Sunteți pe pagina 1din 13

Sindromul de compresiune de maxilar

Etichete: Anul 6, Ortodontie

Este o anomalie de clasa a II-a Angle.

Se numește și endognație.
Se descriu 2 forme:
- sindromul de compresiune cu protruzie și spațiere dentară
- sindromul de compresiune cu înghesuire

Sindromul de compresiune maxilară cu protruzie și spațiere dentară


Este o malocluzie de clasa a II1-a.
Este un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, alveolelor
și dinților față de planul medio-sagital.
Compensator apare protruzia procesului dento-alveolar.
Etiopatogenie:
- ereditatea
- factorul constituțional – tipul constituțional nordic (danezii)
- rahitismul
- factori locali de dezvoltare
- factori patologici locali
- obiceiuri vicioase

Factori locali de dezvoltare


Încă din viața intrauterină o serie de compresiuni exercitate de către pozițiile
membrelor fătului asupra masivului facial pot produce compresiuni de
maxilar.
Dr. Geormăneanu citează asimetriile feței nou-născutului determinate de
fibroame uterine.
Postnatal: cicatrici chirurgicale pe bolta palatină, după intervenții în
anomaliile congenitale și absența suturii de creștere a maxilarului.

Factorii patologici locali:


- caria dentară
- complicațiile cariei dentare

Obiceiurile vicioase:
- respirația orală
- deglutiție atipică
- sugerea degetului
- sugerea limbii – obicei vicios rar
Acționează ca factori determinanți prin dezechilibrarea forțelor intra- și
extraorale.

Manifestări clinice
Semne faciale:
- facies adenoidian
- fața este îngustă și prelungă, cu aripile nasului aplatizate și hipotone
- profil convex
- tegumente palide
- pomeți șterși
- fanta labială întredeschisă prin care se văd incisivii superiori
- în vorbire și în actul râsului se expune mucoasa gingivală
- incisivii superiori au smalțul uscat, sunt proeminenți, spațiați,
sprijinindu-se pe buza inferioară
- buza superioară este subțire, palidă, tracționată la comisuri
- buza inferioară este groasă, fisurată, răsfrântă în șanțul labio-mentonier
- etajul inferior al feței este micșorat
Semne orale:
- arcada dento-alveolară are diferite forme: - omega (compresiune la nivelul
PM)
- V (compresiune la nivel I-C)
- U (compresiune la nivel molar)
- de trapez la nivelul arcadei
inferioare
- M, W
- bolta palatină este adâncă până la foarte adâncă
torus palatin proeminent
- diferite grade de distalizare mandibulară
- inocluzie sagitală
- ocluzie adâncă
- ocluzie deschisă = uneori
- afectări ale parodonțiului
Tulburări funcționale:
- dificultăți mari în masticație
- limitarea efectuării actului de incizie a alimentelor
- hipotonie uni sau bilaterală a mușchilor narinari
- hipotonia mușchiului orbicular al buzei superioare
- hipertonia buzei inferioare
- perturbarea respirației nazale este caracteristică
- tonusul narinar scăzut, fanta labială deschisă, buzele uscate și crăpate
și o afectare carioasă precoce a dinților frontali sunt modificări ce se corelează
cu respirația orală
- în primul timp al deglutiției limba exercită o presiune accentuată
asupra fețelor palatinale ale incisivilor superiori
- modificări fonatorii:
- vorbire peltică datorită îngustării bolții palatine
- sigmatism = modificărilor de contur și continuitate a
arcadelor dentare
- rinolalii= îngustării sau obstruării pasajului nazal și a unor
deficiențe la închiderea ”diafragmei lingvo-velare”

Diagnosticul diferențial se face cu:


ocluzia distală genuină de natură ereditară: mandibula insuficient dezvoltată,
lipsește îngustarea arcadelor și ocluzia adâncă în acoperiș, unghiul
mandibulei este deschis, ramura orizontală este micșorată
constricțiile/anchilozele A.T.M.: mișcările în A.T.M. sunt limitate sau absente
prodenția cu diastemă cauzată de macroglosie: prodenție bimaxilară, arcade
largi, limba mare, păstrează amprentele dentare pe margine, în deglutiție
limba se proiectează prin spațiile interdentare
biprodenția lui Case – nu este o anomalie, ci o particularitate de dezvoltare a
A.D.M.: prodenție bimaxilară, arcade normale, ocluzie normală, nu există
tulburări funcționale

