AXENTE (BĂDIN) MIHAELA

TEMĂ SEMINAR 02.03.2020

TEMA 1: Sintetizați concepte, noțiuni și practici valabile pentru învățământul
preșcolar, din DOCUMENTUL DE POLITICI EDUCAȚIONALE – REPERE
PENTRU PROIECTAREA, ACTUALIZAREA ȘI EVALUAREA
CURRICULUMULUI NAȚIONAL:
În Argumentul documentului Repere pentru proiectarea și actualizarea Curriculumului
național, este precizat că acesta ”definește cadrul de construcție și de restructurare a
curriculumului național, împreună cu contextul său de implementare. Acest document de
politici este în acord cu strategiile naționale de referință pentru dezvoltarea educației și
asigură un cadru conceptual și procedural care face ca schimbările curriculare să fie
întemeiate, relevante și cu valoare constructivă. Abordarea propusă este una sistemică, în care
componenta curriculum interacționează și evoluează concomitent cu alte componente ale
sistemului de educație, precum formarea cadrelor didactice, evaluarea rezultatelor elevilor,
managementul școlar, finanțarea, elaborarea manualelor școlare și a altor resurse de învățare
etc. În acest sens, documentul este unul cu valoare reglatoare pentru toate componentele
sistemului educațional preșcolar, primar, gimzazial și liceal din România.”
În Partea I, în titlul Schimbarea curriculară în contextul contemporan: ” În contrast cu
ceea ce caracteriza educația cu numai o generație în urmă, sistemele de educație
contemporane se află sub o presiune din ce în ce mai mare venită din partea așa-numitelor
„provocări globale”

Tendințe în politicile educaționale:

Schimbările societății moderne(globalizarea și creșterea interdependențelor în lumea
contemporană, avansul tehnologiei, digitalizarea, dezvoltarea durabilă și protejarea mediului,
provocările demografice, diversitatea) au antrenat și noi modalități de raportare la natura și
scopurile educației. Școala trebuie să își pregătească elevii pentru toate aceste schimbări tot
mai rapide din economie și societate, pentru utilizarea tehnologiilor.
În acest context, orice schimbare curriculară trebuie să țină seama cel puțin de câteva
dominante ale politicilor educaționale manifestate pe plan internațional:
 Educația pentru toți și pentru fiecare în parte;
 Educația pe tot parcursul vieții;
 Centrarea pe formarea de competențe;
 Abordarea constructivistă a învățării;
 Descentralizarea și flexibilizarea curriculumului
Schimbarea paradigmei curriculare a fost generată de;
- Modificarea metodelor, și introducerii mijloacelor moderne de învățare;
- Modificarea profilului psihologic al copilului preșcolar
Aceste schimbări majore, la care se adaugă și modificările la nivelul managementului
educațional și cele privind finanțarea sistemului, au contribuit la schimbarea întregului sistem
de educație.
Curriculumul educațional ia în considerare toate aceste modificări care influențează, în
mod direct, rezultatele învățării.
Noul curriculum național are drept scop formarea de competențe cheie, necesare unei
educații sustenabile și promovării mediului antreprenorial adecvat societății moderne. Din
punct de vedere al sustenabilității, rolul educației este de a da posibilitate copilului să
dobândească o serie de cunoștințe, atitudini, aptitudini și competențe care să dureze în timp.
Acestuia i se alătură conceptul de educație durabilă , care este unul tridimensional, ce are în
vedere realizarea unui echilibru între dezvoltarea economică, cea a societății și cea a
resurselor naturale.
Această nouă abordare este una holistică. În acest context, conceptele, noțiunile și
practicile valabile pentru învățământul preșcolar, care susțin schimbarea curriculară,
vizează :
- Propunerea de repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național,
care au fost armonizate cu curriculumul la nivel european;
- Propunerea de competențe cheie pentru învățarea pentru tot parcursul vieții-
această direcție a necesitat reconfigurarea parcursurilor și a contextelor de învățare
și favorizarea abordărilor interactive în învățare;
- Activitatea educațională este centrată pe elev și formarea de competențe:
o dezvoltarea unui set de cunoștințe și deprinderi și atitudini care permit
dezvoltarea plenară a personalității fiecăruia și integrarea socială;
o învățământul preșcolar pune bazele competențelor generale ce se vor
forma pe parcursul învățământului primar, gimnazial și liceal;
o abordarea curriculară se realizează în manieră integrată, favorizând
transferul de cunoștințe transdisciplinar, gândirea critică și cunoașterea
transdisciplinară;
o contextele de învățare sunt unele formale, nonformale și informale,
manifestându – se tendința îmbinării acestora în scopul asigurării unui grad
mai ridicat de calitate procesului educațional.
- Abordarea constructivistă a învățării:
o procesul de cunoaștere nu este unul pasiv, ci construit în mod activ de cel
care învață, iar funcția de cunoaștere este adaptivă și servește organizării
unei lumi experiențiale;
o copilul redescoperă legile universului și recompune istoria științei pornind
de la experiența anterioară;
o rolurile profesorului sunt acelea de a motiva copilul să-și construiască
propria cunoaștere și de a construi „conflictele cognitive” care să faciliteze
învățarea;
o în cadrul constructivismului social, contextele sociale ale învățării, cu
deosebire relația profesor-elev, capătă o importanță aparte.
- Descentralizarea și flexibilizarea curriculumului:
o creșterea atribuțiilor locale ale instituțiilor de învățământ preșcolar, a
societății civile și a autorităților locale în decizia asupra unei părți a
curriculumului pentru educația timpurie, dar și a responsabilității acestora
pentru rezultatele educației.
o Descentralizarea și flexibilizarea curriculară se manifestă pe două mari
direcții:
 libertatea de a decide asupra unor discipline la nivelul libertatea de
a decide asupra unor activități ce se pot desfășura cu preșcolarii;
  dreptul de determina procente variate din timpul total de învățare
pentru dezvoltarea competențelor, aptitudinilor și atitudinilor
cuprinse în curriculumul obligatoriu.
TEMA 2
Formulați competențele educației timpurii pentru fiecare activitate principală din
domeniul Științe:
Finalitățile educației timpurii vizează o serie de aspecte care se constituie în premise ale
competențelor-cheie ce urmează a fi formate, dezvoltate și diversificate pe traseul școlarizării
ulterioare:
 descoperirea de către copil a propriei identități, exersarea autonomiei şi
dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
 exersarea abilităților sociale, prin interacțiuni cu alți copii, cu adulții;
 încurajarea curiozității, a atitudinii active şi a explorării mediului
apropiat/familiar, ca bază pentru experiențele autonome de învățare;
 achiziționarea de cunoştințe, capacități şi deprinderi, atitudini necesare la
intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieții.
Competențele specifice pentru domeniul Științe, corespunzătoare acestor finalități, sunt
urmatoarele:
- Corespunzător descoperirii de către copil a propriei identități:
o descoperirea de către copil a identității de gen;
o descoperirea de către copil a identității de familie;
o descoperirea de către copil a identității corporale;
o descoperirea de către copil a identității naționale;
o descoperirea de către copil a propriei ființe prin raportare la mediul
înconjurător
- Corespunzător exersării autonomiei:
o abilitatea de a rezolva singur sarcinile de învățare;
o abilitatea de a se descurca în diferite conjuncturi.
- Corespunzător dezvoltării unei imagini de sine pozitive:
o dezvoltarea creativității;
o dezvoltarea stimei de sine;
o cultivarea încrederii de sine/stimei de sine;
o dezvoltarea capacității de a lua decizii responsabile.
- Corespunzător exersării abilităților sociale:
o capacitatea de a lucra în echipă;
o capacitatea de a se comporta adecvat în diferite contexte sociale.
- Corespunzător încurajării curiozității, a atitudinii active şi a explorării
mediului apropiat:
o stimularea curiozității;
o creșterea interesului pentru explorarea mediului apropiat;
o promovarea atitudinii active pentru protejarea mediului înconjurător;
o dobândirea capacităților exploratorii;
 o stimularea interesului față de descoperirea prin experiment.
- Corespunzător achiziționării de cunoştințe, capacități şi deprinderi, atitudini
necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieții:
o constituirea bazei fundamentale pentru cunoștințele ce urmează să fie
dobândite în învățământul primar;
o dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor necesare pregătirii pentru
intrarea în școală și pentru învățarea pe tot parcursul vieții;
o dobândirea de cunoștințe, atitudini, aptitudini și competențe care să dureze
în timp și care să contribuie la formarea profilului viitorului absolvent.

TEMA 3

Propuneți competențe(finalități) asociate activităților din domeniul Științe din

schița de proiectare pentru o grupă combinată:

1. "Grădinița mea." - Încurajarea curiozității, a atitudinii active şi a explorării mediului

apropiat/familiar, ca bază pentru experiențele autonome de învățare;
2) "Jucăriile din clasa mea." - Încurajarea curiozității, a atitudinii active şi a explorării
mediului apropiat/familiar, ca bază pentru experiențele autonome de învățare;
3) "Acasă, în familie" - Descoperirea de către copil a propriei identități;
4) "Munca în familie" - Descoperirea de către copil a propriei identități;
5) "Roșia”, ”Ardeiul gras”, ”Mărul”, ”Para” - Încurajarea curiozității, a atitudinii
active şi a explorării mediului apropiat/familiar, ca bază pentru experiențele autonome de
învățare;
6) ”Povestea lui Moș Nicolae” - Achiziționarea de cunoştințe, capacități şi deprinderi,
atitudini necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieții;
7) ”Bradul” - Achiziționarea de cunoştințe, capacități şi deprinderi, atitudini necesare la
intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieții;
8) ”Așa e la români” - Achiziționarea de cunoştințe, capacități şi deprinderi, atitudini
necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieții.