Sunteți pe pagina 1din 303

1

---TIPURI DE REACŢII ÎN CHIMIA ORGANICĂ PARTEA ÎNTÂIA


GENERALITĂŢI PRIVIND OBIECTIVUL CURSULUI CAPITOLUL 1 CLASIFICAREA REACŢIILOR
ORGANICE
Moto: Do you ask what the birds say? The sparow, the dove The linnet and thrush
say: I love and I love! I love my Love and my Love loves me! Mary Elizabeth
Coleridge (1861-1907) 1.1. Obiectivele disciplinei Cursul de faţă se adresează unor
studenţi înscrişi la programul de master „Produse Farmaceutice şi Cosmetice” din
cadrul Facultăţii de CHIMIE APLICATĂ ŞI ŞTIINŢA MATERIALELOR, altfel spus, se
adresează unor studenţi care au făcut şi absolvit un Curs de Chimie Organica, de
Mecanisme de Reacţie sau de Produse Farmaceutice. În consecinţă, cursul trebuie
numai să amintească tipurile de reacţii, să le exemplifice şi să le adâncească pe
acele folosite în industria de medicamente şi de cosmetice. Astfel, un prim
obiectiv al acestui curs va fi familiarizarea cu tipurile de reacţii din chimia
organică. 1.2. Clasificarea reacţiilor organice 1.2.1. Componentele unei reacţii
organice Într-o reacţie din chimia organică distingem mai multe componente dintre
care nu toate sunt necesare în toate aplicaţiile cunoscute. Cea mai importantă
componentă care nu poate lipsi dintr-un procedeu aplicat este substratul ( S ),
respectiv compusul organic în a cărei transformare suntem interesaţi. O a doua
componentă importantă este reactantul ( R ); spre deosebire de substrat reactantul
poate lipsi în unele procese ( de exemplu în reacţiile de izomerizare ). O
componentă care nu trebuie să fie neglijată este catalizatorul ( C ), sau mai bine
spus întreg sistemul catalitic format din
2

catalizatorul propriu-zis şi unul sau mai mulţi co-catalizatori. În exemplul unor


reacţii de acelaşi tip ( acelaşi tip de modificare chimică, ducând la produşi
înrudiţi structural etc.) catalizatorul poate lipsi, procesul având loc şi în
absenţa sa. Altfel spus, catalizatorul activează reactantul R sau substratul S,
reacţia putând decurge mult mai repede şi în condiţii mult mai blânde în prezenţa
sa. Ca şi substratul şi reactantul, catalizatorul este implicat direct în procesul
chimic care are loc. Dintre componentele care pot lipsi sau pot fi înlocuite cu
alte componente trebuie menţionat solventul – pentru reacţiile decurgând în medii
omogene lichide – diluantul gazos – pentru reacţiile decurgând în mediul gazos.
Multe reacţii însă decurg într-un mediu heterogen, un fapt nefavorabil proceselor
implicând prezenţa lui S şi R în faze diferite. Pentru orice proces chimic,
deosebit de importantă este specificarea tipului de activare fizică a procesului:
activare termică, activare fotochimică, sau sonochimică etc. Menţionarea tuturor
acestor factori defineşte perfect tipul de reacţie şi procesul care poate avea loc.
În acelaşi timp, aceste date ne permit să facem o prima clasificare a reacţiilor
chimice. 1.2.2. Clasificarea după tipul de transformare suferit de substrat După
tipul transformării suferită de S, reacţiile organice pot fi divizate în
următoarele tipuri: i) Reacţii de substituţie:
S - X: Substratul continand o grupa deplasabila X R : reactantul S-Y + D (1) S - Y
Substratul modificat D: Restul deplasat combinat cu X

S-X + R

Substratul conţine o grupă X deplasabilă de către reactantul R. Aceasta grupă se


regăseşte combinata cu o parte din reactantul R în D. Exemple:
R - OH + HCl RNa + R'Cl R - Cl + H2O R - R' + NaCl (2) (3)

Reacţia (2) implică obţinerea unui derivat halogenat dintr-un alcool, în timp ce
reacţia (3) constă din condensarea unui compus halogenat (considerat S) cu un
derivat sodat (corespunzând reactantului, R).
3

ii) Reacţii de adiţie:


R - CH=CH - R + Br2 R - CHBr-CHBr - R (4)

R-CH=O + HCN

R - CH(OH)CN

(5)

Prima dintre aceste reacţii, (4), corespunde unei adiţii de halogen la o alchenă,
cea de a doua reacţie, (5), este o reacţie cianhidrină. iii) Reacţii de eliminare:
Prin astfel de reacţii se introduc legături multiple, de ex., obţinere de alchene
sau alchine:
(R sau C) R-CHX - CHY-R (S)
(R sau C)

R-CH = CH-R + (XY)

(6)

sau duble şi triple legături, carbon – carbon, sau carbon – heteroatom:


R-CH=N-OH R -C N

iv) Reacţii de izomerizare; reacţii de transpoziţie : În reacţiile de izomerizare


(transpoziţie), formula moleculară a substratului nu se modifică, se schimbă
formula structurală. Procesul este fie catalitic:
AlCl3 (8a)

+ H2O

(7)

C6H12

C6H12
temp

fie termic :
(8b)

sau fotochimic:
hν (8c)

Ultimele două reacţii, (8b) şi (8c), fac parte din clasa reacţiilor periciclice, o
importantă clasă de procese concertate. v) Reacţii de oxido-reducere: Sunt procese
de modificare a grupelor funcţionale din moleculă, în care numărul atomilor de
carbon din moleculă nu variază. Procesul poate fi reversibil (9), sau ireversibil
(10) :
4

-2(H), oxidare R-CH2-OH


R-CH=O

R-CH=O +2(H),reducere Oxidare R-COOH

(9)

(10)

În alte tipuri de reacţii de oxidare, la rândul lor ireversibile, molecula se rupe,


numărul atomilor de carbon din moleculă scade.
R-CH=CH-CH3
Oxidare

R-COOH + CH3-COOH, etc.

(11)

1.2.3. Clasificarea după natura reactantului sau intermediarilor de reacţie Există


două tipuri de reactanţi: reactanţi heterolitici şi reactanţi homolitici.
Reactanţii heterolitici pot fi: a) Reactanţi nucleofili, cu afinitate pentru
nucleul atomului de carbon şi anume: anioni ( anioni de halogen, Cl- , Br-, etc. ),
ioni hidroxid şi alcoxid ( HO-, RO- ), sau molecule neutre posedând la atomul
central o pereche de electroni neparticipanţi, apă H2O:, amoniac, H3N: si derivaţi
organici, amine RNH2 etc. c) Reactanţi electrofili, reactanţi cu afinitate pentru o
pereche de electroni. Aceştia pot fi ioni pozitivi, de regulă organici,
carbocationi dar şi molecule cu deficit de electroni, de exemplu carbene R2C:,
cationi anorganici etc. Reactanţii homolitici sunt atomi şi radicali liberi. Ţinând
seama de natura reactantilor, există două tipuri de reacţii: i) Reacţii
heterolitice: Aceste reacţii implică reactanţi ionici sau neutri, producând
modificări polare a unor legături iniţiale. Pot fi reacţii de substituţie, reacţii
de adiţie şi reacţii de eliminare. Fiecare dintre acestea, la rândul lor, se pot
divide în procese concertate ( ruperea şi formarea legăturilor are loc într-un
singur proces ) şi în procese, decurgând în mai multe etape, în etapele cheie
identificându-se intermediari caracteristici : carbocationi sau carbanioni. ii.
Reacţii homolitice : Şi aceste reacţii pot decurge într-o singură fază, în care caz
reactantul este un atom sau radical liber, sau în mai multe faze, în care
intermediarii sunt radicali liberi. Ca şi reacţiile precedente, reacţiile
homolitice pot fi reacţii de substituţie, reacţii de adiţie şi reacţii de
eliminare. Trebuie menţionat faptul că în cazul ambelor tipuri de reacţii, nu numai
reactantul este important în clasificarea tipului de reacţie. În unele cazuri,
foarte importantă este şi considerarea tipului de substrat, de exemplu:
5

substituţia heterolitică alifatică, în care substratul (sau mai corect, centrul de


reacţie) este alifatic şi substituţia heterolitică aromatică, în care procesul are
loc într-un sistem aromatic. 1.2.4. Clasificare după mecanismul reacţiilor organice
Clasificarea reacţiilor organice după tipul transformării suferită de substrat,
indicată la paragraful 2.2, poate fi detailată ţinând seama de mecanismul
reacţiilor respective. Fiecare din tipurile de reacţie menţionate poate fi divizată
în continuare după mecanismul intim de reacţie. În Tabelul 1.1 este prezentată
clasificarea reacţiilor menţionate la punctul 2.2. Sunt necesare câteva precizări
legate de clasificarea prezentată: a. In Tabelul 1.1, prima coloană ţine în special
seama de clasificarea făcută la punctul 2.2. O singură diferenţă: se ţine seama de
natura atomului de carbon atacat de reactant. b. Defalcarea după tipul mecanismului
are loc în coloanele 2 si 3 ale tabelului. În acest caz se ţine seama şi de natura
reactantului ( nucleofil, electrofil sau radicalic ). c. Cele două coloane indică
de asemenea dacă procesul este concertat (decurge într-o singură etapă ), sau dacă
decurge în mai multe etape succesive. Astfel, o deplasare nucleofilă la carbonul
alifatic poate decurge după două mecanisme, un mecanism concertat ( SN2 ): Schema
1.1
R Nu:R2 R
3 1

R C X

R1 Nu C R
3 2

Nu.........C...........X R
3

+ X-

Nucleofil (R)

Substrat (S)

Stare de tranziţie (ST)

Produs (D)

În schema de mai sus s-au păstrat notaţiile făcute mai înainte: S substrat, R -
reactant, D – produs de reacţie. Schema corespunde mecanismului SN2. Schema
celuilalt mecanism din acest tip de reacţie, SN1, este redată în Schema 1.2. Schema
1.2
R1 R
2

C R
3

X
R1R2R3C+ + X-

(a)

2
6
R1 R1R2R3C+ + Nu:Nu C R3 R2 2 (S)-3 + R R1 C
2

Nu

(b)

R3 (R)-3

Schema 1.2, comparată cu schema 1.1, ilustrează şi stereochimia acestor procese. În


timp ce procesul SN2 este stereospecific şi decurge cu inversie de configuraţie, un
proces SN1 duce la amestecul celor doi diastereoizomeri, (R) şi (S), în proporţii
egale, la un amestec racemic. Tabelul 1.1. Clasificarea reacţiilor organice după
mecanismul de reacţie _____________________________________________________________
Tipul de reacţie Mecanism Simbol
====================================================== 1. Reacţii de substituţie
1.1 Substituţii nucleofile SN la carbonul saturat a. Substituţie bimoleculară SN2
b. Substituţie unimoleculară SN1 1.2. Substituţii electrofile a. Substituţie
bimoleculară b. Substituţie unimoleculară 1.3 Substituţii homolitice 2. Reacţii de
substituţie la carbonul aromatic (SA) 3. Reacţii de adiţie 2.1. Substituţii
nucleofile 2.2. Substituţii electrofile 3.1. Adiţii nucleofile 3.2. Adiţii
electrofile 3.3. Adiţii homolitice 4.1. Eliminări α 4.2. Eliminări β 4.3. Eliminări
γ 5.1. Transpoziţii nucleofile (transpoziţii cationice) SNAr SEAr AdN AdE Εα Εβ Εγ
R+ → R’+ SE SE2 SE1

4. Reacţii de eliminare

5. Reacţii de transpoziţie (reacţii de izomerizare)


7

5.2. Transpoziţii homolitice (transpoziţii radicalice) 5.3. Transpoziţii


electrofile (transpoziţii anionice) 6. Reacţii periciclice

R. → R’. R:-→ R’:-

6.1. Transpoziţii sigmatropice 6.2. Transpoziţii electrociclice 6.3. Reacţii de


cicloadiţii 6.4. Reactii cheleotropice
====================================================== În afara mecanismelor SN
trecute in Tabelul 1.1 Există si alte tipuri de mecanisme ( SNi , SNi’ ) mai puţin
frecvente şi care vor fi menţionate mai târziu. Foarte importante sunt însă
substituţiile aromatice electrofile (SEAr). Reacţiile de substituţie aromatică (SE)
sunt de regulă procese decurgând în etape. O reacţie Fridel-Crafts, de exemplu
(Schema 1.3) implica 3 fraze: Schema 1.3
(a)

R-Cl + AlCl3

R+ AlCl4R
(b)

H
(c) +

R+ AlCl4- +

+ HCl + AlCl3

AlCl4-

Prin echilibrul (a) se generează reactantul electrofil. Produsul de substituţie


rezultă prin reacţia complexului de aluminiu format cu hidrocarbura aromatică
pentru a forma in etapa (b) intermediarul 4. Produsul de substituţie aromatică se
formează în ultima etapă a procesului. Reacţiile de adiţie la dubla legătură
alchenică sunt de regulă adiţii electrofile. In Schema 1.4 sunt arătate etapele
unei asemenea proces: Schema 1.4
E - Nu E+ + Nu; E+ : Reactant electrofil; Nu- : Reactant nucleofil Nu R2C = CR2 + E
+

+ R2C - CR2 E

Nu:

R2C - CR2 E

5
8

Reactantul electrofil ( E* ) se formează în prima etapă a reacţiei. Intermediarul


cheie in acest mecanism este cationul 5. Structura formulată mai sus pentru acesta
poate fi diferită în unele exemple ( v. cap. ). Un mecanism similar se poate scrie
şi pentru celelalte două tipuri de adiţii. În cazul adiţiei homolitice prima etapa
a procesului este generarea unui atom sau radical liber urmată de atacul acestuia
la dubla legătură cu generarea unui radical liber intermediar. În adiţia
nucleofilă, atacul este produs de un reactant nucleofil iar intermediarul este un
carbanion. Adiţiile nucleofile sunt foarte frecvente la duble legături
heteroatomice ( v. de ex., reacţia (5) ), dar pot avea loc şi la dubla legătură
carboncarbon. În aceste cazuri, dubla legătură trebuie să fie activată, de exemplu
prin conjugare cu o grupă carbonil:
Nu:CH = CH - CH = O R + AH 5 - ANu - CHR - CH = CH - OH Nu H C R CH = CH - O-

(12)

5
Nu-CHR-CH2-CH=O (13

Adiţiile radicalice pot fi procese fotochimice, de exemplu adiţiile de halogen, sau


sunt iniţiate de iniţiatori de reacţii radicalice. Un exemplu de poliadiţie
radicalică este reacţia de polimerizare.
,
Initiator I. + R2C = CR2 I-CR2-CR2
R2C=CR2

I-CR2-CR2-CR2 -CR2

etc

8a

8b

Aşa cum rezultă din tabel, reacţiile de eliminare pot fi de trei tipuri:
Eliminările α duc la formare de carbene, eliminările β generează alchene, în timp
ce eliminările γ duc la formare de ciclopropani. i)Eliminări α: Prin eliminări α se
obţin carbene, :CR1R2, compuşi foarte reactivi, ce trebuie generaţi în mediul de
reacţie, în prezenţa reactantului potrivit. Se pot obţine prin eliminări în mediu
bazic, în mediu neutru sau în mediu acid. Metodele uzuale folosesc însă eliminările
în mediu puternic bazic, de exemplu:
9
(CH3)3C-O- K+ + H-CBr3 (CH3)3C-OH + K+ + -CBr3 (14)

8
K+ + -CBr3 KBr + :CBr2

9
(15)

10

În obţinerea dibromcarbenei 10 se foloseşte o bază puternica, t-butoxidul de


potasiu, într-un mediu nepolar. Diclorcarbena 11 se poate obţine printr-un procedeu
similar, folosind în schimb cloroform. Se poate obţine însă şi printr-o eliminare α
într-un mediu practic neutru, anume pornind de la sarea de argint a acidului
tricloracetic:
Cl3C-COOAg 11 :CCl2 + CO2 + AgCl 12 (14)

Azotatul de argint poate fi folosit pentru obţinerea dibromcarbenei în mediu acid:


AgNO3 + CHBr3 :CBr2 + AgBr 10 + HNO3 (15)

Obţinerea carbenelor şi utilizarea lor în sinteze chimice va fi discutată mai pe


larg într-un capitol viitor. ii) Eliminarea β : Generează alchene. Şi în acest caz
se cunosc trei tipuri diferite de eliminări: două dintre ele decurg în trepte şi au
drept intermediari fie carbocationi ( eliminare E1 ), fie carbanioni ( Eliminare
E1cB ). Eliminarea concertata este eliminarea E2. Mecanismul E1 de eliminare β
implică în primă fază o ionizare unimoleculară la Cα , cu formarea unui
carbocation, urmată de o eliminare rapida a unui proton de la Cβ: Schema 1.5
SN1

-X H - CαR2 - CβR2 - X

+ H - CαR2 - CβR2 13

+ Nu-

HCR2-CR2-Nu

(!6)

E1 -H+

CR2=CR2

(17)

Aşa cum se vede din schema 1.5, eliminarea E1 este întotdeauna însoţită de o
reacţie SN1, sau altfel spus, în orice proces SN1 vor rezulta şi
10

alchene, proporţia dintre produsul de eliminare şi cel de substituţie depinzând de


natura cationului 13. iii)Eliminarea γ : Generează ciclopropani. Este mult mai
puţin studiată decât celelalte tipuri de eliminări. Cel mai frecvent decurge prin
mecanisme similare eliminării E1cB. Astfel, derivatul esterului malonic 14 poate
forma cu uşurinţă combinaţia sodată 15. Aceasta se ciclizează cu uşurinţă la
derivatul ciclopropanic 16.
H2 C Br C H2 CH COOR COOR Br C H2 H2 C :C COOR

COOR

14
COOR

15

16

COOR

Pe lângă acest mecanism, se cunosc şi exemple de solvolize unimoleculare. Astfel,


Winstein şi colaboratorii au stabilit că în solvoliza exo-tosilatului de 2-
norbornil, 17, rezultă şi cca 4% nortriciclenul 18 :

+ OTs OAc

17

18

19

Evident, produsul principal al acestei solvolize este exo-acetatul de 2-norbornil


19. Şi aceste reacţii vor fi discutate mai în detaliu în capitolele urnătoare.
Următorul tip de reacţii din Tabelul 1.1 îl constituie reacţiile de transpoziţie
sau izomerizare . Ambii termeni implică o transformare chimică ( termică,
fotochimică sau catalitică ) în care formula moleculară rămâne neschimbată, deşi
formula structurală se modifică. Termenul de transpoziţie se foloseşte de regulă
pentru procesele concertate (având loc într-un singur proces), indiferent dacă e
vorba de o reacţie implicând o specie ionică sau una neutră. Vom ilustra cele spuse
cu următoarele două exemple:
11
H R1 CH CH = CH - CH = CH R2 R
1

H CH=CH-CH=CH CH R2 (18)

Transpozitie sigmatropica de ordinul 1,5


CH3 R1 CH CH3 R
2

+ CH R1

+ CH

CH

R2

(19)

Transpozitie Wagner-Meerwein

Prima reacţie implică specii neutre, în timp ce a doua specii cationice. Amândouă
sunt transpoziţii pentru că în amândouă grupa care migrează ( hidrogenul, în
transpoziţia sigmatropică, grupa metil în transpoziţia Wagner-Meerwein ) nu
părăsesc molecula. O stare intermediară între substrat şi produs ar putea fi
reprezentată astfel:
R
1

H
HC CH

CH3

+
HC C H CH R
1

+
HC CH R2

20

21

Starea de tranziţie 20 corespunde transpoziţiei sigmatropice şi indică faptul că


atomul de hidrogen care migrează nu părăseşte molecula, fiind tot timpul legat de
aceasta. Acelaşi mers al procesului este indicat şi de 21 pentru migrarea grupei
metil. În această secţiune ne vom ocupa numai de reacţii de tipul transpoziţiei
Wagner-Meerwein, transpoziţia sigmatropică va fi discutată în cadrul reacţiilor
periciclice. Termenul de izomerizare este mai general şi înseamnă transformarea
unui izomer într-altul, fără a ţine seama cum se produce această transformare.
Termenul englezesc pentru „transpoziţie” este „rearrangement” sugerând rearanjarea
atomilor în interiorul unei molecule ( deci un proces concertat ). Termenul francez
utilizat până nu de mult a fost cel de „transposition” dar e din ce in ce mai mult
inlocuit de „rearrangement”. Termenul german este „Umlagerung” sugerând schimbarea
aranjamentului iniţial. Transpoziţii nucleofile, sau transpoziţii cationice, primul
tip de transpoziţii discutat, au loc în carbocationi şi sunt denumite astfel pentru
că grupa care migrează ( de ex., grupa metil din transpoziţia Wagner Meerwein )
migrează cu electronii legăturii, producând atacul la centrul
12

cationic ( desemnat de regulă drept Cα ) similar cu atacul unui reactant nucleofil


din reacţiile SN1. Transpoziţii electrofile sau transpoziţii anionice au
carbanionii drept intermediari. Grupa care migrează se află iniţial în β iar
centrul carbanionic ce găseşte în α. Pentru ca reacţia să se producă uşor, grupa
migratorie să migreye fără electronii legaturii, trebuie ca centrul anionic generat
în β să fie stabil, de preferinţă mai stabil decât în α. Un exemplu este arătat în
Schema 1.6, ilustrând transpoziţia unui eter benzilic. Schema 1.6
-R2H Ph-CH2 - O -R + R Li
1 2

Li+ .. Ph−CαH - Oβ - R1

Ph-CHR1-O-Li+

Transpoziţiile homolitice implică intermediari radicalici şi sunt mult mai rar


întâlnite decât celelalte tipuri de transpoziţii. Reacţiile periciclice sunt la
rândul lor reacţii concertate în care starea de tranziţie este ciclică. Unele
dintre acestea sunt transpoziţii concertate, de exemplu: i) Transpoziţiile
sigmatropice ( v. mai sus reacţia (18) şi starea de tranziţie 20 ); exemplul din
reacţia (18) implică o migrare a unei legături σ carbon-hidrogen. Există şi
posibilitatea migrării unor legături σ carboncarbon. Un exemplu este dat prin
reacţia (20):
R
2

R2

(20) R2 R
1

R2

Ca şi în cazul migrării de hidrogen (18), şi în acest caz starea de tranziţie este


ciclică:
R2 ; R2 22 R1 R1

Dacă în migrarea de hidrogen (18) legătura care a migrat are un singur capăt, în
reacţia (20) legătura care migrează are două capete. În
13

capitolul tratând reacţiile periciclice se va arăta cum pot fi indicate prin


nomenclatură cele două tipuri de migrări. ii) Reacţiile electrociclice. În schema
1.7 sunt arătate două tipuri de transformări electrociclice. Prima dintre reacţiile
prezentate în aceasta schema este transformarea reversibilă a butadienei în
ciclobutadienă. A doua reacţie corespunde transformării reversibile a hexatrienei
în ciclohexadiena. Şi în acest caz stările te tranziţie sunt ciclice şi implică o
repartizare uniforma a electronilor pe intreaga periferie a atomilor implicaţi (v.
stările de tranziţie 23 şi 24). Schema 1.7
;

23

24

Alte două tipuri de reacţii periciclice nu sunt reacţii de transpoziţii concertate,


ele implicând doi parteneri de reacţie. iii) Reacţii de cicloadiţie: sunt reacţii
având loc între două componente prezentând fiecare un sistem π simplu sau extins.
În schema 1.8 sunt date două exemple de astfel de reacţii: Schema 1.8
Cicloaditii 2 + 2 :

+ Stare de tranzitie

Cicloaditii 4 + 2:

Stare de tranzitie
14

Cicloadiţia 4 + 2 este cunoscută în special sub numele de reacţie Diels-Alder. Aşa


cum rezulta din schema 1.8, stările de tranziţie ale acestor reacţii sunt de
asemenea ciclice. iv) Reacţii cheleotropice: Sunt reacţii între o componentă
prezentând duble legături conjugate şi o componentă având electroni neparticipanţi,
de exemplu reacţiia dintre butadienă şi bioxidul de sulf:

:SO2

SO2

(21)

Numele acestor reacţii vine de la cuvântul grecesc χηλη (chele) care înseamnă
„gheară, cleşte”. Într-adevăr, privind reacţia (21) avem senzaţia că butadiena
prinde bioxidul de sulf ca-ntr-un cleşte. 1.2.5. Alte criterii de clasificare a
reacţiilor organice Un alt tip de clasificare al reacţiilor organice este după
tipul acesteia şi a produşilor care se obţin. De exemplu: 1. Condensări de esteri
2. Acilări 3. Condensarea aldolică şi crotonică 4. Transpoziţia benzilică 5.
Condensarea benzoinică 6. Oxidarea şi reducerea 7. Ozonoliza 8. Transpoziţie
pinacolică etc. Lista în acest caz poate fi foarte lungă şi este uneori adoptată în
lucrări de ansamblu sau cărţi. O altă posibilitate este clasificarea reacţiilor
după numele descoperitorilor ei, de exemplu: 1. Reacţie Arndt - Eistert 2.
Transpoziţie Cope 3. Reacţie Diels-Alder 4. Reacţie Friedel-Crafts 5. Reacţie
Hunsdicker 6. Reacţie Mannich 7. Reacţie Pschorr 8. Reacţie Wurtz etc Această
clasificare sau o combinare dintre cele două este frecvent adoptată în referate şi
cărţi ştiinţifice.
15

1,3. Conţinutul prezentului curs Materialul expus în tratarea de faţă a fost


sistematizat în trei părţi. Prima parte în afara acestui capitol mai conţine un
capitol dedicat structurii şi stereochimiei compuşilor carbonului, tratare absolut
necesară în discutarea problemelor din părţile următoare. În partea doua vom adopta
clasificarea reacţiilor conform clasificării făcute în Tabelul 1.1. Vom ţine de
asemenea seama şi de completările făcute la acest tabel privind diversificarea
acestor reacţii după tipul de mecanism şi tipul reactanţilor sau substratelor. În
ultima parte, reacţiile organice vor fi clasificate după numele descoperitorilor
lor ( v. paragraful precedent ). Astfel, luând drept exemplul substituţia aromatică
electrofilă ( vezi subcapitolul 1.3 ), aceasta va fi denumită (după cum s-a şi
pomenit mai sus), reacţie Friedel-Crafts. În aceasta parte se vor da cele mai multe
exemple de aplicaţie a principiilor reacţiilor organice în sinteze de produşi
utilizaţi in industria de medicamente. În cadrul reacţiilor de deplasare nucleofilă
suferite de clorurile acide:
R Nu:C O Cl Nu R C O + Cl(22)

vom da ca exemplu şi reacţia Arndt-Eistert menţionata la paragraful 2.3 din acest


capitol:
R-CO-Cl + CH2N2 R-CO-CH-N=B R-CH2-COOH (23)

Pe lângă astfel de completări, vom acorda o atenţie şi reacţiilor de oxidare şi


reducere, necuprinse în Tabelul 1.1, dar menţionate în secţiunea 2.3 a acestui
capitol. Bibliografie selectivă 1. Jerry March, Advanced Organic Chemistry, John
Wiley & Sons, New York, 4thEd. 1992; 6th Ed. 2007. 2. Jie Jack Li, Name Reactions,
Springer , Berlin, 2003. 3. Florin Badea, Reaction Mechanisms in Organic Chemistry,
Abacus Press, Tunbridge Wells, Kent, 1977. 4. Laszlo Kurti and Barbara Czako,
Strategic Applications of Named Reactions in Organic Synthesis, Academic Press, New
York, 2005.
16

5. John S. Carey, David Laffan, Colin Thamson and Mike T. Williams, Analysis of the
Reactions used for the Preparation of Drug Candidate Molecules, Biomol. Chem. 2006,
4, 2337 – 2347.
1

TIPURI DE REACŢII ÎN CHIMIA ORGANICĂ CUPRINS PARTEA ÎNTÂIA


GENERALITĂŢI PRIVIND OBIECTIVUL CURSULUI
Capitolul 1. Clasificarea reacţiilor organice 1.1. Obiectivele disciplinei 1.2
Clasificarea reacţiilor organice 1.2.1. Componentele unei reacţii organice 1.2.2.
Clasificarea după tipul de transformare suferit de substrat 1.2.3. Clasificarea
după natura reactantului sau intermediarilor de reacţie 1.2.4. Clasificare după
mecanismul reacţiilor organice 1.2.5. Alte criterii de clasificare a reacţiilor
organice 1.3. Conţinutul prezentului curs 1.4 Bibliografie selectivă 15 pagini
Capitolul 2. Componentele Organice ale Reacţiilor organice. Intermediari reactivi
în reacţii organice 2.1. Substrat şi Produs de Reacţie 2.1.1. Atomul de carbon
2.1.2. Atomul de carbon tetraedric ( sp3 ) 2.1.3. Atomul de carbon cu hibridizare
sp2
a. Cationul metil sau ionul de meteniu, CH3+ b. Radicalul liber metil şi
carbanionul metil c. Etena şi alchene superioare d. Poliene i. Cu duble legături
izolate ii. Cu duble legături conjugate e. Energia orbitalilor π f. Compuşi
aromatici
2

2.1.4. Hibridizarea sp 2.2. Simetria şi chiralitatea compuşilor carbonului 2.2.1.


Simetria compu;ilor organici 2.2.2 Elemente şi operaţii de simetrie
a. Carbene b. Acetilena şi derivaţi

a. Operaţia de identitate ( E sau I ) b. Operaţia de rotaţie în jurul unei axe


( Cn) c Operaţia de reflecţie într-un punct ( i ) d. Operaţia de reflecţie într-un
plan ( σ ) e. Operaţia de rotaţie-reflecţie sau de rotaţie impropie (Sn) f.
Produsul a două sau mai multor operaţii de simetrie a. Noţiunea de grup în
matematică b. Clasificarea moleculelor după grupurile punctuale a. Elemente de
chiralitate b. Indicarea configuraţiei

2.2.3. Grupuri de simetrie

2.2.4. Simetria şi chiralitatea compuşilor organici 2.2.4. Conformeri 2.2.5.


Probleme 32 pagini

PARTEA A DOUA CLASIFICAREA REACTIILOR ORGANICE DUPĂ MECANISMUL DE REACŢIE


Capitolul 3. Substituţia nucleofilă la atomul de carbon saturat 3.1. Tipurile de
mecanisme SN la carbonul saturat 3.1.1. Mecanismul bimolecular, SN2 3.1.2.
Mecanismul monomoleculare, SN1 3.1.3. SN cu participarea grupelor vecine în
substituţa nucleofilă ( SN cu asistenţă π ) 3.1.4. Transpoziţia Wagner-Meerwein
( SN cu asistenţă σ ) 3.2. Transpoziţia alcanilor 3.3. Mecanismul SET în reacţiile
SN 3.4. Mecanismul SNi 3.5 Probleme 18 pagini
3

Capitolul 4. Substituţia nucleofilă aromatică 4.1. Mecanismul de substituţie prin


adiţie – eliminare 4.2. Mecanismul SN1 4.3. Mecanismul prin arine ( 1,2-
dehidroarene ) 4.3.1. Exemple de substituţie prin arine 4.3.2. Structura arinelor
4.3.3. Utilizarea arinelor ( dehidroarenelor ) ăn sinteyă 4.4. Mecanismul radicalic
4.5. Mecanismul substituţiei nucleofile ANRORC 4.6. Mecanismul prin substituţie
indirectă ( engl. Vicarious nucleophilic substitution ) 13 pag. Capitolul 5.
Substituţia electrofilă alifatică 5.1. Introducere 5.2. Mecanisme în substituţia
electrofilă alifatică 5.3. Mecanismul SE1 5.3.1. Stereochimia reacţiei
a. Mecanismul reţinerii configuraţiei b. Mecanismul inversiei configuraţiei c.
Mecanismul racemizării d. Mecanismul izoracemizării

5.4. Alte exemple de SE

a. Reacţia SE2 b. Reacţia SE1 c. Transpoziţii moleculare anionice ( Transpoziţia


Wittig, Favorsky, Reacţia Ramberg-Bäcklund )

5.5. Probleme 16 pagini Capitolul 6. Substituţia aromatică electrofilă 6.1.


Introducere 6.2. Particularităţile substituţiei aromatice electrofile 6.2.1.
Electrofilul 6.2.2. Orientare 6.2.3. Intermediarii substituţiei 6.2.4. Control
Cinetic 6.3. Reactivitatea relativă în substituţia aromatică
4

6.4. Substituţii electrofile mai importante 6.4.1. Nitrarea 6.4.2. Reacţia de


alchilare Friedel-Crafts 6.4.3. Acilarea Friedel-Crafts 6.4.4. Alte substituţii
aromatice înrudite cu reacţia FriedelCrafts 6.5. Probleme 6.6. Literatură 25 pagini
Capitolul 7. Reacţii de adiţie la alchene 7.1. Adiţii de halogen 7.1.1. Ionul de
haloniu 7.1.2. Alte etape în adiţia halogenului la alchene 7.1.3. Contribuţia
Catedrei de Chimie Organică 7.1.4. Stabilitatea ionilor de haloniu 7.1.5. Alte date
confirmând mecanismul adişiei electrofile 7.2. Alte adiţii de electrofili 7.2.1.
Adiţia sulfenil clorurilor, R-SCl 7.2.2. Adiţia sărurilor mercurice 7.2.3. Adiţia
hidracizilor 7.3. Probleme 7.4. Literatură 20 pagini Capitolul 8. Adiţii nucleofile
8.1. Introducere 8.2. Adiţii nucleofile la grupa carbonil 8 .2.1. Ecuaţia Hammett (
ρσ ) 8.2.2. Adiţia carbanionilor la grupa carbonil

8.2.3. Condensări între aldehide şi cetone 8.2.4. Stereochimia adiţiilor la grupa


carbonil

a. Condensarea aldolică b. Condensarea Claisen c. Adiţia reactanţilor Grignard d.


Reacţia Bazlis-Hillman e. Condensarea benzoinică şi retro-benzoinică
5

8.3. Adiţii la tripla legătură 8.4. Probleme 8.5. Literatură 24 pagini Capitolul 9.
Reacţii de eliminare 9.1. Introducere 9.2. Eliminări α ( Eα ) 9.2.1. Stereochimia
adiţiei carbenelor la alchene 9.2.2. Sinteze organice care folosesc carbene
a. Sinteza Doering – LaFlamme a alenelor b. Sinteza Arndt – Eistert de homologare
c. Transpoziţia Curtius

9.3. Eliminarea β 9.3.1. Mecanismul E1cB 9.3.2. Mecanismul E1 9.3.3. Mecanismul


concertat în eliminările β ( E2 ) 9.4. Eliminarea γ ( Εγ ) 9.5. Probleme 9.6.
Literatură 34 pagini
a. Eliminări β de hidracid b. Eliminări E2 din dibrom derivaţi vicinali

Capitolul 10. Reacţii periciclice unimoleculare 10.1. Introducere. Istoric 10.2.


Reacţii periciclice 10.3. Conservarea simetriei orbitalilor moleculari 10.4.
Reacţii sigmatropice 10.4.1. Mecanismul migrării de hidrogen în sisteme polienice
10.4.2. Transpoziţia Cope 10.4.3. Transpoziţia Cope 10.4.4. Transpoziţii
sigmatropice în poliene policiclice 10.5. Transformări electrociclice 10.5.1.
Transformări electrociclice [1,3] şi [1,5] 10.5.2. Transformări electrociclice
[1,6] 10.6. Probleme 10.7. Literatură 26 pagini
6

PARTEA A TREIA CLASIFICAREA DUPĂ DENUMIREA AUTORILOR


1

CAPITOLUL 2 Componentele Organice ale Reacţiilor organice. Intermediari reactivi în


reacţii organice
Moto: Omul respectă regulile Pământului Cum Pământul urmează regulile Cerului.
Cerul copiază pe Dao Iar Dao totdeauna ascultă numai de el însuşi Lao Zi – Dao şi
Puterea Ren fa Di Di fa Tian Tian fa Dao Dao fa zi-ran

Înainte de începerea oricărei sinteze organice, trebuie să fim bine informaţi


asupra tuturor componentelor procesului chimic respectiv, chiar dacă pentru
efectuarea reacţiei respective avem descrierea modului de lucru. Aceasta, în primul
rând, pentru a putea înţelege comportarea substratului în toate situaţiile posibile
ale desfăşurării procedeului de lucru. În al doilea rând, în caz că nu putem
executa ad literam procedeul, să putem decide asupra modificărilor procedeului
iniţial cu alte componente mai accesibile, astfel încât să obţinem satisfăcător
produsul respectiv. Desigur, şi buna cunoaştere a produsului de reacţie este
necesară din motive similare. Comportarea acestor două componente (şi dacă e cazul
şi a intermediarilor posibili de reacţie) faţă de mediul de reacţie trebuie
cunoscută. 2.1. Substrat şi Produs de Reacţie Atât substratul cât şi produsul de
reacţie sunt componentele organice ale procesului chimic în desfăşurare dintr-o
sinteză organică. Pentru buna lor cunoaştere este necesară împrospătarea
cunoştinţelor noastre despre structura compuşilor organici. 2.1.1. Atomul de carbon
Atomul de carbon are în total 6 electroni, 2 electroni pe stratul interior K şi
patru electroni în stratul exterior L. Acest strat, după cum e bine-cunoscut, poate
fi ocupat de maximum 8 electroni care pot fi plasaţi în patru orbitali atomici, ca
în cazul neonului, Ne, sau în orbitali moleculari, în cazul compuşilor derivând de
la carbon. Astfel de orbitali pot fi ocupaţi numai de doi electroni care trebuie să
difere între ei prin spinul lor care poate fi fie +1/2 , fie – 1/2 .
2

Cei patru orbitali atomici ai celui de al doilea strat electronic nu sunt identici:
unul este de energie mai joasă ( orbital 2s ) iar trei sunt de energie mai înaltă
(orbitali 2p). Orbitalii s şi p au şi simetrii diferite: orbitalii s au o simetrie
sferică cu centrul sferei în centrul atomului, în timp ce orbitalii p admit un plan
nodal situat in centrul atomului. In plus, cei 3 orbitali p de energii egale sunt
orientaţi după cele 3 axe x, y şi z ( vezi Fig. 2.1, A, B. C ), fiind reciproc
perpendiculari unul pe altul.. 2.1..2 Atomul de carbon tetraedric ( sp3 ) În
combinaţiile tetravalente ale atomului de carbon, cei patru orbitali energetic
neechivalenţi se combină între ei pentru a da naştere la patru orbitali moleculari
echivalenţi. Unghiul format de doi orbitali vecini este de 109.28o, orbitalii
respectivi fiind orientaţi spre colturile unui tetraedru regulat, în centrul căruia
se află atomul de carbon. Procesul respectiv este desemnat drept hibridizare sp3.
În Fig. 2.1 D sunt înfăţişaţi cei patru orbitali hibrizi ai atomului de carbon
tetraedric.

Fig. 2.1. Simetria diverselor tipuri de orbitali: A. orbitalul 1s al He2; B.


Orbitalii 1s si 2s al Be4; C. un orbital 2p; D. cei 4 orbitali hibrizi ai
carbonului, C6 Orbitalii moleculari 2sp3 se pot combina cu orbitalii 1s a patru
atomi de hidrogen pentru a forma molecula metanului ( Fig. 2.2 ):
H

Fig, 2.2. Cele 4 legături C – H de doi electroni din metan


3

În hidrocarburile superioare se pot contopi şi 2 orbitali hibrizi sp3 de la doi


atomi de carbon pentru a forma legături C- C ( v. fig. 2.3 ). R3 2 R1 R
R2 R

C
R1

Fig. 2.3. Legătura C-C centrală din R1R2R3C – CR1R2R3 Structura tetraedrică a
atomului de carbon tetravalent a permis înţelegerea chiralităţii compuşilor
organici, o proprietate cunoscută de multă vreme, dar înţeleasă mult mai târziu. În
Fig. 2.4 se ia ca exemplu un alcool optic activ 1 ( R1≠ R2 ). Se vede că dacă toţi
substituenţii sunt diferiţi, aranjarea acestora ca în 1 este complet diferită de
aranjarea din 2, cele două structuri nu sunt superpozabile, 1 ≠ 2, comportându-se
una faţă de alta ca obiectul şi imaginea sa în oglindă:
R
2 1

H
OH

H HO

R2

OH H

2 1 2 (nesuperpozabil cu 1) Fig. 2.4. Structura a doi alcooli enantiomeri, 1 şi 2 (


R1 ≠ R2)

Aşa cum rezultă din figură, cele două structuri izomere 1 şi 2 nu sunt
superpozabile. Cu toate acestea, structura lor implicând aceleaşi legături între
atomii moleculei şi aceleaşi vecinătăţi între atomii nelegaţi direct între ei, cei
doi izomeri vor avea aproape toate proprietăţile lor identice; vor diferi numai
prin rotirea planului luminii polarizate şi vor prezenta un comportament biochimic
diferit. 2.1.3. Atomul de carbon cu hibridizare sp2 Hibridizarea sp2 este întâlnită
la unii intermediari reactivi de reacţie, de regulă neizolabili ( radicali liberi,
carbocationi şi carbanioni ), precum şi la compuşi stabili ai carbonului ( alchene,
derivaţi funcţionali oxigenaţi sau
4

azotaţi etc. ). Vom începe cu structura derivaţilor structural cei mai simpli,
indiferent de stabilitatea acestora. Din acest punct de vedere cel mai simplu
compus cu care vom începe este ionul de meteniu, cationul metil CH3*. a. Cationul
metil sau ionul de meteniu, CH3* În cationul metil 3 atomi de hidrogen, fiecare cu
un electron într-un orbital 1s se combina cu un atom de carbon având un electron
mai puţin; astfel se vor combina 2 orbitali p cu un orbital s, simetria orbitalului
sp2 rezultată fiind sp2 . Cei trei orbitali hibrizi sp2 sunt situaţi în acelaşi
plan, formând un unghi de 120o între doi orbitali vecini ( simetrie plană, Fig. 2.
5 ).

Fig. 2.5. Intermediari reactivi de reacţie ai atomului de carbon A. Cationul CH3*;


B. Radicalul CH3: ; C. Carbanionul CH3Datorită orbitalului p vacant, carbocationii
sunt electrofili puternici. O hibridizare similară cu cea a cationului metil pot
avea şi carbenele. Structura acestora va fi tratată însă separat în acest capitol.
b. Radicalul liber metil şi carbanionul metil Numai structurile A şi B
( carbocation şi radical liber ) din Fig, 2.5 corespund unor structuri stabile.
Structura C ( carbanionul metil ) este instabilă; mai săraca în energie decât
această structură este structura tetraedrică D din Fig, 2.6.

C D' 3 Fig. 2.6. Carbanionul metil. Structura tetraedrica sp D este numai cu puţin
mai stabilă decât structura plană sp2 C; din aceasta cauză cele două structuri se
pot echilibra între ele

Diferenţa de energie mică dintre cele două structuri D şi C permite echilibrarea


acestora. În acelaşi timp cu această echilibrare, la revenirea la

H
5

starea de hibridizare sp3, se poate produce şi o răsturnare a tetraedrului ( D → D’


, Fig. 2.6 ). Acest proces este deosebit de important pentru stereochimie ( v.
Procese de racemizare a compuşilor optic activi ). c. Etena şi alchenele superioare
Etena, C2H4, este o moleculă simetrică, deci H2C – CH2. Fiecărui atom de carbon va
trebui să-i corespundă o hibridizare sp2, deci o structură radicalică asemănătoare
cu cea a radicalului metil (Fig. 2.7). Dacă electronii liberi de la cei doi atomi
de carbon au spin opus, ei vor forma un orbital molecular π extins peste cei doi
atomi de carbon:

Fig. 2.7. Orbitalul π din etenă In cazul etenelor 1,2-disubstituite ( alchil, aril,
halogen etc. ) este posibila o orientare diferită a celor doi substituenţi, ca în
cazul celor două butene, 3 şi 4 :
H3C H 3 H C C CH3 H 4 H3C CH3 C C H

Prima aranjare, în exemplul dat 3, corespunde dispunerii trans a celor doi


substituenţi ai dublei legături ( în cazul de faţă grupele metil ); cealaltă,
orientării cis . Dacă substituirea unui atom de carbon tetraedric, sp3, putea
conduce la enantiomeria compuşilor organici, substituirea atomilor de carbon sp2
dintr-o alchenă poate genera izomeria geometrică ( un tip de diastereomerie ). d.
Poliene Plasarea a două sau mai multor duble legături în structura unui compus
organic poate fi făcută în mai multe moduri: i) Duble legături izolate: Dublele
legături pot fi distanţate între ele, ca în hexadiena 1-5:
H2C H C CH2-CH2-CH 5 CH2
6

În acest caz cele două duble legături nu se vor influenţa una pe alta, nici în
proprietăţile fizice, nici în cele chimice. ii) Duble legături alternează cu o
singură legătură simplă ( duble legături conjugate ). Drept exemplu vom da
hexadiena-2,4 ( 6 ) şi octatriena-2,4,6 ( 7 ):
CH3-CH=CH-CH=CH-CH3 ; CH3-CH=CH-CH=CH-CH=CH-CH3

Atât proprietăţile fizice (de ex., absorbţia în UV), cât şi cele chimice (de
exemplu, adiţia de halogen) sunt afectate. Aceasta se datorează faptului ca cei 4
electroni π din 6 ( respectiv 6 electroni π din 7 ) formează un orbital extins
peste întreaga moleculă, fapt care se poate arăta în două moduri arătate în fig.
2.8 pentru diena cea mai simplă, buta-1,3-diena 8.

H2C = CH - CH = CH2
A.

H2C - CH - CH - CH2
B

Fig. 2.8. Conjugarea legăturilor π în buta-1,3-diena 8 A. Indicarea conjugării prin


săgeţi. Utilă în înţelegerea reactivităţii dienei. B. Orbitalul π de enegie cea mai
joasă e. Energia orbitalilor π Stabilitatea şi reactivitatea orbitalilor moleculari
este dată de energia şi simetria acestora. Este util ca această energie să fie
exprimată funcţie de trei parametri. Unul dintre acestea este integrala Coulomb α,
definită astfel: αi = φiHφidv şi integrala de legătură sau integrala de rezonanţă
βij βij =

(1)

∫φ Hφ dv
i j

(2)
7

Ultima integrală este integrala de întrepătrundere ( overlap integral ) Sij : (3)


Sij = φιφjdv unde indicii i şi j indică atomii i şi j între care se stabileşte
orbitalul π, iar φι, φj sunt funcţiile de undă orbitale ale atomilor i şi j.
Folosind aceste notaţii, orbitalul de energie cea mai joasă din etenă are simetria
indicată în figura 2.7 şi energia orbitalului fundamental, ε1: (4) εl = α + β
Energia π totală a etenei (Eπ), ţinînd seama că sunt doi electroni π: Eπ = 2(α + β)
, (4a) în care indicile l al energiei arată că este vorba de energia orbitalului de
legătură, ocupat în starea fundamentală. Pe lângă acest orbital, exista şi un
orbital de antilegătură, vacant în starea fundamentală şi care se poate ocupa cu un
electron la excitarea fotochimică a moleculei. În figura 2.9 este reprezentat acest
orbital antilegătură, vacant în starea fundamentală.

Fig. 2.9. Simetria orbitalului de antilegegătură π din etenă. A se observa că acest


orbital nu este ocupat cu electroni Oricărei legături de doi electroni îi corespund
doi orbitali, un orbital de energie joasă, ocupat în starea fundamentală şi un
orbital de energie înaltă, vacant în starea fundamentală, dar care poate fi ocupat
la excitarea energetică a moleculei. În cazul butadienei avem patru electroni π
conjugaţi. Aceştia vor da naştere la patru orbitali, de energii şi simetrii
diferite. Orbitalul de energie cea mai joasă ( ε1 ), ocupat cu doi electroni, a
fost reprezentat în figura 2.8. B. În ordinea creşterii energiei, şi cel de al
doilea orbital molecular ( energie ε2 ) este la rândul lui ocupat în starea
fundamentală. Următorii doi orbitali ai butadienei, cu energiile ε3 şi ε4, sunt
vacanţi în starea fundamentală şi deci sunt orbitali de antilegătură. În concluzie,
un sistem de patru electroni π conjugaţi posedă patru orbitali π, doi orbitali de
legătură şi doi orbitali de antilegătură.
8

În Fig. 2.10 sunt arătate simetriile şi energiile celor patru orbitali π Ψ1 − Ψ4


din butadienă:

Y4; Ψ3; Ψ2;

ε4 = α − 1,6β

ε3 = α − 0,6β

ε2 = α + 0,6β

Ψ1;

ε1 = α + 1,6β

Figura 2.10. Simetriile şi energiile orbitalilor π din butadiena; Ψ1, Ψ2 − orbitali


de legătură; Ψ3, Ψ4 − orbitali de antilegătură Rezultă din cele arătate mai sus că
energia π totală a butadienei este: (5) Eπ = 2(α + 1,6β) + 2(α + 0,6β) = 4α + 4,4β
Energia de delocalizare a electronilor peste cei patru atomi de carbon din
butadiena (deci, cu cât un sistem de duble legături conjugate este mai stabil decât
un sistem cu duble legături neconjugate) este dată comparând valoarea energiei
obţinută în (5) cu energia π a două molecule de etenă: ∆E = 4α + 4,4β − 2(2α + 2β)
= 0,4β (6) Dacă energiile orbitalilor se exprimă funcţie de parametrii α şi β,
energiile de delocalizare se exprimă în unităţi β. f. Compuşi aromatici Un caz
special al delocalizării electronilor π pe o periferie de mai mulţi atomi de carbon
îl prezintă compuşii aromatici, benzenul fiind cel mai tipic reprezentant al
acestei clase de compuşi. Benzenul are pe o periferie ciclică de 6 atomi de carbon,
trei legături π alternând cu 3 legături σ, având în consecinţă 6 orbitali π. În
Fig. 2.11 sunt reprezentate energiile acestor orbitali.
9

ε1 = α + 2β
19

ε2 = ε3 = α + β ε4 = ε5 = α − β

∆E = 6α + 8β − ( 6α + 6β) = 2β

Fig. 2.11. Energiile celor şase orbitali π din benzen si energia sa de dekocalizare
∆E. Numai primii 3 orbitali sunt ocupaţi în starea fundamentală Există şi alte
poliene ciclice prezentând o conjugare continuă a dublelor legături şi care,
totuşi, nu prezintă caracter aromatic. Un exemplu îl reprezintă ciclobutadiena 9 şi
ciclooctatetraena 10, doi compuşi cu un pronunţat caracter nesaturat.

ε6 = α − 2β

9 10 În efortul de a găsi şi alte exemple de compuşi prezentând caracter aromatic,


s-a găsit că şi unele poliene ciclice ionice (cationice sau anionice) au un astfel
de caracter:
+

..11 12 13

S-a conchis astfel că pentru a fi aromatic, un sistem ciclic conjugat continuu


(neutru, cationic sau anionic) trebuie să posede un număr de 4n +2 electroni π, în
care n are valorile întregi 1,2….. Astfel, dintre sistemele neutre, pe lângă benzen
mai sunt aromatice şi poliene macrociclice, cum ar fi ciclodecapentaena. Dintre
sistemele ionice, 11 şi 13 sunt cationi cu 2 (n = 0) şi respectiv 6 electroni π, în
timp ce 12 este un anion aromatic cu 6 electroni în sistemul conjugat continuu.
10

2.1.4. Hibridizarea sp Dacă hibridizarea sp3 este tetraedrică, cea sp2 trigonală,
hibridizarea sp este o hibridizare liniara şi este întâlnită la metilenă, CH2 şi la
acetilene. a. Carbene Carbanele sunt derivaţi ai carbonului divalent ( intermediari
reactivi de reacţie ) Importanţa lor, printre altele, este şi aceea că structura
lor poate oscila între o structură trigonală, sp2, si una liniară, sp. Cea mai
simplă carbenă este metilena, CH2, la care trecerea între cele două structuri se
face relativ uşor.
H-C-H

. .

:CH2

H H H H

A B Fig. 2.12. Structurile posibile ale metilenei, CH2. A. Structura triplet,


liniară (hibridizare sp) B. Structura trigonală (hibridizare sp2) În carbena
triplet sau liniară, numai doi dintre orbitalii atomului de carbon se hibridizează
pentru a lega cei doi atomi de hidrogen a moleculei. Ceilalţi doi orbitali rămân
perpendiculari unul pe celalalt, fiecare dintre ei păstrând un electron. Metilena
cu această structură are deci un caracter diradicalic, triplet ( Fig. 2.12.A). În
carbena trigonală sau singlet, trei orbitali se hibridizează sp2. Ei vor fi situaţi
în acelaşi plan. Doi dintre orbitalii hibrizi se vor lega de cei doi atomi de
hidrogen; al treilea orbital hibrid va conţine o pereche de electroni
neparticipanţi. Perpendicular pe planul celor trei orbitali hibrizi se găseşte un
orbital p vacant. Carbenele singlet ar putea avea fie un caracter nucleofil (prin
perechea de electroni neparticipanţi), fie electrofil (prin orbitalul p vacant). În
cazul metilenei, structura cea mai stabilă este structura triplet. Ţinând seama de
principiul că pe parcursul unui proces termic, multiplicitatea iniţială nu se
schimbă pe parcursul procesului şi că majoritatea compuşilor organici în starea
fundamentală sunt singlet, metilena proaspăt generată într-un proces termic se va
afla in starea singlet.
11

Dacă probabilitatea producerii unei reacţii este mică (de exemplu, diluare cu un
inert), ea trece în forma triplet, mai stabilă. Reacţiile carbenelor vor fi
discutate într-un capitol aparte. b. Acetilena şi derivaţi În acetilenă doi atomi
de carbon hibridizaţi sp se unesc printr-un orbital hibrid intre ei. Perpendicular
unul pe altul, la fiecare atom de carbon există doi orbitali, ocupaţi cu câte un
singur electron. Dacă aceştia sunt orientaţi paralel şi spinul electronilor în câte
doi orbitali vecini şi paraleli este diferit, vor lua naştere două legături π,
perpendiculare una pe alta (Fig. 2.13)

H-C-C-H
Fig. 2.13. Tripla legătură din acetilenă Datorită orbitalilor π acetilenele au un
comportament chimic asemănător cu al alchenelor: dau reacţii de adiţii, de
cicloadiţii etc., chiar dacă reactivitatea lor faţă de reactanţii tipici ai dublei
legături e ceva mai mică decât a alchenelor cu acelaşi număr de atomi de carbon.
2.2. Simetria şi chiralitatea compuşilor carbonului Studiul oricăror reacţii
organice trebuie să stabilească: a. Considerarea termodinamicii proceselor. În
majoritatea tratatelor de chimie fizică, de la început se precizează: Dacă
termodinamica procesului spune că reacţia este imposibilă ( entalpia liberă şi
entropia ridicate ) nu merită să-ţi baţi capul cu studiul unei astfel de reacţii.
12

b. În caz că procesul este posibil, experienţele trebuie să identifice şi să


precizeze toţi produşii de reacţie. Fără cunoaşterea acestora, studiul tehnologic,
preparativ sau teoretic (stabilirea mecanismului de reacţie etc. ) nu poate duce la
un rezultat mulţumitor. c. Cinetica procesului ( vezi capitolele următoare ) d.
Stereochimia procesului, deosebit de importantă în special pentru procesele
biochimice. În acest capitol vom dezvolta numai aspectul stereochimic al proceselor
organice, acest aspect fiind strâns legat de cunoaşterea exactă a structurii
reactanţilor, respectiv a produşilor de reacţie. 2.2.1. Simetria compuşilor
organici Simetria corpurilor ( deci şi a moleculelor ) este asociată cu forme
regulate, proporţii graţioase, cu o periodicitate sau un aranjament graţios. Se
consideră adesea că simetria determină frumuseţea. Ea este o proprietate universală
a lumii noastre. Şi totuşi, simetria e o abstracţie a judecăţii noastre. Universul,
lumea din jurul nostru, nu sunt perfect simetrice. Asimetria lui se ascunde sub un
aspect simetric. De exemplu, Pământul nostru, dacă facem unele abstracţii ale
neregularităţilor de la suprafaţă, e simetric. Intr-adevăr, cea mai adâncă groapă
în Pacific, groapa Marianne are 11034 m iar cel mai înalt munte, Everestul, are
8848 m, ceea ce însumează 19882 m, faţă de 6.378.388m , cât reprezintă raza
pământului. Variaţiile de la suprafaţă reprezintă o deviere de numai 0,15%, ceea ce
justifică să-l considerăm practic simetric. Simetria unui corp ( sau compus ) se
defineşte în raport cu un centru de simetrie, o axă de simetrie, un plan de
simetrie, sau o combinare a ultimilor două ( axă şi plan ). Astfel metanul ( v.
Fig. 2.2 ) are un centru de simetrie, centrul atomului de carbon. Pe lângă acesta
posedă şi patru axe de simetrie care trec fiecare printr-o axă C – H. Rotirea în
jurul unei astfel de axe cu 120o duce la o nouă orientare care nu poate fi
deosebită de orientarea precedentă. Benzenul, o altă molecula foarte simetrică are
un plan de simetrie, planul moleculei, dar şi 6 plane perpendiculare pe planul
moleculei ( v. mai departe ). Chimiştii organicieni au izbutit să creeze prin
sinteză chimică molecule cu cele mai variate şi complexe forme geometrice, aşa
precum prismanul ( vezi Fig. 2. 14, A ), cubanul ( Fig. 2.14. B ), adamantanul
( Fig. 2.14. C ) şi dodecaedranul ( Fig. 2.14. D ). Chiar dacă astfel de molecule
nu au o utilizare directă, sinteza lor a constituit un succes, confirmând structura
şi simetria compuşilor carbonului.
13
H H H H H H H H H H H H H H H

A B C D Fig. 2.14. Molecule organice prezentând structuri geometrice regulate


Analiza simetriei unui corp implică identificarea tuturor elementelor de simetrie
ale acestuia şi totodată, operaţiile de simetrie care se pot efectua în jurul
acestora. 2.2.2. Elemente şi Operaţii de simetrie Un element de simetrie este un
element geometric fix dintr-o moleculă. O operaţie de simetrie este operaţia reală
sau imaginară care se poate face în jurul acestui element fix pentru a obţine o
nouă orientare a corpului sau moleculei, o orientare care nu poate fi deosebită de
orientarea iniţială. Dacă pe parcursul executării unei astfel de operaţii închidem
ochii şi îi redeschidem după ce operaţia s-a terminat nu ne vom putea da seama că
s-a produs o schimbare. Operaţiile de simetrie sunt: a. Operaţia de identitate
( E ): Nu este propriu zis o operaţie, aceasta implicând lăsarea corpului exact în
poziţia în care se află. Se simbolizează cu E sau I şi a fost introdusă din
raţionamente matematice. b. Operaţia de rotaţie în jurul unei axe, Cn: Rotirea
corpului sau moleculei în jurul unei axe poate aduce corpul într-o nouă poziţie ce
nu poate fi deosebită de prima. Prin aceasta, orice punct material al corpului de
coordonate P(x,y,z) va trece într-un alt punct P’(x’,y’,z’) ( v. Fig. 2.15 ).
Simbolul operaţiei de rotaţie este C iar indicele n indică gradul axei de rotaţie.
Acesta este ca raportul dintre 360 ( o rotaţie completă ) şi numărul minim de grade
cu care putem roti corpul pentru a ajunge într-o orientare care nu poate fi
deosebită de prima orientare. n = 360 / (număr minim de grade) O rotaţie Cn poate
fi repetată. Rezultatul celor două operaţii succesive va fi exprimat prin Cn2, trei
operaţii succesive prin Cn3 etc. Evident, n rotaţii Cn vor aduce punctul în poziţia
iniţială, sau: Cn.Cn… = Cnn = E (7)
14

y P'(x',y',z') x P(x,y,z)

z
( z- ,y- ,x-)P''

Fig. 2.15. A. Rotaţia unui punct P(x,y,z) în jurul axei y. B. Reflecţia aceluiaşi
punct în centrul axelor x,y,z. Trebuie specificat faptul că n trebuie să fie un
număr întreg. Să dăm câteva exemple. Un triunghi echilateral posedă o axă de
rotaţie perpendiculară pe triunghi şi care este plasată în centrul triunghiului.
120o C A B 3 = 360 / 120

Cr
C

B A

În mod similar, un pătrat va avea o axă C4 , iar un hexagon o axă C6. O moleculă
lineară, de exemplu acetilena, are o axă de rotaţie care trece chiar prin axa
moleculei. Pentru a obţine o orientare echivalentă cu prima este suficient să rotim
molecula cu un unghi infinitezimal de mic, deci ordinul axei este C∞. c. Operaţia
de reflecţie într-un punct, i Operaţia de reflecţie într-un punct este figurată în
Fig. 2.15. Punctul P de coordonate x,y,z este unit cu centrul de coordonate, iar
dreapta rezultată este prelungită dincolo de acest punct cu o lungime egală. Se
obţine astfel punctul P’ de coordinate –x, -y, -z. Prin efectuarea acestei
operaţii, coordonatele oricărui punct material îşi inversează semnul. De aici,
operaţia mai este denumită şi operaţia de inversie, (i).
15

Efectuarea unei operaţii de inversie punctului P’ ne readuce în punctual P, sau,


respectând simbolismul matematic folosit înainte: i.i = i2 = E d. Operaţia de
reflecţie într-un plan, σ Operaţia de reflecţie într-un plan este reprezentată în
Fig. 2.16. (8)

.P(x,y,z) .
σ

z x

σ.σ = σ2 = Ε

Fig. 2.16. Reflecţia unui punct P(x,y,z) într-un plan σ(x,z). Ca şi în cazul
precedent, efectuarea succesivă a două operaţii de reflecţie σ aduce punctul în
poziţia iniţială. e. Operaţia de rotaţie-reflecţie sau rotaţia improprie, Sn Spre
deosebire de operaţiile menţionate înainte care sunt operaţii relativ simple,
această operaţie implică efectuarea succesivă a două operaţii, rotirea punctului
P(x,y,z) în jurul unei axe Cn pentru obţinerea unui punct P’(x’,y’,z’), urmată de
reflecţia acestui punct într-un plan perpendicular pe axa Cn . Ordinul n al unei
rotaţii improprii este dat de ordinul n al axei Cn: Sn = Cnσ = σCn (9)

. P'(x,-y,z

Ordinea în care se execută cele două operaţii elementare nu are importanţă. Trebuie
însă respectată condiţia pentru existenţa acestei operaţii de simetrie şi anume
aceea că cele două operaţii elementare constitutive trebuie să fie reciproc
perpendiculare una pe alta. Desigur, un corp poate poseda drept elemente de
simetrie atât rotaţia Cn cât şi reflecţia σ. De ce trebuie atunci să mai considerăm
şi operaţia Sn?
16

Răspunsul este simplu: pentru ca una sau ambele componente ale lui Sn , anume Cn şi
σ, pot să nu se găsească printre elementele de simetrie ale corpului respectiv. Vom
da drept exemplu trans-1,2-dicloretena (Fig.2. 17):
Clb C H C Cl H
a

C2

C2

H Cl
b

Cla C C H

(A)

Clb C H

σ C

H Cl
a

H Cl
a

Clb C C H (B)

Clb C H C

H Cl
a

C2

E2 = σ.C2

Cla C H C

H Clb
(C)

Fig. 2.17, Operaţia de rotaţie reflecţie (reflecţie improprie). A. Rotirea în jurul


axei moleculei, C2 B. Reflecţia în planul σ perpendicular pe mijlocul axei
moleculei. C. Operaţia de rotaţie-reflecţie (rotaţie improprie), E2 Elementele
constitutive ale rotaţiei improprii a dicloretenei sunt axa moleculară C2 şi planul
de reflecţie σ, perpendicular pe mijlocul axei C2. Se vede cu uşurinţă că nici una
dintre aceste operaţii nu este o operaţie de simetrie a moleculei de dicloretenă
( Fig. 2.17. A şi B ). In schimb executarea celor două operaţii una după alta duce
la o nouă reprezentare (C) diferită de reprezentarea iniţială ( interschimbarea
celor doi atomi de clor, cu păstrarea însă a orientării iniţiale ), dar totuşi,
daca n-am fi marcat cei doi atomi de clor, această schimbare n-ar fi putut fi
decelată. f. Produsul a două sau mai multor operaţii de simetrie În paragrafele
precedente am folosit de multe ori simbolistica matematică în indicarea efectuării
succesive a mai multor operaţii de simetrie, de exemplu relaţiile 7-9. Conform
exemplelor date, vom defini produsul a două sau mai multor operaţii de simetrie
efectuarea succesivă a acestor operaţii. Putem avea produs între operaţii de
acelaşi fel, sau diferite.
17

Vom exemplifica produsul unor operaţii de acelaşi fel în cazul rotaţiei C6 , în


cazul benzenului. Axa C6 este perpendiculară pe centrul moleculei benzenului..
Efectuarea tuturor produselor operaţiilor C6 posibile şi relaţiile care se pot
stabili între ele este aratată în Fig. 2. 18:
C3 = C62
1 6 5 4 2 3
-1

5 1 2

C6

5 4 3

C6

4 3 2

6 1

C6
2 1 6 5

C6

C6-4
3 4

C2 =
-1

C6 C63
4 3 5 6 1

3 2 1 6

= C3 C6

4 5

C6

Fig. 2.18. Operaţii de rotaţii în jurul axei de ordin superior (C6) din molecula
benzenului Se vede cu uşurinţă că: Cnm = Cp unde caz contrar. Cnm = Cnm-n (11)
Figura 2.18 ilustrează perfect aplicarea celor două relaţii. Astfel, executarea
succesivă a două operaţii C6 este echivalentă cu o operaţie C3 : C6.C6 = C62 = C3
iar executarea a trei operaţii C6 corespunde unei operaţii C2: C6.C6.C6 = C63 = C2
Executarea a 5 operaţii C6 ilustrează relaţia (11): C65 = C6(5-6) = C6-1 Efectuarea
a patru operaţii de rotaţie C6 ilustrează aplicarea ambelor relaţii, (11) şi (10) :
(10)

n/m = p, numai dacă p este un număr întreg. În


18

C64 = C64-6 = C6-2 = C3-1 Am văzut că operaţia de rotaţie reflecţie este definită
prin relaţia (9); ţinând seama de această relaţie, putem aplica şi în acest caz
ceea ce am stabilit pentru rotaţiile propriu-zise: Snm = σmCnm = Cnm , pentru m par
şi = σ Cnm, pentru m impar Prin aceasta s-a ţinut seama de faptul că
E, pentru m par σm σ, pentru m impar

(12a) (12b)

Cunoaşterea produsului rezultat din multiplicarea a două sau mai multor operaţii de
simetrie este deosebit de importantă pentru definirea noţiunii de grup de simetrie.
2.2.3. Grupuri de simetrie Elementele de simetrie ale corpurilor solide prezentând
aceeaşi simetrie alcătuiesc un grup. Înainte de a vedea care sunt grupurile de
simetrie, este necesar să definim noţiunea de grup. a. Noţiunea de grup în
matematică Un grup este o colecţie de elemente α, β, γ etc. pentru care sunt
valabile următoarele patru proprietăţi: i) În colecţia de elemente se defineşte o
operaţie între oricare două elemente a grupului astfel ca produsul acestei operaţii
să dea un alt element al grupului: α.β = γ (13) unde α, β sunt două elemente
oarecare a grupului iar γ un alt element al acestui grup. ii) Operaţia definită în
grup respectă regula asociaţiei, adică: (α.β).γ = α.(β.γ) (14)
19

care indică faptul că în efectuarea operaţiei cu trei elemente, ordinea în care se


execută multiplicările respective este arbitrară. Această regulă nu implică faptul
că operaţiile sunt şi comutative. iii) În grup se defineşte un element neutru ε
care îndeplineşte condiţia: ε.α = α (15) iv) Pentru fiecare element al grupului α
există un element α−1 numit element invers pentru care e valabilă relaţia: α . α−1
= ε (16) care arată că multiplicarea oricărui element al grupului cu elementul sau
invers generează elementul neutru. Multiplicarea este comutativă. Elementele de
simetrie ale unui corp respectă cu stricteţe cele patru axiome ale unui grup: a.
Operaţia definită în grup este produsul a două operaţii de simetrie. Multiplicarea
acestora implică executarea celor două operaţii una după alta. Aşa cum rezultă din
secţiunea precedentă, dar mai ales din figura 2.18, executarea succesivă a două
operaţii de simetrie generează o altă operaţie de simetrie specifică corpului
respectiv ( de exemplu, multiplicarea axelor C6 specifice benzenului generează şi
axele C2 şi C3 care, la rândul lor, sunt elemente de simetrie caracteristice
benzenului. b. Operaţiile de simetrie specifice unei molecule ascultă de legea
asociaţiei. Vom lua ca exemplu tot operaţiile de simetrie indicate în figura 2.18
pentru benzen: ( C3.C6). C2 = (C2).C2 = C22 = E produs care este obţinut şi dacă
efectuam operaţiile în cealaltă ordine: C3 . ( C6. C2 ) = C3 . ( C64) = C3.C3-1 = E
c. Elementul neutru al unui grup de simetrie este operaţia de identitate.
Necesitatea de a clasifica corpurile sau moleculele după elementele lor de simetrie
ne-a obligat să introducem operaţia de identitate printre operaţiile de simetrie.
d. Pentru fiecare element din axa de rotaţie C6 a benzenului, aşa cum rezultă şi
din Fig. 2.18, există un element invers, C6 îl are pe C6-1, elementul invers al lui
C3 este C3-1. Operaţia C2 corespunde în acelaşi timp şi elementului său invers.
20

b. Clasificarea moleculelor după grupurile punctuale Clasificarea se face pe baza


identificării tuturor elementelor de simetrie caracteristice moleculei. Există trei
tipuri de grupuri: Tipul 1: cuprinde grupuri punctiforme de simetrie joasă ( C1 ,
Ci , Cs şi C2 ); Tipul 2: cuprinde grupuri de simetrii intermediare ( Sn, Cnv, Cnh,
Dnh şi Dnd ); Tipul 3 : este de simetrie înaltă ( grupul tetraedrului, Td, grupul
octaedrului, Oh şi grupul icosaedrului Ih ). Tipul 1: Cuprinde patru grupuri de
simetrie, din care se dau câteva exemple în Figura 2.19.
COOH C HO A X HOOC
i C2

H ; HO CH3

OH H COOH

C x C H B

; C

R σ H D

H R

Fig. 2.19. Exemplu de molecule prezentând simetrii joase A. Molecula cu atom de


carbon asimetric ( C1 ); B. Exemplu de compus cu simetrie Ci ; Naftaline cu
simetrie Cs ; Ciclopropani cu simetrie C2 Grupul C1 : Moleculele din această grupă
nu posedă decât operaţia de identitate, E. Ca rezultat sunt asimetrice, din această
clasă făcând parte toate moleculele cu atom de carbon asimetric. Grupul Ci : Au în
grup doar doua elemente. Identitatea E şi reflecţia într-un punct, i. În Fig. 2.19
s-a dat drept exemplu acidul mezo-tartric. Moleculele făcând parte din acest grup
sunt achirale. Grupul Cs : Grupul posedă doar operaţia de identitate E şi reflecţia
într-un plan, σ. În exemplu de mai sus s-a indicat o naftalină substituită în
poziţia 1. Şi derivaţii de benzen 1,3,4-trisubstituiţi intră în această clasă.
Grupul C2 : Moleculele din această clasă au în grup doar operaţia de identitate E
şi o rotaţie C2. . Moleculele din această clasă, deşi posedă o oarecare simetrie
sunt totuşi chirale. Astfel, ciclopropanii 1,2-disubstituiţi cu substituenţi
identici posedă o axă de rotaţie C2, care taie jumătatea axei C1C2 şi trece prin
C3. Totuşi, aceştia cu imaginea lor în oglindă nu sunt superpozabili, fiind astfel
chirali. Tipul 2 : Cuprinde grupurile Sn, Cnh, Cnv, Dnh şi Dnd. Grupurile Sn : Au
drept elemente caracteristice axe improprii de rotaţii, exceptând S2. Intr-adevăr:
S2 = σC2 = i
21

Acest fapt rezultă clar din examinarea figurii 2.15. Ca regulă, dacă identificam o
grupă Sn, trebuie să verificăm dacă nu există şi alte operaţii care să ne permită
să încadrăm molecula într-un grup superior. Un exemplu în acest sens este
dicloretena din fig. 2.17 şi pe care am explicat axa de rotaţie improprie. Pe lângă
S2, molecula mai posedă un plan de simetrie orizontal σΗ , planul moleculei, şi
perpendicular pe acesta o axă C2. Vom putea încadra molecula în grupul C2h, un grup
superior conţinând 4 elemente: C2, σΗ, S2 = i şi E. Un exemplu al unui compus
prezentând simetrie S4 este arătat în Fig.2.20 : H R H R S4 = σH C4
S42 = (σΗ C4)2 = C42 = C2 S43 = ( σΗ C4 )3 = σH C43= C4-1 S44 = ( σH C4 )4 = C44 =
E R H H R

Fig. 2.20. Operaţiile de simetrie din grupul punctiform de simetrie S4 Spiranul din
figură are simetrie S4. A se observa că nici axa C4 şi nici planul σH ( care trece
prin atomul de carbon spiranic şi e perpendicular pe axă ) nu sunt elemente de
simetrie ale acestuia. Numărul de elemente din grup este de 4 elemente Grupurile de
simetrie Cnh In Fig. 2.21 se dau două exemple de compuşi cu simetria C3h:
H O H O B O H O H H O O Total 6 operatii = 2n H Operatii C3h , σΗ , C3-1, S3 , S3-
1, E

Fig. 2.21. Compuşi cu simetrie C3h. Numărul de elemente este 6


22

Numărul de elemente în grupurile Cnh este 2n. Grupurile Cnv. O axă de rotaţie Cn
rezultată prin întretăierea a n planuri verticale. Exemple de molecule făcând parte
din grupul C3v sunt cele mai numeroase, de exemplu molecula cloroformului, clorurii
de metil, dar şi molecule anorganice, cum ar fi amoniacul, :NH3.
H C Cl Cl Cl Cl Cl
H

; Cl H

H H

Fig. 2.22. Molecule posedând simetrie C3v Elementele din grupul C3v sunt : E, C3 ,
C3-1, σv , σv’ , σv’’, în total 6 elemente. Ca şi în cazul precedent, numărul
elementelor dintr-un grup Cnv este 2n. Grupurile Dn : Un Dn este generat de o axă
de rotaţie de ordin superior ( n ≥ 2 ) şi n axe C 2 perpendiculare pe ea. Din
punctul de vedere al chimiei, grupul acesta nu este interesant. De interes este
asocierea acestui grup fie cu un plan orizontal σH , grupurile Dnh sau cu n planuri
diagonale, grupurile Dnd Grupurile Dnh : Moleculele plane simetrice fac de regulă
parte din aceste grupuri ( Fig. 2.23 ).