Tratament
Scopul tratamentului este de a modera creșterea etajului mijlociu al feței și
de a stimula dezvoltarea mandibulei, în vederea obținerii unor relații
echilibrate intermaxilare ale acestora cu părțile moi.
Tratamentul profilactic constă în:
- supravegherea femeii gravide
- alimentație naturală a copilului în primele 6 luni
- supravegherea creșterii
- combaterea obiceiurilor vicioase
- prevenirea cariei dentare și a complicațiilor ei
Îndepărtarea obiceiurilor vicioase
Până la vârsta de 2-3 ani sugerea degetului nu ar fi dăunătoare pentru
dezvoltarea A.D.M.
După vârsta de 3 ani acțiunea obiceiurilor vicioase este considerată
dăunătoare.
Decondiționarea este obligatorie și se realizează cu procedee diferite, în
funcție de vârstă, psihicul copilului, anturaj.
Decondiționarea se poate face cu:
- manșoane de carton fixate în jurul brațului și antebrațului
- legarea manșetelor de la pijama la pantaloni cu ajutorul unor
șireturi cusute în poziții adecvate
- metode educative de masă și o supraveghere atentă din partea
personalului
Eliberarea pasajului aerian nazofaringian și reeducarea respirației
După îndepărtarea obstacolelor tratamentul de reeducare a respirației se
realizează fie numai prin exerciții, fie și prin asocierea unor aparate care să-l
oblige pe copil să respire pe nas (scutul labial).

Tratamentul curativ:
- tratament ortodontic cu aparate funcționale (aparate Frankel tip I și II,
bionator Balters tip I și II sau cu activatoare)
- în cazurile cu dezechilibre scheletale mai mari se practică mioterapia și
mecanoterapia

Sindromul de compresiune maxilară cu înghesuire dentară


Se caracterizează prin reducerea diametrelor premolare și molare, prin
retrodenție cu supraacoperirea grupului incisiv, acompaniate de diferite
grade de înghesuire dentară.
Se numește și malocluzie de clasa a II2-a.
Etiopatogenie
Determinismul anomaliei este genetic, marcat printr-o rată de creștere mai
mare a suturii incisive.

Forme clinice:
- forma ușoară, cu tulburări morfo-funcționale și estetice în limitele
tolerabilității
- forma gravă, în care dezechilibrele ocluzale produc tulburări parodontale

Manifestări clinice
Semne faciale:
- etajul inferior este normal sau mai mic
- șanțul labio-mentonier accentuat
- mentonul proeminent
- buzele subțiri
- ocluzia labială este fermă
- nasul este proeminent

Semne orale:
- arcada poate avea formă de trapez, atât superior cât și inferior
- înghesuirea dentară poate varia de la forme ușoare la grave
- I.C. superiori pot fi verticali, într-o palatopoziție
- I.L. sunt în vestibuloversie cu rotație mezială peste coroana I.C.
- caninii sunt în vestibulopoziție
- incisivii inferiori pot fi în retro sau proînclinare
- diferite grade de abraziune pe fața palatinală a I. superiori și pe cea
vestibulară a I. inferiori
- leziuni parodontale
- diferite grade de supraacoperire a grupului incisiv
- angrenaje inverse premolare uni sau bilaterale
- distalizări în zona laterală

Tratament
Fiind de natură genetică răspunde greu la tratament sau deloc.
Prezintă risc mare de recidivă.
În dentiția temporară nu se tratează.
Timpul de elecție pentru tratament are în vedere prima etapă a dentiției
mixte.
Obiectivele tratamentului:
- obținerea de spațiu
- evitarea pericolului de traumă parodontală
- corectarea relațiilor în zona laterală
- obținerea relațiilor echilibrate și stabile între părțile moi și echilibrarea
unităților schelet – mușchi
Tratamentul constă în:
- terapie funcțională pură sau în asociere cu aparate extraorale
- terapie mecanică activă
- terapie mixtă, chirurgical-ortodontică în asociere cu terapie fixă

