anafilaxia, reacția Arthus, boala serului, și tardivă (anticorpi celulari).
- infecțioasă, noninfecțioasă.
Anafilaxia este o reacție alergică severă care poate pune în pericol viața unei
persoane. Aceasta poate să apară în câteva secunde sau minute de la expunerea la un
alergen, cum ar fi veninul rezultat în urma unei înțepături de albine sau consumul unei
alune. Anafilaxia este o reacție alergică severă care survine brusc și poate cauza decesul.
Simptomele tipice ale anafilaxiei includ prurit, inflamația gâtului și hipotensiune. Se
manifestă hipersensibilitatea imediată, sau de tip I, care survine la câteva minute după
contactul cu antigenul. În mod obișnuit, boala este cauzată de mușcături și înțepături de
insecte, de alimente și medicamente.
Șocul anafilactic este o reacție de hipersensibilitate brutală, cu prăbușirea
hemodinamică și insuficiența respiratorie după intrarea în organism a oricărei substanțe,
mai ales de natură proteică, care provoacă eliberarea de mediatori chimici. Șocul
anafilactic este deci o anafilaxie severă cu prăbușire cardio-circulatorie și respiratorie.
Reacția anafilactoidă (pseudoalergică) este o reacție clinică greu de deosebit de
anafilaxie, în care mecanismul de producere este non-imun (mediatorii chimici sunt
eliberați prin acțiunea directă a substanțelor alergene pe mastocite, fără sensibilizarea
prealabilă de către IgE). Este în general o reacție dependentă de doză și apare la primul
contact cu substanța, fără sensibilizare în prealabil. Susceptibilitatea la această reacție pare
a fi determinată de factori genetici și de mediu.
Anafilaxia este indusă de eliberarea de proteine din anumite tipuri de leucocite.
Aceste proteine sunt substanțe care pot declanșa sau agrava o reacție alergică. Eliberarea
acestora poate fi indusă fie de o reacție a sistemului imunitar, fie de o altă cauză fără
legătură cu sistemul imunitar. Anafilaxia este diagnosticată pe baza simptomelor și
semnelor prezentate de pacient.
Ca tratament primar, se prescriu injecții cu epinefrină, uneori în combinație cu alte
medicamente. Starea unei persoane care, fiind sensibilizată în urma introducerii unui
alergen în organism, este susceptibilă să reacționeze violent la introducerea ulterioară a
unei noi doze, chiar minime, din acest alergen.
8
FACTORI DE RISC
Factorii care pot declanșa anafliaxia sunt:
- alimentele - în special ouă, fructe de mare, nuci, cereale, lapte, alune;
- medicamentele - mai ales antibiotice din grupul cefalosporinelor sau penicilinelor;
- înțepături de insecte;
- anestezice injectabile - procaina, lidocaina;
- substanțe de contrast - utilizate în investigațiile cu rol de diagnostic ce folosesc raze X;
- produse industriale chimice - latexul și produsele din cauciuc folosite de către lucrătorii
din domeniul sănătății;- preparate injectabile cu rol în dezvoltarea imunității.
2.2. ETIOLOGIE
Anafilaxia poate fi cauzată de reacția organismului față de aproape orice substanță
străină. Cel mai adesea, anafilaxia este provocată de veninul eliberat în urma înțepăturilor
sau mușcăturilor de insecte, sau de unele alimente sau medicamente. Alimentele provoacă
apariția bolii cel mai adesea în cazul copiilor și adolescenților. Medicamentele, înțepăturile
și mușcăturile de insecte cauzează boala cel mai des în rândul adulților.
Printre cauzele mai puțin obișnuite se numără factorii fizici, agenții biologici (ca de
exemplu, sperma), latexul, schimbările hormonale, aditivii alimentari (ca de exemplu,
glutamatul de sodiu și coloranții alimentari) și medicamentele aplicate pe piele
(medicamentele topice). De asemenea, exercițiile fizice sau temperatura (prea ridicată sau
prea joasă) poate declanșa apariția bolii, provocând eliberarea de către anumite celule
tisulare (cunoscute sub denumirea de mastocite) a unor substanțe chimice care induc
reacția alergică.
FIZIOPATOLOGIE
Anafilaxia este o reacție alergică severă care survine brusc și afectează numeroase
sisteme ale corpului. Boala se datorează eliberării de mediatori inflamatori și citocine de
către mastocite și bazofile. Eliberarea acestora se datorează în mod tipic unei reacții
imunitare, dar poate fi indusă de degradarea acestor celule, fără legătură cu o reacție
imunitară.
2.3. SIMPTOMATOLOGIE
Semnele și simptomele anafilaxiei includ puls rapid, slab, erupție la nivelul pielii și
vărsături. O persoană care suferă de anafilaxie necesită solicitarea asistenței medicale de
urgență și injectarea de epinefrină. Dacă anafilaxia nu este tratată imediat, se poate ajunge
la pierderea conștienței sau chiar la deces.
9
În mod tipic, anafilaxia produce numeroase simptome diferite în decurs de câteva
minute sau ore. Simptomele apar în medie după 5-30 de minute în cazul în care alergenul
pătrunde în corp direct în fluxul sangvin (pe cale intravenoasă) și după aproximativ 2 ore
dacă sunt provocate de un aliment ingerat de către pacient. Organele cel mai des afectate
sunt: pielea (80–90%), plămânii și căile respiratorii (70%), stomacul și intestinele (30–
45%), inima și vasele sangvine (10–45%) și sistemul nervos central (10–15%). De regulă,
sunt afectate cel puțin două dintre aceste sisteme.
Simptomele debutează rapid, iar reacțiile sunt destul de severe, astfel (anexa 3, figura 3):
- debutul este brusc la câteva minute după administrarea substanței
- stare de rău generală
- semne cutanate:erupții cu caracter acut;eritem difuz insoțit sau nu de prurit,urticarie,edem
al feței, al ploapelor
- manifestări respiratorii: edem laringian, sindrom de insuficiență respiratorie acută, crize
de dispnee cu respirație șuierătoare, provocată de bronhoconstricție
- tulburări cardiovasculare: HTA, puls tahicardic, cianoză, tuse
- tulburări neurologice: anxietate, acufene, uneori convulsii și comă
- manifestări digestive: greață, vărsături, dureri abdominale, diaree
- șocul anafilactic se poate manifesta și sub formă de reacție anafilactică atunci când
semnele descrise sunt de mai mică intensitate, stare care de cele mai multe ori este trecută
cu vederea
- diagnosticarea este tot atât de importantă, deoarece în cazul șocului anafilactic
medicamentos, repetarea medicamentului va declanșa șocul anafilactic medicamentos
sever, posibil fatal
- cadrul mediu este obligat să informeze imediat pe medic de apariția unor forme ușoare
MANIFESTĂRI LA NIVELUL PIELII (Anexa 4, figura 4)
Simptomele tipice includ erupția pe piele a unor bășicuțe (urticarie), mâncărime,
înroșirea feței sau a pielii (eritem), sau inflamarea buzelor. În cazul persoanelor care
prezintă inflamații ale țesutului subcutanat (angioedem), senzația de mâncărime poate fi
înlocuită cu senzația de arsură. Alte simptome includ rinoree și inflamarea membranei
mucoase care căptușește suprafața globului ocular și fața internă a pleoapelor
(conjunctiva). De asemenea, pielea poate primi o colorație albastră (cianoză) datorită
insuficienței de oxigen.
10
MANIFESTĂRI LA NIVELUL APARATULUI RESPIRATOR
Simptomele și semnele respiratorii includ dispnee, respirație aspră (astmatică), sau
respirație șuierătoare (stridorul). Respirația astmatică este în mod tipic indusă de spasme
musculare ale tractului respirator inferior (mușchii bronhici). Stridorul apare ca urmare a
unei inflamații a tractului respirator superior, care îngustează pasajul respirator. Pot apărea
și alte simptome cum ar fi răgușeala, deglutiția dificilă sau tusea.
MANIFESTĂRI LA NIVELUL SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Eliberarea histaminei de către anumite celule cardiace poate cauza contracții subite
ale arterelor coronare (spasm arterial coronarian). Aceasta întrerupe fluxul sangvin către
inimă, ceea ce poate duce la moartea celulelor cardiace (infarct miocardic) sau la
tulburarea ritmului normal al inimii (aritmie cardiacă) sau la oprirea inimii (stop cardiac).
Persoanele care suferă de boli cardiace prezintă un risc crescut de afecțiuni ale
inimii induse de anafilaxie. În timp ce accelerarea ritmului cardiac datorită hipotensiunii
este mai des întâlnită, 10% dintre persoanele cu anafilaxie pot suferi de rărirea ritmului
cardiac (bradicardie) însoțită de hipotensiune. Persoana afectată poate avea senzația de
amețeală sau își poate pierde cunoștința datorită scăderii anormale a tensiunii arteriale.
Scăderea tensiunii arteriale poate fi cauzată de dilatarea vaselor sangvine (șoc distributiv)
sau de insuficiența ventriculară (șoc cardiogen).
Manifestările unei reacții anafilactice pot să apară în câteva secunde de la expunere,
la 15-30 de minute sau chiar o oră sau mai mult după expunere (reacția tipică la aspirina și
la alte medicamente similare).
Primele simptome apar adesea la nivelul pielii și pot să includă:
- inroșirea feței;
- prurit (în zona abdomenului sau axile);
- urticarie.
Manifestările sunt adesea insoțite de:
- sentiment iminent de sfârșit al lumii;
- anxietate;
- puls neregulat și rapid;
După aceste manifestări se declanșează umflarea gâtului, limbii, răgușeala,
dificultăți de inghițire și de respirație. Pot să apară simptome de rinită (febra fanului) sau
astm bronșic, provocând rinoree, strănut, respirație șuierătoare dar și dificultăți de
respirație, crampe stomacale și vărsături.
11
Aproximativ în 25% din cazuri, mediatorii care irigă vasele de sânge declanșează o
deschidere generalizată a capilarelor având loc: - scăderea tensiunii arteriale; - amețeală;
- pierderea constienței. Acestea sunt caracteristicile tipice ale șocului anafilactic.
Printre simptomele gastrointestinale se numără crampele și durerile abdominale,
diareea și voma. Persoana afectată poate avea senzația de confuzie a gândirii, incontinență
urinară și durere pelviană asemănătoare crampelor uterine. Dilatarea vaselor sangvine din
creier pot cauza dureri de cap. De asemenea, poate apărea starea de anxietate sau senzația
de moarte iminentă.
