Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea din București

Facultatea de Teologie Ortodoxă


“Justinian Patriarhul”
Specializarea: Teologie Pastorală

Lucrare de seminar la disciplina „ Elemente speciale de


prezentare și redactare a predicii”

Student:
Badea Ștefan-Ioan
Anul II
Master Pastorație și Viață Liturgică

București
2019
Omilii la Psalmi – I (analiză omiletică: 1-7)

Importanța Psalmilor în viziunea Sfântului Vasile cel Mare.

Potrivit Sântului Vasile cel Mare, Cartea Psalmilor încapsulează toate cele ce sunt de
folos sufletului prin faptul că amintește de faptele trecutului, anunță cele ce o sa fie și oferă
omului legi ce trebuie urmate în viață. În același timp, Psalmii vindecă rănile sufletului, îl
întăresc pe cel cu suflet curat și îl însănătoșesc pe cel bolnav. Mai mult, Sfântul Vasile afirmă că,
folosindu-se de o dulceață aparte și de o seducție măsurată, psalmii, vindecă patimile ce si-au
gasit casă în sufletul omului1.

Sântul Vasile este de părere că Duhul Sfânt a îmbinat placerea cântatului cu dogmele cele
sfinte pentru ca oamenii să deprindă pe nesimțite înțelepciunea venită din psalmi pentru a putea
fi îndrumați spre virtute și spre viețuirea cea dreaptă 2. Astfel, Duhul Sfânt se aseamănă unui
doctor ce unge marginile unui pahar ce conține un medicament amar pentru ca bolnavul să îl
consume mai cu plăcere3. De asemenea, Sf. Vasile, cu bună dreptate, susține că învățătura dată
cu sila nu rămâne și că, pentru a prinde rădăcini adânci în suflet, are nevoie să fie însoțită de
plăcere și bucurie4.

Psalmul I

Sfântul Vasile consideră primul vers al psalmilor, Fericit bărbatul care n-a umblat în
sfatul necredincioșilor, ca fiind temelia întregii cărți a psalmilor. Conform teologului
capadocian, pentru ca cei ce doresc să urmeze grelele sfaturi regăsite în psalmi, să poată răzbi cu
ușurință, psalmistul David a pus încă de la început acest vers pentru a arăta din timp rasplata ce
le este promisă, adică fericirea5.

1
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000, p. 7
2
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 7
3
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 8
4
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 9
5
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 10
Analizând în continuare acest vers, Sfantul Vasile abordează o temă destul de stranie
pentru vremea sa: egalitatea dintre bărbat și femeie. În opinia marelui arhiereu, femeia nu este
exclusă de la fericire prin sintagma fericit bărbatul deoarece virtutea este aceeași pentru
amândoi. Plata este aceeași pentru amândoi întrucât amândoi au aceeași fire, firea omenească, și
depun același efort în dobândirea virtuții6.

Mai departe, Sfantul Vasile explică ce înseamnă a umbla în sfatul necredincioșilor.


Conform Sfantului Vasile, în sfatul necredincioșilor umblă cel ce pune la îndoială în inima sa fie
că Dumnezeu este cel care le conduce pe toate din această lume, fie că Dumnezeu este în cer și
poartă de grijă tuturor, fie că există o judecată divină. Din aceeași categorie fac parte și cei care
se tot întreabă de ce păcătoșii sunt bogați și plini de slavă, iar drepții săraci și lipsiți de slavă7.

Psalmul VII

În cadrul acestei omilii, Sfantul Vasile începe prin a comenta titlul psalmului și de a
aduce lamuriri, din perspectiva istoriei biblice, referitoare la originea lui Hușai. În continuare,
referindu-se la la versul Doamne, Dumnezeul meu, întru tine am nădăjduit, mântuiește-mă,
Sfântul Vasile afirmă că această cerere nu este una simplă, așa cum pare la prima vedere, întrucât
doar cei care nu umblă după putere, bani și alte plăceri din această viață sunt îndreptățiți să o
rostească8. Mai mult, Sfântul Vasile, legându-se de a doua parte a primului vers, adică
Mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte, evidențiază diferența dintre a mântui
și a izbăvi. În acest sens, aflăm că de mântuire au nevoie cei slabi, pe când doar cei ținuți în robie
au nevoie de izbăvire. Astfel, cel ce are slăbiciunea în el însuși este condus spre mântuire de
credința pe care o primește în el, în timp ce cel robit are nevoie de un ajutor extern pentru a fi
izbăvit9.

În versul scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit Sfântul


Vasile identifică două sensuri. În primul rând ar fi vorba de cuvinte profetice ce ar face referire la
învierea Domnului. În al doilea rând, Sfântul Vasile recunoaște că aceste cuvinte se pot referi la
starea de atunci a profetului care îl roagă pe Dumnezeu să se scoale spre răzbunare.

