 DESCRIEREA ANATOMICĂ A REGIUNII

Scheletul mâinii este format din 27 de oase împărţite în 3 grupe:

1. Carpul – care este format din 8 oase, ce sunt dispuse pe 2 rânduri:
Rândul superior este format din:
 Osul scafoid,
 Osul semilunar,
 Osul piramidal,
 Osul pisiform.
Rândul inferior este format din:
 Osul trapez,
 Osul trapezoid,
 Osul mare,
 Osul cu cârlig.
2. Metacarpul- este format din 5 oase metacarpiene, care alcătuiesc segmentul mijlociu al
scheletului mâinii. Ele se numerotează dinafară înăuntru, de la I la V.
3. Falangele – sunt în număr de 14, formează scheletul segmentului distal al mâinii, adică al
degetelor, cu excepţia degetului mare denumit şi police care are numai 2 falange, toate celelalte
degete au câte 3 falange, numite de sus în jos: proximală, medie şi distală.
Muşchii mâinii: se pot împărţii în 2 grupe:
1. Muşchii proprii ai mâinii care se împart în 3 grupe:
a). Muşchii policelui (sau ai regiunii palmare laterale):
 Muşchiul scurt abductor al policelui-este inervat de nervul radial şi participă la
mişcarea de abducţie a policelui.
 Muşchiul scurt flexor al policelui-capătul superficial este inervat de nervul median, iar
cel profund de nervul ulnar.
 Muşchiul opozant al policelui-este inervat de nervul median. Prin contracţie face
flexia şi rotaţia medială a primului metacarpian.
 Muşchiul adductor al policelui-este inervat de ramura profundă a nervului ulnar.
b). Muşchii degetului mic (sau eminenţa hipotenară):
 Muşchiul palmar scurt-este inervat de nervul ulnar.
 Muşchiul abductor al degetului mic-este inervat de nervul ulnar. Este flexor al
degetului mic.
 Muşchiul opozant al degetului mic- este inervat de nervul ulnar. Prin contracţia lui,
trage anterioar şi lateral metacarpianul al –IV –lea.

C). MUŞCHII REGIUNII PALMARE MIJLOCII:

 Muşchii lombricali-sunt 4 muşchii din care 2 laterali şi 2 mediali. Cei 2 lombricali

laterali sunt inervaţii de nervul median, iar cei 2 muşchii mediali sunt inervaţii de
nervul ulnar. Ei produc flexia falangei proxi-male şi extensia ultimelor 2 falange.
 Muşchii interosoşi palmari – sunt în număr de 3, ocupă numai jumătate din spaţiile
interosoase al II-lea, al III-lea, al IV-lea. Sunt inervaţi de ramura profundă a nervului
ulnar. Face flexia primei falange şi extensia ultimelor două, adducţia degetelor.
  Muşchii interosoşi dorsali –sunt în număr de 4 şi ocupă întregul spaţiu osos. Sunt
inervaţi de ramura profundă a nervului ulnar. Face flexia primei falange şi extensia
ultimelor două falange, abducţia degetelor.

Articulaţia radiocarpiană – este o articulaţie condiliană, care uneşte radiusul cu primul rând al
carpului. Capsula articulară este un manşon fibros care se inseră împrejurul suprafeţei articulare
a radiusului iar în jos împrejurul condilu-lui carpian.
Partea anterioară a pumnului prezintă o serie de reliefuri longitudinale formate de tendoanele
subiacente. Aceste reliefuri tendinoase delimitează două şanţuri longitudinale, sub care se găsesc
două conducte osteofibroase, formate de ligamentul inelar anterior al carpului, unul extern, prin
care trece tendonul marelui palmar, altul intern mai mare prin care trec nervul median şi toate
tendoanele flexorilor cu tecile lor sinoviale.

 TEHNICA MASAJULUI

MASAJUL ANTEBRAŢULUI.