+
D3h D2h sau D4h D5h D7h

Fig. 2.23. Molecule posedând simetrii Dnh În figura de mai sus nu apare benzenul,
făcând la rândul lui parte din familia moleculelor cu simetrii Dnh ( v. Fig.
2.18 ). Elementele de simetrie din grupul D6h din care face benzenul sunt axele
asociate cu C6 ( 2C6, 2C3, C2 ), 6 axe C2 conţinute în planul nucleului, 3 tăind
câte două laturi opuse şi 3 două unghiuri opuse ) planul moleculei şi 6 planuri
perpendiculare pe acesta (şi care generează axele C2 din plan) σH, în total 24 de
elemente.
23

Numărul elementelor din grupurile Dnh este de 4n. Grupurile Dnd : Aceste grupuri
rezultă prin asocierea elementelor lui Dn cu n planuri diagonale. Drept exemplu
putem cita ciclohexanul forma scaun ( v. Fig. 2. 24 ). Prin planimetrarea formulei
conformaţionale A, se obţine formula B în care cercurile gri reprezintă atomii C-1,
C-3 şi C-5, iar cercurile negre reprezintă atomii C-2, C-4 şi C-6:

C3
H H H H H H H H H H HH

σd''

σd' σd

Fig. 2.24. Elementele de simetrie ale grupului D3d: E, C3, C3-1, 3σd 3C2, 3S2 = 3i
Cele trei planuri σd bisectează fiecare câte două unghiuri opuse şi determină
împreună axa de rotaţie C3. În acelaşi timp câte o axă C2 (în total 3) taie
mijlocul a două laturi opuse ( nefigurate ), fiecare axă C2 fiind perpendiculară pe
câte un plan diagonal σd, determinând 3 axe improprii de rotaţie, S2.. Aşa cum e
arătat în legenda figurii 2.24, numărul total de operaţii de simetrie în grupul D3d
este 12 = 4 x 3. Rezultă din acest exemplu că numărul elementelor în grupurile
punctiforme Dnd este tot 4n, ca şi în cazul grupurilor Dnh. Tipul 3 : Acest tip
corespunde grupurilor Td, Oh , Id, corespunzând tetraedrului, octaedrului şi
icosaedrului. Toate grupurile sunt de simetrie înaltă şi pot fi foarte uşor
recunoscute. Intr-adevăr grupurile enumerate până acum, chiar dacă posedă mai multe
axe de rotaţie, nici unul nu posedă decât o singură axă Cn de ordin superior ( n >
2 ). Prin aceasta, tipul 3 de grupuri de simetrie devine uşor de recunoscut, în
ciuda faptului că numărul operaţiilor de simetrie din grup este foarte mare ( Td
conţine 24 elemente, Oh are 48 de elemente în grup, in timp ce Id are 120 ). Toate
aceste grupuri au însă un număr mai mare de axe de rotaţie de ordin superior: Td
are 4 axe C3,
24

fiecare trecând în cazul metanului prin câte o axa C – H ; Oh are 3 axe C4 iar
icosaedru posedă 12 axe C5. 2.2.4. Simetria şi chiralitatea compuşilor organici
Chiralitatea ( din cuvântul grec χειρ − χειροζ : mână ) este proprietatea prin care
sunt chirale anumite figuri geometrice care nu sunt superpozabile cu imaginea lor
în oglindă, aşa cum mâna dreaptă nu se suprapune peste mâna stângă ( Lord Kelvin,
1893 ). O proprietate caracteristică a compuşilor chirali este activitatea optică,
rotirea planului luminii polarizate. Alături de folosirea termenului de chiral
pentru compuşii optic activi, se foloseşte şi termenul de compuşi asimetrici ( care
nu posedă decât operaţia de identitate E ) pentru aceşti compuşi. Aşa cum rezultă
de mai jos folosirea acestui din urmă termen nu este corectă în toate cazurile. În
fig. 2.25 se arată corespondenţa dintre grupurile de simetrie şi aceste
proprietăţi: asimetrie, simetrie, chiralitate şi achiralitate.
Asimetric: Disimetric: simetric

Grup punctual C1

C2 C3 C4....Cn Dn
chiral

Sn Cnh Cnv Dnh Dnd


achiral

Td Oh Id

Fig. 2.25. Corespondenţa grupurilor de simetrie cu termenii folosiţi În studiul


reacţiilor chimice suntem deosebit de interesaţi în recunoaşterea şi indicarea
corectă a configuraţiei reactanţilor şi produşilor de reacţie. În plus, chiar şi în
cazul compuşilor achirali, este foarte important să indicăm geometria corectă a
reactanţilor şi produşilor de reacţie, prin atribuirea acestora grupul punctiform
corect. Pentru compuşii chirali, trebuie să identificăm elementul de chiralitate
din moleculă, să stabilim o ordine de prioritate a substituenţilor direct legaţi de
elementul de chiralitate, o regulă de privire a moleculei şi de indicare corectă a
configuraţiei (geometriei) acesteia. a. Elemente de chiralitate Elementele de
chiralitate, ca şi în cazul elementelor de simetrie, pot fi: centru de chiralitate,
axă de chiralitate sau plan de chiralitate:
25

R4 R1 C R2
A ;

R3

R H

B
R

σ σv

Fig. 2.26. Elemente de chiralitate: A. Centru; B. Axă; C. Plan. Un centru de


chiralitate este de regulă localizat într-un punct material, în atomul de carbon
asimetric ( A în figura 2.26 ) cu aranjament Cabcd. Un aranjament similar este
întâlnit şi la sărurile cuaternare de amoniu, aminele secundare şi terţiare cu
substituenţi diferiţi:
R1 N R2 X

R2

+N R3

R4

R1

R1

S+
R2

R3

X = H sau R3

Aminele secundare şi terţiare au structuri similare carbanionilor. Ca şi în cazul


acestora, structurile de acest tip nu sunt stabile, are loc o rehibridizare cu
adoptarea unei structuri plane şi revenirea la o structură de tip tetraedric. Prin
aceasta, nu se pot obţine amine secundare sau terţiare optic active.
26

O axă de chiralitate ( Fig, 2.26. B ) este întâlnită la alene substituite la cele


două capete cu doi substituenţi diferiţi ( unul poate fi H ). Ce două planuri
corespunzătoare celor două duble legături sunt perpendiculari unul pe altul. Aceste
duble legături pot fi înlocuite cu cicluri, ca în spiranii 14 :
A R2 R1 B A B

R2 R1

14

15

Un caz aparte îl reprezintă derivaţii de difenil 15. In jurul legăturii dintre cele
doua nuclee poate exista rotaţie libera, axa care trece prin cele două nuclee şi
prin legătura care le uneşte, nefiind o axa de chiralitate. Dacă însă în poziţiile
orto există substituenţi A, B voluminoşi, aceştia vor împiedica rotaţia liberă şi
axa devine o axă de chiralitate. În toate cazurile de mai sus ( D în Fig. 2.19, B
în Fig. 2.26, 14 sau 15 ) , axa de chiralitate este o axă C2. Se cunosc şi cazuri
de molecule chirale posedând o axă de ordin superior, de exemplu o axă C3, ca în
16. Un plan de chiralitate este întâlnit la derivaţii de paraciclofan ( Fig. 2.26 C
). Paraciclofanul nesubstituit este achiral. El posedă un sistem de mai multe
planuri de reflecţie: un plan perpendicular pe planurile celor două inele aromatice
şi trecând prin mijlocul lor şi un plan paralel cu inelele benzenice şi tăind cele
două legături dintre nuclee exact la mijloc ( linia punctată, σv, în Fig. 2.26 ).
Dacă într-unul dintre nuclee ( σ în figură ) se introduce un substituent, acest
plan devine un plan de chiralitate şi molecula este chirală. b.Indicarea
configuraţiei la atomul de carbon asimetric Atomul de carbon asimetric are toţi
patru substituenţii diferiţi. Pentru a indica configuraţia, în primul rând trebuie
să ne decidem cum să privim molecula. Pentru a putea face aceasta, trebuie să dăm
un rang celor patru substituenţi (liganţi) din jurul atomului de carbon asimetric.
Rangul acestora se stabileşte funcţie de masa atomului direct legat de centrul de
chiralitate. Cu cât aceasta e mai mare, cu atât rangul substituentului va fi mai
mare. Apoi, se priveşte atomul de carbon chiral astfel încât substituentul
(ligantul ) de rang cel mai mic să fie cât mai depărtat de noi. În final stabilim
sensul în care rangul celor trei liganţi dinspre noi descreşte. Dacă descreşterea
este în sensul acelor ceasornicului, configuraţia este R ( de la
27

cuvântul latin rectus , în caz contrar, configuraţia este S ( de la cuvântul latin


sinister ). Centrul de chiralitate nu e obligatoriu să fie un centru material,
localizat într-un atom chiral. Acest centru poate fi şi imaterial, cum este cazul
derivaţilor de adamantan tetrasubstituiţi cu substituenţi neidentici la cei patru
atomi de carbon terţiari din moleculă, 17.
C3 R1

H R2 R4 R3
16 17

Atât în moleculele cu atom de carbon asimetric cât şi în cazul derivaţiilor de


adamantan 17, aranjamentul este Cabcd ( C reprezintă in acest caz centrul de
chiralitate ). Se cunosc însă şi altfel de aranjamente chirale cu centru de
chiralitate, respectiv aranjamente Caabb , Cabbb şi chiar Caaaa ( v. Fig. 2.27 :

HN OC

O C

H N

CO NH
B

N H
A

C O

Fig. 2.27. Aranjamente chirale diferite de aranjamentul Cabcdş A. Aranjamentul


Caabb. B. Aranjamentul Caaaa
28

Faţă de cele două aranjamente indicate în figura 2.27, trebuie amintit şi


aranjamentul Cabbb pe care-l are hidrocarbura triciclică 16. In cazul chiralităţii
axiale, ne fixăm un capăt de axă de unde vom privi molecula. Substituenţii de la
acest capăt vor avea rangul cel mai mare. Un exemplu de stabilire a configuraţiei
unei alene este arătat în Fig. 2.28.
B B C A C C B A A A Daca A > B, atunci ordinea de descrestere este: A > B > A > B ,
deci R Fig. 2.28. Stabilirea unei alene tetrasubstituită cu substituenţi A şi B B

În cazul derivaţilor de paraciclofan ( v. Fig. 2.26 ), pentru a stabili


configuraţia derivaţilor chirali, ce alege un atom a vecin planului de chiralitate
σ şi în vecinătatea atomului c de care este legat substituentul care determină
chiralitatea sistemului ( v. mai jos, 18 şi 19 ):
R

R
a a b

σ σv

σv

18

19

Dacă sensul parcurgerii drumului a – b – c este sensul acelor ceasornicului ( ca în


18 ), configuraţia este R. În schimb, dacă este ca în 19, configuraţia este S.
29

2.3. Conformeri Cunoaşterea conformerilor unui reactant poate fi deosebit de


importantă în înţelegerea mersului unei reacţii. A existat uneori părerea în
literatură că diverşii conformeri posibili ai unei substanţe corespund unui alt tip
de izomerie. Totuşi, această părere contravine principiul dichotomiei, atât de
valabil în ştiinţele naturii. Redăm mai jos o schemă a diverselor forme de
izomerie, admisă cel mai frecvent în cazul compuşilor organici. În mare, izomeria
este de două feluri, izomerie structurală şi izomerie sterică.

IZOMERIA COMPUSILOR ORGANICI


Izomerie Izomerie sterica structurala A. a compusilor B. a compusilor A
Enantiomerie B. Diastereomerie saturati nesaturati R S A,.comp. nesat.
B..comp.sat . trans cis polichirali

Dacă conformerii ar reprezenta un alt tip de izomerie, ei ar trebui încadraţi în


izomeria sterică. Cu toate acestea, acest mod de clasificare contravine
principiului dichotomiei din ştiinţă, izomeria sterică urmând astfel să se dividă
în trei şi nu în două subclase. Conformerii sunt geometrii ale aceluiaşi compus
rezultate prin rotaţii libere în jurul axelor din moleculă. Ei sunt întâlniţi în
cazul tuturor izomerilor posibili, fie aceştia izomeri structurali sau sterici.
Caracterizarea conformerilor se face prin indicarea distanţelor dXY între doi atomi
X şi Y nelegaţi direct unul de altul ( v. Fig. 2.29 ), cât şi prin unghiurile de
torsiune ΦXY între diverşii liganzi ai moleculei.
H X d XY XY Y
dYH Φ

X d XH

-dXY

ΦXH

H H

H Y

H
dHH

H H

Fig. 2.29. Conformerii etanilor 1,2-disubstituiţi şi caracterizarea acestora prin


dXY si ΦXZ Cei trei conformeri, în odinea de mai sus sunt : sinclinal sau gauche,
antiperiplanar sau simplu anti. Ultimul este evhivalent cu primul, –sinclinal.
30

Cel mai stabil dintre cei trei conformeri este conformerul anti. Pe lângă aceşti 3
conformeri stabili, există şi 3 conformeri instabili, conformeri eclipsaţi, în care
valorile lui ΦXY sunt 0o, 120o şi -120o . Concluziile trase din considerarea
conformerilor etanului disubstituit sunt valabile în cazul tuturor hidrocarburilor
saturate şi derivaţiilor acestora, fie aciclici, fie ciclici. Astfel,
ciclopropanul, ciclobutanul, ciclopentanul şi derivaţii lor sunt mai puţin stabili
decât ciclohexanul nu numai datorită tensiunii lor din ciclu. Un alt factor
contribuind la stabilitatea lor mai mică decât cea a ciclohexanului este dat şi de
faptul că toate legăturile lor sunt eclipsate. Stabilitatea mai mare a
ciclohexanului se datorează pe lângă lipsei tensiunii în ciclu şi faptului că toate
legăturile, cel puţin într-unul din conformerii posibili, sunt neeclipsate ( v.
20 ).
H H H H H H H H
H H H H H H H H H

H H H H

H H H H
CH2

H H
CH2

H H H

H H

20

21

Acest conformer este conformerul scaun ( engl. chair, germ. Sessel ), Pe lânga
acest conformer, mai poate exista şi un conformer baie ( engl. boat; germ. Wanne ),
mai puţin stabil datorită faptului că posedă patru legături C-C eclipsate ( v.
21 ). S-a admis că acest conformer ar interveni în trecerea unei conformaţii scaun
într-altă conformaţie scaun. S-a constatat că această trecere are loc printr-o
conformaţie mai săracă în energie decât conformaţia baie, dar mai bogată în energie
decât conformaţia scaun. Conformaţia baie este însă obligată să existe în
hidrocarburile cu punte ( 21, 22 ) sau în derivatul heterociclic 24.
O ; ;

22

23

24

Un substituent R în ciclohexan poate fi plasat fie axial ( 20a ), fie ecuatorial,


De regulă, conformerul axial este mai puţin stabil ( datorita interacţiilor cu
legăturile C-H axiale din poziţiile 3 şi 5. Cealaltă posibilitate, ilustrată în
20b, este conformaţia ecuatorială, mult mai stabilă având numai 4 interacţiuni
gauche C-R – C-H (v. Fig. 2.30). O energie conformaţională foarte mare prezintă
grupa t-butil ; în derivaţii de t-butil-ciclohexan, grupa tbutil este întodeauna
plasată ecuatorial.
31
R H H H H H H
H

H H

R H

(17)

R H H

H H R

Fig. 2.30 Plasarea preferenţială a unui substituent R în poziţia ecuatorială din


ciclohexan În multe cazuri, reacţiile unei anumite grupe funcţionale au loc numai
din poziţia axială, ceea ce ne obligă să ţinem seama de energiile conformaţionale
cu care ne confruntăm. 2.4. Probleme 1. Identificaţi grupul punctual de simetrie
pentru următorii compuşi:
Cl R

R
a. b. izomer 1,2 c. izomer 1,3 d. e.

2. Din ce grupuri de simetrie fac parte conformerii ciclohexanului ? 3. Stabiliţi


configuraţia R sau S a următorilor compuşi optic activi.
32

H C Cl Cl C3 COOH ; Ph CH3 C C1 Ph F ;

Br

C B A Pentru alena B stabiliţi configuraţia fie observând descreşterea rangului


substituenţilor de la C1, fie de la C3. 4. Din cunoştinţele de chimie organică,
arătaţi respectarea principiului dicotomiei în cazul izomeriei structurale.

CN

5. Consideraţi cei doi izomeri ai 1,2-dibrom ciclohexanului şi pentru fiecare în


parte scrieţi cele două conformaţii scaun posibile. Scrieţi ce produşi pot rezulta
din fiecare prin eliminare.
1

PARTEA A DOUA
CLASIFICAREA REACŢIILOR ORGANICE DUPĂ MECANISMUL DE REACŢIE CAPITOLUL 3 Substituţia
Nucleofilă la Atomul de Carbon Saturat
Motto: Zbor, Urc, sunt pajură nu ciocârlie, Sus, tot mai sus! Xin Di ( n. 1912 ) O
substituţie nucleofilă implică interacţiunea dintre un partener de reacţie posedând
o pereche de electroni neparicipanţi ( reactant: anion, carbanion, heteroatom cu
electroni neparticipanţi, de exemplu azot etc. ) şi un partener de reacţie cu un
deficit de electroni ( substrat: carbocation sau un precursor al acestuia, compuşi
având la atomul central un deficit de electroni, de exemplu derivaţi de bor sau
aluminiu etc. ). Distingem: a. Substituţie nucleofilă la atomul de carbon saturat;
b. Substituţie nucleofilă la atomul de carbon aromatic; c. Alte tipuri de
substituţii nucleofile. Simbolul unor astfel de reacţii este SN la care se fac
unele precizări privind tipul de mecanism. 3.1. Tipurile de mecanisme SN la
carbonul saturat Studiul mecanismelor reacţiilor SN la carbonul saturat îl datorăm
în primul rând şcolii de chimie organică engleze a lui E. D. Hughes şi C. K. Ingold
şi colaboratorilor lor in Anglia şi apoi echipelor de cercetare ale lui P. D.
Bartlett, Saul Winstein, W. Doering, Herbert C. Brown, George Olah şi a multor
altora din Statele Unite ale Americii. Pe baza unor studii cinetice sistematice,
Hughes, Ingold şi şcoala lor au demonstrat că în SN sunt două tipuri de reacţii: a.
Într-una dintre acestea, viteza de reacţie depinde atât de concentraţia
substratului organic conţinând o grupă deplasabilă legată de un
2

atom de carbon saturat ( R – X ), cât şi de concentraţia reactantului nucleofil


care poate să aibă sau să n-aibă o sarcină negativă ( Nu:- ). Nu:- + R – X → Nu – R
+ X:(1) Viteză = k [ RX ] [ Nu:- ] (2)

În celălalt tip de reacţii, viteza de reacţie depinde numai de concentraţia


substratului, R – X. Se trage concluzia că reacţia trebuie să decurgă în două
etape, cu prima etapă lentă, în timp ce a doua trebuie să fie foarte rapidă.
Aceasta din urmă, deci, nu va fi cuprinsă în ecuaţia de viteză:
lent

R-X
R+ + Nu
-

R+

X-

(3) (4)

f. rapid R - Nu

Primul dintre aceste mecanisme (mecanismul direct) a fost desemnat drept mecanism
bimolecular, SN2, celălalt – în trepte – drept mecanism unimolecular, SN1. Cinetica
reacţiei de substituţie nucleofilă este unul din criteriile de bază în atribuirea
unuia dintre cele două mecanisme de reacţie. Dintre celelalte criterii de stabilire
a mecanismului corect de reacţie mai trebuie menţionate: identificarea tuturor
produşilor de reacţie şi stereochimia tuturor produşilor formaţi. Înainte de a
discuta fiecare mecanism în parte, trebuie să menţionăm faptul că adoptarea uneia
sau a alteia dintre rutele posibile în formarea produşilor de reacţie depinde
foarte mult de structura substratului şi mai ales de natura şi numărul
substituenţilor de la centrul de reacţie. Astfel dacă atomul de carbon de care este
legată grupa care urmează a fi deplasată, grupa fugace ( în engleză: leaving group*
) este un atom de carbon primar, au loc foarte uşor reacţiile de tip SN2, în timp
ce procesele unimoleculare nu sunt observate decât în cazuri excepţionale. Dacă
centrul de reacţie este un atom de carbon secundar se observă ambele mecanisme,
pentru ca în cazul unui C-tertiar mecanismul SN2 să nu mai fie observat; în schimb
mecanismul SN1 decurge cu viteză mare ( v. Fig. 3.1 şi Tabelul 3.1 ). Tabelul 3.1.
Viteze specifice relative a unor bromuri de alchil în hidroliza bazică în EtOH 80%
Bromură CH3Br CH3CH2Br (CH3)2CHBr (CH3)3CBr
de alchil Viteză relativă

0,0795

0,0135

47,5
3

SN2 Viteza

SN1

Fig. 3.1. Variaţia vitezelor unor reacţii SN cu natura atomului de C Pe lângă


aceste două mecanisme ulterior s-au mai identificat şi alte mecanisme, unele
intervenind mai frecvent (de exemplu: substituţia nucleofilă asistată de grupe
vecine); în schimb altele sunt mai rare ( de exemplu: substituţia nucleofilă
internă, substituţia nucleofilă SET ). Despre toate aceste mecanisme precum şi
despre mecanisme similare substituţiilor nucleofile (de exemplu, transpoziţia
hidrocarburilor) vom discuta în secţiunile următoare ale acestui capitol. 3.1.1.
Mecanismul bimolecular SN2 Reactantul nucleofil, Nu:-, atacă centrul de reacţie
prin partea opusă grupei fugace. Pe măsură ce se apropie, legătura nouă se formează
treptat şi legătura veche se rupe treptat. Un astfel de proces va avea întotdeauna
drept rezultat o inversie de configuraţie ( Schema 3.1 ):

Cpr

Csec

Ctert

SCHEMA 3.1
δ−

R1 Nu:
-

R1

δ−

R1 Nu C R
Configura'ie inversata

H 2 R

Nu...............C...................X R H
Stare de tranzitie
2

H
2

Reacţiile de tip SN2 decurg cel mai uşor în solvenţi polari, iar dintre aceştia în
solvenţi aprotici dipolari de tipul: dimetil formamidei Me2NCHO (DMF),
dimetilsulfohidului, MeSOMe (DMSO) etc. Intr-adevăr, în solvenţi protici,
reactanţii nucleofili ionici sunt solvataţi prin legături de hidrogen puternice; în
solvenţi aprotici dipolari reactivitatea reactantului nucleofil se poate manifesta
întreagă ( vezi Tabelul 3.2 ).
4

Constantă Dielectrică Viteza relativă:

Tabelul 3.2. Viteze relative ăn substituţia nucleofilă: Me-I + Li+Cl- → Me-Cl +


Li+Cl(5) ( Reacţie Finkelstein )
__________________________________________________________ Solvent: MeOH H2NCHO
Me2N-CHO MeCOMe Me2N-CO-Me
__________________________________________________________ 33,6 109 37,6 21,2

1 12 1,2.106 1,6.106 7,4.106


___________________________________________________________

Vitezele relative depind pe de o parte de lipsa în dizolvant a unor protoni acizi,


iar pe de altă parte de polaritatea dizolvantului măsurată prin constanta sa
dielectrica. Cu toate acestea nu este posibil întotdeauna să avem în acelaşi mediu
atât substratul, cât şi reactantul nucleofil, în cele mai multe cazuri o sare greu
solubilă în solvenţi organici. Există un mijloc prin care acest inconvenient poate
fi înlăturat. Pentru aceasta se folosesc aşa numiţi catalizatori de transfer de
fază, aşa cum ar fi eterii coroană. Mai jos sunt date numai două exemple,
O O O O O

;
O O O O O

Eterii coroană pot solvata în cavitatea lor ioni. Ei sunt astfel gazde ( termenul
englez hosts ), în timp ce cationii vor fi oaspeţi ( termenul englez guests ).
Cavitatea pe care o au astfel de catalizatori are mărimi care se potrivesc unui
anumit cation. Astfel, 1 ( dibenzo-1,4,7,10-tetraoxo-dodecan ) este potrivit pentru
cationul de litiu dar nu poate complexa cationul de potasiu. Pe de altă parte, în 2
( dibenzo-1,4,7,10,13,16-hexaoxo-octadecane ) pot încăpea uşor cationi mai mari, ca
de exemplu K* şi Hg2*. Mecanismul acţiunii acestor catalizatori este arătat in
Schema 3.2.
5

Reacţia care se urmăreşte să se realizeze este o banală substituţie nucleofila


dintre un derivat clorurat, R-Cl şi cianura de sodiu. Reactantul însă nu se poate
dizolva în faza organică şi se dizolvă numai în apă. Dizolvând în apă şi clorură de
amoniu, cianura de amoniu aflată în echilibru cu clorura de amoniu va fi preluată
de catalizatorul de transfer de fază şi ionul cian va fi transportat în faza
organică, făcând reacţia posibilă:

SCHEMA 3.2

Organic Phase: R4N +CN_ + R-Cl

R - CN + R4N+Cl-

------------------------------------------------------------------------------
Aqueous Phase: R4N+CN+ Na+ClNa+CN- + R4N+Cl-

Eterii coroană 1 şi 2 sunt exemple relativ simple. Se cunoaşte astăzi un număr


foarte mare de compuşi care servesc drept catalizatori de transfer de fază. Unii
dintre aceştia sunt chirali şi pot favoriza un anumit mers stereochimic al
procesului respectiv. Dar, astfel de exemple vor fi date în capitolele următoare.
3.1.2. Mecanismul monomolecular SN1 Mecanismul SN1 a fost prezentat sumar prin
reacţiile (3) şi (4). Chiar şi din această simplă reprezentare putem trage unele
concluzii privind uşurinţa cu care are loc un astfel de proces. Spre deosebire de
reacţiile SN2, astfel de procese vor avea loc mult mai uşor în solvenţi protici
polari, ţinând seama de faptul că solventul va „trage” grupa fugace din moleculă,
solvatând-o ( efect pull, v. Schema 3.3 ). SCHEMA 3.3 R1 + R1 ............. C X H-S
C R3 + { X....H-S } 2 R R2 3 R
R1 R
2

R1 Nu Nu C R2 R3

C R
3
6

Atacul nucleofilului va avea loc cu egală probabilitate pe ambele feţe ale planului
cationului rezultat. Dacă substratul iniţial este optic activ, produsul de
solvoliză rezultat va fi un amestec racemic ( Schema 3.3 ). Aşa cum s-a arătat mai
înainte, dacă grupa fugace este legată de un atom de carbon primar, mecanismul SN1
nu se poate produce decât în cazuri cu totul speciale ( carbocation stabil şi mediu
de reacţie bun ionizant ). Un astfel de exemplu este cationul benzil 4, generat din
derivaţi de benzil 3:
CH2-X CH2+ CH2 + CH2 + CH2

În alte cazuri, în ciuda faptului că atomul de carbon de care este legată grupa
fugace este terţiar ( 6 şi 7 ), reacţia practic nu are loc:
Br C Me Me 5
viteza relativa 1

Me Br 6
10-8

Br 7
10-14

În 6 şi 7 atomul de carbon terţiar de care este legat bromul nu poate adopta


structura plană. Adoptarea acesteia este cea mai dificilă în cazul derivatului de
norbornil, lucru demonstrat şi de vitezele relative ale acestora.
Br Br C Ph Ph 8
Viteza relativa 1

Ph 9
10-23

Bromura de tritil 8 este desigur mai reactivă decât bromura de tertbutil 5. Ne-am
aştepta ca 9 să fie la rândul său reactiv, ceea ce nu-i cazul.
7

Şi în acest caz motivul este imposibilitatea cationului corespunzător de a adopta o


structură plană. Winstein şi colaboratorii la Universitatea din Los Angeles în 1956
a dovedit cinetic următoarea schemă în reacţiile de tip SN1. Conform acestor
autori, ionizarea substratului produce iniţial o pereche intimă de ioni, 10.
Aceasta, prin intervenţia solventului, poate produce o pereche intimă de ioni
despărţită de molecule de solvent, 11. Dacă carbocationul este suficient de stabil,
perechea intimă de ioni despărţită de molecule de solvent poate trece in ioni
disociaţi, 12. Reacţii sunt posibile din fiecare specie ionică. Dacă substratul
iniţial este chiral, reacţiile din 10 vor furniza un produs cu configuraţie
inversată însoţit şi de ceva racemic. În schimb ionii disociaţii vor da numai
produs racemic.
R-X
k1 k-1

R X 10

+ -

k2 k-2

R= // X11 pereche intima de ioni despartita de solvent ks' SH

k3 k-3

R+ + X 12 ioni disociati

(6)

pereche intima de ioni ks SH Produsi

ks'' SH Produsi

Produsi

Aproape douăzeci de ani mai târziu, tot la UCLA, Yankee, Badea, Howe şi Cram au
studiat reacţia de izomerizare a derivaţilor ciclopropanici 13. Pentru ca
izomerizarea să se producă este necesară ruperea unei legături cu formarea
amfiionului 14 şi reciclizarea la produsul izomerizat 15. Formarea amfionului este
uşurată de substituenţii inelului de trei: sarcina pozitivă este stabilizată de
fenil sau doi fenili, sarcina negativă de grupa cian şi grupa esterică. Trebuie
observat ca amfiionul poate corespunde unei perechi intime de ioni care nu poate
trece în ioni disociaţi.
Ph R COOR CN Ph

+
13 R 14

COOR CN

Ph R

CN COOR

15
R = Ph sau H

Viteza de izomerizare depinde dramatic de natura lui R. În caz că R = H, viteza


decurge rapid la 50oC, în caz că R = Ph, reacţia e lentă chiar la 180o, deşi ne-am
aştepta să fie invers. Explicaţia: Pentru ca rotaţia să se producă în 14, trebuie
ca cele două sarcini să fie separate de solvent.
8

Altfel spus, perechea intimă de ioni să treacă în pereche de ioni despărţită de


molecule de solvent. Ori, solvatarea lui 13 cu R = Ph se va face mult mai greu
decât solvatarea lui 13 cu R = H. 3.1.3. SN cu participarea grupelor vecine în
substituţia nucleofilă ( SN cu asistenţă π ) Solventul uşurează în mare măsură atât
reacţiile SN2, cât mai ales reacţiile SN1. Ajutorul unui solvent de tipul :S – H
poate fi de două feluri: un efect de împingere afară din moleculă a grupei fugace
prin electronii neparticipanţi de la un heteroatom din moleculă şi un efect de
tragere din moleculă a grupei fugace, efectul global fiind denumit efect push –
pull. R
S: H
Fig, 3.2. Efectul push-pull al solventului

H R'

X: .......H - S:

Desigur, un efect push mult mai eficace decât efectul solventului ar fi produs de o
grupă vecină din moleculă, situată favorabil faţă de centrul de reacţie ca în
exemplul de mai jos. SCHEMA 3.4.
R C O C H3C H treo
optic activ

ROCO R O C H CH3 Br H3C H O C C + O C


C H3C
a At

H CH3

OOCR mezo
optic inactiv OCOR

H A β α ta CH3 c β +
-

H3C H

R-COO

Aşa cum rezultă din schema de mai sus, participarea unei grupe vecine centrului de
reacţie, pe lângă faptul că uşurează ruperea legăturii C-X permite şi păstrarea
configuraţiei relative, fără însă a conserva şi configuraţia absolută a celor două
centre, α şi β.

H CH3 ROCO mezo

C
9

O astfel de asistenţă a unei grupe vecine este denumită asistenţă anchimerică


( greceşte: χιµαιρικοζ : ideal : ανα : în spate ) este frecvent întâlnită în
solvolize. Grupa vecină trebuie situată la carbonul Cβ , vecin centrului de reacţie
Cα. În acelaşi timp, grupa trebuie să posede o anumită nucleofilicitate, de exemplu
să posede electroni neparticipanţi la atomul atacant, ca oxigenul din exemplul din
Schema 3.4. Şi alte grupe vecine heteroatomice pot asigura asistenţa în reacţii de
ionizare, ca de exemplu atomi de halogen vecini, cel mai uşor Br şi I, clorul mai
greu. In cazul fluorului nu se cunosc exemple certe.
Br H H3C Cβ Cα
optic activ

CH3 - ArSO 3 H H3C Cβ

Br + Ca

Nu:atac Ca sau Cb

Br H H3C C C

CH3

OSO2Ar

H CH3

Nu
racemic

16

17

18

Arilul vecin este un alt exemplu de asistenţă anchimerică a unei grupe vecine ( v.
Schema 3.5 ): SCHEMA 3.5
H
+
-

CH3

H H H3C Cβ Cα

CH3

- ArSO3H H3C Cβ Ca

OSO2Ar
optic activ

O: Ac cCa ata A H atac cO: C CH3 β


H H3C

C OAc

H H3C AcO

H CH3

Participarea arilului vecin a fost studiată de Winstein şi colaboratorii în cazul


2,2-difeniletil tosilatului ( tosilat = p-toluensulfonat, p-MeC6H4SO2 = Ts ) şi
care prin solvoliză trece ireversibil în derivaţi de 1,2-difeniletanol:
C6H5 HC C6H5 CH2-OTs
AcOH

racemic

C6H5 - CH - CH2 - C6H5 OCOCH3

19

20
10

Ireversibilitatea transpoziţiei se explica prin stabilitatea mult mai mare a


cationului benzilic secundar, 21, în comparaţie cu cationul primar 22.

+ C CH2-C6H5

CH

+ CH2

21

22

Rezultatele lui Winstein privind transpoziţiile reversibile în seria 2,2-


diariletanilor au fost confirmate în numeroase alte lucrări publicate după aceea.
Totuşi, în studiile efectuate în Catedra de Chimie Organică din Politehnica
Bucureşteană de către Neniţescu, Ciorănescu, Banciu şi colaboratorii lor în cazul
derivaţilor de dibenzocicloheptenă, de exemplu 23, au arătat că în acest caz o
astfel de transpoziţie este reversibilă. Intr-adevăr, dacă tosilatul 23 este supus
unei solvolize netamponate ( deci în AcOH ce va conţine cantităţi crescânde de acid
TsOH ), se obţine cca 90% numai acetatul 24 netranspus:
AcOH TsOH 24 +

CH2-OAc

CH2-OTs
23

AcOH AcONa 25

OAc

Dacă dimpotrivă, solvoliza se face tamponată ( în prezenţă de AcONa ) se obţine


peste 90% acetatul transpus 25. Mai mult, dacă acesta se încălzeşte în AcOH
conţinând acid TsOH, se transformă în acetatul 24 cu ciclul median de 7 atomi.
11

Se va observa că tosilatul 23 şi acetatul 24 sunt derivaţi de 2,2diariletil, în


timp ce acetatul 25 e un derivat de 1,2-diariletil. Rezultatul de mai sus e un
exemplu de reversibilitatea transpoziţiei în unii derivaţi de 2,2diariletil în
derivaţi de 1,2-diariletil. Cum se explică această excepţie de la cele observate de
Winstein et al.? Explicaţia demonstrată ulterior fără dubii de îndoială este
următoarea: Ionizarea lui 23a este asistată de arilul vecin. Intermediarul format
trece rapid în ionul de dibenzo-homotropiliu 26 destul de stabil să se echilibreze
cu ionul benzilic 27. Acesta este transformat în acetatul 25 care, în mediu
tamponat nu va regenera cationul 27. În mediu acid transformarea este posibilă şi
acetatul 24 se poate reforma.
+ +

CH2-X

Ionizarea centrului de reacţie mai poate fi asistata anchimeric şi de o dublă


legătură. Astfel, Winstein şi colaboratorii au demonstrat asistenţa pe care poate
s-o furnizeze o dublă legătură situată favorabil faţă de centrul de reacţie:
OTs TsO OTs OTs

23a

C H2

etc.

26

27

Studiul cinetic în acest caz nu lasă nici un dubiu cu privire la asistenţa


ionizării de către dubla legătură. 3.1.4. Transpoziţie Wagner – Meerwein. Cationul
de norbornil ( SN cu asistenţă σ ) Transpoziţia Wagner-Meerwein este o deplasare
1,2 a unui ion de hidrură sau a unei grupe alchil cu electronii legăturii la
centrul cationic vecin. O asemenea reacţie de transpoziţie este cunoscută – aşa cum
s-a arătat şi în capitolul introductiv – drept o transpoziţie carbanionică.

viteza relativa

104

1011

1014
12

H3C C H R

+ C

H R' H R

H3 C + H R'
29

H R

+ C

CH3 C H R'

28a

Intermediar sau Stare de Tranzitie?

28b

Transpoziţia este intramoleculară, grupa care migrează nepărăsind nici un moment


molecula. Se pune întrebarea dacă structura 29 reprezintă un intermediar al
transpoziţiei sau reprezintă structura de energie maximă în trecerea de la cationul
28a la cationul 28b ( v. Fig. 3. 3 )?
energie Stare Tranzitie

.
Intermediar coordonata de reactie

Fig. 3.3. Stare de tranziţie sau intermediar in migrările 1,2 ? Există numeroase
argumente pro şi contra formării unui intermediar pe parcursul unei transpoziţii
Wagber – Meerwein. Cel mai simplu model al unui astfel de intermediar este
ciclopropanul protonat, 30 : H H H H H H C + H H HC CH H H Calcule teoretice au
arătat că structura stabilă a acestuia corespunde unui ciclopropan protonat în
colţ, 30, fapt confirmaz apoi şi experimental. O dovadă interesantă cu privire la
formarea acestuia e fost adusa de Deno şi Lincoln în 1966. Aceştia au tratat
ciclopropanul cu brom molecular şi FeBr3
30
13

şi au obţinut un amestec de 1,3-dibrom propan, 1,1- dibrompropan şi


1,2dibrompropan, demonstrând următorul mers al reacţiei: SCHEMA 3.6 Br+ + FeBr4H C
+ Br
+

FeBr3 + Br2

Br H CH2 H
BrCH2-CH2-CH2Br

H2C H

Br2CH-CH2-CH3 + BrHC CH2 BrCH2-CHBr-CH3 Calcule teoretice au arătat ca


ciclopropanul protonat este mai stabil decât cationul primar de ciclopropil, dar
ceva mai puţin stabil decât cationul de izopropil. Un caz aparte în studiul
transpoziţiilor de tip Wagner-Meerwein îl ocupa transpoziţiile în seria
norbornanului ( vezi Schema 3.7 ).

SCHEMA 3.7
atac C-2 7

Nu
5 6 1 2 1 + 32 Nu: 2

H
31-exo atac C-1

Nu Nu
imaginea in oglinda

H X
33

Nu: + retinerea configura'iei C-1

Nu

31-endo
14

Există doi izomeri ai derivaţilor de 2-norbornil, 31, un izomer exo şi un izomer


endo, fiecare dintre ei putând apare în două forme enantiomere. Acetoliza
tosilaţilor de 2-norbornil ( în Schema 3.7, X = OTs; Nu: = AcO- ) decurge diferit.
Astfel, izomerul 31-exo optic activ îşi păstrează integral configuraţia relativă
( se obţine tot un exo-acetat ), dar o pierde pe cea absolută ( se racemizează ).
Izomerul endo optic activ în acetoliză îşi păstrează parţial activitatea optică
( cca 10-15% ), dar reacţionează de 250 de ori mai încet decât izomerul exo; în caz
că X = OBs ( brosilat, p-brombenzensulfonat ) solvoliza decurge de 350 de ori mai
încet decât în cazul izomerului exo, dar cu o viteză comparabilă cu a brosilatului
de ciclohexil. Toate aceste fapte l-au îndreptăţit pe Winstein să considere că
ionizarea izomerului exo este asistată de legătura σ C6 - C1 cu formarea unui ion
neclasic de norbornil, 32 ( ruta σ ). Ionul de norbornil structural este asemănător
ciclopropanului protonat. Teoria rutei σ şi existenţa ionului neclasic de norbornil
a fost criticată şi contestată ani de-a randul de către H.C. Brown. Principalele
argumente împotriva rutei σ şi a ionului neclasic de norbornil sunt următoarele: a.
Raportul mare kexo/kendo nu se datoreşte asistenţei anchimerice a legaturii C6 – C1
din derivatul exo , deoarece izomerul exo are o reactivitate comparabilă cu a
derivatului de ciclopentil, cel cu care trebuie făcută comparaţia. Raportul mare se
explică prin împiedecarea ionizării izomerului 31-endo de către hidrogenul din endo
de la C6 ( vezi formula 34 ):
H H3C H H X H C H H X H X H3C C H H H H

După Brown, toate datele observate anterior se pot explica printr-o ionizare
obişnuită urmată de o echilibrare rapida a celor 2 ioni posibili (transpoyiţiţie
1,2, transpoziţie Wagner-Meerwein obişnuită. Argumentul a fost combătut prin
studiul solvolizei brosilaţiilor de apoizocamfil 35 ( izomer exo ) şi apocamfil 36
( izomer endo ). In cazul acestor derivaţi, din motivele invocate de Brown,
ionizarea izomerului exo ar trebui să fie impiedecată de una din grupele metil de
la C1. În realitate şi în acest caz kexo/kendo este foarte mare, respectiv 4100,
mult mai mare decât cea observată la compuşii de norbornil, 31 ( 450 pentru
brosilat, corectat pentru întoarcerea internă, 1600 ).