6
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 12
7
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 15
8
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 24
9
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 25
Următoarea temă abordată de Sfântul Vasile este cea referitoare la conceptul de judecată
la modul general și judecata popoarelor. Astfel, pune în evidență condițiile care stau la baza
acestei judecăți10.

Plecând de la versul judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea,
marele ierarh capadocian abordează conceptul de dreptate biblică, precum și condițiile prin care
David poate să fie judecat după dreptatea sa11.

În cadrul aceluiași psalm, Sfântul Vasile pune în discuție conceptul de cercetare, schițând astfel
diferența dintre cercetarea inimii, adică partea duhovnicească, și cercetarea rarunchilor, partea pasională 12.
De asemenea, definește sintagma drept la inimă, punând în evidență importanța păstrări unei căi de mijloc
fără alunecări în exces sau în lipsă13.

Spre final, Sfântul Vasile, plecând de la versul De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci,
arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit, vorbește despre amenințarea divină ca unealtă de necesară
pentru îndemnarea păcătoșilor la pocăință14.Omilia se încheie cu o scurtă incursiune în istoria
biblică a conceptului de groapă15.

Psalmul XIV

Psalmul al XIV-lea este analizat și comentat în cadrul a doua omilii. Prima omilie
debutează cu asocierea dintre locașul lui Dumnezeu, idee ce își are originea în versul Doamne,
cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău?, și trupul omenesc,
trup ce trebuie lucrat și îngrijit16.

Plecând de la același vers, teologul capadocian pune în contrast înțelesul iudaic și cel
creștin al sintagmei muntele cel sfânt, astfel, aflăm că dacă iudeul la auzul acestei sintagme
merge cu gândul la Muntele Sion, creștinul trebuie să se gândească la sfințenia venită din
mortificarea trupului17.

În continuare, Sfantul Vasile, având în vedere versul Cel ce umblă fără prihană şi face
dreptate, cel ce are adevărul în inima sa, evidențiază necesitatea unei vieți neprihănite care să

10
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 31
11
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, pp. 33-34
12
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 35
13
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, pp. 36-37
14
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 38
15
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 40
16
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 44
17
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 45
premeargă faptelor bune. De asemenea, marele arhiereu aduce și o precizare asupra sintagmei
umblă fără prihană, argumentând faptul că omul trebuie să fie în permanență angajat în
săvârșirea faptelor virtuții pentru a fi considerat fără prihană18.

În continuare, Sfântul Vasile clarifică conceptul de aproape al nostru19, și explică de ce


Scriptura acceptă uneori jurământul și alte ori îl condamnă, explicând că un jurământ care poate
fi ținut nu este ceva rău în sine, dar, în același timp, Domnul nostru Iisus Hristos nu îl
încurajează din dorința de a nu da prilej de păcat prin călcarea cuvântului20.

În final, este abordată tema dărniciei și acțiunilor cu caracter social de care suntem cu
toții datori21.

Sfântul Vasile dedică în întregime cea de-a doua omilie de la Psalmul XIV condamnării
cămătăriei și prezentării beneficiilor ce decurg din a nu te împrumuta de le cămătari.

Psalmul XXVIII

Sfantul Vasile își începe comentariul la Psalmul XXVIII prin explicarea titlului. De
asemenea, aduce câteva lămuriri explicative asupra termenilor ieșire și cort22. În cadrul acestei
omilii, Sfantul Vasile va pune în discuție o serie de teme de o impotanță majoră în viața unui
creștin. Astfel, marele arhiereu capadocian vorbește despre ce înseamnă să fii fiul lui Dumnezeu
și despre importanța aducerii darului la templu din această postura de fiu 23. O altă temă abordată
este despre ce înseamnă să aducem slavă lui Dumnezeu, dar și despre ce înseamnă curtea
Domnului, pe care o interpretează ca fiind viața cerească, și ce semnifică închinarea din afara
cuții24. Tot în cadrul acestei omilii aflăm de la marele teolog capadocian ce semnifică glasul
Domnului25, precum și despre înțelesurile teologice ale fenomenelor meteorologice 26. Tot din
această omilie aflăm ce semnifică cedrii libanului27 dar și care cum poate fi văzut puiul de
rinocer ca o prefigurare a Fiului lui Dumnezeu 28. În final, Sfantul Vasile abordează și
18
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 47
19
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 48-49
20
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 51
21
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 53
22
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 67
23
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, pp. 68-69
24
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, pp. 72-73
25
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 73
26
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 75
27
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 78
28
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, pp. 79-80
problematica focului, cu cele doua puteri ale lui 29, precum și problematica potopului văzut ca apă
a botezului30.