2.4. INVESTIGAȚII
Anafilaxia este diagnosticată în baza unor fapte clinice obiective. Când una din
următoarele apare la distanță de minute sau ore de la expunerea la un alergen, este foarte
probabil că acea persoană are șoc anafilactic:
Afectarea pielii sau a mucoaselor plus fie dificultăți respiratorii fie tensiune
sanguină scăzută
Două sau mai multe din următoarele simptome:
a. Afectarea pielii sau a mucoaselor
b. Dificultăți respiratorii
c. Tensiune scăzută
d. Simptome gastrointestinale
e. Tensiune scăzută după expunerea la un alergen cunoscut
Dacă persoana a avut o reacție negativă la o înțepătură de insectă sau la un
medicament, testele sanguine pentru triptază sau histamină (emise de mastocite) pot fi utile
în a diagnostica anafilaxia.
TESTELE DE ALERGIE
Testele de alergie pot ajuta la determinarea cauzei anafilaxiei unui pacient. Există
teste de alergie efectuate pe piele (cum ar fi testele cu plasturi) pentru anumite mâncăruri și
veninuri. Testele sanguine pentru anticorpi specifici pot fi utile pentru a confirma alergiile
la lapte, ouă, arahide, nuci și pește. Testele efectuate pe piele pot confirma alergia la
penicilină, dar nu există teste efectuate pe piele pentru alte medicamente. Formele de
anafilaxie neimună pot fi diagnosticate numai prin a analiza istoricul pacientului sau prin a
expune pacientul la un alergen care ar fi putut cauza în trecut o astfel de reacție. Nu există
teste efectuate de piele sau teste sanguine pentru anafilaxie neimună.
2.5. TRATAMENT
12
Anafilaxia este o urgență medicală ce poate necesita măsuri de salvare a vieții cum
ar fi gestionarea fluxului de aer, oxigen suplimentar, volume mari de fluide intravenoase și
monitorizare atentă. Epinefrina este tratamentul preferat. Antihistaminicele și steroizii sunt
adesea folosite împreună cu epinefrina. O dată ce persoana a revenit la normal, ea trebuie
supravegheată de la 2 la 24 de ore pentru a se asigura că simptomele nu revin, așa cum se
întâmplă în cazul persoanelor cu anafilaxie bifazică.
EPINEFRINA (Anexa 5, figura 5)
Epinefrina (adrenalina) este tratamentul primar al anafilaxiei. Nu există motive de a
nu fi folosită (nu are contraindicații). Se recomandă ca soluția de epinefrină să fie injectată
în mușchiul coapsei anterolaterale imediat ce se presupune că cineva are șoc anafilactic.
Injecția poate fi repetată la fiecare 5 sau 15 minute dacă pacientul nu răspunde bine la
tratament. O a doua doză este necesară în de la 16 la 35% din cazuri. Efecte adverse
minore ale epinefrinei includ tremurături, anxietate, dureri de cap și palpitații.
Antihistaminicele sunt adesea folosite împreună cu epinefrina. Se credea că ele
sunt efective în baza unui raționament teoretic, dar nu prea există dovezi că
antihistaminicele ar fi efective în tratarea anafilaxiei. O meta-analiză Cochrane din 2007 nu
a găsit niciun studiu de bună calitate care ar putea fi folosit pentru a recomanda
administrarea lor contra anafilaxiei. Se consideră că antihistaminicele nu au niciun efect
asupra stocării de lichide sau a spasmelor respiratorii.
Corticosteroizii au o probabilitate mică de a face vreo diferență pentru o persoană
care are deja anafilaxie. Ei pot fi folosiți în speranța de a scădea riscul de anafilaxie
bifazică, dar efectivitatea lor în a preveni anafilaxiile următoare este nesigură.
Salbutamolul care este primit printr-un dispozitiv de respirat (nebulizator) poate fi
folosit efectiv atunci când epinefrina nu rezolvă simptomele de spasm bronhic. Albastrul
de metil a fost folosit pentru cei care nu răspund la alte tratamente deoarece poate relaxa
musculatura netedă.
13
CAPITOLUL III PROCESUL DE NURSING
CONDUITA DE URGENŢĂ ÎN ŞOCUL ANAFILACTIC
Asistentul medical este important să ia următoarele măsuri de urgență:
- Dacă pacientul dispune de un EpiPen, injectați imediat epinefrina. Aceasta poate fi
injectată în exteriorul coapsei și poate fi administrată printr-o țesătură ușoară. Frecați locul
pentru a îmbunătăți absorbția medicamentelor.
- Încercați să intindeți persoana și să-i ridicați picioarele dacă este posibil.
- Stați cu bolnavul până când sosește ajutorul.
- Dacă sunteți instruiți, inițiați măsurile de prim ajutor specifice (tehnicile de resuscitare) în
cazul în care persoana nu mai respiră sau nu are puls.
Injecția cu epinefrină poate fi administrată printr-o îmbrăcăminte subțire, cum ar fi
pantaloni, fustă, ciorapi. Articolele groase de îmbrăcăminte vor fi eliminate înainte de
injectare. Se va injecta epinefrina doar dacă pacientul are un istoric de reacții anafilactice
sau sub îndrumarea unui furnizor de asistență medicală. După 10-15 minute, în cazul în
care simptomele sunt semnificative, puteți administra o alta doză de epinefrină. Chiar dacă
reacția dispare, bolnavul trebuie să meargă de urgență la o cameră de gardă.
Alte tratamente care ar putea fi instituite sunt: administrarea de oxigen, de fluide,
medicamente pentru ușurarea respirației și chiar epinefrină. Steroizii antihistaminici pot fi
recomandați dar aceștia sunt utili în prima fază a anafilaxiei și nu vor putea înlocui
epinefrina. Cu toate acestea, aceștia pot fi mult mai utili în prevenirea unei reacții recurente
întârziate. Nu fiți suprinși dacă adrenalina vă oferă o stare de nesiguranță și accelerează
pulsul. Aceste efecte secundare sunt normale și nu sunt periculoase cu excepția persoanelor
care au probleme cardiace grave.
Șocul anafilactic apare în cursul reacțiilor alergice imediate, grave.Cel mai frecvent
survine în următoarele circumstanțe etiologice:
- alergie medicamentoasă
- înțepătură de insectă
- alergie alimentară
În șocul anafilactic are loc o exudare mare de lichid de interstițiu care alături de
vasodilatație determină prăbușirea tensiunii arteriale, ce poate fi responsabilă de decesul
bolnavului.
14
CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ
CAZ CLINIC I
Culegerea de date
Numele şi prenumele: P. I.
Sexul: feminin
Vârstă 31 ani
Naţionalitate română
Stare civilă căsătorită
Copii: 1
Religie ortodoxă
Ocupaţia agent vânzări
Domiciliu: Alexandria
Informaţii generale despre pacient
Greutate 62 kg
Înălţime 166 cm
Data internării: 26.05.2019.
Data externării: 30.05.2019
Motivele internării: eritem facial și pe fața anterioară a toracelui, hipertermie, greață,
vomă, prurit tegumentar, urticarie, edem palpebral, hipotensiune arterială, bradicardie,
dispnee, tuse spastică
Anamneza:
a.Antecedente heredo-colaterale: familie afirmativ sănătoasă
b. Antecedente personale, fiziologice şi patologice: astm bronșic
c. Medicaţie administrată înaintea internării: Miofilin, Bromhexin, Fluticasone - inhalator
ISTORICUL BOLII: Pacientă cunoscută cu astm bronşic cu tratament de întreţinere,
actualmente cu infecție bronșică, cu tratament cu antibiotice, administrate la domiciliu se
declanșează simptomatologie de șoc anafilactic motiv pentru care se solicită de urgență
salvarea și se transportă la spital pentru tratament de urgență.
PROBLEMELE PACIENTULUI
- risc de pierdere a integrității fizice
- risc de deces
- circulație și respirație inadecvată manifestată prin: HTA, ischemie cerebrală, cianoză,
edem.
15
- alimentație inadecvată, nu se poate alimenta singur, regim impus de boală, hiposodat și
hipolipidic.
- eliminare inadecvată, nu se poate deplasa la toaletă, diureza forțată de administrarea de
diuretice.
- postură inadecvată din cauza adinamiei și poziție impusă de boală.
- comunicare ineficientă, apatie, răspunde greu, teamă.
- odihnă insuficientă, cefalee, teamă că nu știe cum va evolua boala.
- igienă deficitară, deficit motor mână dreaptă.
- nu se poate îmbrăca și dezbrăca singura.
- insuficientă cunoaștere.
Nevoi fundamentale perturbate:
1. Nevoia de a se recrea.
2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație.
3. Nevoia de a a fi curat, îngrijit, de a-și proteja tegumentele și mucoasele.
4. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale.
5. Nevoia de a bea și a mânca.
6. Nevoia de a dormi și a se odihni.
7. Nevoia de a evita pericolele.
8. Nevoia de a învăța să îți păstrezi sănătatea
9. Nevoia de a comunica.
10. Nevoia de a avea o bună postură.
16
Nevoia Diagnosticul PES Obiective de Intervenţii proprii Intervenții delegate Evaluare de etapă
fundamentală Diagnostic îngrijire
perturbată Nursing pb. pacient
1. Nevoia de a se Management eficient Pacienta să-și -Așezarea pacientei în - Administrarea de oxigen pe Pacienta prezintă
recrea al regimului exprime dorința de decubit dorsal mască funcții vitale
terapeutic de urgență a accepta -Ventilarea aerului din - La indicația medicului se instabile fiziologic.
manifestat prin tratamentul de încăpere administrează Adrenalină 1 Se internează în
alegerea potrivită a urgență -Conectare la monitor pentru fiolă în perfuzie cu ser secția de Boli
intervențiilor pentru Pacienta să supravegherea funcțiilor fiziologic și soluție Ringer, Interne pentru
atingerea scopurilor prezinte funcții vitale Hidrocortizon hemisuccinat, tratament de
de sănătate vitale în limite -Supravegherea stării de Dopamină 2 fiole ăn 5oo ml susținere
fiziologice conștiență, faciesul, ser fiziologic 0,9%, în ritm de
Evaluare continuă comportamentul și picurare de 15-30 picături/
semnalarea oricărui simptom minut; antihistaminice:
supraadăugat Tavegyl, Fenistil
17
2. Nevoia de a Perturbarea Pacienta: -Realizarea unei poziţii care - Administrarea de oxigen pe Obiectiv nerealizat
respira și a avea o respirației spontane -să prezinte să-i favorizeze pacientei mască, la indicaţia medicului. în primele 24 de
bună circulație din cauza bolii respiraţie respraţia, în poziţie -Administrarea medicaţiei ore.
îmbunătăţită în semişezândă antihistaminice și Se menţine
decurs de 24 de ore -Monitorizarea şi notarea bronhodilatatoare, la indicaţia respiraţia dificilă,
Evaluare respiraţiei în foaia de medicului. Administarea de
permanentă temperatură. - pentru calmarea crizelor de oxigen ameliorează
- Monitorizarea funcțiilor astm bronșic se administrează respiraţia pe
Reducerea debitului Pacienta: vitale și notarea în foaia de spray Ventolin (Salbutamol perioade scurte.