34

35

36
15

Este interesant de menţinut că în natură se găsesc derivaţi ciclopropanici, iar


biosinteza lor adopta adesea o rută trecând prin ciclopropani protonaţi. Un exemplu
de biosinteză a unui asrfel de produs natural, enzima U-106305, este dat în schema
3.8: SCHEMA 3.8
O
Transfer de n

CH3 R grupa
metil

O R
n

+ CH2

CH3+

O
-H n
+

O R

R
etc.

Precursorul compusului ciclopropanic natural este un derivat de acid nesaturat


polienic. Acesta acceptă printr-un sistem enzimatic o grupî metil care trece în
ciclopropanul protonat. 3.2. Transpoziţia alcanilor Înrudite într-un fel cu
reacţiile SN1 sunt şi reacţiile de transpoziţie ale alcanilor. Într-adevăr,
reacţiile de transpoziţie sunt însoţitoare frecvente ale reacţiilor SN1. Totuşi, în
prezenţă de catalizatori adecvaţi şi hidrocarburile pot suferi astfel de reacţii.
Un exemplu simplu a unei astfel de reacţie este izomerizarea n-butanului. SCHEMA
3.9
Exemple de reactii de transpozitie
a. In reactii SN1: X......HX H3C CH CH2 CH3
Nu:-X-..HS

H H + CH3-CH-CH2-CH3 C C +

H C

H H3C

H H

+ (CH3)2C-CH3

(CH3)2CNu-CH3

b. In transpozitia alcanilor si cicloalcanilor H H3C Catalizator


(pull effect) H-Catalizator
CH

Aşa cum rezultă de mai sus, transpoziţia alcanilor poate fi privită ca o


transpoziţie care intervine într-o reacţie SN1 banală, în care grupa fugace

CH2

CH3

+ CH3-CH-CH2-CH3

v. mai sus
16

este un atom de hidrogen. Catalizatorul trebuie să fie suficient de puternic pentru


a exercita un „efect pull” asupra hidrogenului care urmează să fie extras.
Neniţescu şi Cantuniari au făcut studii sistematice în domeniul izomerizării
alcanilor şi cicloalcanilor cu clorură de aluminiu. Ei au putut demonstra ca
reacţiile de transpoziţie sunt procese reversibile, între hidrocarbura iniţială şi
hidrocarbura transpusă stabilindu-se un echilibru. În plus, dacă AlCl3 este
proaspăt purificată şi reacţia se execută într-o atmosferă uscată, transpoziţia nu
se produce. Ei au putut demonstra că urmele de apă sunt un activator al clorurii de
aluminiu:
H2O + AlCl3 H+[ AlCl3(HO)]37 (7)

Complexul 37 care rezultă este un acid foarte puternic, disociat în întregime.


Protonul este cel care exercită efectul de tragere ( pull ), generând carbocationul
corespunzător:
Initiere: CH3-CH2-CH2-CH3 + 37 + CH3-CH-CH2-CH3 + H2 etc.; v.Schema 3.9

O anumită transpoziţie poate fi urmată de o alta şi aceasta de o alta (efect


domino). Un exemplu tipic este transpoziţia adamantanică: SCHEMA 3.10 Transpoziţia
adamantanică
H H H H H H + H H + + H + H H H + H H

Materia primă în această transpoziţie este dimerul hidrogenat al ciclopentadienei.


Desigur, ne-am gândi că cel mai uşor s-ar extrage un atom de hidrogen de la un atom
de carbon terţiar. Aceasta nu se întâmplă pentru că ori carbocationul care ar
rezulta este prea instabil ( nu poate adopta
17

structura plană ), ori reacţia nu ar progresa mai departe ( reacţie invizibilă ).


Carbocationul format iniţial suferă în cascadă o serie de transpoziţii pană se
obţine adamantanul. 3.3. Mecanismul SET în reacţiile SN În anumite reacţii în care
aparent este implicată o substituţie nucleofilă, se demonstrează intervenţia clară
a radicalilor şi/sau radical ionilor. Prima treaptă a acestor reacţii implică un
transfer de electroni între substrat şi nucleofil: Etapa 1: R – X + Y:- → R – X.- +
Y. (8) În următoarea etapă se generează un radical liber: Etapa 2 : R – X.- → R. +
X(9) Ultima etapă poate să aibă două variante: Etapa 3 : R. + Y. → R – Y (10a) sau:
(10b) R. + Y:- → R – Y.- → R – Y etc Una dintre dovezile unui astfel de mecanism
este decelarea radicalilor liberi ( sau a radical ionilor ) prin esr pe parcursul
acestor reacţii. 3.4. Mecanismul SNi Unele reacţii de substituţie nucleofilă decurg
cu păstrarea configuraţiei, chiar în acele cazuri în care nu există grupe vecine
care s-o asigure. Astfel de reacţii au primit simbolul SNi ( substitution
nucleophilic internal ). În aceste cazuri, nucleofilul este o parte a grupei fugace
şi se detaşează de această grupă în cursul procesului. Un exemplu este
transformarea clorosulfiţilor. SCHEMA 3.11 Mecanismul SNi
R - OH + SOCl2 R - OSOCl OR - OSOCl R+ Cl S=O

R - Cl + SO2

O altă desemnare a acestui mecanism este : DN + ANDN ( Disociere nucleofil şi


asociere nucleofil ).
18

3.5. Probleme 1. Indicaţi mersul stereochimic în următoarele reacţii:


Cl
AcOH

OAc

a)

(-) - trans

(?) - trans

HBr

b) CH3CHBr-CH(OH)CH3 (+)-treo
HBr

CH3CHBrCHBrCH3 (?)-treo CH3CHBrCHBrCH3 ( ? )-eritro

c) CH3CHBrCH(OH)CH3 (+)-eritro

reacţii:

2. Indicaţi configuraţia compuşilor în următoarea succesiune de


+ N31. H2/cat

C6H5-CHCl-CH3
R

C6H5-CH(N3)-CH3
?

C6H5CH-CH3 +N(CH3)3
?

acetona anhidra

2. CH3I

Indicaţi şi structura şi configuraţia intermediarului nefigurat mai sus. 3. Aşa cum


a fost menţionat, compuşii 6 şi 7 nu pot suferi uşor reacţii de tip SN1 pentru că
ionul de carbeniu respectiv nu poate adopta o structură plană. Se cere: a.
Explicaţi diferenţa de reactivitate dintre cei doi compuşi. b. Dacă nu pot da
reacţii SN1 cu uşurinţă, pot oare da mai uşor reacţii de tip SN2. Se cere să
argumentaţi răspunsul dat. 4. Dintre halogeni, fluorul este cel mai electronegativ
şi are tendinţa cea mai mare de a forma anion de fluor. Într-o reacţie SN2 : Nu:- +
R – X → Nu – R + X- , unde X = F, Cl, Br, I, care va fi grupa fugace cea mai
eficientă ( va fi deplasată cel mai uşor )?
1

CAPITOLUL 4 Substituţia Nucleofilă Aromatică


Motto: I have been woo’d, as I entreat you now, Even by the stern and direful god
of war, Whose sinewy neck in battle never did bow, Who conquers where he comes in
every jar; Yet has he been my captive and my slave, And begged for that which thou
unasked shalt have William Shakespeare, Venus and Adonis Substituţia nucleophilă
aromatică ( SNAr ) implică deplasarea unei grupe fugace (substituent) legat(ă)
direct de un nucleu aromatic:
X Nu

+ Nu:_ Z Z

X:-

(1)

X : Grupa fugace ( deplasabila ) Z : Grupa atragatoare de electroni ( activatoare )

Pentru ca reacţia să poată să aibă loc, de nucleul aromatic trebuie să fie direct
legată şi o grupă Z, puternic atrăgătoare de electroni. Prezenţa acesteia este
impusă de necesitatea de a activa poziţia atacată de nucleu. Totuşi, prezenţa
acesteia nu e impusă în toate substituţiile nucleofile aromatice. Într-adevăr, se
cunosc mai multe mecanisme pentru SNAr şi anume: 1. Mecanismul de substituţie prin
adiţie-eliminare (SNAr propriu-zis). 2. Mecanismul SN1 - aromatic 3. Mecanismul
prin benzin ( eliminare – adiţie ) 4. Mecanism radicalic SNR 5. Mecanismul ANRORC (
în engl.: Addition of Nucleophile with Ring Opening and Ring Closing = Adiţie de
nucleofil cu deschidere de inel şi închidere de inel ) 6. Mecanismul prin
substituţie indirectă ( în engleză: Vicarious Nucleophilic Substitution ).
2

În cele ce vor urma, vom discuta pe rând aceste 6 mecanisme de substituţie


nucleofilă aromatică. 4.1. Mecanismul de substituţie prin adiţie-eliminare( SNAr)
Mecanismul de substituţie nucleofilă prin adiţie eliminare este cel mai important
mecanism pentru substituţia aromatică. El necesită ca pe lângă grupa fugace, de
nucleu să mai fie legate una sau mai multe grupe atrăgătoare de electroni, care să
poată stabiliza şi intermediarul de adiţie O grupa foarte eficace în acest sens
este o grupă nitro aflată în orto sau para faţă de grupa fugace:
X Nu + Nu:_ X Nu

+ X-

NO2
1

N+ -O
2

O-

NO2
3

Izolare unui intermediar de tipul doi constituie şi una din principalele dovezi în
sprijinul acestui mecanism. Astfel, încă din 1902, Meisenheimer a obţinut sarea 5
din 1-metoxi-2,4,6-trinitrobenzenul 4:
OMe O2N NO2 + EtO:_ NO2 4 MeO O2N OEt MeO NO2 O2N OEt O- O MeO N N - -O O NO2 5 OEt
NO2

-O

N+

O-

NO2
3

Sarea obţinută nu este altceva decât un intermediar de tip 2 din substituţia


nucleofilă aromatică. Din această cauză, intermediarii acestei substituţii mai
poartă denumirea şi de complecşi Meisenheimer. Se pune întrebarea dacă seamănă fie
cu reacţia SN2, fie cu reacţia SN1. În ambele mecanisme, legătura C – X se rupe în
etapa determinantă de viteză şi prin aceasta, viteza de reacţie determinată
experimental depinde dramatic de natura grupei fugace X. Dacă substituţia aromatică
nucleofilă SNAr ar fi similară cu unul dintre mecanismele substituţiei nucleofile
la carbonul saturat ( SN2 sau SN1 ), ar trebui să observam o dependenţa similara de
natura lui X. Dimpotrivă, dacă mecanismul indicat mai înainte ( adiţie –
eliminare ) este cel corect, dependenţa de natura lui X trebuie să fie
nesemnificativă, legătura C – X nerupându-se în etapa determinantă de viteză. Într-
adevăr, dacă în reacţia (2) de mai jos în substratul 6 X este Cl, Br, I, SOPh,
SO2Ph sau p-nitrofenoxi, reacţiile au variat numai cu un factor de 5.
X NO2
+

H N O2N NO2 7 8 N + HX (2)

NO2 6

În cazul reacţiei dintre clorura de picril ionul HO- s-au găsit dovezi pentru
intervenţia a doi intermediari în SNAr, primul dintre ei fiind un complex π care
poate trece apoi într-o treaptă sau două în complexul de tip Meisenheimer .
Cl O2N NO2 O2N Cl NO2 HONO2

NO2 Cl O2N -

complex π

OH NO2 O2N

OH NO2

In 2005 s-a publicat o sinteză asimetrică, pornind de la 6 ( X = F ):

NO2

NO2
4
O COOEt F NO2 PhCH3 , NO2 H O O2N NO2

9
H COOEt

10
Ph H2C O CH N+ H2C Ph randament : 89% ee : 87%

8 2,4-Dinitrofluorbenzenul se tratează cu reactantul precursor chiral, 9, folosind


drept catalizator un derivat dibenzilic al cinconidinei, 8. Se obţine compusul
chiral. 10, cu 89 % randament şi 87% exces enantiomeric. 4.2. Mecanismul SN1
Mecanismul SN1 este implicat în reacţiile sărurilor de diazoniu aromatice şi
implică două etape :
Etapa I-a: Etapa a II-a

+N

N +
- N2

Nu
Nu:-

+ ;

10

10

11

Sarea de diazoniu 9 se descompune în etapa determinantă de viteză în cationul fenil


10; în etapa următoare, acesta reacţionează rapid cu nucleofilul pentru a da
produsul de substituţie. Cinetic se constată că reacţia depinde de concentraţia
ionului de diazoniu, dar este independentă de concentraţia nucleofilului. Pentru
mecanismul de mai sus pledează şi alte
5

date cinetice. Astfel, alţi substituenţi ai inelului afectează viteza procesului,


în sensul previzibil pentru o reacţie în care se generează un carbocation, Dacă în
orto faţă de grupa diazo în loc de hidrogen se găseşte deuteriu, se determină un
efect izotopic mult prea mare ( 1,22 ), ducând la concluzia că ionul de fenil
incipient este stabilizat probabil astfel:

10

12

În caz că în loc de hidrogen avem deuteriu, stabilizarea ionului 10 prin


dehidrobenzen ( benzin ) 12 nu mai este posibilă. 4.3. Mecanismul prin arine 4.3.1.
Exemple de substituţii prin arine Mecanismul a fost propus şi studiat sistematic de
J.D. Roberts şi colaboratorii săi în 1956.
R B: R Nu:( B: ) X Nu
-

R Nu

+
15a 15b

(3)

13

14

Formarea celor doi izomeri 15a,b din 13 nu poate fi explicată decât prin formarea
intermediară a dehidrobenzenului 14. Totuşi, observaţii similare cu cele redate în
reacţia (3) de mai sus au fost făcute cu mult mai înainte de cercetările lui
Roberts. Astfel, în 1902, Stoermer şi Kahlert au făcut o observaţie similară:
Br + O 16 EtOO 17a 17b OEt

OEt O
6

Brombenzofuranul 16 cu etoxid de sodiu dă cei doi izomeri 17a,b ai


etoxibenzofuranului. Şi totuşi, cel care a făcut prima propunere a intervenţiei
arinelor în astfel de reacţii a fost Wittig. Wittig în 1942 a dorit să litieze
benzenul pornind de la fluorbenzenul 18. În loc să obţină benzenul litiat el a
obţinut alchilbenzenul litiat, 21. Formarea acestuia o explică prin intermediul
formării dehidrobenzenului (benzinul) 21.
F + RLi - RH F R + RLi Li

18

19

Li

20

21

În 1956 ( anul publicării şi a lucrării lui J.D. Roberts ) el demonstrează


intervenţia benzinului în reacţia de mai sus, captând benzinul printr-o sinteză
Diels Alder:
F Li(Hg) + O Br O (4)

22

20

23

24

Reactivitatea benzinului în sinteze Diels Alder este atât de mare încât şi benzenul
se comportă faţă de acesta ca o filodienă:

20

25

Când obţinerea de aducţi Diels+Alder este scopul urmărit, benzinul se generează şi


prin alte reacţii decât cele menţionate mai sus.
COOH COO+ CO2 + N2 NH2 N2+ (5)

26

27

20
7

Una dintre posibilităţi este de a porni de la acidul o-aminobenzoic, 26 care se


diazotează la sarea de diazoniu 27. Descompunerea acesteia va da benzinul 20. Şi
alte săruri de diazoniu la descompunere pot genera arine ( v. şi subcapitolul
precedent la sfârşit ). Un exemplu îl constituie descompunerea sării de diazoniu
28. Benzinul rezultat din aceasta poate da fie sinteză dien, fie o reacţie cu un
nucleofil.
Bu + O Bu
t t

Bu N2+

Bu

30

Bu Bu 28
t

Bu

X + XBu 31

29

Studii teoretice au indicat o structură a benzinului în care caracterul benzenoid


al benzinului se păstrează. 4.3.2. Structura arinelor Formularea uzuală a arinelor
este cu o triplă legătură în inelul benzenic. Totuşi, aşa cum se ştie, acetilenele
au o structură liniară şi ciclul cel mai mic în care se poate introduce o triplă
legătură este de 8 atomi. Mai corect ar fi pentru acestea o structură
diradicalică :

. .
20 Diradical 1,2

.
;

. .
;

.
Diradical 1,4

Diradical 1,3

Folosind metoda de generare a benzinului din acid o-aminobenzoic şi pentru


generarea 1,3- şi 1,4-dehidrobenzenilor, se constată că 1,2dehidrobenzenul
( benzinul ) este cu mult mai stabil decât ceilalţi doi.
8

Aceasta indică faptul că 1,2-dehidrobenzenul se bucură de o stabilizare în plus


faţă de ceilalţi, structura aromatică contribuind la aceasta. Un studiu MINDO/3 în
care s-a ţinut seama şi de abaterile de la structura benzenoidă, a indicat pentru
benzin o structură singlet care permite reţinerea caracterului benzenoid. 4.3.3.
Utilizarea arinelor în sinteze Arinele sunt din ce în ce mai mult utilizate în
sinteze de medicamente şi de compuşi naturali biologic activi. O să dăm mai jos
numai câteva exemple. Un prim exemplu este o sinteză în tandem a derivaţilor de 9-
aminoantracenului 36, pornind de la triflatul 32:
OTf

H3C

32

Tms

Tms : trimetilsilil
CH3

36

OTf : triflat = OSO2CF3

20

N N Reactie Diels-Alder

NMe
- CH3-CN

NMe N-CH3

N 33 34

Reactie Diels-Alder

35

Acesta generează foarte uşor benzinul 20 care dă o sinteză DielsAlder cu N-


metilimidazol, pentru a da aductul 33. Acesta elimină acetonitril şi reacţionează
cu o nouă moleculă de benzin. O a treia moleculă de benyin reacţionează cu aductul
35 pentru a da amino antracenul 36. Toate aceste reacţii au loc într-un singur
proces tandem, folosind iniţial la un mol de N-metilimidazol 3 moli de triflat 32.
Trebuie atrasă atenţia că ultima reacţie din procesul de mai sus reprezintă adiţia
la tripla legătură a benzinului a unei legături σ.
9

4.4. Mecanismul radicalic, SNR Mecanismul acesta a fost identificat într-un studiu
al reacţiilor de formare de arine prin eliminarea cu baze puternice de hidracid din
halogeno derivaţii izomeri 37 si 38 . Aceştia ar trebui să dea naştere aceleiaşi
dehidroarene 39, care cu amoniac va forma un amestec de aniline 40 şi 41. Prin
varierea halogeului ( X = F, Cl, Br, I ) raportul 40 / 41 , în limita erorilor
experimentale, va trebui să fie acelaşi.
Me Me
B:
-

Me Me B:Me 39 NH2-

Me X Me

X Me 37 8 Me Me H2N Me 38 : NH2 Me Me

H2N Me 40 Me 41

Aceasta se verifică în cazul primilor trei halogeni ( F, Cl, Br ), raportul fiind


destul de constant, 1,5. Daca insă halogenul este iod, depinzând de condiţiile de
lucru, raportul variază între 0,63 şi 5,86. În mod evident, mecanismul pentru X = I
trebuie să fie diferit de mecanismul pentru ceilalţi halogeni. Acesta este un
mecanism radicalic:
Donor de electroni + Ar - I Ar - I. Ar. + H2NArNH2.- + ArI Ar - I. Ar. +
IArNH2.ArNH2 + Ar-I.

Spre deosebire de mecanismele precedente, acest mecanism este mult mai rar
întâlnit.
10

4.5. Mecanismul substituţiei nucleofile ANRORC Mecanismul ANRORC ( Adition


Nucleophile Ring Opening and Ring Closure ) permite explicarea produşilor şi
distribuţia lor în unele substituţii nucleofile aromatice, în special în cazul unor
compuşi heterociclici. Mecanismul a fost amplu studiat în cazul derivaţilor de
pirimidină cu nucleufili cum ar fi amidura de sodiu:
Ph N N 42 Br NaNH2 N N 43 Ph NH3 N N 44 NH2 Ph

Astfel, 4-fenil-6-brompirimidinei 42 cu amidură de sodiu în amoniac lichid la


temperaturi joase formează numai 4-fenil-6-aminopirimidina 44. Dacă substituţia
nucleofilă ar fi mers prin mecanismul arin discutat mai înainte, arina 43 ar fi dat
naştere alături de 44 şi la izomerul 4-fenil-5-aminopirimidina, aşa cum se întâmplă
în toate cazurile care decurg prin arine ca intermediari. O indicaţie asupra
tipului de mecanism posibil s-a adus prin marcarea izotopică cu deuteriu a pozoţiei
5 din 42. Efectuarea aminării cu amidură de sodiu sau potasiu la temperaturi joase
( -75o ) a dus la obţinerea 4-fenil-6-aminopirimidina în care jumătate din
deuteriul din poziţia 5 a fost înlocuit cu hidrogen. Un mecanism probabil este
arătat în Schema 4.1. Conform acestei scheme, atacul nucleofilului nu se produce în
poziţia 6, cum ar fi de aşteptat, ci în poziţia 5, cu formarea compusului de adiţie
45. Acesta suferă o deschidere de ciclu cu formarea bromurii de imină 46, care
poate elimina acid bromhidric pentru a da nitrilul 47. Prin intermediul izomerului
acestuia ( 48 ) are loc schimbul D – H care va duce în final la produsul de
substituţie aromatica nucleofilă în care deuteriul a fost inlocuit cu hidrogen.
Mecanismul din Schema 4.1, deşi este plauzibil, nu este categoric. Marcajul cu
deuteriu nu reprezintă decât cca 3% şi erori în acest caz pot să fie posibile.
11

SCHEMA 4.1 Mecanismul de substituţie ANRORC


Ph D N N 42 Br KNH2 ; NH3 - 75o N 44 NH2 N Ph H

Ph D N H H2N N H Br 45 N

Ph H

NH N H 49

Ph D N CH HN 46 Br N CH

Ph D (H) C N CH NH

Ph D H N

C 48

H2N

NH2 N 47

Dovada categorică asupra mecanismului din Schema 4.1 a fost făcută prin marcarea
izotopică a celor doi atomi de azot din inelul pirimidinic. Conform schemei de
reacţie propusă, ( v. Schema 4.2 ) se vede că unul din atomii de azot din inelul
pirimidinic este înlocuit cu azotul din reactantul nucleofil, azotul din ionul de
amidură. Dacă acest acest atom de azot nu este marcat izotopic, jumătate din azotul
izotopic din molecula iniţială de pirimidină va trebui să dispară în proces. Acesta
a fost şi rezultatul obţinut, mecanismul ANRORC fiind astfel dovedit.
12

SCHEMA 4.2 Rezultatul marcării izotopice a azotului din pirimidină


Ph * N * N 42 Ph *N H2N * N H Br 45 Br NaNH2 NH3; -75o *N CH HN H2N * 46 Br Ph *N
CH C *N NH N H 49 * Ph * N O N H 49 Ph * N : Azot marcat izotopic Ph *N N 42 Br Ph

NH2 * N 47

4.6. Mecanismul prin substituţie indirectă (în engleză: Vicarious Nucleophilic


Substitution) În substituţiile nucleofile aromatice discutate până acum,
nucleofilul deplasa din nucleul aromatic o grupă fugace mai mult sau mai puţin
eficace ( de exemplu halogen : F, Cl, Br, I ). În reacţiile decurgând prin acest
mecanism grupa fugace este un ion de hidrură ( v. şi capitolul precedent, Reacţii
de Transpoziţie ).
Z H + H NO2 C
-

H EWG 48

B: HB N
-

H Z C O O
-

H EWG

EWG : Grupa atragatoare de electroni ( Electron Withdrawing Group )

49

+ B: - HXB

+ H CH2EWG N O O-

H C N
-

EWG O-

O 50

51
13

În schema de mai sus se indică o astfel de reacţie de substituţie în cazul


nitrobenzenului. Exemplu indică faptul că substratul aromatic trebuie să conţină
cel puţin o grupă puternic atrăgătoare de electroni ( în cazul de faţă, grupa nitro
) şi un reactant capabil să genereze un carbanion ( trebuie la rândul său să aibă o
grupă atrăgatoare de electroni, EWG ). Se cunosc exemple numeroase care au fost
prezentate în 1987 de Makosza şi Winarowski într-o publicaţie de prestigiu.

Bibliografie 1. Jerry March, Advanced Organic Chemistrz, Reactions, Mechanisms and


Structure, Ed. IV-a, John Wilez and Sons, New Zork, 1992; Chapter 13, Aromatic
Nucleophilic Substitution. 2. F. Badea, Reaction Mechanisms in Organic Chemistry,
Abacus Press, Tunbridge Wells, Kent, 1977; Chapter 8, Aromatic Nucleophilic
Substitution. 3. J. Meisenheimer, Liebigs Ann. Chem., 1902, 323, 205. 4. Buncel,
Crampton, Strauss, Terrier, Electron Defficient Aromatic and Heteroaromatic Base
Interactions, Elsevier, New Zork, 1984. 5. Bunnett, Garbish, Pruitt, J. Amer. Chem.
Soc., 1957, 79, 383. 6. R. Bacaloglu, Blasko, Bunton, Dorwin, Orrega, Yucco, J.
Amer. Chem. Soc., 1991, 113, 238. 7. M.Bella, S. Kobbelgaard şi K.A. Jorgensen, J.
Amer. Chem Soc., 2005, 121, 3670-3671. 8. J.D.Roberts, D.A. Semenov, H.E. Simmons
şi C.A. Carlsmith, J. Amer. Chem. Soc., 1956, 78, 601. 9. R. Stoermer şi B.
Kahlert, Ber. dtsch. Chem. Ges. 1902, 35, 1633. 10. G. Wittig, Naturwissenschaften,
1942, 30, 696. 11. G. Wittig şi L Pohmer, Chem. Ber. 1956, 89, 1314. 12. M.J.S.
Dewar, W.K. Lee, J. Amer. Chem. Soc., 1974, 96, 5569. 13. Chunseng Xie, Yubong
Zhang, Org. Lett., 2007, 9(5), 781-784. 14. T. Gerfand, Luc Neville şi Jieping Zhu,
Angew. Chem. Int. Ed., 2009, 48, 572. 15. J.K. Kim şi J.F. Bunnett, J. Amer. Chem.
Soc., 1970, 92, 7463, 7464. 16. M. Makosza şi J. Winiarski, Accounts Chem. Res.,
1987, 20 (8), 282 - 287.
1

CAPITOLUL 5
SUBSTITUŢIA ELECTROFILĂ ALIFATICĂ Motto: Good reasons must, of force, give place to
better.. William Shakespeare, Julius Caesar, Act IV, Scene III 5.1. Introducere.
Dacă substituţia nucleofilă alifatică este mult mai importantă şi mai frecventă
decât substituţia nucleofilă aromatică, în cazul substituţiei electrofile situaţia
este inversă: substituţia electrofilă aromatică este mai frecventă decât
substituţia electrofilă alifatică. Dar, aşa cum în SNAr se cunosc suficiente
exemple pentru a defini mai multe tipuri de mecanisme posibile, şi în cazul
substituţiei electrofile alifatice se cunosc suficiente exemple cu numeroase
aplicaţii în sinteze.
A. Reactii de deplasare la legatura C - H : 1. Reactii de schimb de hidrogen: R - D
+ H+ D+ + R-H 2. Deplasari de hidrogen R1-H + R2+ R1+ + R2-H 3. Alte deplasari la
legaturi C - H R - E + H+ E+ + R - H ( E+ = Hlg+, NO2+ etc. ) B. Reactii de
deplasare la legatura C - C 1. Reactii de dealchilare: R - H + R+ H+ + R - R 2.
Reactii de decarboxilare R-H + CO2 H+ + RCOO3. Reactii de decondensare: OH+ R C Y X
R-H + O=CXY
2

C. Reacţii de deplasare la legătura C-Metal E* + R – Metal → R – E + Metal+ În


care: E+ : H+ (D+) , R+(RX), X+(X2), CO2 etc. şi MetI : Li, Na, K, HgR (HgX), MgR
(MgX) etc. Ca şi în substituţia nucleofilă, se cunosc două mecanisme principale,
SE1 şi SE2, ultimul având însă mai multe variante. 5.2. Mecanisme în substituţia
electrofilă alifatică Mecanismul unimolecular, SE1 implică în faza determinantă de
viteză formarea carbanionionului, urmată de o etapă rapidă de reacţie, reacţia cu
electrofilul ( vezi subcapitolul 5.3 ). Mecanismul bimolecular implică ruperea
sincronă a vechii legături cu formarea noii legături. Prin aceasta SE2 se asemănă
cu SN2.. Există însă şi diferenţe. În mecanismul SN2 avem de repartizat patru
electroni intre 3 centre, în timp ce în SE2 numai doi electroni între 3 centre.
Aceasta duce la o diferenţă în modul de atac al reactantului la centrul de reacţie
( Fig. 5.1 ).
δ−

R1 R3 2 R R R
3 1

δ−

R1 Nu C R3 R2

Nu

X SN2

Stare de tranzi'ie

R2

+ E

R1 R3 2 R SE2 C E

Stare de tranzi'ie

Fig. 5.1. Geometriile stărilor de tranziţie în SN2 şi SE2 Aşa cum rezultă din
figura de mai sus, spre deosebire de substituţia nucleofilă alifatică, în
substituţie electrofilă alifatică ne aşteptăm ca reacţia să decurgă cu conservarea
stereochimiei iniţiale a substratului. Repartiţia electronilor în cele două stări
de tranziţie am putea-o compara cu repartiţia electronilor π în anionul alilic,
respectiv în cationul ciclopropenilic ( Tabel 5.1 ):
3

Tabel 5.1 Energia totală a electronilor în sistemul alilic şi ciclopropenilic


Sistem alilic Sistem ciclopropenilic

Energia totala a electronilor

* Cation: Anion 2α + 2,828 β 4a + 2, 828 β * Sarcina + sau -

* 2α + 4 β 4α + 2 β :

Starea de tranziţie indicată în figura 5.1 corespunde mecanismului SE2-frontal;


există şi un al doilea mecanism bimolecular, SE2-spate: Intradevăr, din Tabelul 5.1
se deduce că şi repartiţia a doi electroni între trei centre similară cationului
alilic este relativ stabilă, chiar dacă nu atât de stabilă ca cea asemănătoare
cationului ciclopropenilic.
E+ C X E C (1)

Acest proces e de aşteptat, ca şi în cazul mecanismului SN2, să decurgă cu inversie


de configuraţie. Există şi o variantă a mecanismului SE2, decurgând tot cu
menţinerea configuraţiei. Acesta are loc prin atac frontal a electrofilului legat
de purtătorul acestuia. Acesta este desemnat ca mecanism SEi:
E C X P C X E P (2)

În ecuaţia de mai sus, prin P s-a simbolizat purtătorul electrofil. Reacţiile


bimoleculare vor decurge cu păstrare sau cu inversie de configuraţie. Ne-am aştepta
ca reacţiile SE1 , ca şi reacţiile SN1, să decurgă cu racemizare, mai mult sau mai
puţin avansată. Nu trebuie uitat însă că,
4

spre deosebire de carbocationi care sunt stabili numai în structura plană sp2,
carbanioni au o structură sp3 stabilă şi deci păstrarea de configuraţie se poate
observa şi în cazul mecanismului SE1. 5.3. Mecanismul SE1 Mecanismul SE1 este
analog mecanismului SN1. Ca şi acesta, implică două etape: o etapă lentă în care
rezultă un carbanion, urmată de o etapă rapidă cu electrofilul. Desemnarea IUPAC a
acestui mecanism este DE + AE. Se prezice o cinetică de ordinul întâi şi
racemizare, ceea ce s-a şi determinat în mai multe cazuri.
Etapa 1 : R-X
+

incet rapid

R:- + X+ R-E

(3) (4)

Etapa 2 : R: + E

Mecanismul SE1 poate avea loc în trei moduri diferite. a) Ionizare unimoleculară la
carbanion. Au loc aceleaşi etape ca şi în ionizarea unimoleculară la carbocationi:
R:- + Z+ (5) R:-Z+ R:-// Z+ R-Z
pereche intima de ioni pereche intima de ioni despartita de solvent ioni disociati

Ca şi în cazul procesului SN1, viteza procesului (5) de mai sus va depinde de


natura grupei Z, corespunzând unei grupe fugace X dintr+un proces SN1. Produsul de
reacţie cu electrofilul va lua naştere prin reacţia lui E* cu oricare dintre
speciile ionice rezultate în (5): pereche intimă de ioni, pereche intimă de ioni
despărţită de molecule de dizolvant sau cu ioni disociaţi. Amintim racemizarea
derivaţilor ciclopropanici prin intermediul unui astfel de proces ( v. Cap, 3 ).
Ph + R CN COOR

Ph

COOR

b) Ionizarea unimoleculară la carbanion precedată de alte etape rapide suferite de


precursorul de carbanion. Sunt mai multe posibilităţi:

CN

2
5

a) Grupa fugace este o grupă carbon. Este cazul decondensărilor aldolice, Claisen
sau Michael:
OH R C Y 3 X R OC Y 4 X R:- + XYC=O (6)

Heteroliza are loc în ionul 4. Sarcina negativă la oxigen şi stabilitatea lui XYCO
constituie forţa motoare a procesului (6), ?nrudit cu acesta este şi decarboxilarea
acizilor carboxilici: R – COOH + B: → BH+ + RCOO- → R:- + CO2 b) Grupa fugace este
azotul. Putem avea mai multe cazuri:
R - NH - NH2 R - NH - NH - Ts
+ B:

R-N=N-H

-BH

R:- + N2

(7)

Acest procedeu este ilustrat de metoda Kishner-Wolff şi de reacţia McFezden-Stevens


şi implică oxidarea hidrazinei. Intermediar în aceste reacţii este compusul 5,
instabil. c) Generarea carbanionilor printr-un proces bimolecular: R – Z + Acceptor
( Acc ) → R:- + Z – Acc (8)

Cel mai simplu exemplu este extragerea unui proton dintr-un compus organic R – H cu
o bază puternică:
R - H + B:
-

BH + R:-

+ S-D - SH

R - D + S:-

(9)

În acest exemplu, prima etapă este determinantă de viteză şi procesul să apară


bimolecular, deşi, el implicând un carbanion intermediar, mecanismul este SE1.
5.3.1. Stereochimia reacţiei Informaţiile privind stereochimia reacţiei le avem în
special datorită studiilor efectuate de Cram şi colaboratorii la Universitatea din
Los Angeles. Aceştia au arătat că rezultatul stereochimic nu depinde semnificativ
de
6

grupa fugace ( Z în formula 6 ) ci în special de natura grupelor R1, R2 şi R3 din


6. Grupe ca CN, RCO, CONR2 sau COOR, stabilizând sarcina negativă, favorizează
racemizarea totală.
R2 R1 C R3 Z Ph Me C:Et

6 7 În schimb, carbanionul 7, generat pe mai multe căi, îşi păstrează în mare


proporţie activitatea optică. Acest fapt este surprinzător pentru faptul ca 7 este
un carbanion benzilic plan. Se consideră că solvatarea sa trebuie să fie
asimetrică, aceasta explicând păstrarea chiralităţii. În înţelegerea stereochimiei
reacţiilor SE1 un rol important l-au jucat reacţiile de schimb izotopic la centrul
chiral. În astfel de reacţii, schimbul ( constanta de viteză ks ) poate fi însoţit
într-o măsură mai mare sau mai mică de racemizarea substratului ( constantă de
viteză kα ). Mersul stereochimic este indicat de valorile raportului ks / kα
( Tabelul 5.2 ): Tabelul 5.2 Raportul vitezelor de schimb şi de racemizare (ks/kα)
şi stereochimia observată în reacţia (9)
_____________________________________________________________ Stereochimie
observată ks / kα ∞ 100% reţinerea configuraţiei iniţiale 1 100% racemizare 0,5
100% inversia configuraţiei iniţiale 0 100% izoracemizare
_____________________________________________________________ În felul acesta, cel
puţin patru mecanisme pot fi imaginate: a) Mecanismul reţinerii de configuraţie.
Acest mecanism a fost observat în solvenţi ca tert-butanol ( t-BuOH ),
tetrahidrofuran ( THF ), benzen cu adaos de donori de protoni ( PhOH etc ), toţi
având constante dielectrice mici şi deci puteri ionizante slabe. După Cram şi
colaboratorii, stereo-specificitatea înaltă poate fi explicată admiţând o solvatare
asimetrică a perechii de ioni formate. În schema de mai jos, ionul de potasiu din
alcoxidul de potasiu (baza necesară formării carbanionului) cu liganzii săi se va
roti ( 8→9 ):
7

H-O-R K+ C D + O-R
-

H -O - R K+ C D OR

D -O - R C K + OR H C H

retinere de configura'ie

8 9 b) Mecanismul inversiei de configuraţie: Acest mecanism intervine în alcooli


mult mai acizi, precum metanolul şi glicolul şi este peste > 60% când ks / kα este
între 0,94 şi 0,65.
C D + -O - R R O H C D O R H C

inversarea configura'iei

O valoare mai mare de 0,5 dar mai mică decât 1 indică faptul că colapsul lui 10 la
produsul cu configuraţia inversată are loc practic la fel de repede ca şi schimbul
izotopic. c) Mecanismul racemizăriii: intervine când ks / kα este 1 şi a fost
observat în dimetilsulfoxid, DMSO. Acest solvent aprotic dipolar este un excelent
solvent pentru carbanioni:
O
DMSO

10

D + -O - R

Me2S+

C - D-O-R

DMSO

DMSO

C-

DMSO

Ionul solvatat simetric prin protonare va genera ambii antipozi în proporţii egale
( racemic ). d) Mecanismul izoracemizării: Dacă e operant acest mecanism,
racemizarea se va produce înaintea schimbului izotopic. Acest mecanism a fost
observat în cazul sistemelor conţinând o amină terţiară şi nici un donor de proton.
Un exemplu ni-l oferă fluorenil derivatul 11. în THF cu Et3N sau cu Pr3N, drept
baze: S-au observat valori ks / kα între 0,05 şi 0,2. Mecanismul propus de Cram şi
colaboratorii este arătat mai jos:
8
b c C a D + B:
k1 k-1

b C a
k-2

c DB+

HB
k3 k-3

b C a

c HB+ +
+

b BH C a

k2

b
+

c
k1

b D C
k-1

c a

BD

C a

Pentru ca să se observe numai racemizare fără schimb izotopic, trebuie ca k1, k2 să


fie mult mai mari decât k3 . Acest fapt a fost observat în cazul compusului 11.
Acesta tratat cu PrNH2 în THF dă produsul racemic în care schimbul s-a produs; cu
Pr3N în THF dă numai produsul în care schimbul a avut loc şi s-a produs şi
inversarea configuraţiei.
H3C O2N H H3C H