În compresiunea de maxilar trebuie utilizată o gamă de aparate în funcție de


momentul terapeutic și reactivitatea individuală.
În dentiția temporară se obțin rezultate bune și cu aparate funcționale.
În dentiția mixtă tratamentul îl începem cu plăci active la arcada superioară,
iar la arcada inferioară cu arcuri linguale.
După tratamentul activ cu aparate fixe, contenția se face pentru câteva luni cu
o placă, iar tratamentul se încheie cu un activator.
Succesiunea etapelor: tratament activ, contenție, echilibrare finală.
Disarmonia dento-alveolara
Etichete: Anul 6, Ortodontie

Se numește și înghesuire dentară sau incronguență dento-alveolară.

Este de 3 feluri:
- adevărată
- secundară
- combinată
Incongruența dento-alveolară adevărată se datorează dezacordului între
mărimea maxilarelor și mărimea dinților (macrodonție).
Incongruența dento-alveolară secundară este consecința unor tulburări de
creștere la nivelul procesului alveolar sau maxilar.
Se datorează pierderii timpurii a dinților temporari de pe arcadă, prin carie și
complicațiile sale.

Forma combinată este determinată de interacțiunea factorilor etiologici ai


celor două forme, adevărată și secundară.

Disarmonia dento-alveolară ușoară


Se caracterizează prin:
prezența unui grad de înghesuire la etapa de erupție a grupului incisivo-molar
(6-7 ani)
I.C. inferiori sunt în linguo-poziție, cu o ușoară reducere a spațiului
molarii 1 permanenți, sunt bine aliniați sau în curs de erupție cu suficient
spațiu pe arcadă
între 6-7 ani I.C. superiori erup într-o poziție labială cu discretă lipsă de spațiu
zona de sprijin este sănătoasă
imaginea radiologică relevă relații dimensionale bune între dinții temporari și
cei permanenți

Disarmonia dento-alveolară moderată


La aceeași vârstă (6-7 ani) se constată:
erupția I.C. inferiori cu grad de incongruență mai mare
I.L. temporari pot să prezinte un grad mărit și timpuriu de mobilitate
prezintă aceeași amploare și la erupția I.C. superiori
zonele laterale sunt integre și favorabile ca relație dinte temporar-dinte
permanent

Disarmonia dento-alveolară severă


Incisivii superiori și inferiori pot prezenta grade mari de înghesuire.
I.L. pot fi expulzați de pe arcadă, I.C. ocupând mult din spațiul acestora, dar
rămân și mici treme.
M1 permanent poate să impacteze cu M2 decidual.
În zona de sprijin se remarcă relații dimensionale nefavorabile între dinții de
lapte și cei permanenți.

La vârsta erupției I.L. sunt semnalate următoarele caracteristici:


incongruențe ușoare
I.L. în erupție, cu o reducere mică a spațiului necesar pentru alinierea pe
arcadă
în formele moderate există spațiu, dar acesta este insuficient față de mărimea
lateralului
În formele severe I.L. pot să nu fie erupți, spațiul existent este mult mai mic
decât dimensiunea lateralului sau este absent.
Imaginea radiologică dezvăluie I.L. impactat între I.C. și C. decidual.
În unele cazuri se poate constata o mobilitate mare a C. decidual cu resorbția
radiculară mare produsă de I.L. în erupție.
În alte situații se constată absența C. decidual de pe arcadă, cu I.L. aliniat în
locul C. Uneori se conservă o mică tremă, alteori un contact între I.L.
permanent și M1 decidual.
În etapele mai târzii se constată:
în forma ușoară, discretă:
- incongruență a grupului frontal inferior și superior
- existența spațiului pentru canini
- o bună relație dimensională la nivelul MIMII/PM1PM2
cu spațiu adecvat pentru M2
în forma moderată:
- înghesuire ușoară a grupului incisiv
- reducerea spațiului pentru canini care întârzie în erupție sau prezintă
ușoare malpoziții
- ușoară criză de spațiu la nivelul M2
în formele severe:
- reducerea marcată a spațiului pentru erupția caninului
- M2 este în permanentă criză de spațiu cu erupție malpoziționată
- absența caninului de pe arcadă este însoțită de o mică tremă între I.L. și
PM1 sau în formele grave, de un contact între cei doi dinți
- imaginea Rx evidențiază C. impactat între rădăcina I.L. și PM1
- alteori imaginea Rx evidențiază tendința de deplasare a C. spre oral sau
vestibular