Pacienta prezintă
cardiac manifestat -să prezinte debit observație 0,1mg/doză) și Flixotide
valori tensionale
prin hipotensiune cardiac normal -Recoltează sânge, pentru (Propionat de fluticazonă 125
satabile, dar are
arterială Evaluare examene de laborator. µg/doză).
tendință la
permanentă. -Efectuarea EKG în regim de
hipotensiune
urgență
arterială
-Administrarea medicaţiei, la
indicaţia medicului:
Adrenalină, HHC
- administrarea prin perfuzie
de soluţii cristaloide la
indicaţia medicului.
18
3. Nevoia de a a fi Alterarea integrităţii Pacienta să -Asigurarea igienei locale şi -După prescripția medicului Erupția tegumentară
curat, îngrijit, de a-și tegumentelor prezinte tegumente generale zilnice. se administrează medicație și pruritul pacientei
proteja tegumentele manifestată prin și mucoase integre -Schimbarea lenjeriei de corp antipruriginoasă, cu cedează după 24 de
și mucoasele urticarie, prurit, Pacienta să nu ori de câte ori este nevoie respectarea ritmului și a dozei ore
eritem prezinte urticarie și -Se iau măsuri de prevenire a - mobilizarea zilnică a
prurit infecțiilor nosocomiale pacientului atât în pat cât și
Evaluare zilnică - monitorizarea zilnică a stării prin salon.
pacientului și măsurarea
parametrilor vitali și notarea
lor în foaia de observație
clinică.
19
4. Nevoia de a Dezechilibru termic Pacienta: -Monitorizarea temperaturii - Administrarea medicaţiei Obiectiv realizat.
menține temperatura manifestat prin -să nu prezinte corpului și notarea pe foaia antitermice, la indicaţia Temperatura
corpului în limite hipertermie febră de temperatură medicului. pacientei începe să
normale Evaluare continuă. -Asiguarea condiţiilor de -Urmăreşte funcţiile vitale. revină la valori
confort termic în salon. - Administrarea tratamentului fiziologice
-Asigurarea lenjeriei curate şi cu antitermice la indicația
schimbarea ei după fiecare medicului.
val de transpiraţie.
- efectuarea de împachetări
reci pentru combaterea febrei.
20
5. Nevoia de a bea și Alimentaţie Pacienta: - Informează pacienta asupra -Urmăreşte hidratarea şi Obiectiv realizat.
a mânca inadecvată din cauza - să se alimenteze cauzei grețurilor și eliminările pacientei. Pacienta nu mai
bolii corespunzător vărsăturilor. -Urmăreşte starea generală a prezintă vărsături.
-să prezinte -Ajută pacienta în timpul pacientei, aspectul faciesului,
diminuarea vărsăturilor susținând-o de tegumentelor şi mucoaselor.
greţurilor şi frunte și oferindu-i tăviță -Administarea medicaţiei
vărsăturilor renală curată și uscată prescrise de medic.
Evaluare -Informează pacienta în
permanentă. legătură cu alimentaţia
parenterală şi hidratarea
prescrisă de medic.
- Încurajează pacienta să
comunice.
6. Nevoia de a dormi Dificultate în a se Pacienta: -Creează condiţii optime în -Administrează, la indicaţia Obiectiv realizat,
21
și a se odihni odihni -să se odihnească salon, de calm şi linişte, medicului, medicaţia pacientul are un
corespunzător permiţând accesul analgezică şi sedativă, cu somn liniștit și
Evaluare persoanelor strict necesare respectarea dozei şi ritmului. odihnitor.
permanentă. acordării îngrijirilor. - antrenarea pacientului în
- administrarea unei căni de diverse activități și terapii:
ceai cald sau a unui pahar de ergoterapia, meloterpie.
lapte cald sau o baie caldă
înainte de culcare.
- liniștirea și încurajarea
pacientului.
- sprijinirea pcientului să nu
se simtă singur și anxios.
7. Nevoia de a evita Anxietate în legătură Pacienta: - Se evaluează așteptările La indicatia medicului se Pacienta reușește
pericolele cu schimbarea stării - Sa-si exprime pacientului de la echipa de administreaza sedative, seara să-și exprime
22
de sănătate sentimentele de îngrijire cu o oră înainte de culcare. temerile, dar
manifestată prin neliniste - Se identifică motivele fricii: Se recomandă efectuarea de nelinistea persistă
neliniște, insomnie - Sa i se diminueze teama de tratamentul cu ședințe de psihoterapie și de
starea de anxietate antibiotice și mediul terapie ocupațională.
Evaluare spitalicesc
permanantă - Se manifestă o întelegere
empatică
- Se solicită pacienta să-si
exprime preocuparea față de
starea sa de sănătate, de
cauzele bolii și să pună
întrebări clarificatoare pentru
a-și diminua starea de
anxietate
23
8. Nevoia de a învăța Cunoștințe Pacienta să -Explorează nivelul de - Se oferă pacientei informatii Pacienta prezintă
să îți păstrezi insuficiente despre exprime interes cunoștințe al pacientei despre tratamentul prescris și dorință de a învăța
sănătatea boală pentru învățare privind boala, modul de despre evitarea tratamentului cât mai multe
manifestare, măsurile de cu antibiotice noțiuni medicale
prevenire a complicațiilor și - I se explică despre Prezintă interes
modul de participare la importanța și necesitatea de a pentru a-și păstra o
îngrijiri acorda atenție stării de bună stare de
-Stimulează dorința de sănătate și de a avea o viață sănătate
cunoaștere echilibrată și fără stres
-Motivează importanța emoțional
acumulării de noi cunoștințe
- Se recomandă limitarea
consumului de medicamente,
doar în situațiile strict
indicate de medic
24
9. Nevoia de a Comunicare Pacienta: - Incurajează pacienta să-și -Urmăreşte starea emoțională Obiectiv realizat.
comunica inadecvată din cauza - să comunice cu exprime temerile. a pacientei. Pacienta comunică
bolii: apatie și teamă. personalul medical -Ajută pacienta să intre în -Urmăreşte starea generală a cu personalul
și cu echipa de contact cu alte paciente. pacientei, aspectul faciesului, medical și cu echipa
îngrijire. - Încurajează pacienta să tegumentelor şi mucoaselor. de îngrijire.
Evaluare comunice. -Administarea medicaţiei
permanentă. prescrise de medic.
25
10. Nevoia de a avea Dificultate în a-și Pacienta: -Creează condiţii optime în -Administrează, la indicaţia Obiectiv realizat,
o bună postură schimba singur -să aibă o poziție salon, de calm şi linişte, medicului, medicaţia pacientul are o
poziția din cauza corespunzătoare. permiţând accesul analgezică şi sedativă, cu poziție adecvată.
asteniei, adinamiei Evaluare persoanelor strict necesare respectarea dozei şi ritmului.
- efectuarea unui grafic de diverse activități și terapii:
schimbare a poziției ergoterapia, meloterpie.
pacientei, la fiecare 2 ore.
- asigură poziția
corespunzătoare în timpul
puncției lombare pentru
recooltarea LCR-ului.
Evaluare finală
Pacienta se externează după 18 zile de spitalizare, cu stare generală bună, TA în limite normale, nu mai prezintă cefalee, fibrilație, edeme ale
membrelor, nici impotență funcțională la membru superior.
Pacienta recunoaște regimul ce trebuie să îl respecte, hiposodat și hipolipidic, știe tratamentul ce trebuie să îl urmeze, știe să meargă la
control medical periodic.
26
CAZ CLINIC II
Culegerea de date
Numele şi prenumele: D. A.
Sexul: feminin
Vârstă 41 ani
Copii: 1
Religie ortodoxă
Ocupaţia învățătoare
Greutate 59 kg
Înălţime 170 cm
Anamneza:
c. Condiţii de viaţă şi muncă: condiții foarte bune de locuit, profesoară
d. Comportamente (fumat, alcool): o cafea pe zi, fumează, alcool ocazional
e. Medicaţie administrată înaintea internării: Miofilin, Bromhexin, Fluticasone - inhalator
- risc de deces
edem.
27
hipolipidic.
diuretice.
- nu se poate îmbrăca și dezbrăca singur.
1. Nevoia de a evita pericolele.
4. Nevoia de a elimina.
7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.
8. Nevoia de a dormi și a se odihni.
9. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca.
10. Nevoia de a învăța să îți păstrezi sănătatea.
28
1. Nevoia de a Vulnerabilitate în fața Prevenire a - monitorizarea funcțiilor - recoltarea sângelui pentru - Rezultatele
evita pericolele pericolelor. riscurilor vitale. examene de laborator. măsurării TA și
- risc de complicații. complicațiilor. - poziționare corectă. - pregătirea pacientului pentru pulsului, EKG –
- risc de pierdere a Pacienta: - supraveghrea permanentă a puncție rahidiană. fibrilație, LCR –
integrității fizice. - Sa-si exprime stării pacientului. - efectuarea de EKG. clar.
- risc de deces. sentimentele de - Se evaluează așteptările La indicatia medicului se Pacienta reușește
Anxietate în legătură cu neliniste pacientului de la echipa de administreaza sedative, seara să-și exprime
schimbarea stării de - Sa i se diminueze îngrijire cu o oră înainte de culcare. temerile, dar
sănătate manifestată starea de anxietate - Se identifică motivele fricii: Se recomandă efectuarea de nelinistea persistă.
prin neliniște, insomnie Evaluare teama de tratamentul cu ședințe de psihoterapie și de
permanantă antibiotice și mediul terapie ocupațională.
spitalicesc
- Se solicită pacienta să-si
exprime preocuparea față de
starea sa de sănătate și să
pună întrebări clarificatoare
pentru a-și diminua starea de
anxietate
29
2. Nevoia de a Respirație neadecvată Pacienta: -Realizarea unei poziţii care - Administrarea de oxigen pe Cianoza s-a emis.
respira și a avea o manifestată prin -să prezinte să-i favorizeze pacientei mască, la indicaţia medicului. TA = 150/80 mmHg
bună circulație cianoză. respiraţie respraţia, în poziţie -Administrarea medicaţiei Se menţine
Perturbarea respirației îmbunătăţită în semişezândă antihistaminice și respiraţia dificilă,
spontane din cauza bolii decurs de 24 de ore -Monitorizarea şi notarea bronhodilatatoare. Administarea de
Evaluare respiraţiei în foaia de -Efectuarea EKG în regim de oxigen ameliorează
permanentă temperatură. urgență respiraţia pe
- Monitorizarea funcțiilor -Administrarea medicaţiei: perioade scurte.