Forma antebraţului depinde de volumul masei musculare şi de dezvoltarea stratului

adipos subcutanat. Pe epitrohlee se inseră rotundul pronator, marele palmar, micul palmar şi
flexorul comun superficial al degetelor. Pe epicondil sunt inseraţi anconeul, cubitalul posterior,
extensorul propriu-zis al degetului mic şi extensorul comun al degetelor.
Pe regiunea anterioară a antebraţului pielea este subţire, fină, mobilă pe părţile subadiacente.
Tegumentul este bogat inervat. În profunzimea maselor musculare trece nervul median şi
cubitalul, care, în caz de leziune produce paralizie musculară şi anestezie definitivă a mâinii.
Pe regiunea antebrahială pielea este mai groasă şi mai puţin mobilă, acoperită cu păr.
Masajul antebraţului începe cu netezirea părţilor anterioare, care se poate face cu o singură
mână, cu policele, celelalte degete alunecând pe partea posterioară, sau cu ambele mâini. După
netezire, se trece la frământat, la început pe grupul flexorilor prin presiuni executate cu o mână
sau cu ambele, dispuse în inel, prin mişcări ascendente. Se fac şi mişcări de întoarcere de jos în
sus pe partea radială, alunecând spre epicondil.
Frământatul regiunii posterioare a antebraţului se face prin presiuni ascendente cu o mână pe
antebraţ. Atunci când volumul maselor musculare permite se poate aplica masajul cu două
mâini. În plus, la antebrsaţ se poate aplica batere cu partea cubitală a degetelor şi vibraţii.
MASAJUL DEGETELOR ŞI MÂINII.

Masajul degetelor se face începând cu netezirea cu două degete între police şi index, apoi se
continuă cu presiuni, frământări (eventual sub formă de mângâieri), fricţiuni pe articulaţiile
metacarpofalangiene şi interfalangiene. Totdeauna masajul se execută în sensul circulaţiei
venoase.
Masajul regiunii dorsale începe cu netezirea de la articulaţiile metacarpofalangiene şi
continuând în sus pe pumn şi chiar antebraţ. Comtnuăm apoi frământând musculatura tenară şi
hipotenară prin stoarcere între police şi index. Se trece apoi la masarea spaţiilor interososase care
se poate face cu un singur deget sau bimanual, prin presiuni în ambele direcţii.

Pentru masajul mâinii se preferă o substanţă grasă (untdelemn), care va fi încălzită în prealabil
în baia marină.
Intensitatea şi formele de masaj sunt determinate de starea locală a pielii

MASAJUL ARTICULAŢIEI RADIOCARPIENE

Masajul regiunii anterioare a pumnului se face în general cu ajutorul policelui, care urmează
relieful tendoanelor de jos în sus, dinafară înăuntru. Pe faţa anterioară a pumnului, maseurul
întâlneşte următoarele formaţiuni:
 tendonul lung superior
 artera şi venele radiale
 tendoanele micului şi marelui palmar
 nervul median
 tendoanele flexorilor superficiali
 arterele şi venele cubitale, însoţite de nervul cubital
 tendonul cubital anterior.
Masajul regiunii posterioare se începe cu netezirea (masajul de introducere cu policele) urmat
de fricţiunea articulaţiei radiocarpiene.

 MOBILIZAREA ARTICULAŢIILOR (KINETOTERAPIE)

Orice şedinţă de masaj e urmată în mod obligatoriu de mobilizarea articulaţiilor şi regiunilor

din vecinătatea zonelor masate.
Mobilizarea sau kinetoterapia nu trebuie să fie dureroasă nici chiar în caz de redori articulare,
deasemenea ea nu trebuie forţată.

Mişcările realizate de antebraţ:

 Supinaţie-când antebraţul se răsuceşte înafară,
 Pronaţie-când antebraţul se răsuceşte înăuntru.
Kinetoterapia în articulaţia radiocarpiană-cu o mână contrapriză deasupra articulaţiei şi cu
celalaltă mână se execută mişcările de:
 Flexia-este maximă când mâna este înclinată cubital iar degetele extinse.
 Extensia-este maximă când mâna este înclinată radial iar degetele sunt flextate.
  Lateralitate,
 Rotire,

 Circumducţie-constă în trecerea succesivă prin: flexie, abducţie, extensie, adducţie sau

invers.
 Elongaţie.
 Înclinarea radială-când osul mare se înclină înafară, semilunarul face aceiaşi mişcare
înăuntru.
 Înclinarea cubitală-când osul mare se înclină înăuntru, semilunarul efectuează aceiaşi
mişcare înafară, iar scafoidul ajunge să fie degajat şi are posibilitatea dea realiza mişcări
de opoziţie.