CONR2

CONR2

11

12

Dacă 11 suferă izoracemizare, compusul 12, analog lui 11, dar fără să posede grupa
nitro ca acesta, nu prezintă acest fenomen. Aceasta se datorează stabilităţii mai
mari a carbanionului 13, derivând din nitroderivatul 11. Într-adevăr, sarcina
negativă a carbanionului este stabilizată de către grupa nitro, în timp ce în
carbanionul 14, derivând din 12, grupa amidică, CONR2, nu e lla fel de eficace ca o
grupă nitro.
H3C
-

H3C C:
-

O N
+

CONR2

CONR2

13 14 Carbanionul stabil va avea timpul necesar pentru a suferi echilibrarea prin


k2, k-2, deci să se racemizeze înainte de a suferi schimbul ( deci, k1, k2 mult mai
mari decât k3 ).
9

3.4. Alte exemple de reacţii SE a) Reacţii SE2 Am văzut că o reacţie SE2 decurge
adesea printr-un atac frontal, care implică conservarea configuraţiei iniţiale:
C X C + E C+ E + H+ (10a)

E+

+ H-E

(10b)

15 Starea de tranziţie 15, în principiu poate suferi două procese, (10a) şi (10b),
unul ducând la un produs de substituţie la carbon, celălalt dând naştere la un
carbocation. Ambele procese sunt cunoscute, multe dintre acestea având loc în aşa
numiţii superacizi ( SbF5 – HF, HFSO3, HFSO3 – HF etc ). Amintim că Nenitzescu şi
Cantuniari, în cadrul laboratoarelor din Politehnică, au fost primii care să
demonstreze intervenţia reacţiei (10b) în izomerizarea reversibilă a
hidrocarburilor ( v. cap. 3, subcapitolul 3.2 ). Deoarece reacţiile sunt
reversibile, procesul poate fi astfel condus încât să se poată obţine cu randament
bun produsul de substituţie electrofilă (reacţie 8a). Dacă carbocationul format
prin 10b este suficient de stabil, fără tendinţă să treacă într-un carbocation
transpus, atunci produsul de substituţie se obţine cu randamente foarte bune. Un
exemplu e arătat mai jos.
H D + ;

DFSO3D

16

16-D

17

Cationul terţiar de adamantil, 17, chiar dacă nu poate adopta o structură perfect
plană, este mult mai stabil decât cationii secundari posibili, astfel încât se
obţine numai 1-D-adamantanul, 16-D. Adamantanul 16 a fost utilizat şi în alte
reacţii de substituţii electrofile, toate având loc numai la atomul de carbon
terţiar:
10

NO2

NO2+ PF6-

În sinteze sunt destul de frecvent utilizaţi compuşii organo-metalici. Un exemplu


îl constituie obţinerea acidului 2-metiloctanoic, 21, pornind de la 2-iodo-octan,
optic activ, 19. Acesta este transformat în compusul metalic 20, acesta din urma,
prin tratare cu CO2 formează acidul 21.
BuLi

16

18

(-)-CH3(CH2)5CHICH3

Acidul 21 rezultă cu 20% menţinerea configuraţiei. Reacţia compuşilor vinilici de


litiu are loc la rândul ei cu menţinerea configuraţiei iniţiale. La fel şi în cazul
compusului litic derivând de la ciclopropan:
Li Me
E+ E

19

-70

CH3(CH2)5CHLiCH3

CO2

CH3-(CH2)5-CH(CH3)COOH

20

21

MgR Me ;

Me

Ph

Ph 22a

Ph

Ph 23

Ph

Ph 22b

În mod similar, şi configuraţia iniţiala a compusului organomagnezian 22b se


păstrează în reacţii cu electrofili, demonstrând că reacţiile acestora decurg
printr-un mecanism SE2-frontal. Compuşii litiului şi magneziului se pot comporta
fie drept compuşi covalenţi ( ca în exemplul de mai sus ), fie pot reacţiona ca şi
cum ar fi carbanioni. Un exemplu este următorul:
CH2Li + PhCH=O CH(OH)Ph + CH2=CH-(CH2)2-CH(OH)Ph

Formarea compuşilor 25 şi 26 din 24 nu poate fi explicată decât dacă admitem că 24


este un carbanion. Acesta (24a) poate fi în echilibru cu

24

25

26
11

carbanionii 27a şi 27b, depinzând de modul ( a sau b ) de deschidere a inelului


ciclopropanic:
-

CH2:

CH2

CH2:a b

27a

CH2:27b

24

Interpretarea aceasta a fost verificată prin marcarea atomului de carbon din


compusul organo-magnezian 28:
*

CH2=CH-*CH2-CH2MgBr

CH2MgBr

CH2=*CH-CH2-CH2MgBr

28a

24

28b

Repartizarea marcajului între atomii C-2 şi C-3 din sistemul 1butenilic


demonstrează închiderea carbanionului la ciclopropan şi ruperea cu egală
probabilitate a legăturilor din ciclopropan fie pe calea a, fie pe calea b.
Compuşii organo-mercurici reacţionează de obicei prin mecanismul bimolecular şi
aceasta e valabil şi pentru compuşii borului. Un exemplu interesant est oferit de
derivatul norbornenic 29.
+ +

HgCl

HgCl H

ClHg

(HO)2B H H 29-exo

B(OH)2 29-endo 30

Astfel, adiţia clorurii mercurice la derivatii boranici 29 exo şi endo dă naştere


aceluiaşi derivat mercuric al nortriciclenului, 30. Reacţia a avut astfel loc cu
menţinerea configuraţiei compusului endo, dar cu inversarea acesteia, în cazul
derivatului exo. E un exemplu care arată că cele două tipuri de atac, SE2-frontal
şi SE2-spate, atunci cînd primul nu se poate produce din motive geometrice. În
reacţia de substituţie electrofilă a compuşilor mercurici de regulă atacul se
produce frontal.
12

b) Reacţii SE1 i) Reacţii SE1 catalizate de baze Printre primele reacţii catalizate
de baze studiate au fost reacţiile de schimb izotopic. Acestea se pot efectua şi în
medii puternic acide, când, aşa cum s-a arătat, mecanismul este SE2. În cataliză
bazică, într-o etapă lentă, baza generează carbocationul care, ulterior, într-o
etapă rapidă, poate suferi schimb izotopic sau racemizare. Se cunosc cazuri de
cetone optic active care pot suferi substituţii electrofile tipice ( schimb
izotopic, halogenare ) însoţite de racemizare, atât în cataliză bazică sau acidă.
Un astfel de exemplu studiat de Ingold şi colaboratorii sunt cetonele 31 şi 32.
COOH H * CH2 ; CH3-CH2-CH - COPH CH3 O

31

32

Mecanismul reacţiilor care au loc este arătat în Schema 5.1: SCHEMA 5.1 Mecanismul
transformărilor în cataliză bazică
O R
1

H C R
2

incet

+ B:

R
rapid

..C R2

O C R3 R1 C R2

OC R3

O R2 H C R1
Racemizare

et inc d i rap

R3

R1R2CD-CO-R3

R1R2CBr-CO-R3
Scimb H - D viteza = k[cetona][baza]

Halogenare

Dacă în cataliză bazică intermediarul comun in cele trei transformări, racemizare,


schimb izotopic şi halogenare, este carbanionul, în cataliză acidă intermediarul
este enolul ( Schema 5.2 )
13

SCHEMA 5.2 Mecanismul transformărilor în cataliză acidă .


O R
1

+ OH C

OH R
3

H C R2

R + HA

H C R2

R1

H C R2

R3

R1R2CD-CO-R3
Amestec Racemic

+ Caate D va e t a pe

OH R2 C R1
Enol

R3

R R CBr-CO-R

1 2

re gena Halo

Importanţa sistemului bază-dizolvant în transformările prototropice a fost amplu


demonstrată de Cram şi şcoala sa. Astfel, derivatul indenic 33 poate trece în 34 cu
păstrarea chiralităţii, racemizare, schimb izotopic cu păstrare sau racemizare,
depinzând de sistemul bază-dizolvant folosit.
H H Me
B: Solvent

33

CMe3

H
34

CMe3

În sistemul MeOH – MeOK viteza deuterării, în limita erorilor experimentale, este


egală cu viteza racemizării, ks / kα = 1. Dacă reacţia este executată în THF cu
PrND2 şi este oprită după ce 46% din hidrocarbura iniţială s-a izomerizat, se
găseşte pentru 33 ks / kα = 30, ăn timp ce 53 care a suferit sau n-a schimbul ( 17%
) are configuraţia iniţială neschimbată. Dacă sistemului se adaugă un eter coroană
care să complexeze cationul metalic, racemizarea este totală. Echilibrul ceto-
enolic. Echilibrul ceto-enolic depinde de o serie de factori şi anume:
14

i) Sistemul electronic, Cu cât sistemul electronilor π din enol este mai extins, cu
atât concentraţia enolului în amestecul de echilibru va fi mai mare. Astfel,
acetona, CH3COCH3, conţine numai 0,00025% enol, în timp ce acetilacetona,
CH3COCH2COCH3 conţine 80% enol. ii) Factori conformaţionali. Ciclopentanona şi
ciclohexanona conţin numai urme de enol ( 0,0048 şi respectiv 0,020% ). Cu toate
acestea, 1,2ciclopentadiona 35 este 100% enol.
O O O OH H3C
35 36 37

O C C O CH3

Faptul acesta pare a fi ciudat cu atât mai mult cu cât şi alte 1,2dicetone, cum ar
fi diacetilul 37, nu conţin decât urme de enol. Aceasta se datorează faptului că
dicetona aciclică, prin conformaţia care o adoptă, poate minimaliza dipolmomentul (
în 37 se anulează ), în timp ce dicetona ciclică nu-l poate minimaliza decât prin
enolizare. iii) Solventul. Procentul de enol al unui compus carbonilic poate
depinde foarte mult şi de solventul în care acesta se găseşte. Astfel, esterul
acetilacetic pur conţine 7,5% enol. În acid acetic procentul scade la 5,7, pentru
ca în apă să fie numai 0,4%. În schimb în benzen este 16,2% şi ajunge la 49% în
hexan. Cu cât solventul este mai puţin polar, cu atât procentul de enol mai puţin
polar va fi mai mare. c) Transpoziţii moleculare anionice. Transpoziţia Wittig:
Transpoziţia Wittig este transpoziţia benzileterilor metalaţi, pentru care
eliminarea α nu-i posibilă:
PhCH2-O-R1 + R2Li Ph-CHLi - OR1 PhCHLi-O-R1 Ph Ph-CH O + R1 Li R1 CH OLi

În starea de tranziţie 38, grupa migratoare R1 trebuie să acomodeze parţial sarcina


negativă. Aceasta explică oarecum aptitudinile migratoare a diverselor grupe de mai
jos: Alil > benzil > metil > etil > p-nitrofenil > fenil

38
15

Transpoziţia Favorsky: O bine-cunoscută transpoziţie a α-halogenocetonelor este


transpoziţia Favorsky. În această transpoziţie, compusul carbonilic α-halogenat, în
condiţii bazice, trece într-un acid ( sau un amestec de doi acizi ):
Cα X CO Cα'H
B:

Cα H Cα' COOH

Cα Cα'H

COOH

39

40

41

Formarea celor doi izomeri a sugerat formarea unei ciclopropanone tensionate care
cu alcoxidul folosit s-ar rupe în derivatul (derivaţii) carboxilic(i) observaţi.
Această interpretare a fost verificată, supunând reacţiei o α-clorciclohexanonă 42
marcată cu 13C în cealaltă poziţie α:
O Cl * + B:
- Cl- BH 42 43

OR

COOR

50% 44a

*
50%

COOR

Se obţine esterul ciclopentan carboxilic marcat atât la C-1 din inelul


ciclopentanic (44a), cât şi la C-3 (44b). Cei doi produşi marcaţi rezultă în
proporţii perfect egale, demonstrând formarea intermediară a ciclopropanonei 43
Înrudită cu transpoziţia Favorsky este şi reacţia Ramberg-Bäcklund. În loc de grupă
carbonil, substratul din această reacţie are o grupă sulfonică:

44b

C S O2
C X

:C S O2

C X S O2 45 + SO2

Intermediarul 45 este o episulfonă care elimină ulterior SO2. Se obţine în felul


acesta o alchenă. În caz că în poziţia α’ se găsesc doi atomi de halogen, produsul
rezultat este o acetilenă.
16

Ar-CH2-SO2-CCl2-Ar Ar

SO2 Ar

Ar + SO2

Ar

Descompunerea lui 45 sau a lui 46 este înrudită cu aşa numitele procese


cheletropice:
; S O2 + SO2
- SO2

46

47

S O2

48

2,5-Dihidrotiofen-1,1- dioxidul, 47, şi 2,7-dihidrotiepin-1,1-dioxidul se descompun


la polienele corespunyîtoare printr-un proces prezis de regulile de simetrie a
orbitalilor implicaţi în proces, reacţii care vor fi discutate într+un capitol
viitor. 3,5. Probleme 1. Ciclohexanona 49 racemică este tratată cu amina chirală 50
şi combinaţia ei de litiu. La sfârşit se recuperează 49 optic activ cu randament
46%. Cum explicaţi acest rezultat? O H H Me Me Ph Ph
Me
49

C Me N H
50

Me

Stabiliţi configuraţiile celor doi substituenţi ai aminei secundare 50. 2. Scrieţi


etapele care vor avea loc în bromurarea de mai jos.
R2CH - CO - R'
+ Br2 baza

R2CBr - CO - R'

Dacă cetona iniţială este optic activă ( R2 = CH3 şi Ph ; R’ = Ph ), cum va fi


produsul rezultat?
1

CAPITOLUL 6 Substituţia aromatică electrofilă


Motto:

Das ist doch merkwűrdig, dass man nie und nimmer zur Ruhe kommen kan, dass es ewig
nur Hader und Unzufriedenheit geben muss !

August Strindberg

6.1. Introducere Probabil că dintre toate reacţiile compuşilor aromatici,


substituţia aromatică electrofilă a fost reacţia cea mai intens studiată. Probabil
că motivul principal este că substituţiile electrofile sunt deosebit de distinctive
pentru definirea caracterului aromatic. Problema caracterului aromatic a constituit
o preocupare continuă a chimiei organice teoretice din momentul în care Kekul 1 a
propus în 1865 ė formula benzenului. Proprietăţile care definesc această structură
a dus încă de la acea dată la numeroase interpretări care să explice caracterul
acestuia. Noi şi noi reacţii erau descoperite şi continuu noi şi felurite
interpretări ale acestora erau făcute. Thiele care a anticipat caracterul diferit a
legăturilor din benzen scria: „Teoria mea poate să apară hazardată. Dacă totuşi se
consideră că o teorie este un punct de vedere care trebuie să ne permită o
interpretare a faptelor cunoscute şi posibilitatea de a prezice fapte noi, un punct
de vedere al cărui înţeles şi valoare poate fi schimbat de progresul ştiinţei, eu
cred că concepţiile mele satisfac pe deplin aceste cerinţe2. La începutul secolului
XX apar teoria electronică şi apoi teoria mecanic cuantică. Acestea au permis o
înţelegere mai bună a structurii aromatice şi a comportării chimice a acestora.
Substituţia electrofilă aromatică implică de obicei deplasarea unui proton legat
direct de nucleul aromatic de către un reactant deficitar în electroni, un
electrofil, E*. De regulă acesta nu se găseşte ca atare ci este combinat cu un
purtător electrofil. În Tabelul 6.1. se dau exemple din cele mai cunoscute şi des
aplicate reacţii de substituţie electrofilă aromatice.
2

Tabelul 6.1. Exemple de substituţii electrofile aromatice


_____________________________________________________________ Tipul Exemplu
Reactant Purtator ====================================================== Schimb
H/D: ArH + DA → ArD + HA D+ DA Reacţii Friedel Crafts: a) Alchilare: ArH + RX → ArR
+ HX R+ R-X-L R-X + b) Acilare: ArH + RCOX → ArCOR + HX RCO RCOX-L Nitrare:
Halogenare: Sulfonare: Nitrozare: Cuplare: Mercurare: Nitrare Oxidativă : ArH +
HNO3 → Ar-NO2 + H2O NO2+ NO2X ArH + X2 → Ar-X + HX ArH + H2SO4 → ArSO3H + H2O ArH +
HNO2 → ArNO + H2O ArH + Ar’N2+ → Ar-N = N-Ar’ ArH + HgX2 → ArHgX + HX ArR + HNO3 →
ArNO2 + (ROH) X+ SO3 X2; X-X-L H2SO4

NO+ NOX Ar-N2+


+

HgX

NO2+ NO2X

Decarboxilare ArCOOH → ArH + CO2 H+ HA


======================================================
L : Un acid Lewis

Aşa cum se vede din acest tabel, electrofilul e întotdeauna cuplat cu un purtător;
o problemă în studiul unui mecanism electrofil este de a determina natura
reactantului electrofil şi cum acesta ia naştere în proces ( cu un acid Lewis sau
Brõnsted ). O altă observaţie care rezultă din examinarea Tabelului 6.1 este că
aproape toate reacţiile menţionate în acest tabel prezintă interes tehnologic ( de
exemplu: nitrarea, sulfonarea, halogenarea, cuplarea etc. ). Într-adevăr, multe din
reacţiile trecute în tabel sunt utilizate în obţinerea medicamentelor,
cosmeticelor, coloranţilor etc. De aici şi interesul manifestat pentru studiul
acestor reacţii. Astăzi se cunosc numeroase cărţi, monografii sau articole de
ansamblu dedicate acestui subiect.
3

6.2. Particularităţile substituţiei aromatice electrofile În studiul substituţiei


aromatice electrofile se utilizează aceleaşi metode care sunt utilizate în general
pentru studiul unei reacţii organice: izolarea analizarea şi identificarea tuturor
produşilor rezultaţi în reacţie, cinetica şi termodinamica procesului, efecte
izotopice, efectul mediului de reacţie asupra mersului reacţiei etc. Totuşi,
substituţia aromatica electrofilă prezintă şi caracteristici aparte care urmează a
fi analizaţi mai jos. 6.2.1. Electrofilul Spre deosebire de substituţia nucleofilă
în care reactantul nucleofil este adăugat ca atare odată cu substratul, reactantul
electrofil nu este adăugat ca atare în mediul de reacţie. El se preformează
înaintea procesului substituţiei propriu-zise, de exemplu: (1) NO2+ + H2O Ionul de
nitroniu: HO-NO2 + H+
(3) R+ + MXn+1Carbocationi : R - X + MXn O altă complicaţie rezidă în aceea că
electrofilii pot să nu fie singurii reactanţi implicaţi în proces. Într-adevăr,
reacţiile (1) – (3) pot fi toate simbolizate prin reacţia (4). Ori, (4) E+ + X-L E
- X + L+ Formarea electrofilului prin această reacţie trebuie să aibă loc în două
etape, etapele (5) şi (6) : [ E - X - L ]+ (5) E-X +L Ioni de haloniu: X2 + MXn X+
+ MXn+1(2)

(6) [ E - X - L ]+ E+ + X-L Urmează că în mediul de reacţie vor fi trei


electrofili: E-X, [E-X-L]+ şi E+. În plus, nu sunt excluse reacţiile de substituţie
radicalică sau cele nucleofile. Prima grijă în studiul unei substituţii aromatice
este să dovedim cu precizie natura electrofilă a substituţiei studiate.

6.2.2. Orientare În benzen, datorită simetriei D6h toate poziţiile sunt


echivalente, fiecare atom de hidrogen substituindu-se cu egală probabilitate. Dacă
este prezent un substituent, cele 5 poziţii rămase libere nu mai sunt echivalente.
Vor fi 3 poziţii neechivalente, orto (2 cu 6), meta (3 cu 5) şi para (poz.4).
4

Pentru compuşii di-, tri- etc. substituiţi, numărul poziţiilor echivalente depinde
de natura grupelor R, R’ etc., cele mai multe poziţii echivalente vor fi în cazul
în care toţi substituenţii nucleului sunt identici. Astfel, derivaţii disubstituiţi
cu R = R’ aflaţi în poziţiile 1,2 şi 1,3 (compuşii orto şi meta), deşi fac parte
din acelaşi grup de simetrie ( grupul C2v ) nu sunt ambii la fel de simetrici.
Într-adevăr, în cazul compusului orto disubstituit, prin efectuarea tuturor
operaţiilor din grup, toţi atomii îşi schimbă poziţia iniţială; în cazul compusului
meta-disubstituit, cei doi atomi ( atomii C-2 şi C-5 ) nu-şi schimbă poziţia
iniţială. Din această cauză, orto va avea 2 poziţii diferite, formate fiecare din 2
poziţii echivalente, ( 3 cu 6 şi 4 cu 5 ), în timp ce meta-derivatul are 3 poziţii
diferite ( 2, 4 şi 6 echivalente între ele şi 5; atomii 2 şi 5 sunt atomii prin
care trece axa C2 din planul moleculei ).
R R R'

D6h R

C2v R

C2v ; R = R' R

R' R' C2v ; R = R' R' D2h ; R = R'

R''

D3h ; R = R' = R''

Cel mai simetric derivat disubstituit este compusul p-disubstituit cu doi


substituenţi identici. Simetria lui, D2h face ca toate poziţiile libere să fie
echivalente. Prin monosubstituirea unui astfel de compus va rezulta un singur
produs. Dintre compusii aromatici poli-substituiţi, cel mai simetric este compusul
1,3,5 tri-substituit cu substituenţi identici. Cele 3 poziţii libere vor fi
echivalente între ele. Pe lângă complicaţia în a discerne poziţiile echivalente
dintr-un compus aromatic este şi complicaţia legată de orientarea exercitată de
substi-
5

tuent. Există două tipuri de substituenţi: substituenţi care orientează ortopara cu


activarea nucleului şi substituenţi cu orientare meta şi dezactivare. Orientarea
substituţiei de către substituentul preexistent este rezultatul efectelor
electronice ale acestuia. Acestea pot fi de două tipuri: Efecte inductive, I:
Acestea sunt transmisibile în orice catenă, intensitatea lor scăzând cu distanţa
( Fig. 6.1 ):

A. Efect atragator de electroni -I


δ− δ+
___

B. Efect respingator de electroni +I


δ+ δ−
___

δδ+

δδδ+ δδδδ+

δδ−
____

δδδ− δδδδ−

C< C<

____

C<

____

C >C

>C____>C

Fig. 6.1. Variaţia efectelor inductive ( -I, A şi +I, B ) cu distanţa Efectul


substituentului, atragător de electroni, -I, sau respingător de electroni, +I,
scade cu distanţa fiind neglijabil la atomul din γ faţa de substituentul X care
manifestă efectul electronic respectiv Efectul de conjugare, E: este întâlnit numai
la compuşii conţinând duble legături conjugate ( fig. 6.2 ):

A. Efect respingator de electroni B. Efect atrngator de electroni +E -E X C C C C X


C C C C
Fig. 6.2. Deplasările conjugative +E şi –E într-o catenă conjugată Substituenţii
respingători de electroni, +I sau +E, vor orienta orto – para, în timp ce aceia cu
efect opus, -I şi –E, în meta. Cum efectele inductive sunt mai slabe decât cele
electromere, decisiv pentru orientare sunt efectele electronice. In tabelul 6.2
sunt date câteva exemple de derivaţi monosubstituiţi ai benzenului. Grupele alchil
( metil, etil, izopropil etc. ) au doar un efect inductiv respingător de electroni,
+I. Astfel de grupe vor orienta substituţia electrofilă în poziţiile o, p cu
activare moderată. Fenolatul ( grupă O- ) are ambele efecte electronice
respingătoare de electroni +I, +E. Rezultatul va fi orientare o,p cu activare
puternică.
6

Tabelul 6.2. Efectele electronice ale Substituentilor benzenului


_____________________________________________________________________ Efectul
observat al Efect elecExemplu Efect asupra Substituentului tronic orientarii
reactivitatii ============================================================ R
Substituenti de or+I o, p activare dinul întâi:

O+I, +E o, p activare puternica

Cl
-I, moderat +E, puternic o, p activare

RO
o,p -I, puternic +E,moderat desactivare

+ N

O–

Substituenti de -I, -E ordinul doi


O O–

meta

dezactivare

C
meta sau o, p dezactivare sau activare

+I, -E

=================================================
7

Tipul orientării constituie şi astăzi un criteriu pentru stabilirea tipului de


substituţie aromatică. Astfel, 3,5-dihalogenobenzen-1,4-diazo oxizii 1 în benzen
( PhH ) formează 4-hidroxibifenilul 2a şi polimeri de tip 3 :
OX X X OH X
ArH

O X

O X
+ n

N N
+

1a

N2 1b

Ar
2 2a: Ar = Ph 3

Formarea acestui polimer a fost la început interpretată ca indicând un proces


radicalic. Schimbând însă benzenul, PhH cu alţi derivaţi aromatici ( ArH ≠ PhH ),
s-a constatat că substituţia arilului corespunde unei substituţii aromatice
electrofile şi nu uneia radicalice. De fapt, reactantul electrofil propriu-zis, 4,
explică nu numai formarea lui 2 prin substituţie aromatică electrofilă, ci şi
formarea lui 3 ( veyi Schema 6.1 ): SCHEMA 6.1
X + Ph-R R = subst. de. ordinul I HO X X + Ph-R HO 5 R R + orto

O X 1a
- N2

X
R = subst. de ordinul II

+ 4

X
+

+n4

O X X
n

Toluenul poate fi aminat cu cloramină în prezenţa de clorură de aluminiu.


Catalizatorul folosit poate sugera o substituţie electrofilă. Totuşi, rezultatul
aminării este m-toluidină, în contrast cu o substituţie electrofilă.
8

Cum în reacţie rezultă şi p-clortoluen, mersul cel mai probabil al reacţiei este
următorul:
NH2Cl
H2N + Cl
+

CH3

CH3

Ph-Me + Cl+

Cl

CH3

Cl

H2N-

Astfel, m-toluidina este produsul unei substituţii nucleofile, în ciuda asemănării


cu reacţia Friedel-Crafts. Interpretarea aceasta este susţinută şi de alte date
privind comportarea cloraminei. Foarte interesante sunt încercările făcute de a
genera carbocationi din compuşii cu punte, derivaţi de 1-norbornil, 7 şi apo-
nortriciclen, 8 ( pentru reacţiile lor, v. reacţia (7) şi Schema 6.2 ).

NH2

X 7 8 Drept grupă fugace s-a ales grupa cloroformiat, O-COCl, aceasta fiind
deosebit de eficace în a genera carbocationi:

R-OCO-Cl + Ag BF4 → R-OCO+ → R+ + CO2


+ -

- AgCl

(7)

Dacă se tratează cloroformiatul derivând din 7 ( X = OCOCl) cu un compus aromatic (


ArH ) şi în prezenţă de AgBF4, atunci se obţine un amestec de produşi de
substituţie ( 7, cu X = Ar ) în care raportul orto : para este aproximativ 1:1.
Dimpotrivă, dacă se tratează 8 ( X = OCOCl ) în condiţii similare cu aceeaşi
compuşi aromatici, se obţine un amestec de produşi 8 ( X = Ar ) în care raportul
o:m:p este 9,2:5,1:1, net favorabil formării produsului orto. Interpretarea
rezultatelor ţine seama de stabilitatea carbocationilor cap de punte ale unor
astfel de sisteme.
9

Aşa cum s-a mai arătat, astfel de cationi nu pot adopta o structură plană
corespunzătoare hibridizării sp2 a atomului de carbon cationic. Aceasta structură
va fi cel mai greu de adoptat pentru cationul derivând din 8 ; din cauza aceasta,
cationul corespunzător acestuia, 9, va trece rapid in radicalul corespunzător 10.
Substituţia în acest caz este o substituţie radicalică, demonstrată de preferinţa
pentru poziţia orto şi de obţinerea tuturor celor trei izomeri ( v. Schema 6. 2 ).
SCHEMA 6.2

AgBF4

rapid

.
10

Ph-R

ClOCO

C6H4R

11

In cazul compusului 7, cationul corespunzător este mai puţin tensionat decât


cationul 9. Astfel, va avea timpul necesar să reacţioneze ca atare; formarea numai
a izomerilor orto-para şi raportul dintre aceştia demonstrează că substituţia a
fost electrofilă. 6.2.3. Intermediarii substituţiei Problema intermediarilor din
substituţia aromatică s-a născut în urma unor studii a lui Pfeiffer şi Wizinger din
1928. Aceştia au tratat diarilalchena 12 cu brom. Aceasta, conţinând în nucleele
aromatice grupe puternic donoare de electroni, formează într-o primă etapă o sare,
13, care ulterior se descompune în produsul de substituţie 14.
Me Me
Br2

N 12

C CH2
2

Me + N Me 13

Ar C CH2Br , Br3-

Me Me

N 14

C CHBr
2

Au conchis de aici că şi substituţia aromatică trebuie să parcurgă o rută similară,


trecând printr-un intermediar sare:
10
+
+ Br2 + L H
Br

Br BrL
-

+ HBr + L

15

Într-o formă mai generală, interpretarea lor poate fi exprimată prin schema
generală (8), cu intermediarul cationic redat ca 16: + k1 H k-2 + ArE + H+ (8) Ar
ArH + E k2 k-1 E
16

Tratând reactivitatea compuşilor organici prin metoda orbitalilor moleculari,


Wheland a considerat că specia 16 corespunde unei stări de tranziţie. Brown şi
Brady demonstrează că 16 este un intermediar şi se formează în prima etapă a
procesului. Pentru etapa următoare – expulzarea protonului – putem întâlni două
situaţii: expulzarea este un proces rapid sau este un proces lent. În total, într-o
substituţie aromatică electrofilă putem întâlni 3 situaţii: a. Procesul decurge
într-o singură etapă, 16 reprezentând o stare de tranziţie şi nu un intermediar; b.
Procesul decurge în două etape, prima etapă lentă fiind urmată de o etapă rapidă,
expulzarea protonului; 16 este un intermediar; c. Procesul decurge în două etape,
prima etapă rapidă urmată de o etapă lentă, expulzarea protonului; 16 este un
intermediar. Cele trei situaţii sunt arătate în Figura 6.3:
δ+ H Ar δ+ E δ+ Ar δ+ E δ+ E δ+ Ar E δ+ H ArH + E+ δ+ Ar H δ+ Ar E δ+ H

ArE + H+ ArH + E
+

+ Ar

ArH + E+

ArE + H+

+ Ar

ArE + H+

H
Figura 6.3. Cele trei rute în substituţia electrofilă aromatică A. Substituţia
directă; B, C Substituţia în trepte
11

Cele trei situaţii pot fi deosebite prin studiul efectelor iăotopice. Astfel
Melande a observat că în halogenarea şi nitrarea benzenului şi a benzenului
substituit cu tritiu nu există nici o diferenţă între vitezele lor de reacţie. Ori,
atât prin rutele A şi C ar fi trebuit ca să se observe un efect izotopic. Aceasta
demonstrează clar ca SEAr decurge printr-un intermediar de tip 16, format într-o
etapă lentă şi urmată de o etapă rapidă de eliminare a unui proton ( Cazul B din
Fig. 6.3 ). Spre deosebire de halogenare şi nitrare, sulfonarea prezintă un efect
izotopic cinetic. Se consideră că şi în acest caz substituţia decurge prin
intermediarul de tip 16, dar că etapa eliminării protonului este lentă ( ruta C ).
Dovezi puternice în sprijinul formării de intermediari de tip 16 au fost aduse de
Olah şi colaboratorii. Prin spectrometrie de rezonanţă magnetică nucleară ei au
demonstrat fără nici un dubiu existenţa unor astfel de intermediari , cum ar fi 17.
Aceştia trec cu uşurinţă în produşii de substituţie corespunzători: CF3 CF3
+ 17

H NO2

BF4NO2

Un ion de benzenium de stabilitate înaltă, 18, a fost obţinut de Doering şi


colaboratorii prin polimetilarea exhaustivă a benzenului cu clorură de metil. Sarea
este stabilă chiar şi în apă conţinând HCl 4M. La aciditate mai mică, pierde un
proton, formând metilen-ciclohexadiena 19.
Me Me + Me Me 18 Me Me CH2
19

Me Me Me

Me

Me Me + H+ Me

Existenţa unor astfel de intermediari pare a fi certă. Există încă o serie de


întrebări privind formarea lor. De exemplu, seamănă formarea lor cu cea a formării
complecşilor Meisenheimer din SNAr ( substituţia nucleofilă aromatică )? Rezultă
complecşi de tip 16 direct sau în mai multe etape?
12

La prima întrebare putem răspunde direct. Dacă e o asemănare, aceasta e numai


formală. Reactantul nucleofil va fi respins de norul de electroni π aromatici şi
acesta se va îndrepta numai către acele poziţii sărăcite în electroni. Dimpotrivă,
în formarea complexului Wheland, reactantul electrofil este atras de întreg norul
de electroni π ai nucleului aromatic. Acesta este şi începutul răspunsului la a
doua întrebare. Conform propunerii lui Dewar, în halogenare se formează iniţial un
complex neorientat cu molecula de halogen ( 20 ) care trece într-un complex π
neorientat al reactantului electrofil derivând din halogen ( 21 ) şi abia în final
în complexul σ orientat, 16. E H
+ X2

X
20

X
21

X+

Calcule mecanic cuantice au indicat faptul că complecşii π de tip 20 sau 21 sunt


intermediari plauzibili în substituţia aromatică. Totuşi, existenţa lor nu a putut
fi confirmată aşa cum a fost confirmată existenţa complecşilor σ.
OH X X X OX X .. 4 X H HO X H
22
+

16

O X

-N2; -H+

N N + X 4 + O

H X
23

Figura 6.4. Model pentru formarea complexului π şi transformarea acestuia în


complex σ

Acest exemplu, chiar dacă e convingător, nu poate fi generalizat pentru toate


tipurile de substituţii electrofile.
13

6.2.4. Control cinetic Reactivitatea comparată a diferitelor poziţii dintr-un


substrat aromatic (selectivi-tatea de poziţie) şi reactivitatea comparată cu cea a
benzenului (reactivitatea selectivă) este de cea mai mare importanţă în
determinarea caracterului electrofil al substituţiei aromatice şi tipul stării ei
de tranziţie ( târzie sau timpurie ). Totuşi, valoarea exactă a raportului
izomerilor orto: meta: para reflectă selectivitatea de poziţie numai dacă amestecul
a rezultat într-un proces controlat cinetic. O altă complicaţie frecvent întâlnită
în substituţia aromatică electrofilă este atribuită reversibilităţii procesului. În
acest caz, raportul orto: meta:para va ilustra mai mult stabilitatea izomerilor şi
mai puţin reactivitatea poziţiilor respective. Reacţii ca sulfonarea şi alchilarea
Friedel-Crafts sunt reversibile, în timp ce nitrarea este complet ireversibilă. Ce
determină aceste diferenţe între reacţii decurgând prin acelaşi mecanism de
substituţie electrofilă? Considerând mecanismul admis şi exemplul dat din schema de
mai jos ( Schema 6.3 ), putem conchide asupra factorilor care determină această
reversibilitate. SCHEMA 6.3 Mecanismul general al unei substituţii electrofile
reversibile
E + E+LkE k-E X X + H Lk-H kH X + H+ (10) E

+ H+

(9)

X + H+[AlBr3(OH)]+

H
+

X
X= F, Cl, Br, I

În exemplul din reacţia (10) s-a considerat disproporţionarea unui monohalogeno -


benzen în prezenţa unui acid puternic ( ALBr3 + H2O ) în bezen şi dihalogenobenzen.
Fluorbenzenul, chiar la 240o nu reacţionează, iar
14

Clorbenzenul este disproporţionat numai în proporţie de 11%. Brombenzenul este


transformat 50% chiar la 30oC. Ordinea de reactivitate este astfel: PhI > PhBr >
PhCl >>PhF. Cu alte cuvinte, reversibilitatea substituţiei aromatice electrofile
depinde în primul rând de electronegativitatea lui E din procesul (9) din Schema
6.3. Dependenţa deraportul k-E-/ k-H ( v. (9) din Schema 6.3 ). În figura 6.3, B şi
C sunt redate profilurile energetice a reacţiilor în care intermediar rezultă un
complexul σ ( minimul de pe curbă ), fie printr-un proces rapid, fie printr-unul
lent. Depinzând de care energie este mai mare, primul maxim sau al doilea, procesul
va evolua ori spre starea iniţială ( k-E > k-H ), ori spre produsul de substituţie
( k-H > k-E ). Astfel putem înţelege de ce sulfonarea este un proces reversibil
( profil C ), în timp ce clorurarea ( profil B ) nu este. Raportul k-E/k-H poate fi
modificat în diverse moduri. O posibilitate ar fi o aglomerare la centrul de
reacţie, aglomerare care va determina creşterea lui k-E. Varierea temperaturi şi a
concetraţiilor sunt alte mijloace posibile de modificare a acestui raport. O
posibilitate adesea folosită este de a adăuga în amestecul de reacţie o componentă
cu care electrofilul E să reacţioneze de preferinţă. Astfel, în desulfonare,
adaosul de apă e un reactant perfect pentru electrofilul SO3; în reacţii Friedel-
Crafts, solventul ( o hidrocarbură aromatică ) şi produşii de reacţie pot ambii
acţiona ca acceptori electrofili.
E + H + R R + E H

(11)

E, R : grupe alchil

Dependenţa de k-H. Se cunosc cazuri în care raportul k-E/ k-H este mare şi totuşi
reacţia este ireversibilă. Astfel, s-a observat un efect izotopic cinetic în
nitrarea unor compuşi aromatici cu substituenţi voluminoşi în vecinătatea poziţiei
reactive, ceea ce implică o valoare a raportului k-E / k-H supraunitară. Totuşi,
reacţia este ireversibilă. Mai mult, în nitrarea polialchil benzenilor cu catene
ramificate, grupele alchil voluminoase pot fi scoase din nucleu. Explicaţia trebuie
căutată în etapa protonării, constanta de viteză kH, implicată în procesul
reversibil. Vom considera întâi protonarea halobenzenilor. Bazicitatea lor
paralelizează uşurinţa disproporţionării. Ionul de areniu derivând din fluorbenzen
este destul de stabil:
15
X X K + H + H+ X = F, Cl, Br, I H + X H

(12)

24

25

În cazul fluorbenzenului ( X = F ) s-a identificat numai un singur ion de


benzenium, cel cu structura 24. Ori, pentru ca reacţia să fie reversibilă, acesta
ar trebui să fie în echilibru cu un ion 25 care nu se detectează. În cazul
celorlalţi halogenobenzeni ( X = Cl, Br, I ), ionii de tip 25 pot fi observaţi
alături de ionii de tip 24. Astfel, reversibilitatea trebuie să depindă şi de
constanta de echilibru K a reacţiei (12). Ireversibilitatea nitrării poate fi
explicată şi prin absenţa unui echilibru de tip (12). Într-adevăr, ionul de tip 24,
în caz că X = NO2, nu va avea nici o tendinţă să treacă într-un ion 25.
O + N + O
-

H +

NO2

HO + O N

26

Ionul de tip 25 trece rapid în ionul 26, o specie care nu va avea nici o tendinţă
să expulzeze ionul de nitroniu. 6.3. Reactivitate relativă în substituţia aromatică
Energia ( E ) a unui sistem π format din n electroni este dată de relaţia (13):
(13) E = nα + Σnjmjβ = nα + Mβ În care: Mj sunt coeficienţii lui β în ecuaţia
energiei orbitalilor moleculari ( MO ), nj sunt numărul de electroni care ocupa
orbitalul j. Wheland a arătat că într-o substituţie electrofilă, reactivitatea
substratului aromatic trebuie să fie proporţională cu energia de localizare L+
definită prin ecuaţia (14): L+ = M - M * (14) * unde M şi M sunt coeficienţii lui β
în relaţia (13), fie pentru compusul aromatic ( M ), fie pentru starea de tranziţie
16 a teoriei lui Wheland.
16

Pe de altă parte, diferenţa de energie ∆E care corespunde formării ionului de


haloniu din hidrocarbura aromatică – de exemplu benzen – poate fi determinată din
următoare schemă defalcată a procesului: SCHEMA 6.4
+ + E+ I ( Poten'ial de ioniyare )

sp2 + L. ( Energie de localizare )

.sp2

.sp3 - Eh

( Energie de rehibridizare )

Y+ + eY.