Pacienta prezintă
- circulație neadecvată Pacienta: vitale și notarea în foaia de Adrenalină, HHC
valori tensionale
manifestată prin: HTA, -să prezinte observație - administrarea prin perfuzie
satabile, dar are
ischemie cerebrală, circulație și -Recoltează sânge, pentru de soluţii cristaloide la
tendință la
edem. respirație adecvată examene de laborator. indicaţia medicului.
hipotensiune
Reducerea debitului Evaluare - menținerea permeabilității - pentru calmarea crizelor de
arterială
cardiac manifestat prin permanentă. căilor respiratorii. astm bronșic se administrează
hipotensiune arterială spray Ventolin (Salbutamol
0,1mg/doză) și Flixotide
(Propionat de fluticazonă 125
µg/doză).
30
3. Nevoia de a Alimentaţie inadecvată, Pacienta: - asigurarea regimului - administrarea prin perfuzie Pacienta a fost
bea și a mânca regim impus, impotență - să se alimenteze alimentar. intravenoasă de ser glucozat alimentată și
funcțională mâna și să se hidrateze - asigurarea alimentației la 5%. hidratată
dreaptă. corespunzător pat. -Urmăreşte hidratarea şi corespunzător.
-să prezinte - Informează pacienta asupra eliminările pacientei. Pacienta nu mai
diminuarea cauzei grețurilor și -Urmăreşte starea generală a prezintă vărsături.
greţurilor şi vărsăturilor. pacientei, aspectul faciesului,
vărsăturilor -Ajută pacienta în timpul tegumentelor şi mucoaselor.
Evaluare vărsăturilor susținând-o de -Administarea medicaţiei
permanentă. frunte și oferindu-i tăviță prescrise de medic.
renală curată și uscată
-Informează pacienta în
legătură cu alimentaţia
comunice.
31
4. Nevoia de a Eliminare inadecvată Pacienta: -Monitorizarea și notarea - efectuarea sondajului vezical Urmărirea pacientei
elimina deoarece nu se poate -să elimine diurezei pe foaia de cu sondă „A demeure„. dacă a avut sau nu
deplasa. corespunzător. temperatură. - Administrarea medicaţiei scaun.
- administrare de Evaluare continuă. - efectuarea bilanțului hidric. diuretice, la indicaţia - valoarea diurezei –
diuretice. - urmărirea și notarea medicului. mai mare decât este
scaunelor. -Urmăreşte funcţiile vitale. normal = 1700-
-Asiguarea condiţiilor de - urmărirea și schimbarea 1800ml.
confort termic în salon. sondei vezicale la nevoie.
-Asigurarea lenjeriei curate şi
schimbarea ei după fiecare
reci pentru combaterea febrei
Nevoia fundam. Diagnostic PES Obiective de Intervenții proprii Intervenții delegate Evaluare de etapă
perturbata Diagnostic nursing îngrijire
32
5. Nevoia de a Comunicare inadecvată Pacienta: - Incurajează pacienta să-și -Urmăreşte starea emoțională Obiectiv realizat.
comunica din cauza bolii: apatie și - să comunice cu exprime temerile. a pacientei. Pacienta comunică
teamă. personalul medical -Ajută pacienta să intre în -Urmăreşte starea generală a cu personalul
33
6. Nevoia de a Dificultate în a-și Pacienta: -Creează condiţii optime în -Administrează, la indicaţia Obiectiv realizat,
avea o bună schimba singur poziția -să aibă o poziție salon, de calm şi linişte, medicului, medicaţia pacientul are o
postură din cauza asteniei, corespunzătoare. permiţând accesul analgezică şi sedativă, cu poziție adecvată.
adinamiei Evaluare persoanelor strict necesare respectarea dozei şi ritmului.
- asigură poziția
34
7. Nevoia de a fi Pacienta nu își poate Pacienta: - Se evaluează așteptările După prescripția medicului se Erupția tegumentară
curat, îngrijit, de asigura singur igiena - Sa aibă pacientului de la echipa de administrează medicație și pruritul pacientei
a proteja corporală și a patului. tegumentele și îngrijire antipruriginoasă, cu cedează după 24 de
tegumentele și Alterarea integrităţii mucoasele curate și - Se asigură igiena corporală respectarea ritmului și a dozei ore.
mucoasele tegumentelor integre. a pacientei la pat. - mobilizarea zilnică a
manifestată prin Pacienta să nu - Se schimbă lenjeria de pat și pacientului atât în pat cât și
urticarie, prurit, eritem prezinte urticarie și de corp. prin salon.
prurit Asigurarea igienei locale şi
Evaluare zilnică generale zilnice.
-Schimbarea lenjeriei de corp
ori de câte ori este nevoie
-Se iau măsuri de prevenire a
infecțiilor nosocomiale
- monitorizarea zilnică a stării
clinică.
35
8. Nevoia de a Odihnă insuficientă din Pacienta: -Creează condiţii de -Administrează, la indicaţia Obiectiv realizat,
dormi și a se cauza cefaleei -să se odihnească microclimat în salon, de calm medicului, medicaţia pacientul are un
odihni suficient cantitativ şi linişte, permiţând accesul analgezică şi sedativă, cu somn liniștit și
și calitativ. persoanelor strict necesare respectarea dozei şi ritmului. odihnitor, suficient
Evaluare acordării îngrijirilor. - antrenarea pacientului în cantitativ și
permanentă. - administrarea unei căni de diverse activități și terapii: calitativ.
ceai cald sau a unui pahar de ergoterapia, meloterpie.
lapte cald sau o baie caldă
înainte de culcare.
- liniștirea și încurajarea
pacientului.
36
9. Nevoia de a se Nu se poate îmbrăca și Pacienta să fie Asigurarea schimbării Administrarea tratamentului S-a asigurat lenjerie
îmbrăca și dezbrăca singură. îmbrăcată, curată și lenjeriei de pat și de corp la prescris de medic. curată adecvată
dezbrăca la timp schimbată timp. - la nevoie montarea de sondă temperaturii
lenjeria decorp și Asigurarea igienei corporale. vezicală și schimbarea sondei mediului ambiant.
pat. Asigurarea de haine lejere, la nevoie.
ușor de îmbrăcat, fără nasturi,
încălțăminte comodă fără
șiteruri.
37
10. Nevoia de a Cunoștințe insuficiente Pacienta să -Explorează nivelul de - Se oferă pacientei informatii Pacienta cunoaște
învăța să îți despre boală exprime interes cunoștințe al pacientei despre tratamentul prescris și măsurile ce trebuie
păstrezi sănătatea pentru învățare. privind boala, modul de despre evitarea tratamentului să le respecte la
Efectuarea manifestare, măsurile de cu antibiotice domiciliu, știe să se
educației sanitare prevenire a complicațiilor și - I se explică despre prezinte la control
vis a vis de modul de participare la importanța și necesitatea de a periodic la spital.
afecțiunea îngrijiri acorda atenție stării de Pacienta prezintă
pacientei. -Sfătuiesc pacienta în sănătate și de a avea o viață dorință de a învăța
legătură cu regimul alimentar echilibrată și fără stres cât mai multe
și de viață și importanța emoțional noțiuni medicale
respectării tratamentului Prezintă interes
prescris de medic. pentru a-și păstra o
bună stare de
sănătate.
Evaluare finală
Pacienta se externează după 18 zile de spitalizare, cu stare generală bună, TA în limite normale, nu mai prezintă cefalee, fibrilație, edeme
ale membrelor, nici impotență funcțională la membru superior. Pacienta recunoaște regimul ce trebuie să îl respecte, hiposodat și hipolipidic, știe
tratamentul ce trebuie să îl urmeze, știe să meargă la control medical periodic.
38
CAZ CLINIC III
Culegerea de date
Numele şi prenumele: C. M.
Sexul: feminin
Vârstă 63 ani
Copii: 1
Religie ortodoxă
Ocupaţia pensionară
Greutate 67 kg
Înălţime 155 cm
Anamneza:
c. Condiţii de viaţă şi muncă: condiții foarte bune de locuit, profesoară
d. Comportamente (fumat, alcool): o cafea pe zi, fumează, alcool ocazional
e. Medicaţie administrată înaintea internării: Miofilin, Bromhexin, Fluticasone - inhalator
- risc de deces
edem.
39
hipolipidic.
diuretice.
- nu se poate îmbrăca și dezbrăca singur.
1. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale.
2. Nevoia de a elimina.
4. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca.
5. Nevoia de a se recrea.
8. Nevoia de a a fi curat, îngrijit, de a-și proteja tegumentele și mucoasele.
9 Nevoia de a învăța să îți păstrezi sănătatea.
40
1. Nevoia de a Dezechilibru termic Pacienta: -Monitorizarea temperaturii - Administrarea medicaţiei Obiectiv realizat.
menține temperatura manifestat prin -să nu prezinte corpului și notarea pe foaia antitermice, la indicaţia Temperatura
corpului în limite hipertermie febră de temperatură medicului. pacientei începe să
normale Evaluare continuă. -Asiguarea condiţiilor de -Urmăreşte funcţiile vitale. revină la valori
confort termic în salon. - Administrarea tratamentului fiziologice
-Asigurarea lenjeriei curate şi cu antitermice la indicația
schimbarea ei după fiecare medicului.
reci pentru combaterea febrei.
41
2. Nevoia de a Eliminare inadecvată Pacienta: -Monitorizarea și notarea - efectuarea sondajului vezical Urmărirea pacientei
elimina deoarece nu se poate -să elimine diurezei pe foaia de cu sondă „A demeure„. dacă a avut sau nu
deplasa. corespunzător. temperatură. - Administrarea medicaţiei scaun.
- administrare de Evaluare continuă. - efectuarea bilanțului hidric. diuretice, la indicaţia - valoarea diurezei –
diuretice. - urmărirea și notarea medicului. mai mare decât este
scaunelor. -Urmăreşte funcţiile vitale. normal = 1700-
-Asiguarea condiţiilor de - urmărirea și schimbarea 1800ml.
confort termic în salon. sondei vezicale la nevoie.
-Asigurarea lenjeriei curate şi
schimbarea ei după fiecare
reci pentru combaterea febrei
42
3. Nevoia de a avea o Dificultate în a-și Pacienta: -Creează condiţii optime în -Administrează, la indicaţia Obiectiv realizat,
bună postură schimba singur -să aibă o poziție salon, de calm şi linişte, medicului, medicaţia pacientul are o
poziția din cauza corespunzătoare. permiţând accesul analgezică şi sedativă, cu poziție adecvată.
asteniei, adinamiei Evaluare persoanelor strict necesare respectarea dozei şi ritmului.