Mişcările pasive-sunt întotdeauna precedate de căldură şi masaj. Amplitudi-nea mişcărilor

active creşte progresiv în timpul unei şedinţe atingând maximul posibil, moment când practic se
transformă în întinderii. Se mobilizează separat fiecare articulaţie, se începe cu cele distale, şi
apoi se trece treptat spre cele proximale. Mobilizările se fac în toate planurile de mobilitate ale
unei articulaţi.
Prizele asistentului vor fi făcute în aşa fel încât să mobilizeze numai o articulaţie. Niciodată nu
se va trece pe o articulaţie prin intermediul altei articulaţi interpuse.

Mobilizările pasivo-active-fac trecerea spre mobilizările active şi sunt indicate în 2 cazuri

principale:
 Când forţa musculară este încă prea slabă pentru a asigura întreaga amplitudine a mişcări.
 Când mişcarea activă singură nu se face pe direcţiile de mobilizare fiziologice sau dorite.

Mobilizările active-reprezintă incontestabil baza recuperării mâinii post-traumatice.

Modalităţile tehnice de realizare ale lor sunt variate (în apă, pe uscat, cu şi fără ajutorul
diverselor instalaţii), dar cele mai folosite sunt exerciţii libere, exerciţii cu încărcare de greutăţi şi
contracţii izometrice deoarece mâna are o multitudine de mişcări simple şi asociate. Sedinţele
vor fi scurte dar repetate de mai multe ori în timpul unei zile.

Mişcarea pasivă şi pasiv-activă solicită sistemul osteoarticular şi muscular, influenţându-le

mecanic şi stimulându-le funcţional, intreţinându-le calitativ.
De asemenea, activează circulaţia, deci şi nutriţia. Dar cele mai importante efecte ale acestor
mişcări sunt acelea de bătătorire a căilor nervoase, care ţin „trează” scoarţa cerebrală pentru
conducerea şi coordonarea tuturor acţiunilor corpului.

 GIMNASTICA MEDICALĂ

Gimnastica medicală este una dintre formele de aplicare ale kinetoterapiei şi constă din
exerciţii, procedee şi metode speciale organizate şi puse în slujba prevenirii şi corectării
deficitelor fizice, organice sau psihice.
Exerciţiul fizic este mijlocul de bază al gimnasticii terapeutice, aceasta constituindu-se, ca
urmare a experienţei practice şi teoretice acumulate, în diferite procedee care se aplică identic în
toate cazurile analoage.
 Efecte morfogenetice şi morfoplastice- mişcarea determină o bună irigaţie sancvină şi nutritivă
a oaselor solicitate în efort, acestea dzvoltându-se normal.
În cazul articulaţiilor determină şi întreţine forma, condiţionează întinderea suprafeţei
articulare, grosimea cartilajului articular, lungimea şi rezistenţa ligamentelor, a capsulei
articulare în funcţie de tensiunea exercitată la nivelul acestora.
Pentru recuperarea mainii se fac urmatoarele exercitii:
1. Cu palma sprijinită de masă şi cu degetele închise se face extensia activă a fiecărui deget.
2. Acelaşi exerciţiu cu ajutorul celeilalte mâini se face pe rând extensia degetelor.
3. Cu antebraţul sprijinit pe masă se execută flexia cu o apăsare pe a treia falangă.
4. Cu coatele sprijinite pe masă, palmele faţă-n faţă şi apropiate se execută cu contra rezistenţă
flexia şi extensia degetelor din articulaţiile metacarpiene.
5. Din aceeaşi poziţie se execută mişcarea de lateralitate stângă şi dreaptă din articulaţiia mâinii.
6. Cu coatele sprijinite pe masă, degetele încordate şi uşor flectate se execută rotaţii din articulaţia
mâinii.
7. Cu coatele sprijinite pe masă în supinaţie mâna închisă, se execută flexii şi extensii din
articulaţia mâinii.
8. Cu coatele sprijinite pe masă palmele închise în continuarea antebraţului se execută strângerea
în pumn falangă după falangă.
9. Cu palmele sprijinite pe câte un burete de baie, antebraţul sprijinit pe masă, se execută apucarea
strânsă a buretelui cu toate degetele odată cu extensia din articulaţia mâinii.
10. Cu palma fixată pe un suport special amenajat, alcătuit din cinci benzi de elastic se execută
flexia si extensia.