O bara AB de greutate G si lungime 2l este rezemata intr-un sant de latime a conform

schitei. Sa se determine reactiunile din punctele de reazem si unghiul α pentru poziÛia de

echilibru.

Se elimina legaturile introducand in locul lor fortele de legatur|. Sub actiunea fortelor date si de
legatura bara se afla in echilibru. Reactiunea din D este perpendiculara pe bara.

Se scriu cele trei ecuatii scalare de echilibru (in

plan):
⎧
⎪ NA − ND = 0
⎪
⎨ N D cosα − G = 0
⎪ a
⎪ G l cosα − N D = 0 ( A)
⎩ cosα

Rezolvand sistemul se obtine:

G a
ND = ; N A = G tgα ; cosα = 3
cosα l
 O bara omogena de greutate G si lungime l este articulata la capatul A si rezemata in B
de un perete perfect luciu. Se cere sa se determine reactiunile din A si B cunoscand unghiul α
pentru pozitia de echilibru.

Se aplica axioma legaturilor inlocuind articulatia A si reazemul B cu fortele de legatura, dupa

care se scriu ecuatiile scalare de echilibru (in plan):

⎧
⎪ HA − NB = 0
⎪
⎨ VA − G = 0
⎪ l
⎪ N B l sin α − G cosα = 0 ( A)
⎩ 2

rezultand:

1
VA = G ; NB = G ctgα ; HA = NB
2
 O bara de lungime 2l si greutate G este incastrata la capatul A intr-un perete vertical. In
capatul B este atasat un fir petrecut peste un scripete ideal, fir actionat de greutatea Q. Stiind ca
bara este in echilibru sa se determine reactiunile din A daca firul face unghiul α cu bara.

Bara are doua legaturi: una prin fir si incastrarea. Scripetele fiind ideal rolul lui mecanic este sa
schimbe numai directia firului si deci tensiunea din fir va fi egala chiar cu greutatea Q. Se
inlocuiesc legaturile cu fortele de legatura si se scriu cele trei ecuatii scalare de echilibru:

⎧ Q cosα − H A = 0
⎪
⎨ V A − G + Q sin α = 0
⎪ G l − Q2l sin α − M = 0 ( A)
⎩ A

din care rezulta:

H A = Q cosα ; V A = G − Q sin α ; M A = (G − 2Q sin α ) l

 Un cilindru de greutate G si raza r este actionat de o forta orizontal| F pentru a trece
peste un prag de inaltime h. Stiind ca intre cilindru si prag exista frecare sa se determine forta F
si valoarea minima a coeficientului de frecare la alunecare µ pentru ca cilindrul sa treaca
pragul.

In momentul in care incepe sa treaca pragul, cilindrul nu se mai reazema in A, singura leg|tura
fiind in P, reazem cu frecare de alunecare. Deoarece se cere valoarea minima a lui µ , tendinta
de alunecare este in jos, deci forta de frecare va fi orientata in sus. Ecuatiile de echilibru sunt:

⎧ F + T cosα − N sin α = 0
⎪ T sin α + N cosα − G = 0
⎪
⎨
⎪ Fr − Tr = 0 ( O)
⎪⎩ T ≤ µN

de unde rezulta:
µG
F=
µ sin α + cosα
sin α
µ≥
1 + cosα

r− h h( 2r − h)
Se observa din figura: cos α = ; sin α = 1 − cos2 α = , deci
r r2
h ( 2r − h) h
F=G ; µ ≥
r 2r − h