- asigură poziția
43
4. Nevoia de a se Nu se poate îmbrăca Pacienta să fie Asigurarea schimbării Administrarea tratamentului S-a asigurat lenjerie
îmbrăca și dezbrăca și dezbrăca singură. îmbrăcată, curată și lenjeriei de pat și de corp la prescris de medic. curată adecvată
la timp schimbată timp. - la nevoie montarea de sondă temperaturii
lenjeria decorp și Asigurarea igienei corporale. vezicală și schimbarea sondei mediului ambiant.
pat. Asigurarea de haine lejere, la nevoie.
ușor de îmbrăcat, fără nasturi,
încălțăminte comodă fără
șiteruri.
Nevoia Diagnostic PES Obiective de Intervenții proprii Intervenții delegate Evaluare de etapă
fundamentală pert. Diagnostic nursing îngrijire
44
5. Nevoia de a se Management eficient Pacienta să-și -Așezarea pacientei în - Administrarea de oxigen pe Pacienta prezintă
recrea al regimului exprime dorința de decubit dorsal mască funcții vitale
terapeutic de urgență a accepta -Ventilarea aerului din - La indicația medicului se instabile fiziologic.
manifestat prin tratamentul de încăpere administrează Adrenalină 1 Se internează în
alegerea potrivită a urgență -Conectare la monitor pentru fiolă în perfuzie cu ser secția de Boli
intervențiilor pentru Pacienta să supravegherea funcțiilor fiziologic și soluție Ringer, Interne pentru
atingerea scopurilor prezinte funcții vitale Hidrocortizon hemisuccinat, tratament de
de sănătate vitale în limite -Supravegherea stării de Dopamină 2 fiole ăn 5oo ml susținere
fiziologice conștiență, faciesul, ser fiziologic 0,9%, în ritm de
Evaluare continuă comportamentul și picurare de 15-30 picături/
semnalarea oricărui simptom minut; antihistaminice:
supraadăugat Tavegyl, Fenistil
45
6. Nevoia de a Respirație Pacienta: -Realizarea unei poziţii care - Administrarea de oxigen pe Cianoza s-a emis.
respira și a avea o neadecvată -să prezinte să-i favorizeze pacientei mască, la indicaţia medicului. TA = 150/80 mmHg
bună circulație manifestată prin respiraţie respraţia, în poziţie -Administrarea medicaţiei Se menţine
cianoză. îmbunătăţită în semişezândă antihistaminice și respiraţia dificilă,
Perturbarea decurs de 24 de ore -Monitorizarea şi notarea bronhodilatatoare, la indicaţia Administarea de
respirației spontane Evaluare respiraţiei în foaia de medicului. oxigen ameliorează
din cauza bolii permanentă temperatură. -Efectuarea respiraţia pe
- Monitorizarea funcțiilor electrocardiogramei în regim perioade scurte.
- circulație Pacienta: vitale și notarea în foaia de de urgență Pacienta prezintă
neadecvată -să prezinte observație -Administrarea medicaţiei, la valori tensionale
manifestată prin: circulație și -Recoltează sânge, pentru indicaţia medicului: satabile, dar are
HTA, ischemie respirație adecvată examene de laborator. Adrenalină, HHC tendință la
cerebrală, edem. Evaluare - menținerea permeabilității - administrarea prin perfuzie hipotensiune
Reducerea debitului permanentă. căilor respiratorii. de soluţii cristaloide la arterială.
cardiac manifestat indicaţia medicului.
prin hipotensiune
arterială
46
7. Nevoia de a bea și Alimentaţie Pacienta: - asigurarea regimului - administrarea prin perfuzie Pacienta a fost
a mânca inadecvată, regim - să se alimenteze alimentar. intravenoasă de ser glucozat alimentată și
impus, impotență și să se hidrateze - asigurarea alimentației la 5%. hidratată
funcțională mâna corespunzător pat. -Urmăreşte hidratarea şi corespunzător.
dreaptă. -să prezinte - Informează pacienta asupra eliminările pacientei. Pacienta nu mai
diminuarea cauzei grețurilor și -Urmăreşte starea generală a prezintă vărsături.
greţurilor şi vărsăturilor. pacientei, aspectul faciesului,
vărsăturilor -Ajută pacienta în timpul tegumentelor şi mucoaselor.
Evaluare vărsăturilor susținând-o de -Administarea medicaţiei
permanentă. frunte și oferindu-i tăviță prescrise de medic.
renală curată și uscată
-Informează pacienta în
legătură cu alimentaţia
comunice.
47
8. Nevoia de a fi Pacienta nu își poate Pacienta: - Se evaluează așteptările După prescripția medicului se Erupția tegumentară
curat, îngrijit, de a asigura singur igiena - Sa aibă pacientului de la echipa de administrează medicație și pruritul pacientei
proteja tegumentele corporală și a tegumentele și îngrijire antipruriginoasă, cu cedează după 24 de
și mucoasele patului. mucoasele curate și - Se asigură igiena corporală respectarea ritmului și a dozei ore.
Alterarea integrităţii integre. a pacientei la pat. - mobilizarea zilnică a
tegumentelor Pacienta să nu - Se schimbă lenjeria de pat și pacientului atât în pat cât și
manifestată prin prezinte urticarie și de corp. prin salon.
urticarie, prurit, prurit Asigurarea igienei locale şi
eritem Evaluare zilnică generale zilnice.
-Schimbarea lenjeriei de corp
ori de câte ori este nevoie
-Se iau măsuri de prevenire a
infecțiilor nosocomiale
- monitorizarea zilnică a stării
clinică.
48
9. Nevoia de a învăța Cunoștințe Pacienta să -Explorează nivelul de - Se oferă pacientei informatii Pacienta prezintă
să îți păstrezi insuficiente despre exprime interes cunoștințe al pacientei despre tratamentul prescris și dorință de a învăța
sănătatea boală pentru învățare privind boala, modul de despre evitarea tratamentului cât mai multe
manifestare, măsurile de cu antibiotice noțiuni medicale
prevenire a complicațiilor și - I se explică despre Prezintă interes
modul de participare la importanța și necesitatea de a pentru a-și păstra o
îngrijiri acorda atenție stării de bună stare de
-Stimulează dorința de sănătate și de a avea o viață sănătate
cunoaștere echilibrată și fără stres
-Motivează importanța emoțional
acumulării de noi cunoștințe
- Se recomandă limitarea
consumului de medicamente,
doar în situațiile strict
indicate de medic
49
10. Nevoia de a Comunicare Pacienta: - Incurajează pacienta să-și -Urmăreşte starea emoțională Obiectiv realizat.
comunica inadecvată din cauza - să comunice cu exprime temerile. a pacientei. Pacienta comunică
bolii: apatie și teamă. personalul medical -Ajută pacienta să intre în -Urmăreşte starea generală a cu personalul
Evaluare finală
Pacienta se externează după 18 zile de spitalizare, cu stare generală bună, TA în limite normale, nu mai prezintă cefalee, fibrilație, edeme
ale membrelor, nici impotență funcțională la membru superior.
Pacienta recunoaște regimul ce trebuie să îl respecte, hiposodat și hipolipidic, știe tratamentul ce trebuie să îl urmeze, știe să meargă la
control medical periodic.
50
CAPITOLUL V TEHNICI DE NURSING NECESARE ÎNGRIJIRII PACIENȚILOR
Traheostomia
Definitie. Traheostomia este o operatie de maxima urgenta, efectuata de medici, indiferent
de specialitate ce consta in deschiderea traheei.
Materiale necesare:
- materiale de protectie - manusi, halate si masca sterile, campuri sterile, solutie antiseptica;
- trusa de resuscitare cardio - respiratorie, canula traheala;
- trusa sterila de traheostomie prevazuta cu bisturiu, foarfeca, pensa chirurgicala, departatoare
de plaga Farabeuf, fire de sutura(Catgut sau fire de nylon);
- seringi si ace sterile de unica folosinta;
-- substante anestezice ( solutie de Xilina sau Procaina 1%);
- medicamente in caz de urgente,seringi sterile, camp steril;
- casolete cu pansament steril;
- sursa de O2, cateter de aspiratie pentru secretii.
Scopul:
- asigurarea ventilatiei in caz de urgenta, edem glotic din socul alergic sau anafilactic;
- obstructia cailor aeriene inferioare cu corpi straini;
- in neoplasm de laringe stadiu avansat caz in care se aplica ca tratament paliativ.
Rolul asistentei
Este sa pregateasca materialele necesare si bolnavul psific si fizic.
- Serveste medicul, supravegheaza si ingrijeste pacientul dupa;
- Supravegheaza functiile vitale, mentine bolnavul in pozitie, serveste medicul;
- Administreaza medicamentele indicate sau le pregateste in cazul cand le cere
medicul.Tehnica este efectuata de catre medic.
- Prin traheostomie medicul efectueaza o incizie pe cale externa, un orificiu in trahee prin
care se introduce o canula; daca nu exista canula traheala la dispozitie, se poate utiliza un
tub de cauciuc de 10 -15 cm lungime, cu un lumen suficient prevazut(fixat) cu un ac de
siguranta infipt transversal in capul tubului care ramane la exterior.
Ingrijirea pacientului
Se aspira secretiile si falsele membrane cu un aspirator sau cu o seringa prin canula traheala;
- Se supravegheaza functiile vitale pe monitor;
- Se previne deplasarea canulei prin pozitionare corecta;
- Se efectueaza toaleta locala cand exista sangerare;
51
- Se scoate canula interioara in caz de infundare si se spala cu apa oxigenata si apoi se
reintroduce;
- Se face educatia sanitara a pacientilor purtatori de canula pentru a respecta regulile de
igiena.
- Scoaterea canulei se efectueaza dupa cateva zile( 4 - 5 zile), cand a trecut pericolul
asfixiei. Plaga se inchide spontan si se va pansa steril pana la vindecare.
- Bolnavii purtatori de canula traheala vor fi supravegheati, deoarece canula se poate astupa
si trebuie curatata cu un mandren si repusa.
- Pentru ca aerul care patrunde sa fie umidificat, se va aplica in fata orificiului canulei o
compresa de tifon umeda si se va lega in fata anterioara a gatului o batista de bumbac;
- Se va schimba la intervale de timp regulate;Pentru prevenirea infectiilor se administreaza
antibiotice;
Reorganizarea locului de munca. Se spala instrumentarul folosit si se pregateste pentru
sterilizare. Se aseaza in ordine materialele utilizate. Se noteaza efectuarea traheostomiei in
foaia de observatie a pacientului.
INTUBAŢIA ORO-FARINGIANÄ LA ADULT
Definiţie: Intubaţia oro-faringiană reprezintă introducerea canulei orofaringiene
-pipa Guedel în cavitatea bucală a pacientului între limbă şi palatul dur, având drept
scop menţinerea permeabilităţii căilor aeriene. Pipa orofaringeană facilitează şi
aspiraţia orofaringeană.