Psalmul XXIX

Această omilie debutează în aceeași manieră ca cea precedentă, adică printr-un scurt
comentariu asupra titlului. În aceast comentariu, Sfantul Vasile evidențiază faptul că trupul
omenesc reprezintă în mod figurat o psaltire și instrument muzical ce are ca scop înălțarea de
imne catre Dumnezeu, iar astfel, faptele trupului reprezintă psalmi31.

În continuare, Sfântul Vasile, plecând de la sintagma utilizată de David Doamne,


Dumnezeul meu, sublinează faptul că Dumnezeu nu este al tuturor ci al celor care prin dragoste si
l-au apropiat32. De asemenea, teologul capadocian vorbește și despre însemnătatea conceptului
scripturistic de a fi mântuit din groapă, amintind astfel de diverse personalități biblice ce au
trecut prin proba gropii33.

Tot în cadrul aceleași omilii, Sfantul Vasile amintește că nu toți cei ce cântă psalmi cântă
Domnului, ci numai cei care cântă cu inimă curată. Cu această ocazie îi mustră pe cei ce vin la
biserică după ce au săvârșit diverse păcate precum desfrânarea sau hoția și astfel îi îndeamnă să
își curătească inimile înainte de a aduce cântare Dumnezelui cerului34.

În continuare, marele arhiereu capadocian creionează diferența dintre urgie și mânie ce


pentru unii ar parea inexistentă. Astfel, aflăm că mânia este un proces de gândire prin care
omului îi răsar în minte lucrurile triste legate de faptele sale trecute, pe când urgia este chiar
pedeapsa adusă de Dumnezeu omului pe măsura nedreptății sale. În acest sens, Sfântul Vasile dă
drept exemplu un doctor care hotărăște ca un anume pacient are nevoie de operație. Această
hotărâre reprezintă acea mânie de care vorbește scriptura, în timp ce operația în sine reprezintă
urgia scripturistică35.

29
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 81
30
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, pp. 86-87
31
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 89
32
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 92
33
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, pp. 93-94
34
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 94
35
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 95
Spre final, plecând de la versetul Seara se va sălășlui plângere, iar dimineața, bucurie, Sfântul
Vasile face o analogie cu învierea Domnului, amintind cum seara ucenicii au fost cuprinși de
plânsul izvorât din suferințele Domnului, iar dimineața au fost cuprinși de bucuria învierii36.

Psalmul XXXII

Această omilie, plecând de la versetul introductiv, debutează cu un sfat adresat


creștinilor. Acești nu trebuie să se bucure pentru faptul ca trupul le este sănătos sau pentru că
merg bine treburile gospodăriei, ci trebuie să se bucure pentru că îl au pe Domnul alături de ei37.

Având ca punct de pornire versetul Celor drepți li se cuvine laudă, Sfântul Vasile afirmă
că după cum unui picior strâmb nu i se potrivește o încălțăminte dreaptă, tot așa nici lauda lui
Dumnezeu nu se potrivește unei inimi stricate. În acest sens, creștinul este îndemnat să fugă de
orice lucru strâmb și de viața sucită, viață ce se aseamănă cu mersul unui șarpe38.

Comentând versetul Lăudați pe Domnul în chiatră; în psaltire cu zece strune cântați-I


Lui, Sfântul Vasile asociază chitara cu armonia lucrărilor săvârșite de trupul nostru, în timp ce în
psaltire cu zece strune cântă cel care are ochii ațintiți spre porunci și face din lucrarea lor concert
și simfonie39.

În continuare, marele teolog capadocian clarifică conceptul biblic de cântare nouă


scoțând în evidență necesitatea spiritualizării Legii, amintind totodată faptul că noutatea pe care
suntem chemați să o cântăm este întruparea Domnului40.

Un alt element important al acestei omilii este apologia facută de Sfântul Vasile cu scopul
demonstrării divinității Duhului Sfânt. În această apologie îi mustră pe cei care vad Duhul doar
ca o suflare de viață, amintind că îngerii, ce au fost creați de Cuvânt, îi iau sfințenia din Duhul
Sfânt41.

36
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p.96
37
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 105
38
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, pp. 106-107
39
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, pp. 107-108
40
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, pp. 108-109
41
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 113
Spre final, Sfântul Vasile cel Mare identifică poporul binecuvântat de Dumnezeu,
precizând astfel faptul că iudeii au pierdut această calitate odată cu uciderea lui Hristos42.

Bibliografie

42
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Tîlcuire duhovnicească la psalmi, p. 120
Sfântul Vasile cel Mare. Tîlcuire duhovnicească la psalmi. Trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000.