Y. - Ea ( Afinitatea de electroni a lui Y+ ) Y + - Eσ H

.sp

( Energia leg[turii σ )

Pentru procesul global se deduce:


Y + Y
+

- ∆E

unde:
. ∆E = I + L - Eh - Ea - Eσ

(15)

Utilizând acelaşi model al stării de tranziţie şi aplicînd metoda perturbaţiei,


Dewar a dedus relaţia: ∆E = CX – 2β( αor + αot ) (16)

în care CX este un parametru care depinde de natura reactantului particular al


substituţiei electrofile, iar αor şi αot coeficienţii orbitalilor moleculari pentru
atomii r şi t, vecini poziţiei s atacata de reactant.
17

6.4. Substituţii electrofile mai importante 6.4.1. Reacţia de nitrare Reacţia de


nitrare este probabil reacţia de substituţie electrofilă aromatică cea mai intens
studiată. Aceasta în special din două motive: în primul rând pentru că reacţia este
ireversibilă şi în felul acesta cinetica nitrării este mai simplă. În al doilea
rând, un motiv la fel de important ca primul, pentru că grupa nitro este o grupă
dezactivantă a nucleului aromatic şi astfel substituţia se opreşte la faza de mono
– nitrare. Nitrările se pot efectua cu acid azotic, folosind un mediu anorganic de
reacţie ( exces de acid azotic, acid azotic – acid sulfuric ), sau mediu
( solvent ) organic ( nitrometan, acid acetic ). Acidul azotic poate conţine acid
azotos. Acesta la rândul lui poate da naştere unui reactant electrofil:
HNO2 + HNO3 N2O4 N2O4 + H2O NO+ + NO3(16) (17)

Ionul de nitrzoniu, NO+ este stabilizat prin conjugare, întocmai ca şi monoxidul de


carbon:
+

:N

:N

O+

Din această cauză este puţin reactiv, nu reacţionează decât cu derivaţii aromatici
foarte reactivi, cum ar fi fenolii. Din această cauză nu afectează mersul reacţiei
de nitrare. Totuşi, formarea ionului de nitrat în reacţia (17) poate avea un efect
de încetinire a reacţiilor de nitrare. S-au făcut calcule mecanic cuantice pentru a
se determina structura cea mai probabilă a intermediarului nitrării. Dintre
intermediarii mai săraci în energie care ar putea fi luaţi în considerare sunt
ionii ciclici 27 şi 28.
+ N O O O + N O

;
Nici unul dintre aceştia nu a putut fi dovedit. Intermediari de tipul 24 şi 25 au
fost în schimb izolaţi şi identificaţi de către Olah.
27 28
18

Nitrarea ipso este o substituţie la un atom de carbon deja substituit. De exemplu,


nitrarea p-cimenului dă produsul normal 29 ( cca 82% ) şi 30 ( 8% ) şi 10% p-
nitrotoluen:
CH3 NO2 + CH3 +NO2
+

CH3

NO2 CH(CH3)2 29 CH3 CH(CH3)2 30 CH3

CH(CH3)2 + O2N 31 CH(CH3)2 CO(CH3)2


+

CH(CH3) NO2

Nitrarea p-cimenului la temperatură joasă ( 0oC ) în anhidridă acetică a dus la


izolarea lui 32 ( 41% ), alături de 29 ( 41% ) şi a lui 30 ( 8% ) şi pnitrotoluen.
Tratarea lui 32 cu acid sulfuric a dat cantitativ 29.
CH3 +NO2+ H3C + CH(CH3) 32 NO2 CH3 H + NO2 CH(CH3)2 29 CH3 NO2

CH(CH3)2

CH(CH3)2 33

NO2

AcO

CH(CH3)2 34

Se deduce astfel că poziţia cea mai reactivă din p-cimen este poziţia C-1.
Proporţia mare de 29 se explică prin transformarea lui 32 în 33.
19

6.4.2. Reacţia de alchilare Friedel-Crafts Alchilarea hidrocarburilor aromatice cu


halogenuri de alchil şi clorură de aluminiu a fost descoperită de către Friedel şi
Crafts în 1877. Scurtă vreme după descoperire, reacţia şi-a găsit largi aplicaţii
în sinteza chimică organică, precum şi tehnologie. Drept precursor electrofil se
foloseşte o halogenură de alchil, R-X sau o halogenură de acil, R-CO-X, şi un
catalizator Lewis, MXn. Mecanismul unei astfel de reacţii poate fi redat simplu
astfel:
R R-X MXn R+ + MXn+1R - X + MXn

- H+ R R-X MXn R+ MXn+1H

+ MXn+1-

Este posibil ca intermediarul 37 să nu rezulte direct şi premergător acestuia să se


formeze complecşii π 35 şi 36. Există indicaţii că toţi trei intermediarii intervin
în proces, dar cu siguranţă numai intermediari de tip 37 au fost izolaţi şi
identificaţi. Astfel, tratarea toluenului cu fluorură de etil şi trfluorură de bor
duce la complexul σ 38 care la -80o este stabil. Acesta la -15o trece în produsul
de substituţie ( G.A.Olah, 1958 ).
CH3 CH3 + CH3

35

36

37

+ CH3-CH2-F + BF3 H

BF4C2H5

+ HF + BF3

C2H5

Trebuie observat că reacţia Friedel-Crafts poate fi privită şi ca o substituţie


nucleofilă la carbonul saturat, în care reactantul este compusul aromatic.
MXn

38

H Ar Ar-CH2R + H+ CH2R

Ar-H +

CH2-X R
-MXn+1
20

În consecinţă, ne aşteptăm ca reacţiile Friedel-Crafts să posede şi alte


caracteristici ale reacţiilor de substituţie nucleofilă şi anume cu cele prezentând
mecanismul E1. Într-adevăr, în cursul acestor reacţii, depinzând de structura
derivatului halogenat, pot avea loc reacţii de transpoziţie:
k2

Ph-CH2-CH2-CH3

+ CH3-CH2-CH2-X + MXn CH3 Ph-CH

Raportul dintre cele două hidrocarburi aromatice rezultat depinde de reactivitatea


reactantului aromatic. Compuşi aromatici foarte reactivi dau o proporţie mare de
compus netranspus, în timp ce în reacţia cu compuşi aromatici mai puţin reactivi
rezultă preponderent produsul transpus. 6.4.3. Acilarea Friedel-Crafts Acilarea
Friedel-Crafts a hidrocarburilor aromatice se face cu halogenuri acide ( R-COCX )
sau anhidride acide, în prezenţa unui acid Lewis ( de ex., AlCl3 ), sau a unui acid
Brõnsted ( de exemplu, acid sulfuric ): RCOX + MXn→ RCO+MXn+1- + ArH → ArCOR + MXn
+ HX După Jensen şi Goldman, reacţia de acilare nu poate fi explicată printr-un
singur mecanism de reacţie; se consideră ca trebuie sa fie cel puţin 3 mecanisme
Mecanism A X R C O AlCl3 + ArH R X C ArH+ Produ;i

k1

CH3

Mecanism B

O - AlX3 39 R-COArH+AlX440 Produsi

ArH + R-CO-X

AlX3
21 Mecanism C ArH + RCO+AlX4H COR

+
AlX441

Produ;i R'

Mecanismul a corespunde unei reacţii de condensare a unui derivat carbonilic cu o


hidrocarbură aromatica ( condensare de tip aldolic ). Grupa carbonil din cloruri
acide, în mod obişnuit nereactivă în acest tip de condensări, este activată de
acidul Lewis. Mecanismul acesta este de aşteptat să intervină în reacţiile cu
compuşi aromatici reactivi ( de ex., fenoli ). Mecanismele B şi C sunt echivalente
mecanismelor de substituţie aromatică electrofilă discutate mai înainte. În plus,
trebuie să specificăm că ionii de oxocarboniu intervenind în mecanismul C sunt ioni
stabilizaţi prin conjugare:
+

O:

Pentru R = Ph + O C O + C O etc.

Clorurile de benzoil vor reacţiona astfel numai prin acest mecanism. În reacţia de
formilare cu HCOF în prezenţă de BF3 nu s-a găsit nici o dovadă pentru existenţa
cationului de formil. Totuşi, complexul σ 42 a putut fi identificat în acest
proces:
CH3 + HCOF + BF CH3 + H H BF4+ CO CH3 + H CHO CH3

CHO

Acesta reyultă în primă fază din toluen şi HCOF, alături de oxid de carbon. Reacţia
ulterioară a complexului 42 cu CO dă complexul σ 43 şi în

42

43

44
22

final p-formiltoluenul 44. Procesul a putut fi verificat , ob’in]ndu/se separat


complexul σ 42; Acesta tratat cu CO a dat produsul de reacţie 44. 6.4.4. Alte
substituţii aromatice înrudite cu reacţia Friedel-Crafts Există un mare număr de
reacţii ale compuşilor aromatici care pot fi corelate cu reacţia Friedel-Crafts. Un
astfel de exemplu este reacţia arenelor cu alchene în prezenţă de catalizatori
Lewis sau Br õnsted.
R1 CH = CHR2 + AH + R1CH - CH2R2 ArH H CHR
1

H C

CH2R

CH2R2 R' R'

R1CH - CH2R2 A

Uneori, pot avea loc reacţii secundare dacă agentul de alchilare are două sau mai
multe poziţii reactive. Un astfel de exemplu îl reprezintă reacţia (18) dintre
benzen şi tetracloretan ( reacţie Anschütz ):
CHCl2 CHCl2 AlCl3 + (18)

Un alt exemplu este reacţia Scholl, o reacţie de cuplare dehidrogenantă. Aceasta,


la rândul ei, este înrudită cu alchilarea FriedelCrafts, aşa cum au arătat
Neniţescu şi Balaban.
+
H H + H H

+ HCl + AlCl3

AlCl4-

H H

În acest caz, reactantul electrofil este complexul σ rezultat din benzen, acid
clorhidric şi clorură de aluminiu.. Un alt exemplu de o astfel de
23

reacţie este transformarea trifenilmetanului în fenilfluoren:

AlCl3

H
HCl

Un mecanism posibil al acestor reacţii este un mecanism radicalcationic. Tipul


acesta de mecanism este întărit şi de observaţia ca acizi Lewis de tipul SbCl5 sau
SbF5 au un efect catalitic bun asupra acestui tip de reacţii. Ori este ştiut ca
aceste halogenuri de Sb au şi un puternic efect oxidant :
R H+ + R R H - e- H+ . + - H+ . H Produs (bifenil) R

O altă reacţie înrudită cu reacţiile discutate este reacţia de halometilare.


Potrivit acestei reacţii, compusul aromatic, de exemplu benenul, este tratat cu
formaldehidă şi HCl. Reactantul electrofil este stabilizat prin cojugare, +CH2-OH ↔
H2C = O+H:
CH2Cl + H2O

+ CH2O + HCl

Un ultim tip de reacţii înrudite cu reacţiile discutate sunt reacţiile de


izomerizare, cum ar fi izomerizarea o-xilenului într-un amestec de m- şi pxilen. În
primă fază rezultă complexul σ corespunzător o-xilenului 45:
Me Me + H+ H + Me Me Me Me Me

45

46

47

+ Me
24

Acest complex suferă transpoziţii până ajunge la complexul 47.


Me Me

+ Me Me 49 + Me 47 Me H Me Me

H Me Me

Acest complex poate în final genera atât m- cât şi p-xilenul. 6.5. Probleme

50
25

Literatură 1. F. Badea, Reaction Mechanisms in Organic Chemistrz, Abacus Press,


Tunbridge Wells, Kent, 1977: Chapter 7, pag. 337 - 398. 2. Jerry March, Advanced
Organic Chemistry. Reactions, Mechanisms and Structure, 4th Ed. Wilez and Sons,
1992, Chapter 11, pag. 501-568. 3. J. Thiele, Liebigs Ann. Chem., 1898, 306, 86. 4.
M. J. S. Dewar, K. Narayanaswami, J. Amer. Chem. Soc., 1964, 86, 2422. 5. P.
Kovacic şi colaboratorii, J. Amer. Chem. Soc., 1964, 86, 1650; 1966, 88, 100, 3819;
1973, 95, 2977, 3646. 6. P. Beak, B.R. Harris, J. Amer. Chem. Soc., 1974, 96, 6363.
7. vezi articol de ansamblu privind reactivitate compuşilor policiclici ăn capătul
de punte, R.C. Fort, Jr., în Carbonium Ions ( G. Olah şi P. von R. Schleyer,
editori ), Wiley-Interscience, New Zork, 1973, pag. 1783. 8. P. Pfeiffer şi R.
Wizinger, Liebigs Ann. Chem., 1928, 461, 132. 9. G.W.Wheland, J. Amer. Chem Soc.,
1942, 64, 900. 10. H.C. Brown şi J.D. Brady, J.Amer. Chem. Soc., 1952, 74, 3570.
11. L. Melander, Arkiv Kemi, 1950, 2, 213. 12. G.A.Olah şi S.J. Kuhn, J. Amer. Chem
Soc., 1958, 80, 6535, 6540; 1960, 82,2350. 13. G.A.Olah, R.H. Sclosberg, D.R. Kelly
şi C.D. Mateescu, J. Amer. Chem. Soc., 1970, 92, 2346; 1972, 94, 2034, 5341. 14.
M.J.S. Dewar, J. Chem. Soc., 1946, 406; The Electronic Theorz of Organic Chemistry,
Oxford Universitz Press, 1949. 15. C. Friedel şi J. M. Crafts, Compt. Rend., 1877,
84, 1392ş v. şi. G. A. Olah (editor) Friedel Crafts and Related Reactions. vol 2
Alkzlation, Interscience, New Zork, 1964. 16. F. R. Jensen şi G. Goldman, în G.A.
Olah ( editor ), FriedelCrafts and Related Reactions. vol 3, Aczlation,
Interscience, 1964; pag. 1003. 17. C.D. Nenitzescu şi A.T. Balaban, Chem. Ber.,
1958, 91, 2109.
1

CAPITOLUL 7 Reacţii de adiţie electrofile la alchene


Motto: Men need not always live by bread alone. There is something else. We do not
yet know what it is; but some day we shall find out; and then we will live on that
alone; and there shall be no more digging, nor spinning, nor fighting, nor killing
George Bernard Shaw Back to Methuselah; Part I; Act II Orice compus posedând
legături multiple ( alchene, acetilene, compuşi carbonilici şi derivaţii lor
funcţionali, nitrilii etc. ) pot da reacţii de adiţie. Şi exact ca şi substituţile,
şi adiţiile pot fi adiţii electrofile ( de regulă la alchene ) şi adiţii nucleofile
( la grupa carbonil şi derivaţii acestei grupe, etc. ) În capitolul de faţă vom
discuta numai adiţiile electrofile la alchene. Nu trebuie să rămânem cu ideia ca
reacţiile de adişie sunt întălnite numai la compuşi posedând duble legături ( C =
C, C = O, C = N etc. ), sau triple legături ( acetilene, nitrili etc. ). Ele pot fi
întălnite şi la compuşi care nu posedă astfel de legături şi sunt construite numai
din legături simple:
H2C O
Etilen Oxid X = halogen

CH2

+ HX

H2C X

CH2-OH

(1)

sau:
H2C CH2 H2C + XY X CH2 CH2Y (2)

C H2 Ciclopropan

La astfel de reacţii ne vom referi numai în legătură directă cu problema discutată


( de exemplu, mecanismul adiţiei halogenilor ). Capitolul de faţă are directă
legătură cu capitolul precedent, unii din reactanţii întâlniţi în substituţia
aromatică electrofilă fiind reactanţi şi în adiţiile la alcchene ( de exemplu,
halogenii ).
2

Într-adevăr, în substituţia aramatică un mecanism general poate fi redat în


următoarea schemă simplificată ( v. Schema 7.1 ): SCHEMA 7.1 Comparaţia SE
aromatice cu AdE la alchene
E
L

E-P

E+ + L-P E H

- H+ ruta principala

- NuH + E
+

E H
ruta secundara Nu:-

H
L

Nu

:
C Nu

E-P

E+ + L-P C + C
Nu:-

C E

E
alti produsi

Mecanismul este cu totul asemănător cu mecanismul general al unei adiţii


electrofile. În cele ce vor urma vom vedea şi alte asemănări cu reacţiile discutate
până acum 7.1. Adiţii de halogen 7.1.1. Ionul de haloniu Adiţiile de halogen la
alchene sunt cunoscute de multă vreme. Primul care şi-a dat seama că adiţia de
halogen implică un mecanism heterolitic a fost Francis în 1925. El a propus
mecanismul arătat în Schema 1, suportat de captarea carbocationului intermediar de
alţi nucleofili prezenţi in soluţie. Astfel, în adiţia bromului ( în Schema 1, E+ =
Br+ ), alături de dibrom derivat, dacă de faţă se găseşte şi ion de clor, se obţine
un bromclorderivat, dacă este prezent ion nitrat, se obţine nitratul unei
bromhidrine, în soluţie alcoolică rezultă un brom eter etc.
3

Alte dovezi în acest sens sunt transpoziţiile care pot să se producă în cursul unei
adiţii de halogen la diverse sisteme conţinând duble legături. Câteva dintre aceste
transpoziţii sunt prezentate în Schema 7.2. SCHEMA 7.2 Transpoziţii Cationice în
Cursul Adiţiilor Electrofile la Alchene
+ + Br2
- Br-

Br

Br

Br
+ Br-

Br

2
X
+

3
X X

4
X

+ X2

Pe de altă parte, se cunosc exemple în care alchene generând sisteme cationice


cunoscute a suferi cu uşurinţă transpoziţii, în condiţiile adiţiei de halogeni nu
suferă transpoziţii, Un astfel de exemplu îl constituie tbutiletena, 9. Aceasta la
adiţie de brom, fie în metanol ( adiţie solvolitică ), fie în tetraclorură de
carbon, formează produşii netranspuşi, 10 şi 11. SCHEMA 7.3
CH3 H3C C CH3 H C +Br2 CH2 MeOH CH3 Br CH3 H3C C CH3 H C CH2-OMe ; H3C CH3 C H C +
CH2Br

9
Br2 CH3 H3C C H C CH2-Br H3C CH3 C Z H C

10

12
CH3 CH2Br H3C C + H C CH3 CH2Br

CH3 Br

CH3

11

Z = Br sau OMe

14

13
4

Dacă adiţiile ar fi decurs prin carbocationi, conform schemei propuse de Francis,


atunci ar fi trebuit să se fi format dibromura 14 ( Z = Br ); în metanol, produsul
aşteptat ar fi trebuit sa fie 14 ( Z = OMe ) şi nu 10. În acest din urmă caz apare
un fapt şi mai inexplicabil prin modelul lui Francis, faptul ca în metoxi derivatul
obţinut, 10, bromul se găseşte în poziţia 2 şi grupa metoxi în 1. Chiar dacă am
explica într-un fel lipsa unei transpoziţii, nu putem explica poziţia bromului şi a
grupei metoxi în produsul format. Mecanismul propus de Francis nu poate explica şi
alte date experimentale cunoscute la acea dată. Cele mai multe dintre acestea sunt
legate de stereochimia reacţiei de adiţie. Astfel se ştia că alchenele
diastereoizomere dau naştere la produşi diferiţi de adiţie: Din acid fumaric, de
exemplu, se obţine acidul mezo-dihalogenosuccinic ( achiral ), iar din acid maleic
rezultă amestecul racemic al acidului dihalogenosuccinic chiral.
COOH HOOC H C C

H
COOH

X2

H H

C C

X Achiral X

ac. fumaric (reans)

COOH mezo COOH COOH X + X C H H C X C H Amestec racemic

H H

C C

COOH COOH

X2

COOH

COOH

Nici lipsa transpoziţiilor la adiţia de halogeni la alchene de tipul 9 şi nici


stereochimia adiţiei la alchenele diastereoizomere nu poate fi explicată prin
modelul simplu prezentat în schema 7.1. Explicaţia tuturor acestor date a fost
posibilă odată cu apariţia lucrării lui Roberts şi Kimball în 1937. Aceşti autori
au arătat că într-un carbocation β-halogenat este absurd să admitem că în
vecinătatea unui centru cationic ( poziţia α ), se găseşte un atom bogat în
electroni neparticipanţi ( halogenul din β ) fără ca acesta să nu interacţioneze cu
centrul cationic:
5
.. :X: Cβ

+ Cα

X +

Nu

Se formează astfel un ion de haloniu 16; acest ion va fi atacat de nucleofil atât
în α cât şi în β, după legile care guvernează o reacţie SN2 tipică: va avea loc cu
inversia configuraţiei la acel atom de carbon; la celălalt atom configuraţia se
păstrează. Reacţia de adiţie în care adiţia are loc cu păstrarea configuratiei la
unul dintre atomii dublei legături şi cu inversia configuraţiei la celălalt se
numeşte adiţie trans sau anti. Există şi adiţii sin sau cis, formarea ionului de
haloniu corespunzând unei astfel de adiţii. Ea este înrudită cu adiţia carbenelor
la alchene, cu formare de ciclopropani: SCHEMA 7.4 Exemplu de adiţie sin la alchene
H2 C H R

15

Nu:-

16

17

C
R trans H

C
H

+ :CH2 H R trans H H2 C + :CH2 R H R cis R H H R

C
R cis

Scurtă vreme după aceea, Winstein propune formarea de ion de bromoniu şi în cursul
unor substituţii nucleofile.
Br C H R
18

RH C Br

- Br-

Br + H R Nu:-

Br C
H
R

R H C Nu
20a
H +

R C C

Br H R
20b

H R

Nu

19
6

Rezultatul stereochimic în acest caz va fi: configuraţia relativă se păstrează –


dintr-un treo derivat se obţine tot un treo derivat – dar se pierde configuraţia
absolută – se obţine un amestec racemic. În exemplul dat, dibromura 18 este un
eritro derivat şi tot eritro este şi produsul de reacţie 20 În plus se vede că 20b
este imaginea în oglindă a lui 20b, deci 20a + 20b este un amestec racemic. Dacă
adiţia de halogen se face în apă, se obţin halohidrine. Evident, şi în acest caz,
alchenele diastereoizomere vor da produşi diferiţi de reacţie. În schema de mai
jos, reacţiile se ilustrează din nou cu perechea de acizi maleic şi fumaric: SCHEMA
7.5 Adiţia de Clor în Apă la Ac. Maleic şi Fumaric
COOH H H COOH COOH Cl2 ; H2O Cl H C C H OH + H HO COOH C C Cl H

COOH Ac maleic Ac.treo-clormalic COOH HOOC H H COOH Cl2 ; H2O H H C C Cl OH Cl HO

COOH

COOH C C H H

COOH Ac. fumaric Ac. eritro-clormalic

COOH

Rezultatul acesta a fost cunoscut încă din 1912, fiind descoperit de către Holmberg
şi după acea a fost confirmat de numeroşi alţi cercetători. Ca şi în cazul adiţiei
simple de halogen, adiţia la ambii acizi are loc în anti. Totuşi, în 1925 Richard
Kuhn arată că dacă adiţia se face la sărurile acizilor maleic şi fumaric, sarea
acidului maleic dă 100% acidul eritro-clormalic ( deci adiţie 100% sin ), în timp
ce sarea acidului fumaric dă numai 80% acid eritro-clormalic şi 20% acid treo-
clormalic ( altfel spus, adiţie preponderent anti, dar şi adiţie sin în proporţie
mai mică ). Pentru ca lucrurile să se complice, acizii dimetil-maleic şi
dimetilfumaric ca săruri de sodiu, prin adiţie de halogen formează halogeno-
βlactone printr-o adiţie stereospecifică:
CH3
-

X+ C CH3
-

CH3 X OOC C O C CH3

OOC
-

C O

21

CO

22

CO
7

Acizii monometil maleic şi monometilfumaric, la fel ca şi acizii maleic şi fumaric,


nu formează astfel lactone. Adiţia la acetilene decurge de asemenea în anti.
Astfel, adiţia bromului la acid dicarboxi-acetilenic 23 duce cu 70% randament la
izomrul trans:
HOOC HOOC 23 COOH + Br2 Br 24 Br COOH

Alte dovezi privind intervenţia intermediarului ion de haloniu în adiţiile de


halogen la alchene vor fi discutate mai tărziu în acest capitol, precum şi în
capitolul următor, dedicat reacţiilor de eliminare. 7.1.2. Alte etape în adiţia de
halogen la alchene Ca şi în cazul substituţii aromatice electrofile, în adiţia de
halogen la alchene intervin şi alte tipuri de intermediari, în afara ionului de
haloniu. Primul care a admis formarea unor complecşi între alchenă şi molecula de
halogen, înaintea formării ionilor de haloniu a fost M. J. S. Dewar în Anglia. Dar
cel care a adus şi dovezi experimentale în favoarea formării lor a fos Olah. În
SUA. Schema mai completă a mecanismului unei reacţii de adiţie de halogen este
arătată mai jos.
+ X + X X X X 25 Produsi

În această schemă, 25 este complexul format iniţial. Dovezi în sprijinul acestei


formulări vor fi aduse şi în capitolul următor. 7.1.3. Contribuţia Catedrei de
Chimie organică Catedra de chimie organică din Politehnica Bucureşteană are o serie
de contribuţii în studiul mecanismului de adiţie de halogen la dubla legătură. Una
dintre acestea priveşte reversibilitatea reacţiei de adiţie şi identificarea prin
reacţiile date a celor trei intermediari importanţi din aceste reacţii. Aceste
contribuţii vor fi prezentate ăn Capitolul 8.
8

Cealaltă contribuţie se referă la elucidarea diferenţelor care apar între perechile


de acizi maleic-fumaric substituiţi cu grupe metil. S-au reluat lucrările lui Kuhn
privind adiţia de halogen la maleatul şi fumaratul de sodiu în apa – pe de o parte
– şi ale lui lui Bartlett şi Tarbell privind adiţiile de halogen în apă la acizii
dimetilmaleic şi dimetilfumaric, atăt în mediu neutru cât şi bazic. În plus, ceea
ce nu fusese discutat în literatură, s-au inclus în studiu şi acizii
monometilmaleic şi monometilfumaric în cele două situaţii : adiţie de halogen în
apă la acizii liberi şi la sărurile lor de sodiu. Rezultatele pot fi rezumate în
următoarele: a. Numai acizii dimetilmaleic şi dimetilfumaric dau prin adiţie de
halogen la sărurile de sodiu ale celor doi acizi β-lactone. Acizii monometilmaleic
şi monometilfumaric adiţionează halogen în apă normal, ca şi acizii maleic şi
fumaric, în schimb, în mediu bazic suferă şi decarboxilare.
COOH H COOH C Cl C CH3

CH3-C-COOH
H-C-COOH

Cl2: H2O

H3C Cl

C C

OH H

COOH

26

27
COOH Cl

28
COOH C H C CH3

CH3-C-COOH HOOC-C-H

Cl2: H2O

H3C H

C C

OH Cl

COOH

29

30

31
Astfel, perechea aceasta de acizi nu se comportă nici ca perechea acid maleic–acid
fumaric, nici ca perechea acid dimetilmaleic – acid dimetilfumaric. Cum se pot
explica aceste variaţii de comportament când modificările structurale par
nesemnificative? Vom considera în primul rând perechea dimetilmaleat de sodiu şi
dimetilfumarat de sodiu. În ionul de haloniu 32 care rezultă din dimetilfumaratul
de sodiu, înghesuiala de la atomii de carbon Cα şi Cβ face ca atomul de oxigen
încărcat cu sarcină negativă să se apropie destul de mult
9

de celălalt atom de carbon. Are loc o deplasare nucleofilă internă cu formarea


inelului β-lactonic, 33.
H3C CO O-

CH3 X OOC C C CH3 CO O

CH3-C-COO-

C X + C
-

OOC--C-CH3

OOC

CH3

In cazul adiţiei în mediu bazic la sărurile de sodiu ale acizilor monometil- maleic
şi –fumaric, ionul de haloniu respectiv nu este destul de înghesuit la centrul de
reacţie pentru a impune formarea β-lactonei. Acesta ( 34 ) poate fi însă în
echilibru cu carbocationul clasic ( 35 ) care se va stabiliza prin decarboxilare,
formand 31
-

32

33

H3C C

COO + X

H3C

CH3-C-COO
-

+ C C

COO

X C C

COO-

OOC--C-CH3
-

C OOC

OOC
X H

CH3

34

35

31

Se pune întrebarea în cazul perechii acid maleic – acid fumaric din ce cauză numai
acidul maleic în mediu bazic îşi schimbă în întregime tipul adiţiei ( 100% sin, în
loc de 100% anti ) în timp ce acidul fumaric continuă să adiţioneze halogenul + apa
80% anti şi numai 20% adiţionează aceste elemente sin. O explicaţie ar fi că în
ionul de haloniu care se formează din maleatul de sodiu şi halogen (36a),
respingerea dintre sarcinile celor două grupe carboxil este atât de mare că ionul
de haloniu trece în carbocationul clasic 37a pentru a se putea produce rotaţia în
jurul axei centrale şi a trece în carbocationul 37b, acelaşi care ar rezulta şi din
fumaratul de sodiu.
H C
-

H C C H COO- -OOC

X + C H COO
-

X C H OOC + C

COO-

C
-

+ C

OOC

H OOC

COOH

Această interpretare desigur e plauzibilă. Apare o nouă întrebare. Cum la maleat


adiţia este 100% sin, trecerea ionului 37a în ion 37b trebuie să fie ireversibilă.
Atunci, cum se explică faptul că şi fumaratul de sodiu dă 20% adiţie sin?

36a

37a
37b
10

Ţinând seama de comportarea celorlalţi acizi, putem conchide: ionul fumarat


formează ionul de haloniu 36b în care grupele negative nu se mai resping între ele.
Ionul nu va avea tendinţa să treacă în 37b
HOC O 38
-

H C
-

COOC H
-

X + C H OC O 36b OH X H OOC C C H COOC H COOH OC C

X COO-

OOC

OOC H C

X C COOH

HO

În schimb, ionul 36b va da α-lactona 38 (o inversie de configuraţie) ; α−lactona


38, spre deosebire de o β−lactona, nu va putea fi izolată, fiind mult mai reactivă;
reacţia cu ionul hidroxil va implica o nouă inversie şi rezultatul a două inversii
este echivalent cu păstrarea configuraţiei. Rezultă acidul treo-clormalic.
α−Lactonele sunt substanţe deosebit de reactive şi nu pot fi izolate. Apariţia lor
a fost invocată pentru a explica stereochimia hidroliyei bazice a α-
halogenoacizilor. Comportarea celor trei perechi de acizi dicarboxilici
demonstrează clar intervenţia a cel puţin doi intermediari în adiţia electrofilă de
halogen: ionul de haloniu şi carbocationul β-halogenat deschis. În capitolul
următor vom demonstra şi existenţa unui al treilea intermediar. 7.1.4. Stabilitatea
ionilor de haloniu Ionii de haloniu, principalii intermediari din adiţiile
electrofile de halogen, rezultă cu uşurinţă, aşa cum s-a arătat, şi în cursul
substituţiilor nucleofile ( v. capitolul 3 şi acest capitol, secţiunea 7.1.1 ), dar
şi în cursul unor reacţii de eliminare ( v. capitolul 9 ). Formarea sa este în
primul rând favorizată de entropia deosebit de favorabilă. Căldurile de formare ale
unor astfel de ioni din dihalogeno-derivaţi depind în mare măsură de grupa fugace
şi de natura atomilor de carbon implicaţi în proces. În Schema de mai jos, s-a
considerat formarea ionilor de haloniu din alchenă şi halogen. Nu se consideră
transformarea acestuia în produs de adiţie şi s-a luat cazul cel mai favorabil:
alchena este trans.
11

SCHEMA 7.6 Formarea ionilor de haloniu din alchenă şi halogen


X H R A X R H H R B
X

X R H H R

X + R H C

+ X-

Formarea ionului de haloniu C va depinde în primul rând de afinitatea halogenului


pentru alchenă în formarea complexului π B. Apoi, va depinde de uşurinţa cu care
ionul de halogen X- se va desprinde din B să dea C. Atât formarea lui B, cât şi a
lui C vor depinde de natura halogenului şi de tăria legăturilor sale cu atomii de
carbon Cα şi Cβ. Astfel, vom putea exclude X = F, fluorul fiind halogenul cel mai
electronegativ, fără nici o tendinţă de a pierde electroni şi deci de a forma ion
de fluoroniu. În mod surprinzător intervenţia unui ion de fluoroniu – cu inel de
cinci, insă – a fost demonstrată pe parcursul unei solvolize a unei fluoralchine
( 38 ) în acid trifluoracetic. Randamentul în produsul 40 este de numai 15%.
H2C C HC F CH2 CH2
-

F3COCO OCOCF3 HC F + F

38

39

40

Reacţia de mai sus nu demonstrează că ar fi posibilă observarea ionilor de


fluoroniu şi în reacţii normale de adiţie. De sigur că iodul ar fi cel mai indicat,
acesta putând ceda uşor electroni şi având legături C – I destul de lungi pentru a
permite închiderea unui ion de iodoniu. Vom vedea însă în capitolul tratând despre
reacţiile de eliminare că în cazul iodului echilibrul din Schema 7.6 este mult
deplasat spre starea iniţială. Cazurile favorabile rămân astfel pentru X = Cl şi
Br, ionii de bromoniu fiind mult mai stabili decât cei de cloroniu. În ceea ce
priveşte stabilitatea ionilor de haloniu în comparaţie cu ionii de carbeniu cu care
aceştia pot fi în echilibru trebuie subliniat faptul că de câte ori ionul de
carbeniu poate fi stabilizat prin conjugări cu sisteme π,
12

ionul de haloniu ori nu se formează, ori – dacă rezultă – trece rapid în ionul de
carbeniu:
Br2 Br +

cis sau trans Br CH-CH+

Astfel, adiţia bromului la cis sau trans stilben va duce fiecare la ionul de
bromoniu corespunzător. Acesta se va deschide la ionul benzilic, stabilizat prin
conjugare. Rezultatul: ambii stilbeni vor da acelaşi produs. 7.1.5. Alte date
confirmând mecanismul adişiei electrofile Numeroase alte date confirmă mecanismul
discutat în secţiunile precedente. Un exemplu este adiţia la diene conjugate.
X + CH ? CH2 ?