Pipa Guedel este un tub de plastic curbat prevăzut la e!tremitatea sa orală cu
o margine dilatată pentru a împiedica alunecarea dispozitivului în calea aeriană. Are mai
multe dimensiuni, de la cele pentru nou-născut (1 sau 2) la cele pentru adult ( 4, 5 sau 6) la
un adult obez.
Materiale necesare:
- pipa orofaringeana de marime potrivita
- apasator limba, manusi
- echipament necesar aspiratiei nasofaringeane
- trusa de urgenta
- apa oxigenata, apa
- tavita renala
- aplicator cu capat de bumbac pentru testarea reflectivitatii
Tehnica:
52
- se pun mănuşile, se plasează pacientul în decubit dorsal cu capul în hiperextensie dacă nu
sunt contraindicaţii
- se deschide gura pacientului şi se verifică dacă există corpi străini susceptibili de a fi
împinşi în laringe, se îndepărtează proteza dacă există
- se introduce canula în cavitatea orală cu concavitatea spre palatul dur, urmând ca la
capătul cursei să fie rotită cu 1800. Această rotaţie minimalizează riscul împingerii limbii
spre posterior.
- se pozitioneaza pacientul in decubit lateral sau doar capul intors intr-o parte, pentru a
preveni astfel aspiratul gastric in caz de varsaturi
- daca pipa va fi mentinuta mai mult, ea se va scoate si se va spala la fiecare 4 ore cu apa
oxigenata si apoi cu apa simpla, se va efectua toaleta bucala standard. La fiecare schimbare
de pipa, se va inspecta gura pentru a observa eventualele leziuni bucale datorita acesteia
- se va verifica frecvent pozitionarea pipei
- cand pacientul isi recapata constienta si este capabil sa inghita, se va indeparta pipa
tragand-o afara si in jos, urmand curbatura naturala a gurii. Dupa indepartare, se testeaza
reflexele de tuse si de voma ale pacientului pentru a se asigura ca pipa nu a fost indepartata
prematur, se atinge peretele posterior al faringelui pentru reflexul de voma si orofaringele
posterior pentru cel de tuse cu un aplicator cu capat de bumbac.
Complicații:
- spargerea dintilor, leziuni bucale, sangerari etc sunt complicatii care pot apare la insertia
pipei
- daca respiratia nu este eficienta se poate administra suplimentar oxigen pe masca.
MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE
Definiție: Tensiunea arterială reprezinta presiunea exercitata de sânge asupra peretilor
arteriali.
Scopul - evaluarea functiei cardiovasculare.
Valorile normale ale presiunii arteriale sunt pana la 139/89 mmHg.
Loc de măsurare
Artera humerală
Artera radială
Materiale necesare
Tensiometru
Manometru
Stetoscop
53
Sau tensiometru electronic
Pix rosu
Foaie de temeperatura
Pregatirea pacientului
Se informeaza pacientul cu privire la efectuarea tehnicii
Se obtine consimtamantul pacientului
Se lasa pacientul in repaus 10 minute
Se atentioneaza pacientul sa nu vorbeasca in timpul efectuarii tehnicii
Tehnica – tensiometru manual
Se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului, in zona arterei radiale sau humerale
Bratul trebuie sa fie in extensie
Se fixeaza membrana stetoscopului sub marginea inferioara a mansetei la nivelul arterei.
Se introduc olivele stetoscopului in urechi
Se pompeaza aer in manseta pneumatica prin intermediul pompei de cauciuc pana la
disparitia zgomotelor pulsatile
Se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei.
Aparitia primului zgomot reprezinta valoarea tensiunii sistolice , iar ultimul zgomot
reprezinta valoarea tesiunii diastolice.
Peste 139/90 = HIPERTENSIUNE ARTERIALA
Sub 100/65 mmHG = HIPOTENSIUNE ARTERIALA
Intre minim si maxim = tensiune arteriala normala
MĂSURAREA RESPIRAȚIEI
Măsurarea respirației poate fi un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, urmarirea
evolutiei bolii, prevenirea sau identificarea complicatiilor, dar si prognosticul bolii.
Respirația reprezintă functia organismului prin care se aduce aportul de oxigen
necesar proceselor vitale, în paralel cu eliminarea dioxidului de carbon.
Scop- Evaluarea functiei respiratorii
Numarul de respiratii normale la adult este de 16-18 respiratii pe minut.
Numarul de respiratii la nou-nascut este de 30-50 respiratii pe minut.
Numarul de respiratii la un copil de 2 ani este de 25-35 respiratii pe minut.
Tipuri de respirație
Costal superior – intalnit la femei prin ridicarea partii superioare a cutiei toracice
Costal inferior – intalnit la barbati prin marirea diametrului lateral al cutiei toracice
Respiratie abdominala – prin marirea diametrului vertical al cutiei toracice
54
Loc de masurare
Suprafata toracelui
IMPORTANT: Nu se anunta pacientul atunci cand se efectueaza tehnica pentru ca se
poate influenta numarul de respiratii
Materiale necesare
Ceas cu secundar, de mana sau cronometru
Pix verde
Foaie de temperatura
Tehnica
Asistenta plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui
Se masoara inspiratiile timp de 30 de secunde si se inmulteste cu 2.
REPREZENTAREA GRAFICA A RESPIRATIEI
– Socotiţi câte o respiraţie pentru fiecare linie orizontala din F.T.
– Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră aşezat direct pe
linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţă (D) sau seară (S);
Uniţi primul punct, printr-o linie cu săgeată, de rubrica respiraţiei aflată în partea dreaptă a
sistemului de coordonate din F.T.:
– Obţineţi curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale măsurătorilor
efectuate ulterior.
Sub 10 respiratii pe minut = BRADIPNEE
Peste limitele normale = TAHIPNEE.
MĂSURAREA PULSULUI
Definiție: Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor pe un plan dur si este sincrona
cu sistola ventriculara. Scopul este de masurare a functiei cardiovasculare.
Frecventa normala a pulsului arterial este de 60-80 batai pe minut.
Prin masurarea pulsului se apreciaza:
Ritmul
Amplitudinea
Frecventa
Celeritatea
Loc de masurare
Orice artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un plan dur
Artera temporala superficiala la copil
55
Artera carotida (A)
Regiunea apicala
Artera humerala (B)
Artera radiala (cea mai des folosita – C)
Artera femurala (D)
Artera din regiunea poplitee (E)
Artera pedioasa (F)
Artera tibiala (G)
Materiale necesare
Ceas cu secundar
Foaie de temperatura si pix rosu
Se asigura repaus fizic si psihic 10-15 minute
I se explica tehnica si se obtine consimtamantul
Reperam artera. Pulsul se noteaza pe foaia de temperatura cu pix roșu.
Tehnica
Se fixeaza degetul index mediu si inelar pe traiectul arterei
Se exercita o usoara presiune pana cand se simt pulsatiile
Se masoara pulsatiile timp de un minut, ghidandu-ne dupa ceas
Pulsatii cu pauze egale = PULS RITMIC
Pulsatii cu pauze inegale = PULS ARITMIC SAU DICROT
Puls greu perceptibil = PUL FILIFORM cu volum redus
Puls diferit la artere simetrice = PULS ASIMETRIC
Peste 100 pulsatii pe minut = TAHICARDIE
Sub 60 de batai pe minut = BRADICARDIE
INJECȚIA INTRAVENOASĂ
Definiție: Injecția intravenoasă reprezintă administrarea unei substante
medicamentoase direct in sistemul vascular prin intermediul unui ac. Aceasta tehnica
permite o actiune terapeutica rapida, de aceea se alege atunci cand se doreste un efect
imediat.
Scop
– Terapeutic – prin administrarea medicatiei
- Explorator – prin administrarea substantelor de contrast in radiologie
Locuri de electie
56
~ Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică).
~ Venele antebraţului.
~ Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
~ Venele subclaviculare
~ Venele femurale
~ Venele maleolare interne
~ Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar
Materiale necesare
– Medicatia prescrisa de medic
– Ser dizolvant
– Seringa sterila
– Ace sterile (unul pentru incarcarea seringii cu solutie si altul pentru injectare)
– Garou
– Manusi de unica folosinta
– Tampoane dezinfectante
– Plasturi
Tehnica
– se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a sterilității
– asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza
– imbraca manusile de unica folosinta
– aspira in seringa fiola cu solutie medicamentoasa sau dizolva flaconul, inlocuieste acul
pe care l-a folosit la incarcarea seringii si elimina aerul
– se selecteaza o vena accesibila
– se aplica garoul deasupra locului de punctionare la 7-8 cm pentru realizarea stazei
venoase
– se dezinfecteaza locul punctiei prin miscari circulare din interior spre exterior si se
asteapta sa se usuce.
– se punctioneaza vena cu acul in unghi de 25-30 grade, cu bizoul acului in sus
– se aspira in seringa, iar prezenta sangelui indica prezenta acului in vena
– se indeparteaza garoul si se injecteaza lent solutia in vena
– se scoate acul din vena
– se preseaza cu o compresa sterila timp de 3 minute, fara a indoi bratul
– se supraveghează în continuare starea bolnavului, intrucat efectele sunt imediate
57
Accidente/Incidente
– durere
– ameteala
– lipotimie
– valuri de caldura
– alergie la substanta, soc anafilactic
– embolie gazoasa – introducerea accidentala de aer in vena poate duce la moartea
pacientului
– hematom prin strapungerea venei
– tumefierea tesutului prin revarsarea substantei in afara venei
– flebalgia prin injectarea rapida a substantei sau din cauza efectului iritativ resimtit prin
durere vie
– paraliza nervului median – rezultatul injectarii paravenoase a substantelor cu actiune
neurolitica
– punctionarea sau injectarea unei artere – se produce necroza totala cu dureri mari, albirea
mainii si degete cianotice. Se intrerupe injectarea si se solicita ajutor de urgenta
– colaps.
INJECȚIA SUBCUTANATĂ
Definiție: Injecția subcutanată reprezintă introducerea unor substanțe
medicamentoase (insulină, anticoagulant, atropina) în hipoderm prin intermediul unui ac.
Soluțiile vor forma un depozit din care se va difuza lent, către sistemul capilar, soluția
medicamentoasă.
Scop
– Terapeutic. Resorbția este lentă, aceasta începe la 5-10 minute de la administrarea
medicamentului.
Locurile de elecție. Locuri bogate în țesut celular lax:
– Regiunea deltoidană
– Fața anteroexternă a coapsei
– Fața omoplatului
– Flancurile peretelui abdominal
– Regiunea periombilicală
– Regiunea subclaviculară
– Regiunile centrale fesiere.
