Balul pomilor

de Dimitrie Anghel

Argumentare la specia literară a pastelului

Pastelul este specia literară a genului liric în care se descrie, într-un tablou expresiv,
cu mare putere de sugestie, prin imagini artistice, un aspect din natură care generează o
emoție artistică.

În primul rând, modul principal de expunere este descrierea. Chiar titlul asociază
două substantive în contextul unei personificări. Imaginea grădinii înflorite în culori pastelate
accentuează caracterul feeric al descrierii, așa încât acesta prefigurează specia poeziei, si anume,
un pastel închinat primăverii. Primul substantiv, balul, induce ideea trăirii bucuriei de o clipă, în
timp ce discursul poetic sugerează ideea eternei ciclități a anotimpurilor. Semnificația titlului
induce concomitent și sentimente poetice cum sunt: bucuria de a trăi, extazul în fața frumuseții
inedite a naturii, efemerul clipei etc.

Caracterul descriptiv al textului ete dat de prezentarea, prin imagini vizuale, a unui
cadru idilic de natură: grădina, într-o zi luminoasă de primăvară. Atât detaliile, cât și imaginea
de ansamblu surprind exuberanța unei naturi personificate aflate în zorii nașterii sale. Ca în
orice descriere, identificăm grupuri nominale alcătuite din substantive care identifică detalii
ale cadrului și adjective, folosite deseori cu valoare de epitet, care au rolul de a spori
expresivitatea. Cromatica evidenţiază atmosfera de bucurie, de sărbătoare aşteptată cu nerăbdare,
perspectiva optimistă fiind subliniată prin roz, iar puritatea prin alb. Muzicalitatea e surprinsă
atât prin imaginile auditive, cât şi prin prezenţa orchestrei sau a ritmului. Epitetul multiplu
danțul acesta ritmic de fantome sugerează o imagine feerică, a unui dans ireal. Imaginile vizuale
și de mișcare transfigureaza realitatea, transformând-o într-un tablou fantastic invadat de
prezența năucitoare a petalelor de flori. Ritmicitatea sincronică a dansului de fantome imprimă
tabloului dinamism.

În al doilea rând, o semnificație deosebită o are ultima strofă. Este construită pe baza
antitezei dintre frumusețea inedită a prezentului stăpânit de magia unei clipe de sărbătoare,
datorată spectacolului universal unic al pomilor în floare, în opoziție cu banalitatea unui virtual
mâine, care va reînscrie grădina din fața casei în firescul devenirii sale ciclice. Succesiunea
anotimpurilor este asimilată de eul liric aflat în ipostaza contemplativului. Eul liric contemplă
eterna conformare a naturii într-o banală schemă care marchează devenirea universală infinit
repetabilă. După ce se încheie miracolul transfigurării cromatice a pomilor pe care o provoacă
venirea primăverii și imaginea feeriei universale se diluează treptat, pomii redevin aceiași arbori
obișnuiți, care așteaptă cu nostalgie repetarea la nesfîrșit a scenariului cosmic univeral.

Prin urmare, Balul pomilor, de Dimitrie Anghel este un pastel deoarece prezintă într-
un tablou expresiv minunata transformare cromatică a pomilor, chiar dacă efemeră, care
generează o emoție artistică.