+
H2C H C H C 44 CH2-X

H2C

H C

H C

CH2

H2C

H C 43

CH2 = CH - CHX-CH2X 45 CH - CH2-Xr + X 41 42 CH - CH2-Xr XrH2C CH HC 46 CH2X

Adiţia halogenului la butadienă poate genera doi ioni de haloniu, fie ionul de
haloniu 41 cu inel de cinci atomi, fie ionul de haloniu 43, cu inel de trei atomi.
Ionul 41 trebuie să fie suficient de stabil pentru a reacţiona cu anionul de
halogen să formeze 1,4-dibrombut-2-ena cis, 42. În schimb, ionul de haloniu 43, mai
puţin stabil, va trece imediat în ionul mezomer 44, mult mai stabil. Cei doi ioni
pot genera dibromurile 45 şi 46.
13

Mislow şi colaboratorii au studiat atât clorurarea cât şi bromurarea . In toate


cazurile au obţinut numai dibromurile 45 si 46; dibromura cis 41 nu a putut fi
identificată. Aceasta arată ca ionul de haloniu cu inel de 5 atomi nu se formează
şi ca ionul de carbeniu 44 e singurul intermediar de la care poate fi evidenţiat
prin reacţiile sale.
X+ X2 47 X X atac C4 + X atac C2 X 50 49 51 X X aditie anti

48

Un alt exemplu este adiţia de halogen la norbornenă. J. D. Roberts şi colaboratorii


săi da cu halogenii 1,2-dihalogeno+norbornanul trans 48, rezultat dintr-un ion de
haloniu normal, 47. Acesta trece însă în ionul neclasic de norbornil 49,
responsabil de formarea celorlalţi doi produşi de reacţie. Un exemplu studiat în
catedra noastră este înrudit cu studiile lui J.D. Roberts. Astfel, hidrocarbura 52
formează ionul de bromoniu 53. Datorită faptului că atacul endo în acesta e
împiedecat, acesta va trece în ionul neclasic 54. Singura interpretare a formării
produsului de reacţie izolat este că ionul 54 trece într-un ion de bromoniu cu inel
de 4 atomi.
Br Br2 +
+

Br

52 Br

53
+

54 Br

54

55

Br
14

Se pare că e singurul exemplu în care s-a semnalat intervenţia unui ion de haloniu
cu inel de patru atomi. Exemplele menţionate în această secţiune a capitolului
demonstrează faptul că ionul de haloniu odată format poate trece în alte specii
ionice mai stabile decât acesta, specii identificabile prin produşii de reacţie
izolaţi şi identificaţi. 7.2. Alte adiţii de electrofili O serie de alţi
electrofili, clorura de sulfenil sau sărurile mercurice, se adiţionează la alchene
similar halogenilor 7.2.1. Adiţia sulfenil clorurilor, R-SCl Adiţia clorurii de
sulfenil la alchene a fost studiată de Kharasch, produşii izolaţi rezultând conform
următoarei scheme:
Cl + R-SCl + S C SR C (3)

Ca şi în cazul adiţiei de halogen, intermediarul reacţiei are o structură similară


ionilor de haloniu; la fel ca şi acesta. ionul de episulfonium 56 va determina o
adiţie anti a clorurii de sulfenil:
+ S-Ar SAr

56

Ar-SCl

Obţinerea produsului 58 indică: i) atacul electrofilului la sistemul norbornenic se


face exo; ii) atacul nucleofilului ( Cl- ) este endo; deci intermediarul trebuie să
fie 57. Pentru a fi siguri că geometria observata a aductului nu e rezultatul unei
împiedecări sterice, Brown a studiat şi reacţia corespunzătoare a
7,7dimetilnorbornenii, 59. În acest caz, atacul exo al electrofilului trebuie să
fie impiedecat de grupa metil din poziţia 7:

57

58

Cl
15
CH3
Ar-SCl

H3C

H3C

CH3 + S-Ar

H3C

CH3 SAr

Produsul obţinut ( 60 ) are aceeaşi stereochimie ca cel obţinut în reacţia


precedentă, cu observaţia ca reacţia în acest caz e mult mai lentă,
dimetilnorbornena reacţionează de 1800 de ori mai lent decat norbornena
nesubstituită în 7. Aceasta demonstrează corectitudinea concluziilor precedente, pe
de o parte şi intervenţia ionului ciclic de episulfonium, pe de altă parte. Mueller
a tratat cicloocta-1,5-diena cu clorura de metilsulfenil. Chiar când a folosit un
mare exces de dienă faţă de clorura de sulfenil, a obţinut un aduct în care
raportul diena:clorura de sulfenil este de 1:2 .
Me S+ Cl 61 62 SMe + SMe bisaduct Cl

59

60

Cl

Aceasta arată că în aductul 1 : 1 ( 61 ) sulful interacţionează cu dubla legătură


rămasă, determinând atacul unei a doua molecule de clorură de sulfenil. Noul
intermediar va da naştere aductului 1 : 2 obţinut. 7.2.2. Adiţia sărurilor
mercurice Studiul reacţiilor de adiţie la dubla legătură carbon-carbon a sărurilor
de mercur a intrat în atenţie din 1900, în urma studiilor lui Hoffman şi Sand.
Natura electrofilă a reacţiilor de adiţie rezultă din mai multe date. Întâi de
toate din natura produşilor obţinuţi în adiţiile în medii conţinând diverşi
nucleofili: Formarea intermediară a complexului 63 pare a fi infirmată din
următorul exemplu studiat de Brown şi colaboratorii. Mercurarea solvolitică a
norbornenei este terminată în 30 de secunde; procesul similar în cazul
7,7dimetilnorbornenei necesită cel puţin 15 minute.
16
YC Y C

HgX H2O C C + HgX2 C C + Hg X 63 HNR2 OH C C OR C

HgX ROH C

HgX NR2 C C

HgX

Se deduce de aici că reactivitatea relativă nu e mai mică de 30 şi nu e mai mare de


140, ceea ce exclude formarea iniţială a intermediarului ciclic ( v. mai sus şi
adiţia sulfenil clorurii la norbornenă şi 7,7-dimetilnorbornena pentru obţinerea
aducţiilor 58 şi 60 ). 7.2.3. Adiţia hidracizilo Regioselectivitatea adiţiei
hidracizilor la alchene şi la fel a hidratării acestora catalizată de acizi este
cunoscută de aproape 140 de ani. Astfel, se ştie că în astfel de adiţii, halogenul
în adiţia de hidracid şi respectiv hidroxilul în adiţia de apă se leagă de atomul
de carbon al alchenei cel mai substituit ( Regula lui Markovnikof, 1870 ). Ţinând
seama că adiţia e o adiţie electrofilă, regula e uşor explicabilă:
- X-

CH3-CH = CH2 + HX

+ CH3-CH - CH3 X : halogen, HO

+ X-

CH3-CHX - CH3

In exemplul de mai sus, grupa metil din propenă este respingătoare de electroni şi
astfel regula lui Markovnikov este respectată. Dacă însă, în loc de metilul
respingător de electroni avem o grupă puternic atrăgătoare de electroni, regula nu
mai este respectată:
AlBr3

In cazul 3,3,3-trifluor-1-propenei dubla legătură este atât de puternic dezactivată


de efectul grupei trifluormetil încât este nevoie de un catalizator.

CF3

CH = CH2

+ HBr

CF3-CH2-CH2Br
17

Adiţiile anti-Markovnikov necesită drept substituent la unul din capetele dublei


legături un substituent Z puternic atrăgător de electroni, C=C-Z. Dacă însă alchena
este de tipul RCH=CZZ’, atunci adiţia poate fi urmată de o scindare a restului
CZZ’:
R-CH = C(CN)2 64 R C O H H2O H+ RCH(OH)-CH(CN)2 65 + -CH(CN)2 H2C CN CN R H C O
-

H C CN 66

CN

Astfel, dinitrilul nesaturat 64 prin hidratare anti-Markovnikov formează hidroxi-


dinitrilul 65. Acesta în mediu bazic va suferi o scindare într-o aldehidă şi
dinitrilul malonic. Aşa cum ne-am aştepta, dacă în carbocationul intermediar sunt
posibile transpoziţii, acestea şi sunt observate:
CH3 H3C C CH3 CH3 H C CH2 H3C C CH3 H3C + CH
+

CH3 CH CH3

CH3 X C CH3 CH3 CH

H3C

C CH3

CH3

Reacţiile de adiţie au fost şi ele studiate, confirmând cele stabilite pentru


reacţiile de adiţie la alchene. Multe dintre acestea au aplicţii în sinteza
curentă. Astfel, hidratarea acetilenelor duce la compuşi carbonilici R-C≡C-R + H2O
→ R-CO-CH2R Reacţia aceasta de obicei se efectuiază în prezenţa sărurilor de
mercur. Intermediar rezultă un compus organomercuric care în mediu acid trece în
compusul carbonilic. Există şi alte reacţii considerate uneori drept adiţii
electrofile, cum ar fi adiţia carbenelor la alchene şi cu formarea de derivaţi
ciclopropanici. Această reacţie va fi discutată însă într-un capitol viitor.
18

7.3. Probleme 1. Cum puteţi explica faptul că în adiţia halogenilor la alchenele 1


şi 5 se produc transpoziţii, în timp ce adiţia la alchena 9 are loc fără
transpoziţii? 2. Cunoaşteţi o adiţie electrofilă la alchena 9 care are loc cu
transpoziţie? 3. Formulaţi adiţii de: a) brom, b) brom şi metanol c) acid
clorhidric şi d) clorură de sulfenil la: i) propenă ; ii) stiren ; iii) 1,1-
difeniletenă Arătaţi mecanismul după care vor decurge aceste reacţii. 4. Cum ar
trebui să meargă diverse adiţii electrofile la alchenele A şi B de mai jos_

5. Grunwald şi Winstein (1948) au aratat că hidroliza bazică a acidului ( R )-2-


clorpropionic duce la acidul ( R )-lactic. Cum explicaţi stereochimia acestei
hidrolize. 6. Adiţionaţi brom la următorii compuşi nesaturaţi: i) cis-2-butena; ii)
acid maleic iii) acid cis-crotonic Indicaţi mecanismul adişiei şi configuraţia ( R
sau S ) a fiecărui atom de carbon din produsul obţinut. 7. Ciclooctadiena-1,5 poate
să existe sub forma a doi izomeri. Care sunt acestia. Care dintre cei doi izomeri
va da bis-aductul mentionat în secţiunea 7.2.1 din acest capitol? Puteţi să-l
formulaţi?
19

8. Reacţia de adiţie a HCl la deutero-derivatul de norbornenă C duce la doi


produşi, unul normal, netranspus ( D ) şi unul transpus ( E ).
+ H3C
E

Cl D3C
C

Cl CD3

CH3

D3C
D

CH3

Se cere : a. Cum explicaţi formarea acestor compuşi? b. Brown a observat că la


timpi scurţi de reacţie, produsul netranspus D predomină net în amestec. La timpi
de reacţie mai lungi, D şi E rezultă practic în cantităţi egale. Cum explicaţi
aceasta? 9. În adiţia acidului hipocloros ( Cl2 + H2O ) la compuşii alilici F
rezultă clorhidrina G, alături de alţi produşi.
CH2 = CH - CH2-X + HOCl F H2C OH H C Cl G CH2-X + alti produsi

Se cere: Cum explicaţi faptul că proporţia lui G în amestecul de produşi depinde de


natura lui X din F şi creşte în ordinea H < OH < Cl 10. Reacţia cis-1,2-di-t-
butiletilenei cu clor dă numai produsul de adiţie anti, în timp ce izomerul trans
în plus faţă de aductul anti dă şi o cloralchenă, J, rezultată prin migrarea
stereospecifică a unei grupe metil.
H C Bu
t

C(CH3)3 C H

Bu

H C C

Cl

But

H C C

CH3 C(CH3)=CH2 H

Cl

C(CH3)3 + H

Cl
+

H
I

Cum explicaţi aceste rezultate obţinute în cazul celor două alchene cis si trans.
20

7.4. Literatură 1. F. Badea, Reaction Mechanisms in Organic Chemistrz, Abacus


Press, Tunbridge Wells, Kent, 1977: Chapter 10. 2. 2. Jerry March, Advanced Organic
Chemistry. Reactions, Mechanisms and Structure, 4th Ed. Wilez and Sons, 1992,
Chapter 15, pag. 734. 3. B.P.D. de la Mare, R. Bolton, Electrophilic Additions to
Unsaturated Szstems, 2nd Ed. Elsevier, New York, 1982 4. A.W. Francis, J. Amer.
Chem. Soc., 1925, 47, 2340. 5. G. Aschan, Ber. dtsch. Chem. Ges., 1928, 61, 42. 6.
S. Winstein, J. Amer. Chem. Soc., 1956, 78, 592. 7. W.H. Puterbough şi M.S. Newman,
J. Amer. Chem. Soc., 1957, 79, 5469. 8. I Roberts şi G. E. Kimball, J. Amer. Chem.
Soc., 1937, 59, 947. 9. S. Winstein şi H. J. Lucas, J. Amer. Chem. Soc., 1939, 61,
1576, 2845. 10. B Holmberg, Svensk Kemisk Tidskrift, 1912 , 5; Chem. Zentr., 1912,
11, 1932. 11. R. Kuhn şi E. Ebel, Ber. dtsch. Chem. Ges., 1925, 58, 915. 12. M. J.
S. Dewar, The Electronic Theory of Organic Chemistry, Oxford University Press,
1949; J. Chem Soc., 1946, 406. 13. G.A. Olah, şi T.R. Hockawender, Jr., J. Amer.
Chem. Soc., 1974, 96, 3574. 14. P. D. Bartlett şi D. S. Tarbell, J. Amer. Chem.
Soc., 1937, 59, 407. 15. K. Mislow şi H. M. Hellman, j. Amer. Chem. Soc., 1951, 73,
244; 1954, 76, 1175. 16. J. D. Roberts, F.O. Johnson şi R.A. Carboni, J. Amer.
Chem. Soc., 1954, 76, 5692. 17. M. Avram, I. Poganz, F. Badea, I,G, Dinulescu şi
C.D. Neniţescu, Tetrahedron Letters, 1969, 3851. 18. H.C. Brown, J.H. Kawakami şi
K.T. Liu, J. Amer. Chem. Soc., 1973, 95, 2209. 19. W. H. Mueller, J. Amer. Chem.
Soc., 1969, 91, 1223. 20. K Hoffman şi J. Sand, Ber. dtsch. Chem. Ges., 1900, 33,
1340. 21. J. Chat, Chem. Rev,. 1951, 48, 7. 22. H.C.Brown şi P. Geoghegan, J. Amer.
Chem. Soc., 1967, 89, 1523; H.C. Brown, J.H. Kawakami şi S. Ikegami, ibid., 1967,
89,1525. 23. E. Grunwald şi S Winstein, J. Amer. Chem. Soc., 1948, 70, 841.
1

CAPITOLUL 8 Adiţii Nucleofile


Motto: Αφου δεν µπορω να βλεπω τον κοσµο που θελω, κοιµαµαι. Αθανασουλης Κριτων: Ο
Κοσµος τα Ονειρα και ια Χερια Cum nu pot să văd lumea care mi-o doresc, visez
Athanasoulis Kriton ( 1916 – 1979 ): The Cosmos, the Dream and the Hands

8.1. Introducere Dublele legături C=O, C=NR, C=S, precum şi tripla legătură din
nitrili dau reacţii de adiţie în care atacul iniţial este produs de un nucleofil.
De fapt, în toate aceste cazuri, dubla legătură are un caracter polar puternic,
atomul de carbon din aceste sisteme având caracterul unui ion de carbeniu,
stabilizat de heteroatomul negativ:
Nu:Nu R C R' Nu:O R R' + OR R' C O
-

R' R + Nu

După cum se vede, molecula este plană, planul moleculei fiind în acelaşi timp şi un
plan de simetrie. În concluzie, cu egală probabilitate, atacul nucleofilului va
putea avea loc de pe ambele feţe ale planului. Dacă R şi R’ sunt două grupe
diferite, atomul de carbon atacat devine chiral. În adiţie va rezulta însă
amestecul racemic. Putem trage mai multe concluzii: a. Adiţia nucleofilă formal se
aseamănă cu deplasarea nucleofilă:
Deplasare nucleofila Nu:- + R3C - X Nu - CR3 + X(1)

Aditie nucleofila Nu:- + R2C = O Nu - CR2 - O(2)


2

Rezultă de aici că reacţia va depinde de factori similari cu cei discutaţi mai


înainte: de natura reactantului şi de mediul de reacţie. b. Ca şi în substituţia
nucleofilă, ionul liat, Nu:- va fi mai reactiv decât specia protonată, NuH. Ţinând
seama de echilibrul:
NuH + B: Nu:- + BH+ (3)

vom deduce că adiţiile nucleofile vor fi catalizate de baze c. În cazul adiţiilor


la grupa carbonil, caracterul electrofil al atomului de carbon din această grupă
poate fi mărit prin protonare:
+ AH

R 2C = O

R2C = O+H

R2C+- OH

(4)

Astfel, adiţiile la grupa carbonil vor fi catalizate şi de acizi. Aceasta este


adevărat şi pentru ceilalţi compuşi cu legături multiple susceptibili atacului
nucleofil, de exemplu:
R2C = NR' + AH R-C N: + AH R2C = N+HR' R-C N+H R2C+-NHR' R-C+=NH (5) (6)

+A

În cele ce urmează, vom discuta mai pe larg adiţiile nucleofile la grupa carbonil
din aldehide şi cetone. 8.2. Adiţii nucleofile la grupa carbonil Adiţiile la grupa
carbonil din aldehide şi cetone sunt foarte frecvent catalizate de acizi şi baze.
Există şi cazuri în care adiţia este specific catalizată numai de baze, sau numai
de acizi. Un astfel de exemplu este adiţia acidului cianhidric ( reacţia
cianhidrină ). Această reacţie e specific catalizată de baze:
NC- + C O N C C O-

O- + HCN

O-H + N

C-

Dacă ar fi de faţă numai ionul cian, sau componentele reacţiei ar fi doar acidul
cianhidric şi compusul carbonilic, adiţia nu ar avea loc. Aceasta
3

pentru că în acidul cianhidric nucleofil este atomul de azot şi nu atomul de


carbon. În schimb, condensarea aldehidelor cu fenoli poate să aibă loc atât în
cataliză bazică, cât şi în cataliză acidă
A. In cataliza bazica O+ R-CH=O OO OH

CH R

CH - OH R OH CHR-OH OH

B. In cataliza acida OH

+ R-CH+-OH

+ CHR-OH

Produşii de reacţie pot fi totuşi diferiţi în cele două situaţii menţionate, ca în


exemplul de mai sus. Totuşi, efectuarea reacţiei în cataliză acidă e singurul
proces posibil în cazul condensării cu hidrocarburi aromatice, ca de exemplu cu
benzen ( J.J. Hofmann şi A. Schriesheim, 1964 ). Pot avea loc reacţii de condensare
şi cu compuşi conţinând o grupă amino ( R – NH2 , R = alchil, aril, etc )
R - NH2 + C O R - N+H2 - C - OR - NH - C - OH

R-N = C

+ H2O

În categoria reacţiilor la grupa carbonil trebuie considerate şi reacţiile


esterilor şi ai altor derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici. În hidroliza
bazică a esterilor 1 în care oxigenul carbonilic este marcat izotopic, Moffat şi
Hunt au observat că viteza de hidroliză a esterilor este mult mai mare decât viteza
schimbului 18O între ester şi apă. Aceasta arată că în intermediarul hidrolizei, 2,
transferul protonului cu formarea lui 3 este un proces relativ lent.
4
18 18

OC OR2 R1-C *O *O- + R2OH

2 R1-C - O-R + HO

E foarte clar că echilibrul transferului de proton trebuie sa fie cauza acestei


limitări a vitezei de distribuţie a oxigenului marcat. Mecanismul adiţiei
nucleofile a fost demonstrat printre altele şi de datele cinetice. Astfel, adiţia
compuşilor aromatici la grupa carbonil poate fi corelată ρσ, în care panta ρ are o
valoare pozitivă ( ρ = +1,8 ). Valoarea pozitivă a lui ρ demonstrează că atomul de
carbon al grupei carbonil devine în starea de tranziţie mai negativ, în acord cu
mecanismul adiţiei nucleofile. 8.2.1. Ecuaţia Hammett ( ρσ ) Relaţia lui Hammett a
fost prima încercare reuşită de a corela datele cinetice obţinute cu structura.
Hammett a studiat relaţia derivaţilor benzenului meta- şi para-substituiţi. Pentru
aceasta, a studiat două tipuri de reacţii (7) şi (8) a două serii de compuşi
aromotici, în ambele serii nucleul aromatic fiind substituit cu aceiaşi
substituenţi:
kX , KX Y X Reactie comparata k'X , K'X Z X Reactie de referinta + C X Z' X =
substituenti Z = Centru de reactie (8) Z' = Grupa rezultata + A X Y' X =
substituenti Y = Centru de reactie (7) Y' = Grupa rezultata

Hammett a găsit că fie logaritmul constantelor de viteză, fie logaritmul


constantelor de echilibru din cele două reacţii se corelează între ele: log kx = a
+ ρ log k’X (9)

R1

2 OH

*O

18

18

O R
1

OH C OR
2

R1COOR2 + H-*O-

3 O-
5

Sau :

log Kx = a + ρ log K’X

(10)

Aceste relaţii pot fi puse în final sub forma:


log KX KH = ρ log K'X K'H sau log kX kH = ρ log k'X k'H

Dacă notăm:

σx = log k'X/k'H sau log K'X/K'H

(11)

vom putea scrie în final :


log KX KH sau log kX kH

= ρσX

(12)

Astăzi se cunosc valorile σX pentru cei mai mulţi substituenţi întâlniţi în mod
curent. Substituenţii X respingători de electroni au valori negative, cei
atrăgători de electroni, prezintă valori pozitive ( v. Tab. 8.1 ): Tabelul 8.1.
Câteva valori σX pentru substituenţi aromatici
-----------------------------------------------------------------------------------
--------Substituent X meta para Substituent meta para σp σm σp σm
====================================================== - 0,060 -0,170 O-0,708 -
1,00 CH3 CH3CH2 - 0,070 -0,151 OH +0,121 - 0,37 Me2CH - 0,068 -0,151 OMe +0,115
-0,268 Me3C - 0,10 -0,197 F +0,137 -0,062 Ph +0,07 -0,01 Cl +0,373 +0,227 CN +0,56
+0,660 Br +0,391 +0,232 COO -0,1 0.0 I +0,352 +0,276 CF3 +0,43 +0,51 NH2 -0,16
-0,66 ====================================================== O variaţie similară
prezintă şi parametrul ρ. Reacţii în care centrul de reacţie devine mai negativ
decât este iniţial, vor prezenta un parametru ρ pozitiv; în schimb procesele în
care centrul de reacţie devine mai pozitiv au o valoare ρ negativă. În tabelul 8.2
se dau câteva valori ρ, determinate fie din reprezentarea logaritmului constantelor
de echilibru, fie din variaţia logaritmului constantelor de viteză cu valorile σ
ale substituenţilor.
6

Tabelul 8.2. Valori ρ


-----------------------------------------------------------------------------------
--------Reacţie Solvent Temperatură ρ
====================================================== H2O 25 1,000 Ar-COOH + H2O
Acid 2-metilbenzoic + H2O 50% EtOH 25 1,073 ArOH + H2O → ArO H2O 25 2,116 Ar-COOH +
Ph2C=N=N Ar-COOMe + H2O ArO- + CH2-CH2 \ / O ArO + EtI ArCOCH3 + Br2 EtOH 60%
aceton[ 98% EtOH 30 0 70,4 0,940 2,460 -0,957

EtOH 42,5 -0,994 0,5 M HCl in 75% AcOH 25 +0,453


====================================================== Toate reacţiile în care
centrul de reacţie devine mai negativ prezintă valori pozitive; în schimb reacţii
în care în starea de tranziţie se dezvoltă o sarcină pozitivă, sau se micşorează
sarcina negativă, au valori ρ negative. În formarea semicarbazonelor
benzaldehidelor substituite, linia de corelare are o pantă ρ = +1,8. Valoarea
pozitivă indică faptul că atomul de carbon din grupa carbonil devine mai negativ,
aşa cum s-a mai spus. Hammett a arătat că formarea semicarbazonei acetonei şi
pinacolonei au aproximativ aceleaşi entalpii, ∆H# = 2,0 şi respectiv 1,8 kcal/mol.
Totuşi, raportul constantelor lor de viteză este de cca 103. Diferenţa dintre
acestea nu poate fi atribuita entalpiilor de activare ci numai entropiilor de
activare. Pe de altă parte, ciclohexanona şi ciclopentanona au entropii de activare
practic egale, dar ciclohexanona reacţionează de 53 de ori mai rapid decât
ciclopentanona. În acest caz, diferenţa este determinată de de entalpiile de
activare ( ∆H# pentru ciclohexanonă este 1,1 kcal.mol-1 şi respectiv pentru
ciclopentanonă 4,0 kcal.mol-1 ). În cazul ciclopentanonei, rehibridizarea atomul de
carbon carbonilic de la sp2 la sp3 va mări tensiunile Pitzer. 8.2.2. Adiţia
carbanionilor la grupa carbonil Aceste reacţii prezintă o largă aplicabilitate in
sinteze în laborator şi în industrie. Fie menţionate numai reacţiile de condensare
ale aldehidelor şi cetonelor, condensarea Claisen a esterilor şi altele.
7

a. Condensarea aldolică Condensarea aldolică se poate efectua în prezenţa unei


baze, baza fiind necesară generării carbanionului, reactantul din condensare
( Schema 8.1 ): SCHEMA 8.1 Condensarea aldolică
CH3COR + B: O H3C C R O H3C C R
-

k1 k-1 k2

CH2COR + BH O H3C C R OH H3C C R CH2-CO-R + B:-

CH2COR k-2

CH2-CO-R

k3 CH2-CO-R + BH k-3

În schema de mai sus, compusul carbonilic CH3COR reprezintă fie acetaldehida ( R =


H ), fie o cetonă ( R = alchil, aril ). Admiţând că reactantul în condensare este
carbanionul şi ca echilibrul ultimii reacţii este rapid, prin aplicarea teoriei
fazei staţionare6 se determină relaţia (13):
viteza = d[RCOCH3] dt = k1k2[RCOCH3]2 [B:-] k-1[BH] + k2[RCOCH3] (13)

Ecuaţia de mai sus poate să fie simplificată dacă k-1[BH] << k2[RCOCH3]. În acest
caz, relaţia (13) devine: viteza = k1[RCOCH3] [ B:- ] (14)

Cinetică de ordinul doi ( ordinul întâi în raport cu aldehida şi ordinul întâi în


raport cu catalizatorul ) a fost determinată în condensarea aldolică a
acetaldehidei în soluţii concentrate. Mai mult, dacă se lucrează în apă deuterată,
aldolul format nu conţine deuteriu. Aceasta arată că protonarea carbanionului ( k-1
) trebuie să fie mult mai înceată decât reacţia acestuia cu
8

acetaldehida. În soluţii mult mai diluate, se incorporează deuteriu şi cinetica e


mult mai complexă. Dacă protonarea este mai rapidă decât adiţia carbanionului la
dubla legătură carbonilică, atunci k-1[BH] > k2[RCOCH3] şi ecuaţia (14) devine:
d[RCOCH3] dt = k1k2 k-1KB [RCOCH3]2[HO-] (15)

în care KB este constanta de echilibru a reacţiei reversibile :


B: + HOH BH+ + HO-

Ecuaţia (15) a fost evidenţiată în cazul acetonei şi a altor cetone. Ionul enolat
al acetonei preferă astfel sa se protoneze în loc să se condenseze cu o altă
moleculă de acetonă. Condensarea compuşilor carbonilici în mediu acid corespunde de
asemenea unei adiţii nucleofile la grupa carbonil. În acest caz reactantul
nucleofil este enolul, mult mai puţin reactiv deât carbanionul, reactantul din
condensarea în mediu bazic. b. Condensarea Claisen Condensarea Claisen implică
atacul unui carbanion la o grupă carbonil nereactivă dintr-un ester: Carbanionul
este generat chiar din ester.
B:- + R1CH2COOR k1 BH + k-1 O -

..
HC R
1

C OR

HC R
1

C OR

O-

(16)

4 C OR O

R1CH

..
HC R1

C OR

R1CH2-C-CHR1-COOR OR 5

(17)

OR1CH2-C-CHR1-COOR OR R1CH2COCHR1COOR + RO(18)

Esterii sunt mult mai puţin acizi decât aldehidele sau cetonele.
9

Din această cauză sunt necesare baze mult mai puternice decât în condensările
aldolice. Mai mult, enolatul 5 are o tendinţă mult mai mare să elimine carbanionul
4 şi să dea esterul mult mai stabil. Totuşi, esterul βcetonic format este mult mai
acid decât esterul iniţial, astfel că reacţia (19) va deplasa toate echilibrele
spre formarea anionului esterului β-cetonic.
R1CH2COCHR COOR + RO
1 -

R1CH2COCR1COOR + ROH

..

(19)

Practic, reacţia se execută prin condensare cu sodiu şi urme de alcool. Acesta cu


sodiu declanşează reacţia. Pe parcursul acesteia, alcoolul şi alcoolatul sunt
continuu generate, ceea ce se consumă este numai sodiul. c. Adiţia reactanţilor
Grignard Adiţia reactanţilor Grignard la derivaţi carbonilici şi carboxilici este
aplicată foarte des în sinteza organică. În ciuda simplicităţii ei aparente, s-a
recunoscut că mecanismul acestor reacţii este destul de complex ( Ashby, 1968, 1974
). O primă complicaţie este legată de reactant. Se ştie că legătura carbon –
magneziu din reactanţii Grignard este puternic polarizată. S-a observat de multă
vreme că în soluţie eterică, se stabileşte cu uşurinţă echilibrul (20):
2RMgX RMgR + MgX2 R2Mg.MgX2 (20)

Echilibrul (20) mai este denumit şi echilibrul Schlenk. Astfel, în mediu de reacţie
vom avea trei specii conţinând magneziu, RMgX, RMgR şi R2Mg.MgX2 ; astfel într-un
studiu de mecanism va trebui să considerăm şi acest echilibru. În soluţia eterică
în care se lucrează, aceste trei speci vor putea genera trei specii solvatate:
OR2 R Mg OR2 X R OR2 Mg OR2 R X OR2 Mg OR2 X

O altă complicaţie în studiul acestor reacţii este că speciile cu magneziu ( MgX2


inclus ) formează cu compuşii carbonilici complecşi, care fie pot decade în compuşi
de adiţie, fie în alcoxizi de magneziu sau simplu, să rămână în soluţie. Mai mult,
însuşi complexul rezultat poate fi un reactant pentru grupa carbonil ( vezi Schema
8. 2 ).
10

SCHEMA 8.2 Mecanisme posibile în adiţiile reactanţilor Grignard


A. K R MgR
1 2

O.........MgR1R2

k1

Produsi

B.

K R MgR
1 2

+ k2

O.........MgR1R2

Produsi C. R1MgR2 + C O O C Mg R2 R
1

K C O.........MgR1R2

R1MgR2 k3 R
1

Mg R
2

Lucrurile se complică şi mai mult în stadiile ulterioare ale reacţiei. Dar în ciuda
acestor complexităţi, reacţia Grignard constituie o metodă sintetică des folosită
în sintezele de laborator şi în sinteze de medicamente . Sinteza Grignard este
susceptibilă efectelor sterice. Se ştie de exemplu că cetone foarte împiedecate nu
dau reacţia ( Miller et al., 1961 ). În locul reacţiei aşteptate pot avea loc
reduceri (21) şi enolizări (22):
R1 R
2

H C O XMg CR2 CR2

R1 CH R
2
+ R2C = CR2

(21)

OMgX OMgX

R2CH-CO-R1 + R2MgX

R2C

R1

+ R2H

(22)
11

Mosher şi colaboratorii săi la tratarea di-izopropil cetonei cu clorura de


izopropil-magneziu au stabilit că 70% din cetona iniţială suferă reducere şi 30% se
enolizează. În acest caz, atât cetona cât şi derivatul organomagnezian au cerinţe
sterice mari. Un alt exemplu de reacţie Grignard împiedecată steric a fost găsit în
cazul trifenil-ciclobutanonei 6. Aceasta cu bromura de fenilmagneziu dă cetona
aciclică 8.
O .. Ph H Ph O

Ph H

Ph

Ph

Ph

PhCH = CH - CO - CPh2

..

7
PhCH = CH - CO - CHPh2

Deschiderea inelului ciclobutanonic are loc prin intermediul carbanionului 7.


Extragerea de proton este astfel preferată reacţiei de adiţie a reactivului
Grignard la grupa carbonil. Un alt exemplu de împiedecare sterică în astfel de
reacţii a fost observat într-o condensare Claisen. Astfel, când litiu-izopropil-
ciclohexilamida ( LiICA ) este tratată cu acetat de etil în hexan la -70oC se
formează numai sarea de litiu a acetilacetatului de etil. Totuşi, acetatul de t-
butil , în aceleaşi condiţii, dă numai sarea de litiu 9. Prin prelucrare
( filtrare, îndepărtarea fracţiilor volatile ) se obţine sarea 9 cu 95 – 100%
randament, care n-are nici o tendinţă să formeze esterul acetilacetic. Cu cetone
reactive, totuşi, sarea dă naştere la β-hidroxi esteri ( reacţie Reformatsky ).
2 CH3COOBu + LiICA
2 etape
t

hexane; -78o

LiCH2COOBut 9 R

R-CO-R' + LiCH2COOBu 9

R'

C OH

CH2COOBu
t

Reacţia Reformatsky este la rândul ei o reacţie de adiţie a carbanionilor la grupa


carbonil, cu formare de β-hidroxiacizi:
12

R''' R'' R C O R' + R''' C Br COOEt 2.hidroliza 1. Zn R C R' OH R'' C COOEt

Compusul carbonilic se tratează cu esterul unui acid α-halogenat şi zinc.


Carbanionul este generat de esterul halogenat şi metal. Spre deosebire de reacţia
Grignard, derivatul organo-metalic ia naştere chiar în mediul de reacţie, fără a fi
nevoie să fie preparat în prealabil. d. Reacţia Baylis – Hillman Reacţia Baylis –
Hillman implică formarea unei legături C – C între poziţia α a unui compus
carbonilic α,β-nesaturat 10 ( ester, amidă ) şi un electrofil de tipul unei
aldehide sau cetone, în prezenţa unei amine terţiare, cel mai bine DABCO ( 1,4-
diazabiciclo[2,2,2]octan, 12 ) drept catalizator.
O N X DABCO R R
1

O R H X + R1-CO - R2

R3N sau

C R
2

N DABCO

10

11

OH

12

Mecanismul acestei reacţii implică în prima treaptă adiţia aminei terţiare cu


formarea unui enolat, 13 Acesta este reactantul nucleofil care se va adiţiona la
dubla legătură carbonilică:
R3N: R O X + R3N R C H OX + R3N R
-

O H X C O R 14 R

R2C = O + R3N R C HO 15 R R OX R HO C R 16 R 13 O X
13

Prin reacţia enolatului 13 cu compusul carbonilic rezultă alcoolatul 14 ; mutarea


protonului de la Cα la oxigen formează enolatul 15, din care apoi se expulzează
amina terţiară, catalizator, formându-se produsul final de reacţie. Se cunosc
numeroase aplicaţii în sinteză ale acestei reacţii. Astfel, pornind de la aldehida
salicilică, 17 prin tratare cu 1-alchene ( 17, R = alchil: Me, Et etc. sau aril )
se obţin produşi de tip 16, în cazul de faţă fenolul 19 care se poate cicliza la
2H-cromena, 20.
OH CHO OH H R
DABCO

R OH O

17

18

19

20

Pornind de la derivaţi substituiţi în nucleul benzenic cu diverse alte grupe, se


obţin asemănător derivaţi substituiţi în nucleul benzenic ai 2cromenei. e.
Condensarea benzoinică şi retrobenzoinică Condensarea benzoinică constă în tratarea
unei aldehide aromatice cu ion cian pentru a rezulta benzoina, o aciloină sau α-
hidroxi cetonă. Mecanismul reacţiei implică adiţia iniţială a ionului cian pentru a
genera în două etape reactantul nucleofil propriu zis, 21. Acesta e cel ce atacă
dubla legătură carbonilică
O C Ar H + -CN Ar OC H
-

OH CN Ar C:
-

O C H Ar

CN 21

OH O Ar C C

O Ar Ar C

OH C Ar

OH C H Ar

Ar

CN H 22
CN H 23 24

Se obţine produsul de adiţie 22 în echilibru cu izomerul său 23. Din acesta din
urmă se expulzează ionul cian şi rezultă benzoina 24.
14

În orice condensare benzoinică, reactanţii cheie sunt cele două molecule de


aldehidă aromatica. Una dintre acestea are funcţia de donor, cealaltă pe cea de
acceptor. Benzaldehida poate îndeplini ambele funcţii, dar alte aldehide, pot
funcţiona fie numai ca donoare, fie doar drept acceptoare. Un exemplu de aldehidă
numai donoare este p-dimetilaminobenzaldehida. Condensarea benzoinică, aşa cum
rezultă din cele arătate în paragraful precedent, are un mecanism asemănător cu cel
discutat mai sus. Catalizatorul, în acest caz ionul cian, se adiţionează la o
legătură multiplă, la o grupă carbonil dintr-o aldehidă aromatică, când se
generează reactantul nucleofil 21. Acest reactant ar putea fi asemănat cu 13 din
reacţia Baylis – Hillman. Destul de recent ( Breslow, 1996; Knight şi Leaper, 1998;
Davis şi Forrester, 1999 ) s-au propus drept catalizatori săruri de tiazolium.
Mecanismul propus de Breslow este arătat mai jos: Schema 8.3 Mecanismul condensării
benzoinice cu săruri de tiazolium
R N + B: S H
-

- BH

N S

+ BH

N S C HO

O=C H

R H

24
BH R C OH O=CHR S

25
N C

N S 25 C HO

R
-

N :B S 26 N S 27 C B:R C R OH

R C

R OH

OH H 27

24

+ R-CHOH-CO-R

OH H

Potrivit acestui mecanism, pe lângă sarea de tiazolium este necesară şi prezenţa


unei mici cantităţi dintr-o bază ( trietil amină ), care cu sarea de tiazolium să
genereze nucleofilul catalizator, 24. Acesta se adiţionează la aldehidă, după care
etapele sunt similare celor din cataliza prin ion cian.
15

Inversul acestei reacţii, numit condensarea retro-aciloinică, este frecvent


aplicată pentru prepararea de cetone. Dăm mai jos câteva aplicaţii ale acestor
reacţii. Într-unul din exemple este dată obţinerea desoxibenzoinei 28:
Ph Ph C O OH C Ph
KCN; DMF

O Ph-CH=O + Ph Ph

28

Condensarea retro-benzoinică este adesea folosită în industria de medicamente sau


de cosmetice. Un exemplu îl constituie obţinerea antiinflamatorilor 4,5-diaril-
imidazolici, ca de exemplu 4-(4-metilsulfonilfenil) 5-fenil-2-trifluormetil-1H-
imidazol, 29 :
CF3 HN N

29

SO2Me

După Barta şi colaboratorii ( 1998 ), sintezele unor astfel de antiinflamatorii au


la bază astfel de condensări. Mai jos este dată schematic sinteza lui 29.
H HO CHO
1.TMSCN ZnI2 2. Prelucrare

OH CN 1. Me Si-NLi-SiMe 3 3 LiHMD THF/ -78OC 2. MeS CH=O 31 O C H SMe


mai multe etape

29

30

Exemplul condensării benzoinice este deosebit de instructiv. O reacţie cunoscută de


multă vreme şi tot de atâta vreme aplicată in laborator şi industrie, îşi găseşte
noi aplicaţi şi noi desvoltări.
16

8.2.3. Condensări între aldehide şi cetone Grupa carbonil aldehidică este mult mai
reactivă decât grupa carbonil cetonică. Din această cauză, în mod obişnuit nu vom
putea face o condensare aldolică între o cetonă şi o aldehidă. În exemplu de mai
jos, încercând să obţinem fie aldolul 32, fie cetona nesaturată 33 din benzofenonă
şi acetaldehidă vom obţine numai aldehida crotonică, 34:
CO Ph2C(OH)-CHO sau Ph2C = CH - CHO 32 CH3-CH=O CH3-CH = CH - CHO 34 33

Şi totuşi, Wittig a găsit o posibilitate de a obţine 32, apelând la baze Schiff


metalate ( 1968). Metoda a fost descoperită în cursul studierii benzinului ( 1,2-
dehidrobenzenului ) din fluorbenzen, fenil-litiu şi în prezenţă de dietilamină. În
afara produsului dorit, a mai obţinut şi α-fenildietilamină:
F H PhLi C6H6 35 36 LiNEt2 Li 37 + N HC Et Me Ph H 38 LiN C Me Et

Formarea acesteia implică acceptarea de către dehidrobenzenul 35 a hidrurii de


litiu din litiu dietilamină cu formarea fenil-litiului 36, urmată de adiţia
acestuia la baza Schiff 37 . Pentru confirmarea acestei ipoteze, benzofenona a fost
tratată cu litiu-dietilamină, în speranţa de a abţine alături de baza Schiff 37 şi
benzhidrol :
LiNEt2 CO - CH(OH) + 37

Se obţine într-adevăr benzhidrol, dar nu se obţine baza Schiff 37 ; în locul


acesteia se obţine un compus litic 38, care prin hidroliză generează aldolul 32 :
17
LiNEt2 + CH3-CH2-N = CH - CH3 37 Ph 38 + Ph2CO Ph H2 C C CH O Li 39 N HNEt2 + LiCH2
- CH = N - Rt 38

H2O

Ph2C(OH)-CH2-CH=O

Et
32

Procedeul lui Wittig a fost confirmat apoi şi de alţi cercetători ( House et al.,
1973 ). Metoda are la bază faptul că baza Schiff litiată trebuie să fie mai puţin
reactivă decât componentele unei condensări aldolice obişnuite. 8.2.4. Stereochimia
adiţiilor la grupa carbonil În introducerea la acest capitol s-a arătat că produsul
unei adiţii obişnuite la grupa carbonil în care atomul de carbon are doi
substituenţi diferiţi este de regulă un amestec racemic, cele două direcţii de atac
posibile la grupa carbonil fiind la fel de probabile. Totuşi, dacă unul din cei doi
substituenţi este chiral, cele două feţe ale planului grupei carbonil nu mai sunt
identice şi unul din enantiomeri va predomina. Conform regulii lui Cram (1952),
nucleofilul va ataca molecula din partea cea mai puţin ecranată de substituenţii de
la atomul vecin ( Fig.8.1):
O M
Med

Nu:-

HO M

Mediu

C
mic

Nu

mic

Fig, 8.1. Ilustrarea regulii lui Cram: Atacul nucleofilului se face din partea mai
puţin ecranată Un astfel de atac va corespunde la o adiţie stereospecifică. Această
regulă stereochimică implică o inducţie asimetrică-1,2 ( centru asimetric vecin ).
Foarte importantă este şi inducţia asimetrică-1,4, intervenind în reducerea
esterilor chirali ai acizilor α-cetonici.
18

Să considerăm reacţia cu compus organo-magnezian a esterului etilic al acidului


fenilglioxilic:
CH3 C6H5-CO-COOC2H5 + CH3MgX C6H5-C-COOC2H5 H + H C6H5-C-COOC2H5 CH3

50% 50% Din fenilglioxilatul de etil rezultă astfel amestecul racemic al esterului
acidului atrolactic. Dacă însă acidul fenilglioxilic este esterificat cu un alcool
optic actic, atunci rezultă un amestec din cei doi enantiomeri din care unul va
predomina. În Schema 8.4 este indicată reducerea a doi esteri cu alcooli optic
activi: unul natural, (-)-mentolul şi celălalt un produs de sinteză, derivat de
bifenil. In acesta, R1 este CH = CH – Ph şi R2 CH = CH2 : SCHEMA 8.4 Sinteze
asimetrice de acid atrolactic
CH3 C6H5-CO-COOR* + CH3MgX R*OH : alcool optic activ C6H5-C-COOR H
*

H + C6H5-C-COOR* CH3

CH3 R OH = H H3C H Pri OH ( - )Mentol H R1 R2 93% 55%


*

H + C6H5-C-COOH + R*OH CH3

C6H5-C-COOH H

45%

100%

7%

100%

H3CO

OH

OCH3
19

Utilizarea (-)-mentolului a constituit unul din primele exemple de inducţie


asimetrică-1,4 iar rezultatul a fost relativ modest. Utilizarea unui produs de
sinteză, derivatul de bifenil, este însă un succes în domeniu. Se pot realiza
sinteze asimetrice prin inducţie asimetrică folosind şi alte derivări cu mulţi alţi
agenţi optic activi. În exemplu din Schema 8.5 reactantul chiral cu care se face
derivarea este o hidrazină optic activă, un derivat de 1-aminopirol, 40: SCHEMA 8.5
Sinteza asimetrică a 4-metil-3-heptanonei
OCH3 CH3-CH2 C O CH2-CH3 + N NH2 S-40 CH2-CH2-CH3 CH3-CH2 1. (i-Pr)2NLi 2. n-Pr-I C
N *N H OCH3 CH-CH3
HCl pentan

* H

CH3-CH2

C N N

CH2-CH3

41
H * OCH3 CH2-CH2CH3 CH3-CH2 C O C H S-43 * CH3

42

Se porneşte de la 3-pentanonă care se trateaza cu S-40 pentru a da hidrazona 41.