Materiale necesare
58
– Mănuși de unică folosință;
– Seringa de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată și ac steril
hipodermic, lung de 30-52 mm și diametru de 6/10, 7/10, 8/10, cu bizou lung;
– Soluție medicamentoasă de injectat (cristalină izotonă sau uleioasă în cazuri speciale);
– Tampoane cu alcool.
– Se confirmă identitatea pacientului;
– Se explică tehnica și necesitatea acesteia, efectele dorite și nedorite;
– Se obține consimțământul informat și colaborarea pacientului;
– Se asigură intimitatea;
– Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat, pentru a-i fi cât
mai comod și în funcție de starea acestuia; în mod obişnuit se aşează pacientul în poziţie
şezândă cu mâna sprijinită pe şold sau în decubit dorsal.
Tehnica
– Asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă manușile de unică
folosință;
– Verifica medicația prescrisă. Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor,
data de expirare a sterilității, conform regulilor de administrare;
– Încarca în seringă soluția, cu excepția seringilor preîncarcate cu medicație;
– Schimbă acul cu care a tras soluția cu un ac pentru injectarea în hipoderm ( 23/26 G);
– Cu policele şi indexul mâinii se formează un pliu cutanat ridicat de pe planurile
profunde;
– Patrunde cu acul cu bizoul în sus, în profunzimea stratului subcutanat în unghi de 45 de
grade la o adâncime de 2-3 cm;
– Se aspiră pentru a se verifica dacă nu s-a atins accidental un vas de sânge;
– Se injectează lent, cu presiune uşoară pentru a nu destinde brusc ţesutul subcutanat;
– Se retrage acul și se tamponează cu vată cu alcool, masând uşor zona pentru a închide
traiectoria acului şi a favoriza circulaţia locală în vederea accelerării resorbţiei (în
cazul administării de insulină nu se tamponează cu alcool, iar în cazul administrării de
anticoagulante nu se masează);
– Resorbția va începe după 5-10 minute de la injectare.
Accidente/Incidente
– Durere prin lezarea unor terminații nervoase:
– Durere prin injectarea rapidă de substanță care duce la distensia bruscă a țesuturilor:
59
– Hematom din cauza perforării accidentale a unui vas de sânge;
– Injectarea accidentală intravasculară care poate duce la embolie;
– Ruperea acului;
– Infectii locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie și antisepsie.
INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ
Definiție: Injecția intramusculară reprezintă introducerea unei substanțe
medicamentoase (soluţii izotone cristaline, soluții uleioase) în țesutul muscular prin
intermediul unui ac.
Scop
Terapeutic. Absorbție rapidă în circulația sanguină.
Locuri de elecție
Mușchi voluminoși
– Mușchiul deltoid.
– Mușchiul care poate fi localizat ușor împărțind imaginar fesa in 4 cadrane. Locul propice
pentru injecția intramusculară este CADRANUL SUPERIOR EXTERN (pentru a nu se
atinge nervul sciatic). Regiunea gluteală este de obicei folosită în cazul adulților.
– Fața externă a coapsei în treimea mijlocie exterioară.
- Dreptul femural – situat pe partea anterioară a coapsei.
Materiale necesare
– Soluție injectabilă;
– Ser fiziologic;
– Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată și ac steril
intramuscular lung (4-7 cm);
– Mănusi de unică folosință;
– Comprese sterile și alcool.
– Se confirmă identitatea pacientului;
– Se explica tehnica și necesitatea acesteia;
– Se obține consimțămantul și colaborarea acestuia.
Pregatirea medicamentelor
– Se verifica soluția injectabilă, data expirării, colorația si aspectul, conform regulilor de
administrare.
– Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a sterilității;
– Se desface fiola și se trage în seringă doza indicată pentru administare;
60
– Dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dizolvă cu ser și se trage în
seringă doza;
– Se poate extrage substanța dintr-un flacon prin urmatoarea tehnică: Seringa se umple cu
aer, trâgand de piston acea cantitate echivalenta cu doza care trebuie extrasă din flacon. Se
atașează apoi la acul la flacon și se introduce aerul cu care seringa a fost umplută anterior.
Se intoarce apoi flaconul și seringa se va umple singură cu cantitatea necesară de lichid.
– Se elimina aerul din seringă;
– Se schimba acul;
Tehnica
– Se verifică prescripția medicală;
– Asistentul medical se spală pe mâini și îmbracă mănușile de unică folosință;
- Stimulează zona de injectare prin tapotari ușoare;
– Șterge cu un tampon alcoolizat zona;
– Recomandă pacientului sa ramana relaxat și să nu încordeze mușchiul;
– Fixează locul si injectează cu acul în pozitie de unghi de 90 de grade, perpendicular,
pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.
- Aspiră cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a patruns într-un vas de sânge. Dacă apare
sângele, acul trebuie sa fie retras sau dus mai în profunzime;
- Se injectează substanța lent, pentru a permite mușchiului să se extindă și să absoarbă
gradat medicația;
– Se folosește cealaltă mână pentru acționarea pistonului la injectare în timp ce mâna
dominantă e folosită pentru menținerea poziției seringii;
– Dupa injectarea substanței, se retrage acul printr-o mișcare bruscă în același unghi de 90
de grade;
- Se acoperă locul puncționării cu un tampon alcoolizat;
- Se masează ușor pentru a ajuta dispersia medicamentului.
Accidente/Incidente
– Durere prin atingerea nervului sciatic;
– Paralizie prin lezarea nervului sciatic;
– Hematom prin lezarea unui vas;
– Ruperea acului;
– Embolie si deces prin injectarea într-un vas de sânge a soluțiilor uleioase;
– Infecții locale în cazul nerespectarii regulilor de asepsie și antisepsie;
– Flegmon postinjectional.
61
INJECȚIA INTRADERMICĂ
Definiție: Injecția intradermică reprezintă administrarea unor soluții
medicamentoase în stratul dermic cu ajutorul unui ac care traversează acele zone lipsite de
foliculi piloși.
Scop
Explorator: reacții la tuberculină, IDR Casoni (chist hidatic), diverși alergeni
Terapeutic: anestezie locala, desensibilizări
Locuri de elecție
Cele lipsite de foliculi piloși, în special fața anterioară a antebrațului sau orice loc care
necesită anestezie locală. Resorbția este foarte lentă.
Materiale necesare
- Tavița renala
- Tampoane sterile și alcool
- Manuși de unica folosință
- Seringă sterilă
- Substanța de injectat
- Ser dizolvant
- Ac steril pentru injectare (27 G)
- Ac pentru încarcarea subsțantei în seringa
- Plasturi
- Se explica tehnica și necesitatea acesteia
- Se obține consimțămantul acestuia și colaborarea
- Se poziționează pacientul cât mai comod, în funcție de zona unde va fi injectat
- Se asigură intimitatea
Tehnica
- Pentru anestezie se alege orice zonă pentru care e necesară anestezia
- Se antiseptizează tegumentul prin mișcări circulare din interior spre exterior
- Asistenta se spală pe mâini și îmbracă mânușile de unică folosință
- Incarcă substanța de injectat în seringă, pregătind-o pentru administrare
- Se montează acul pentru injectarea substanței în derm
- Se aleg zone fără foliculi piloși, de regulă fața anterioară a brațului
- Seringa se ține cu mana dreaptă între police, index si degetul mediu și se introduce într-
un unghi de 10-15 grade.
62
- Se patrunde în grosimea dermului cu bizoul acului îndreptat în sus și se injectează
substanța cu policele mâinii drepte
- Se observa la locul de injectare formarea unei papule, cu aspect de coajă de portocală cu
diametrul de 5-6 mm si inaltime de 1-2 mm
- Se retrage acul brusc
- Nu se tamponează cu alcool!
- Pentru testarea la tuberculina nu se dezinfectează cu alcool.
Îngrijirea ulterioară
- Se informeaza pacientul sa nu se spele pe acea zonă și să nu o comprime
Accidente/incidente
- Revarsarea soluției la suprafața pielii deoarece s-a intrat cu bizoul in direcție gresită
- Lipsa formării papulei dacă soluția se duce sub derm pentru ca s-a introdus prea profund
- Lipotimie
- Stare de șoc si reacție alergică generalizată din cauza substanței injectate. În caz de soc
anafilatic se intervine cu hemisuccinat de hidrocortizon.
- Atingerea unui vas sanguin. În acest caz va aparea sânge pe seringă la aspirație
- Înțeparea unui nerv. În acest caz pacientul va resimți durere vie si intensă
- Ruperea acului în cazuri rare
- Infecții locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie si antisepsie.
PERFUZIA ENDOVENOASĂ
Definiție: Perfuzia este o metodă de tratament care constă in introducerea, în
organismul unui pacient pe cale parenterala, a unei cantități de sânge sau de diferite
soluții medicamentoase, în scop terapeutic. Se efectuează într-un ritm lent (picătură cu
picătură), pentru a nu dezechilibra mecanismele de reglare, tensiunea arterială sau
schimburile de apă și săruri minerale dintre sânge și țesuturi. Perfuziile venoase permit
administrarea de medicamente, de soluţii electrolitice (sodiu, potasiu etc.) şi/sau glucozate
(„seruri”), de derivate de sânge sau de produse de hrănire artificială (pe bază de glucide, de
lipide şi de acizi aminaţi).
Scop
- hidratarea şi mineralizarea organismului;
- administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
- depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
- completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterală.
- alimentarea pe cale parenterală
63
Materiale necesare
- solutia de administrare intravenoasa, paduri alcoolizate, perfuzor, stativ, medicamentele
prescrise daca trebuie administrate in perfuzie, manusi, tavita sau carucior de lucru.
Pregatirea echipamentului
- se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor,
- se examineaza solutiile (de plastic sau de sticla) sa nu fie perforate sau sparte
- se examineaza solutiile pentru a verifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc).
– procedura trebuie explicata pacientului in detaliu pentru a reduce teama si anxietatea.
– i se va explica, de asemenea, ca durata si tipul tratamentului vor fi indicate de medic se
aduce la cunostinta pacientului orice modificare survenita in schema de tratament
– de-a lungul tratamentului pacientul trebuie invatat sa anunte orice modificare in rata de
administrare potrivita de asistenta (daca perfuzia se opreste sau merge mult mai rapid),
daca incepe sa-l doara. De asemenea, i se va preciza ca nu va trebui sa loveasca sau sa
bruscheze locul unde branula este inserata.
– se va explica tehnica indepartarii branulei, cat timp se va tine compresie la locul de
insertie cat si faptul ca va fi apt sa isi foloseasca mana respectiva la fel de bine ca inainte
de montarea branulei.