În cazurile grave de incongruențe adevărate sau combinate, depistate la


terminarea erupției dentare se remarcă:
- grave înghesuiri marcate prin I.L. rotați, în oropoziție, angrenați invers
- canini în ectopie
- afectarea fizionomiei
- afectarea psihicului pacientului
În toate formele de înghesuire, dar mai ales în cele grave, se constată:
suferințe odonto-parodontale prin:
- abraziuni dentare
- sângerare parodontală
- tartru
- recesiuni parodontale în zonele de incongruență
perturbarea funcției de dinamică mandibulară, cu simptome ale sindromului
algodisfuncțional temporo-mandibular (oboseală, durere musculară, dureri în
A.T.M.)

Tratamentul înghesuirii dentare


În forma ușoară se adoptă atitudinea de expectativă, medicul va
supraveghea creșterea, desfășurarea normală a funcțiilor, autoîngrijirea
stomatologică riguroasă.
Anomalia se autoreglează prin:
- creșterea procesului alveolar odată cu erupția dinților
- înscrierea dinților pe o arcadă cu perimetrul mai mare
- creșterea bazelor osoase
- spațiul oferit la schimbul zonei laterale

Tratamentul înghesuirii dentare moderate


Se face analiza:
- deficitului de spațiu
- stării zonei laterale
- gradului de supraacoperire
- tipului constituțional cranio-facial
- stării igienei orale
- factorilor psiho-sociali
În a doua perioadă a dentiției mixte se verifică secvența și timpul de erupție a
dinților permanenți din zona laterală.
Atitudinea terapeutică variază de la caz la caz.
În general se așteaptă erupția completă a incisivilor, moment ce permite
evaluarea foarte corectă a cazului.
Se apelează la expansiunea de maxilar, utilizând aparate mobile activ-
mecanice, funcționale sau aparate fixe.
Expansiunea este condiționată de existența unei supraocluzii, a unei îngustări
alveolare de 5mm.
Se poate asocia extracția dirijată sau mici măsuri ortodontice (șlefuirea
dinților deciduali).
Disjuncția maxilară este indicată în cazurile în care îngustarea are loc la
nivelul bazelor osoase și a planșeului nazal, dar și în cazul înghesuirilor
adevărate.
Se completează obligatoriu cu tratament ortodontic de reechilibrare
ocluzală.

Tratamentul înghesuirii dentare severe


În aceste cazuri se recurge la metode ortodontice și chirurgicale.
Metodele ortodontice sunt:
- expansiune
- distalizarea zonei laterale
- mici măsuri ortodontice de dirijare, șlefuire
Metodele chirurgicale: extracție.
Se practică terapia de dirijare a erupției dinților permanenți prin extracția
dinților deciduali.
Este necesar ca procedeul acesta de tratament să fie planificat cu cel puțin 3
ani înainte.
Terapia de ghidare a erupției dentare prin extracție solicită supravegherea
cazului până la terminarea creșterii.
Reevaluarea trebuie făcută pe parcursul creșterii, pentru că o extracție
prevăzută inițial poate să nu mai fie necesară (extracția PM1).
Micile măsuri ortodontice pot să ofere avantaje foarte mari în asociere cu o
extracție planificată.
Astfel, șlefuirea distală a MII transformă o relație cuspid-cuspid cu tendință de
evoluție spre clasa a II-a într-o relație normală clasa I, în timp ce o șlefuire
mezială a aceluiași dinte ajută la alinierea C. și PM1.

Tratamentul înghesuirii simptomatice


Este dependent de vârsta la care se descoperă anomalia și de gravitatea pe care
o prezintă.
Se poate practica:
- distalizarea zonei laterale
- expansiune
- extracție dentară
Orice tratament extracțional trebuie completat cu terapia prin aparate
ortodontice, pentru reechilibrarea ocluzo-articulare.