Tehnica
- se spala mainile bine
- se pun manusile
- se agata solutia in stativ
- se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat portiunea
unde va fi introdus perfuzorul
- se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest lucru
este indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia introdusa
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau de
nimic pentru a-l pastra steril
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple jumatate
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana cand
nu mai este nici o bula de aer
- daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea sa
curga. Daca este in punga de plastic nu este nevoie
64
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza perfuzorul la
branula
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii.
– Formula pentu stabilirea numărului de picături/minut: total solutie x factor
picurator/nr.ore x 60min=picaturi/min.
Complicații: Complicațiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter
periferic trebuie avute în vedere, prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de acţionare
în aceste situaţii. Aceste complicaţii sunt:
- flebitele
- extravazarea soluţiilor
- impermeabilitatea cateterului,
- hematom
- secţionarea cateterului reacţii alergice, încărcare circulatorie, embolie.
- spasme venoase, reacţii vasovagale, tromboze, septicemia sau bacteriemia.
65
CAPITOLUL VI ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
ÎN ȘOCUL ANAFILACTIC LA ADULȚI
- aplică garoul: în cazul în care șocul a fost declanșat de o injecție intradermică,subcutanată
sau intramusculară sau printr-o înțepătură de insectă într-o extremitate, trebuie stopată
reacția generală prin ligaturarea acelei extremități deasupra locului inoculării,
- în jurul locului inoculat se injectează 1 ml adrenalină 1‰ diluat în 10 ml ser fiziologic, se
realizează astfel un efect antihistaminic local, precum și o vasocontricție locală cu
prelungirea timpului de pătrundere a antigenului în circulație,
Atenție !! : garoul trebuie să fie strâns, pentru a bloca întoarcerea venoasă și trebuie
desfăcut 2 - 3 minute la interval de 10 - 15 minute pentru evitarea efectelor nedorite ale
stazei venoase,
Așezarea bolnavului în poziție trendelemburg trebuie executată rapid, pentru a
impiedica ischemia și leziunile cerebrale ireversibile,
- adrenalina este medicament de elecție în șocul anafilactic, se administrează 0.5 - 1
mg subcutanat (0.5 - 1 ml soluție 1:1000);
- se poate administra și intramuscular, în cazuri grave se injectează intravenos
foarte lent 0.25 - 0.50 mg;2.5 - 5 ml dintr-o fiolă 1:1000 diluată de 10 ori (in 10 ml ser
fiziologic), se injectează într-un ritm lent de 1 ml/minut,
- corticoizii se administrează numai după administrare de adrenalina:HHC 250 mg
ca doză de atac intravenos lent, se continuă apoi până la doza de 500 - 1000 mg în 24 de
ore, administrat intravenos, fracționat sau în perfuzie continuă, lichide volemice în caz de
hipovolemie se administrează substituienți coloidali de plasmă pentru creșterea volemiei:
dextran 70 în cantitate de 500 - 1000 ml la care se adaugă o cantitate dublă sau triplă de ser
glucozat 5 %,
- oxigenoterapie 6 - 8 l/minut prin sonda nazofaringiană, miofilin 240 mg (1 fiola)
se administrează în cazuri de bronhoconstricție severă, lent intravenos, se poate administra
și izoprenalina în aerosoli, asmopent sau alte bronhodilatatoare sub forma de spray aerosol,
intubația orotraheală se practică preferabil de către medicul anestezist prin ventilație
artificială cu presiune pozitivă intermitentă în caz de spasm laringian sau bronhospasm
prelungit, pentru combaterea hipoxiei, însoțită de cianoză generalizată, traheostomie,
- în caz de asfixie se face traheostomia de necesitate, dacă nu se poate aplica
manevra de intubație orotraheală: Romergan 50 mg(1 fiola) intramuscular; Feniramin 50
66
mg (1 fiola) intrvenos, Tavegyl 2 mg (1 fiola) intravenos, bolnavul va rămâne sub
supraveghere clinică timp de 24 ore, șocul putând recidiva.
ÎN ȘOCUL ANAFILACTIC LA COPII
Diagnosticul trebuie pus în maximum 20 de secunde pentru copiii din grupa de
vârsta 7 – 18 ani
Șocul este un diagnostic clinic:
- tensiunea arterială sistolică 90 mmHg însoțită de o evidentă perfuzie tisulară insuficientă
a pielii (rece, cianotică, lipicioasă) și a creierului (agitație, confuzie, comă) și a rinichiului
(debit urinar 20 ml/h).
Terapia de urgență – la nivelul cabinetului medical
1. Se așează copilul în clinostatism cu membrele inferioare ridicate mai sus decât planul
orizontal.
2. De preferat este prinderea de urgență a unei vene. Dacă nu, se folosește cale de
administrare subcutanată.
3. Primul medicament adrenalină fiole a 1 ml soluție apoasă injectabilă
1 ml = 1 mg
Doza: 0,5 – 1 ml s.c.
sau 1 fiolă + 10 ml ser fiziologic
se administrează 2,5 ml i.v.
4. Al doilea medicament hemisuccinat de hidrocortizon fiole a 25 mg :
8 mg/kg corp i.v
sau Metilprednisolon fiole a 50 mg – 2 mg/kg corp i.v. sau i.m.
5. Pentru bronhospasm
Miofilin – Teofilina
5 mg/kg corp i.v.
5 ml din fiolă (fiola are 10 ml/240 mg) administrate i.v. în diluție obigatorie
5 ml Miofilin + 25 ml ser fiziologic
sau: Salbutamol spray – 2 pufuri
6. Antihistaminic – Romergan – fiole a 2 ml câte 30 mg
Doza: 1 mg/kg corp i.m.
7. Ideal: - Oxigen
- Perfuzie venoasă cu Dextran sau ser fiziologic
- Aspirație + pipa Guedel
67
CONCLUZII
Alergia este răspuns anormal la un anumit antigen. Alergeni incriminaţi: polenul,
veninul de insecte, penicilina, serurile antibacteriene şi antitoxice. Şocul anafilactic este
mai sever decat alte forme de şoc datorită reacţiei de hipersensibilitate de tip I, cu
elibarearea de mediatori in compartimentul intravascular şi multiple consecinţe
fiziopatologice defavorabile. Anafilaxia – reacţia acută de hipersensibilitate imediata
antigen – anticorp manifestata clinic sub diferite forme de la forma usoara la severa si cu
potential letal.
Şocul anafilactic – reacţie de hipersensibilitate imediată brutala, dramatica, cu prabusire
hemodinamica si insuficienta respiratorie dupa intrarea in organism a oricarei substante,
mai ales proteice,care provoaca eliberarea de mediatori chimici. Socul anafilactic este deci
o anafilaxie severa cu prabusire cardio-circulatorie si respiratorie.
Debut rapid după contactul cu un alergen cunoscut/potenţial, tegumente: calde, transpirate,
prurit, urticarie, constricţie toracică, dispnee cu polipnee, tuse, stridor laringian, edem
glotic, wheezing cu bronhospasm, tahicardie sinusală, cu puls periferic filiform, hipoTA,
pană la şoc, aritmii, edem laringian, bronhospasm, șoc.
Alergeni cauzali frecvent implicaţi în şocul anafilactic:
- Antibiotice (Penicilină, Cefalosporine, Vancomicină ş.a.);
- Substanaţe iodate pentru contrast radioopac;
- Coloizi (Dextran 70), anestezice locale (Xilină, Procaină), narcotice (Meperidina),
- miorelaxante (D-tubocurarina), protamina; analgezice şi antiinflamatorii nesteroidiene.
Tratamentul specific al şocului anafilactic:
- Intreruperea administrării alergenului suspectat; indepărtarea alergenului;
- Menţinerea libertăţii căilor aeriene superioare şi oxigenoterapie (O2 100%);
- Linie venoasă sigură; Dacă este nevoie IOT cu ventilaţie asistată mecanic;
- Administrarea de adrenalină (epinefrină) cu efect vasoconstrictor şi bronhodilatator.
Adrenalină 0,05 –0,1 mg i.v/ pe sonda de IOT., repetat la 1-5 min, pană la 1-2 mg in 60
min; Umplere rapidă a patului vascular (1000-2000 ml ser fiziologic, Ringer lactate);
- Corticosteroizi parenteral: HHC 2000 mg i.v., Metilprednisolon 1000 mg i.v.
(corticoterapie cu efect antiinflamator), antihistaminic; Lipsa redresării TA impune
administrarea catecolaminelor perfuzabil: isoprenalină/izoproterenol – piv continuă, cu
debit de 0,5 – 1 μg/min. Măsuri adiţionale: antihistaminice; combaterea bronhospasmului:
Miofilin 5-9 mg/kg in 30 min, apoi 0,5 mg/kg/h; edemul laringian care impiedecă
instituirea IOT impune traheostomia in urgenţă.
68
BIBLIOGRAFIE
1. Henderson V., Nursing nevoile fundamentale
2. Mihăescu Grigore: Imunologie și imunochimie, cap. 3 - Sistemul imunitar, Universitatea
București, 2003
3. Medicină internă, vol.II. Manual pentru învăţământul medical superior
4. Urgenţe medico-chirurgicale – Lucreţia Titircă
5. Bolile aparatului respirator – M. Cristea, Al. Scurei
6. Compendiu de anatomie şi fiziologie – Gh. Mogoş, Al. Ianculescu
7. Anatomia omului – Dr. V. Rangea, Dr. F. Alexe
8. Practica medicinii interne în ambulatoriu – Dr. E. Proca, Dr. I. Stamatoiu, Dr. A. Dumitrescu
9. Urgenţe de medicină internă – Dr. Gh. Mogoş
10. Tratat de medicină internă – Radu Păun
11. Urgenţe medicale – Ioan Adrian Rivaş
12. Tratat elementar de medicină internă – Octavian Fedar
13. Ghid de nursing – Lucreţia Titircă
14. www. Sfatulmedicului.ro Anafilaxia. accesat la 31.01.2020
69
ANEXA 1
Figura 1. Componentele imunologice ale sistemului limfatic
ANEXA 2
70
Figura 2. Schema reacției imunologice
71
ANEXA 3
Figura 3. Simptomele anafilaxiei
ANEXA 4
72
Figura 4. Urticarie şi eritem la nivelul pieptului unei persoane cu anafilaxie
73
ANEXA 5
Figura 5. O versiune mai veche a injecției autoadministrate EpiPen
74

LUCRARE DE LICENTA Soc Anafilactic

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCRARE DE LICENTA Soc Anafilactic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CAROL

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU ȘOC ANAFILACTIC

COORDONATOR: TUDOR RODICA

ABSOLVENT: DIȚOIU ALISA GABRIELA

Figura 1. Componentele imunologice ale sistemului limfatic

Figura 3. Simptomele anafilaxiei

Figura 5. O versiune mai veche a injecției autoadministrate EpiPen

S-ar putea să vă placă și