Tratarea acesteia cu di-i-propil-aminolitiu urmată de tratare cu iodură de n-propil
şi în final hidroliza hidrazonei 42, duce la obţinerea cetonei S-43 ( 4-metil-3-
heptanona ). În loc de un auxiliar chiral, ca în cele două exemple precedente, se
poate utiliza un reactiv chiral, exemplul de mai jos fiind ilustrativ:
H3C Ph C O COOH + N CH2-Ph 44 Acid S-(+) mandelic H CH2OH Mg2+ Ph CH3 H C OH COOH +
+ N CH2Ph 45 CH2OH
20

Acidul S-(+)-mandelic este obţinut din acidul benzoilformic prin tratare cu


reactivul chiral, 44, care poate ceda doi atomi de hidrogen pentru a trece în sarea
de piridiniu 45. O posibilitate deosebit de importantă, fiind direct legată de
procesele biochimice din celula vie este folosirea de mediu sau catalizator chiral.
Vom da un singur exemplu, in care catalizatorul este o enzimă, fumaraza.
Cl Cl C
-

COOH2O C H fumaraza
-

H OOC

C C OH (-)-treo

COOH

OOC

Ultima posibilitate este ca o reacţie fotochimică să fie executată în lumină


circular polarizată. Nu s-au obţinut rezultate mulţumitoare până în prezent, dar
cel puţin s-a demonstrat că şi această posibilitatea ar putea fi utilizată. 8.3.
Adiţii la tripla legătură Alchinele prezintă un interes deosebit în tehnologia
chimică, fiind aplicate pe scară mare în industrie. Ele pot prezenta atât adiţii
electrofile, cât şi adiţii nucleofile. De interes sunt şi adiţiile la tripla
legătură carbon-azot din nitrili, cianaţi. Un mecanism care survine frecvent în
adiţii la aceste legături este desemnat drept mecanism Ad3 ( Fahey şi colab.,
1966 ). În astfel de adiţii, sunt implicate 3 molecule: acetilena, reactantul ( o
moleculă sau două ) şi eventual catalizatorul. Astfel, adiţia hidracizilor la
acetilene decurge astfel:
H.....Xδ−
H

+ 2 HX

C Xδ

C X

Trebuie observat că acest mecanism ( Ad3 ) duce la produşi de adiţie în anti


Probabil că cea mai studiată reacţie a acetilenei este hidratarea acesteia în
prezenţă de sulfat mercuric şi acid sulfuric. Spre deosebire de reacţia precedentă,
aceasta implică în primă fază adiţia electrofilă a mercurului la tripla legătură:
21
H C C H + XHg
+

XHg-CH = CH+

XHg-CH = CHOH

CH3-CH=O

46

Intermediarul cheie în proces este cationul vinilic 46. Acest mecanism se pare că a
fost propus pentru prima dată de Neniţescu ( Chimia Organică vol. 1, Bucureşti ).
Nucleofili puternici, ca ionul tiofenoxid, se pot adiţiona la tripla legătură tot
printr-un mecanism Ad3, în anti :
ROOC Me - C C - COOR + Ph-SEtOH C=C Me δ− S-Ph H Me - C = C - COOR Ph-S

Iniţial s-a crezut că un astfel de mecanism are un caracter electrofil. Mai târziu
s-a înţeles totuşi că la reacţii decurgând astfel poate predomina fie caracterul
nucleofil, fie cel electrofil, dar întotdeauna vor fi prezente ambele caractere. În
elucidarea unor astfel de probleme un raport l-au adus doi compatrioţi de-ai
noştri, soţii Bacaloglu, Martin şi Nadolski ( 1971-1974 ). Studiile lor au privit
adiţia la aril-cianaţi a aminelor şi fenolilor.
Ar2OH Ar1-O-C N + R2NH Ar1-O-C - NR2 NH
1 2 Ar OH

(23)

R2NH

Ar -O-C

Ar1-O-C - OAr2 NH

(24)

Reacţiile au fost urmărite fie prin titrare potenţiometrică, fie spectrofotometric.


S-au determinat entalpii de activare relativ joase ( ∆H# = 9,6 kcal.mol-1 pentru
reacţia (23) şi 8,8 kcal.mol-1 pentru (24) ). În schimb entropiile de activare sunt
puternic negative ( ∆S# cca -43 u.e. pentru ambele reacţii). Aceasta indică faptul
că reacţiile sunt controlate entropic. Cele două stări de tranziţie propuse – în
acord cu entropia foarte negativă determinată – sunt 47 şi 48.
22
X1 C Me N H X3 X3 N H O X
2

X1 C N H Me N O H X
2

47

48

Lucrări ulterioare au arătat că vitezele acestor reacţii se corelează cu parametri


Hammett pentru substituenţii X1 – X3 din cele trei componente, parametri ρ
demonstrând caracterul electrofil – nucleofil al acestor reacţii. 8.4. Probleme 1.
Cum explicaţi produşii diferiţi rezultaţi în reacţia fenolilor cu aldehide, în cele
doua tipuri de cataliză, bazică şi acidă ( v. şi pag. 3 din acest capitol ). 2.
Explicaţi din ce cauza pentru fluor, valoare σm e pozitivă, în timp ce valoarea σp
e negativă ? Discutaţi şi diferenţele în semn şi valoare ale celor doi parametri
pentru grupele OH şi OMe ( v. Tebelul 8.1, pag 5 din capitol ). 3. Comentaţi
valoarea ρ pozitivă pentru reacţiile acetil-arenelor cu brom ( v. Tabelul 8.2
pentru alte date ) 4. În condensarea aldolică a aldehidelor, dacă se lucrează în
apă deuterată, aldolul rezultat nu conţine deuteriu. a. Ce arată aceasta ? b.
Explicaţi de ce ar trebui să conţină deuteriu aldolul rezultat dacă raportul
constantelor de viteză ar fi altul ( v. şi Schema 8.1, pag. 7 ). 5. Cum explicaţi
diferenţa de reactivitate dintre acetaldehidă şi acetonă în condensarea aldolică
( v. pag. 7 – 8 ). 6. Explicaţi modul în care îşi deschide ciclul ciclobutanona 6
la cetona aciclică 8 ?
23

Dacă ciclobutanona 6 nu ar fi substituită cu cele trei grupe fenil, cum ar decurge


reacţia cu compusul organomagnezian ? 7. Cum s-ar putea prepara ciclobutanona 6 ?
Dar cetona 8? Încercaţi să denumiţi aceşti compuşi conform regulilor nomenclaturii
chimice adaptate la limba română. Indicaţie: Vezi: D. Purdelea, Nomenclatura
Chimiei Organice, Editura Academiei Republicii Socialiste, România, Bucureşti,
1986, 8. Indicaţi fiecare treaptă din mecanismul obţinerii desoxibenzoinei ( 28 )
prin reacţie de condensare retro-benzoinică ! 9. Cum vă imaginaţi obţinerea anti-
inflamatorului 29 prin aplicarea condensării retro-benzoinice? 10. Ce fel de
chiralitate prezintă fenolul din Schema 8.4, utilizat intr-o inducţie asimetrică-
1,4 ? Puteţi desena cei doi enantiomeri, R şi S , ai acestuia? 11. Figuraţi cei doi
enantiomeri, R şi S, ai 4-metil-3-heptanonei. 12. Cum se pot obţine 1-pirolidinil-
aminele? 8.5. Literatură 1. László Kürti şi Barbara Czakó, Strategic Applications
of Named Reactions in Organic Synthesis, Elsevier, Academic Press, 2005 2. J.J.
Hofmann şi A. Schriesheim, în Friedel- Crafts and Related Reactions ( G.A. Olah,
editor ), Interscience, New York ( 1964 ), p.597. 3. A. Moffat şi H. Hunt, J. Amer.
Chem. Soc., 1959, 81, 2052. 4. L.P. Hammett, J. Chem. Educ., 1966, 43, 464. 5. D.
J. Cram, Fundamentals of Carbanion Chemistry, Academic Press, New Zork, 1965. 6.
vezi de ex., S.W.Benson, The Foundation of Chemical Kinetics, McGraw Hill, New
York, 1960; p.573. 7. E. C. Ashby, Quart. Rev. Chem. Soc., 1967, 21, 259; E.C.
Ashby, J. Laemmle şi H. M. Neumann, Accounts Chem. Res., 1974, 7, 272. 8. W.
Schlenk, Ber.dtsch.chem.Ces., 1929, 62B, 920.
24

9. J. Miller, G. Gregoriou şi H.S. Mosher, J. Amer. Chem. Soc., 1961, 83, 3966. 10.
M. W. Rathke, Org. React., 1975, 22, 423. 11. Y.M.A. Yamada, S. Ikegami,
Tetrahedron Lett., 2000, 41, 65-69. 12. W.S. Ide, J.S. Buck, Org. React., 1948, 4,
269-304. 13. R.L. Knight şi F.J. Leaper, J. Chem. Soc., Perkin Trans. 1, 1996,
1891. 14. J.H.Davis, Jr. şi K.J. Forrester, Tetrahedron Lett., 1999, 40,1621. 15.
R. Breslow şi C. Schmuck, Tetrahedron Lett., 1996, 37, 8241. 16. T. E. Barta, M. A.
Stealey, P. W. Collins şi R. M. Weler, Bioorg. Med. Chem. Lett., 1998, 8, 3443. 17.
G. Wittig şi H. Reiff, Angew. Chem., 1968, 80, 8. 19. H.O. House, D.S, Crumine, A.
Y. Taranishi şi H. D. Olmstead, J. Amer. Chem. Soc., 1973, 95, 3310. 20. D. J. Cram
şi F. A. Abdelhafez, J. Amer. Chem. Soc., 1952, 74 , 5828, 5846. 21. J. D. Morrison
şi H.S. Mosher, Asymmetric Organic Reaction, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New
Zork, 1971. 22. v. de exemplu: J. A. Nieuwland şi R.R. Vogt, The Chemistrz of
Acetylene, Reinhold, New Zork 1945. 23. R. C. Fahez şi D. J. Lee, J. Amer. Chem.
Soc., 1966, 88, 5535. 24. I. Bacaloglu, K. Nadolski, R. Bacaloglu şi D. Martin, J.
Prakt. Chem., 1971, 313, 839; I.Bacaloglu, R. Bacaloglu, D. Martin şi R. Nadolski,
ibid.,1974, 316, 529.
1

CAPITOLUL 9 Reacţii de eliminare


Motto: Men need not always live by bread alone. There is something else. We do not
yet know what it is; but some day we shall find out; and then we will live on that
alone; and there shall be no more digging, nor spinning, nor fighting, nor killing
George Bernard Shaw Back to Methuselah; Part I; Act II

9.1. Introducere Eliminarea sincronă sau în trepte a două grupe X şi Y dintr-un


substrat X-A-Y pentru a da o moleculă A de nesaturare mai mare decât substratul se
numeşte reacţie de eliminare. Sunt trei clase mari de eliminări: Eliminări α: Cele
două grupe X şi Y se găsesc legate de acelaşi atom. Ele conduc la compuşi
instabili, neutri din punct de vedere electric şi posedând în jurul atomului
central numai un sextet de electroni: R2 sincron sau X (1) R1R2C: + (X) + (Y) C 1
in trepte Y R
X R N Y
in trepte

sincron sau

RN:

+ (X)

(Y)

(2)

În reacţia (1) a rezultat o carbenă iar în reacţia (2) o nitrenă. Despre astfel de
molecule am mai discutat în capitolul 2 al acestui curs ( secţiunea 2.1.4.a ).
Eliminări β: Cele două grupe X şi Y se găsesc legate de doi atomi vecini. Acestea
conduc la compuşi stabili, cele mai importante dintre ele sunt eliminările de la
doi atomi de carbon alăturaţi: (3) R1CH = CHR2 + (X) + (Y) R1CHX - CHY-R2
2

Rezultă în felul acesta alchene. Despre eliminările ducând la alchene vom discuta
mai pe larg în acest capitol. Eliminări γ : Grupele care se elimină sunt aşezate în
poziţii 1,3, produsul eliminării fiind un ciclopropan:
C H2C C Y X + (X) + (Y) (4)

Ultima reacţie ar părea fi mai bine încadrata drept o ciclizare decât drept o
eliminare. Cu toate acestea ea se încadrează perfect definiţiei dată eliminărilor;
în plus, ciclopropanul şi derivaţii ciclopropanici obţinuţi astfel prezintă un
caracter nesaturat, putând da reacţii de adiţie foarte asemănătoare cu adiţiile
compuşilor nesaturaţi tipici ( de exemplu: alchene, carbene ). Evident, se cunosc
şi reacţii de eliminare care nu implică numai legături ale carbonului. Un exemplu a
fost dat prin reacţia (2); un alt exemplu de eliminare β din aceasta categorie de
eliminări este reacţia (5)
R - NX - NY - R R - N = N - R + (X) + (Y) (5)

Reacţiile de eliminare prezintă şi ele mai multe mecanisme de reacţie care urmează
a fi discutate în cadrul fiecărui tip de eliminare. Pentru moment fie numai
menţionat faptul că respectând principiul reversibilităţii microscopice, reacţiile
de eliminare fiind inversul reacţiilor de adiţie trebuie să adopte mecanisme
similare cu cele ale adiţiilor. Eliminări neconcertate a celor două legături: Acest
tip de ruperi a lui X şi Y poate corespunde la două mecanisme diferite. Eliminarea
E1cB: Primul dintre acestea implică transferarea grupei electrofile la un acceptor
cu formarea intermediară a unui anion, urmată de o a doua etapă cu expulzarea
anionului:
Y-A-X Y - Aacceptor (Acceptor)+-X + Y - A(6) (7)

A + Y-

Evident, etapa determinantă de viteză trebuie să fie formarea anionului. Cel mai
frecvent X este H iar acceptorul o bază. In acest caz, eliminarea va fi desemnată
drept eliminare E1cB ( eliminare unimoleculară din baza conjugată )
3

Eliminarea E1: O eliminare neconcertată a lui X şi Y poate să implice şi formarea


unui carbocation care final expulzează electrofilul. Un astfel de mecanism este
denumit Eliminare E1.
X-A-Y X - A+ X - A+ + YA + (Acceptor)+-X (8) (9)

Eliminările E1 însoţesc frecvent reacţiile SN1 care au un intermediar comun cu


acestea, un carbocation. Şi la fel eliminările E1 pot fi însoţite de reacţii SN1,
din aceleaşi motive. Eliminarea E2: Pe lângă aceste două mecanisme, eliminarea
poate implica şi ruperea concertată a celor doua legături: X – A – Y → A + (X) +
(Y) (10)

Acest mecanism este desemnat drept mecanism E2. Mecanismul carbanionic are o
variantă, mai rar întâlnită şi care implică într-o primă etapă formarea unui
intermediar. Acesta suferă apoi un atac bimolecular dând produsul de eliminare
( Schlosser şi Ladenberger, 1967 ):
+ RLi

Ph-CH = CHCl
- RH

Ph-CH = CClLi
-RH -LiCl

(10) CLi (11)

Ph-CH = CClLi + RLi

Ph - C

Carbanionul intermediaar poate fi captat şi identificat, confirmând astfel


mecanismul propus. Această eliminare a fost desemnată drept Eliminare E2cB. Există
numeroase cărţi şi articole de ansamblu dedicate acestor tipuri de reacţie. Dintre
acestea vom cita numai unele dintre ele ( citatele 1 – 6 de la sfârşitul
capitolului ). 9.2. Eliminarea α (Εα) În această secţiune ne vom ocupa în special
de eliminarea α de la atomul de carbon, eliminare care duce la formare de carbene:
k1

R2CXY
k-1

.. R2C

k2

X
k-2

R2C: +

X-

(12)

Produ;i
4

Carbenele rezultate nu sunt produşi stabili. Pentru identificare ele trebuie


captate, de obicei cu o alchenă, produsul fiind un ciclopropan. Aşa cum se obţin
carbenele ( prin eliminări α ) şi se identifică prin captare, astfel se obţin şi
alţi intermediari reactivi: R – N: ; :SiR2 ; R2C = C: ; 1 (Nitrena) 2 (Sililena) 3
(Vinilidencarbena)

R2C = C = C: ; O = C = C: 4 (aleniden5 (carboxocarbena carbena)

Structura carbenelor a fost tratată în Capitolul 2 al cursului ( secţiunea 2.1.4. a


). Reamintim că ele pot avea două tipuri de structuri. O structură în care atomul
de carbon are o hibridizare sp determină o structură liniară ( carbenă triplet );
în cealaltă structură, atomul de carbon central are o hibridizare sp2 si molecula
este plană ( carbenă singlet ).

. H-C-H .

:CH2

H H H H

Prin metodele de eliminare care vor fi descrise, chiar dacă pentru unele carbene
( de exemplu pentru metilena. CH2 ) structura cu hibridizare sp este mai stabilă,
va rezulta numai carbena singlet care, dacă are timp, poate trece înainte de a
reacţiona în specia triplet mai stabilă. Aceasta, pentru că în eliminările din
starea fundamentală, multiplicitatea speciilor ( spinul total ) se conservă pe
parcursul reacţiei. Toate eliminările α generează astfel numai carbene singlet.
Deşi existenţa carbenelor a fost presupusă de Geuther încă din 1862, abia după
circa 90 de ani existenţa lor a fost demonstrată cinetic, în hidroliza catalizată
de baze a cloroformului ( Hine, 1950).
HO- + HCXYZ
-

HOH + X- + :CYZ

:CXZY

(13) (14)

În ecuaţiile de mai sus, X,Y, Z reprezintă atomi de halogen, hidroliza fiind a unor
haloformi. Marcarea cu D a demonstrat uşurinţa cu care suferă eliminarea diverşii
haloformi:

:CXZY
5

~ CDI3 = CDBr3 > CDBr2Cl > CDBrCl2 > CDBr2F > CDCl3 > CDCl2F

Ordinea stabilită corespunde aproximativ cu ordinea stabilităţii carbanionilor


respectivi Etapa a doua din mecanismul eliminării α din haloformi corespunde unei
reacţii SN1 ( sau E1 ); ca şi într-o reacţie SN1, expulzarea anionului trebuie să
fie ajutată fie de factori externi ( de exemplu solvent ), fie de factori
structurali interni. Totuşi, explozia pricinuită de interesul crescut în chimia
carbenelor nu a fost deşteptată de aceste studii cinetice privind eliminarea α din
haloformi. Explozia a avut loc în 1954 odată cu publicarea de către Doering şi
Hoffmann a rezultatelor lor privind generarea diclor- şi dibrom-carbenei şi
captarea uşoară a acestora cu alchene. Aceşti autori au folosit o bază foarte
puternică, t-butoxidul de potasiu ( tBu-OK ), haloform într-un exces de
ciclohexenă:
t

Bu-OK + HCBr3
-

Bu-OH +

:CBr3

:CBr3 + :CBr2

Br- + :CBr2 Br Br

Folosirea unui alcoolat de potasiu al unui alcool puternic împiedecat steric într-
un mediu practic aprotic, aciditatea mai mare a haloformilor decât a unui derivat
monohalogenat a făcut ca echilibrul extragerii de proton să fie deplasat spre
dreapta. Dibromnorcaranul 6 şi diclornorcaranul obţinut din cloroform rezultă cu
randamente satisfăcătoare. Interesul pentru lucrarea lui Doering şi Hoffmann n-a
fost datorat numai demonstrării efective a eliminării α prin acest studiu;
interesul major a fost provocat de posibilitatea de a obţine ciclopropani cu
uşurinţă, ceea ce nu fusese cazul până atunci. Metoda iniţială a fost rapid
îmbunătăţită. S-a constatat că nu era necesară folosirea unui exces mare din
alchenă pentru obţinerea de randamente bune în ciclopropani; excesul de ciclohexenă
asigura un mediu aprotic şi puţin polar, necesar desfăşurării optime a eliminării.
Folosirea unei cantităţi de alchenă apropiate de cantitatea stoechiometrică şi
completarea volumului cu o hidrocarbură inertă şi nepolară a avut acelaşi rezultat.
6

Foarte curând după aceasta au început să se ridice îndoieli cu privire la aparişia


de carbene libere în astfel de eliminări. Asemănarea dintre metoda lui Doering şi
Hoffmann de obţinere a derivaţilor ciclopropanici şi reacţia Simmons-Smith a
constituit punctul de plecare în această critică. Metoda Simmons-Smith constă în
tratarea diiod metanului cu zinc. Zincul folosit în reacţie se prepară din praf de
zinc cu CuCl sub azot:
CH2I2 + Zn I CH2 ZnI C H2 CH2I-ZnI I CH2 ZnI

Compusul cu zinc, I-CH2-ZnI, se comportă ca un carbanion în adevăratul înţeles al


cuvântului, dând toate reacţiile specifice carbanionilor. În acelaşi timp, are
proprietăţi de electrofil ( v. reacţia de mai sus ). Reacţia Simmons-Smith în forma
menţionată mai sus nu poate fi aplicată decât diiodmetanului, nu merge cu clorură
sau bromură de metilen. S-a încercat obţinerea derivatului litic, mult mai reactiv,
din clorură de metilen:
CH2Cl2 + RLi LiCHCl2 + RH (15)

7 Compusul organo-litic format are toate proprietăţile unui carbanion, extrage un


proton din alcooli dând alcoolaţi şi regenerând diclormetanul etc. În acelaşi timp,
se comportă ca un electrofil, formând cu alchene ciclopropani:
Cl
+ LiCHCl2

(16) H

Toate aceste date au făcut chimiştii să se întrebe dacă în eliminarea cu alcoolaţi


din haloformi rezultă cu adevărat carbene libere. S-a conchis că dihalocarbena
rezultată astfel formează un complex cu cationul şi anionul care se elimină, o aşa
numită specie carbenoidă, putând manifesta şi caracter nucleofil şi caracter
electrofil.
X C X X K ClCH Cl Li

7
7

Structurile 7 şi 8 explică caracterul nucleofil-electrofil al acestor specii. O


altă dovadă că în eliminarea α descrisă de Doering şi Hoffmann nu apar
dihalocarbene libere, în ciuda reacţiei specifice carbenelor, cicloadiţia 2 + 1 cu
formare de ciclopropani. Carbene generate prin alte metode, ca de exemplu metilena,
:CH2 , cu alchene dau şi reacţii de inserţii la legături C – H. Astfel, metilena cu
ciclohexena, pe lângă biciclo[4,1,0]heptan 9, formează şi metil-ciclohexene, din
care izomerul 10 predomină:
CH3

+ LiCHCl2

+ 9 10

+.......

(17)

Starea de tranziţie a inserţiei metilenii la legătura C – H ( 11 ) este


asemănătoare cu starea de tranziţie a adiţiei metilenei la dubla legătură, 12 .
C H CH2 11

;
CH2 12

Pentru a dovedi că în cele două tipuri de cicloadiţii 2 + 1 , cicloadiţia metilenei


pe de o parte şi cicloadiţia diclorcarbenei generată prin eliminare α, pe de altă
parte, Closs şi Coyle ( 1965 ) au generat diclorcarbena din diclordiazometanul 13 :
Cl2C = N = N 13 R -CH = CH - CH2 - R + :CCl2
1 2

:CCl2 + N2 R1C Cl2


2

- CH2-R

+ R1-CH = CH - CH - R2 CHCl2

14

15

În acest caz, pe lângă derivatul ciclopropanic 14 rezultă şi compusul 15 de


inserţie la o legătură carbon – carbon.
8

Redăm mai jos metodele de generare ale dihalocarbenelor aplicate în laborator:


a. Metode de generare în mediu bazic: 1. t-BuO- + HCX3 2. Cl3C-CO-R1 + R2Ot-

BuOH + :CX2 + KX

R1-COOR2 + :CCl2 + Cl+

R1 = Alchil, R2O 3. RLi + CCl4 RCl + LiCl + :CCl2 AgCl + +CCl2COO:CCl2

b. Procese termice (neutre) 4. PhHgCCl3 5. PhHgCBr3 6a. CCl3COOAg 6b. CCl3COONa 7.


Cl2C = N = N c. Mediu acid 8. AgNO3 + CHBr3

Ag+ + Cl3C-COO-

PhHgCl + :CCl2 PhHgBr + :CBr2

CO2 + AgCl + :CCl2 CO2 + NaCl + :CCl2 N2 + :CCl2

AgBr + :CBr2 + HNO3

Câteva din reacţiile menţionate mai sus necesită încă o scurtă discuţie. Cu privire
la primul tip de metode, generarea dihalocarbenelor prin tratarea haloformilor cu o
bază, de regulă alcoxizi, a cunoscut o modificare după ce eterii coroană şi alţi
criptanţi au devenit accesibili. Potrivit metodei folosind astfel de catalizatori
de fază, alchena şi haloformul se găsesc în faza organică. În faza apoasă se găsesc
dizolvaţi o sare de tetra-alchilamoniu şi hidroxidul de sodiu ( Makosza ).
Faza hidrocarbonatã: R4N+ HO- + HCX3 R4N+X- + H2O + :CX2
-----------------------------------------------------------------------------------
------------------Faza apoasã : R4N+HO- + NaCl R4N+Cl- + NaOH

În felul acesta, în locul t-butoxidului de potasiu – un produs scump – se poate


utiliza banalul hidroxid de sodiu. Şi metoda următoare – cu cetona sau esterul
Cl3C-CO-R1 – cunoaşte o variantă mai ieftină ( v. mai jos, metodele 6a,b ). Dintre
metodele termice m-aş referi în special la metodele folosind săruri ale acidului
tricloracetic. Cele două metode au fost elaborate în acelaşi
9

timp de către noi în laboratorul Prof. Neniţescu şi în Olanda, de către Prof.


Wagner. În procedeul nostru am folosit sarea de argint, considerând că ionul de
argint va extrage un anion de clor:
Ag+ + Cl3C-COOAgCl + +CCl2COO:CCl2

Diclorcarbena rezultată poate reacţiona mai departe cu o moleculă de tricloracetat


de argint, pentru ca în final să genereze o altă carbenă, 16, nemenţionată în
literatură:
:CCl2 + CCl3COOAg CCl3COOCCl2Ag CCl3COO-C-Cl 16 + AgCl

Această carbenă, la rândul ei, se descompune în oxid de carbon şi clorura acidului


tricloracetic.
CCl3COOAg

CCl3-COOCCl

CO + CCl3COCl

- AgCl

CCl3CO-O-COCCl3 17

Mecanismul pentru descompunerea tricloracetatului de argint, redat mai sus, a fost


propus de noi bazându-ne pe formarea unui amestec de gaz CO şi CO2 în raport 1:1 şi
a anhidridei tricloracetice. Complicaţiile acestea nu intervin în descompunerea
sării de sodium a acidului. Ultima metodă, cea în care s-a folosit bromoform şi
azotat de argint a fost de asemenea studiată de noi. Reacţia trebuie să decurgă
astfel Ag+ + Br-CHB2 → AgBr + +CHBr2 Ag+ NO3- + +H-CBr2 → :CBr2 + HNO3 + Ag*
Procesul este înlănţuit. La data când am făcut noi aceste studii, pentru
dihalocarbene nu erau cunoscute decât eliminări bazice. Scopul studiilor noastre a
fost să arătăm că acestea pot fi generate prin toate tipurile de eliminări α, ceea
ce am izbutit să arătăm. 9.2.1. Stereochimia adiţiei carbenelor la alchenet
Cicloadiţia 2 + 1 a carbenelor singlet la alchene este stereospecifică.
10

Cele două alchene diastereoizomere dau produşi de cicloadiţie ( ciclopropani )


diferiţi. Astfel, cicloadiţia diclorcarbenei la cis şi trans 2butenă va duce
fiecare la un 1,2-dimetil-3,3-diclorociclopropan 19 diferit:
H3C C H trans-18 H C H3C cis-18 C CH3 H H3C cis-19 H CH3 H C CH3 H3C H H CH3 trans-
19
Cl2 C

Cl2 C

Dimpotrivă, dacă la aceeaşi pereche adiţionăm metilenă generată prin descompunerea


fotochimică a diazometanului, fiecare butenă va da acelaşi amestec din cei doi 1,2-
dimetilciclopropani 20. SCHEMA 9.1
H3C C H trans-18 C CH3 H3C H trans-20 + CH2=N=N H CH3 H ∆ H2 C

trans-20 + cis -20

H C H3C cis-18 C

H CH3

∆ H H3C

H2 C H CH3 cis-20

Descompunerea diazometanului se poate face şi termic. Dacă fiecare din cele două
alchene sunt tratate cu diazometan în fază gazoasă, fără diluant, fiecare va genera
doar unul dintre cei doi dimetilciclopropani, anume pe cel cu aceeaşi stereochimie
ca şi alchena iniţială ( v. Schema 9.1 ). Dimpotrivă, dacă amestecul este diluat cu
un gaz inert, ambele vor da acelaşi amestec din
11

cei doi dimetilciclopropani 20. Ce arată aceasta? Datele sunt o ilustrare a


principiului conservării spinului total. În starea fundamentală, cu puţine
excepţii, moleculele se găsesc într-o stare singlet. Conform principiului enunţat,
diazometanul va genera, prin descompunere termică, metilena singlet, deşi aceasta e
mai puţin stabilă. Dacă concentraţiile sunt mari, probabilitatea ciocnirii
metilenei singlet cu alchena înainte de a trece în forma triplet stabilă este mare;
fiecare alchenă va reacţiona stereospecific. Dacă diluţia e mare, înainte ca
metilena să se ciocnească cu alchena, va trece în forma triplet stabilă,
cicloadiţia va fi nestereospecifică. 9.2.2. Sinteze organice care folosesc carbene
a. Sinteza Doering-LaFlamme a alenelor În 1958, Doering şi Laflamme au elaborat o
sinteză de alene în două etape pornind de la alchenele cu un atom de carbon mai
puţin decât alena dorită. Sinteza constă în tratarea alchenei cu diclor- sau
dibrom-carbenă, urmată de tratarea aductului format cu Na sau Mg în eter, sau prin
tratare cu un derivat organometalic.
R
1

R C C R
2

X2 C
:CX2 X=Cl sau Br Na sau Mg;

R1 R3 RLi; RMgX 4 R C R
4

R3 C C R
4

21

R2

22

23

Dacă în locul unei alchene aciclice se foloseşte o alchenă ciclică, atunci se pot
obţine alene ciclice 26:
n n

CX2

Na sau Mg RLi sau RMgX


C

24

25

26

Mecanismul desfacerii inelului ciclopropanic la sistemul alilic implica atacul unui


compus organometalic cu formarea unui derivat de litiu al ciclopropanului. Acesta
va elimina halogenura de litiu ( eliminare α ), formând carbenă ciclică;
deschiderea ciclului acesteia va duce la alena 23 sau 26:
12
1

R2

R X C
LiR

R
Li -LiX

C R4 X R
3

C: R
4

23

X R3

22

27

28

b. Sinteza Arndt-Eistert de homologare. Metoda constă în a trata o clorură acidă cu


diazometan ( 2 echivalenţi ), când rezultă o α-diazometilcetonă. În etapa
următoare, diazocetona este supusă unei transpoziţii Wolf. Această etapă este
condusă în prezenţă de oxid de argint-apă sau benzoat de argint-trimetilamină. Dacă
reacţia se execută în prezenţa unui alcool sau o amină primară sau secundară,
rezultă esterul homologat respectiv, sau amida sa.
O O
- CH3Cl, - N2 + Ag2O
+ H
2
R

Cl

CH=N=N

+ 2CH2=N=N

R-CH2-COOH R-CH2-COOR R-CH2-CONR2

-N2

+ ROH

+R
2

NH

28

29

30a-c

Mecanismul acestei reacţii implică la rândul său apariţia intermediară a altor


carbene, ca rezultat al descompunerii diazocetonei 29, formată în prima treaptă a
reacţiei:
O
-

+ :CH2-N

N - HCl R

O - N2 CH=N=N 29 NuH O = C = CHR R

R 28

Cl

CH: 31a .. C R

R 31b O

30a-c

Descompunerea diazocetonei 29 generează cetocarbena 31a , în echilibru şi cu


cetocarbena 31c. Cetocarbenele trec în 32 şi în final în 30.

32

31c

H
13

c. Transpoziţia Curtius Transpoziţia Curtius implică transformări similare cu cele


din reacţia precedentă, cu deosebirea că în loc să implice intermediari carbenici,
aceasta implică nitrene. Nitrenele, RN, corespund carbenelor: ca şi acestea, atomul
central este neutru şi grupează în jurul său numai 6 electroni; sunt specii
electrofile se prepară prin metode asemănătoare şi dau reacţii înrudite cu ale
carbenelor. O astfel de reacţie înrudită este si aceasta: Dăm mai jos câteva dintre
reacţiile acilnitrenelor rezultate din azidele acizilor carboxilici:
R - CO - Cl R - CO - N=N=N R - CO - N:
nitrenã

R-N=C=O
izocianat RNH2

ROH

R-NH2

- CO2

+H2O

RNHCOOH

RNH-CO-NHR

Derivaţi de uree

RNH+COOR

Carbamati

Azidele acizilor carboxilici pot fi obţinute în diverse moduri din cloruri acide. O
metodă mai nouă constă în a trata acidul carboxilic cu difenilfosforilazida,
(PhO)2P(O)N3 (DPPA) şi a obţine direct azida acidului carboxilic. 9.3. Eliminarea β
Eliminarea β, aşa cum s-a specificat mai înainte, este eliminarea generatoare de
alchene. R1CH = CHR2 + (X) + (Y) R1CHX - CHY-R2 Spre deosebire de tipul de
eliminare precedent, în acest caz cele trei tipuri de mecanisme sunt exact
dovedite, deşi unele sunt mai puţin frecvente. 9.3.1. Mecanismul E1cB Mecanismul
E1cB poate fi reprezentat prin ecuaţiile (18) şi (19):
k1 B: + H - CβR2 - CαR2 - X
-

BH+ + -:CβR2 - CαR2 - X R2C = CR2 + X-

(18) (19)

k-1 k2

:CβR2 - CαR2 - X

Utilizând metoda stării staţionare, ecuaţia de viteza poate fi redată prin relaţia
(20) :
14 k1k2 [ substrat ] [ B:] k-1[BH+] + k2

viteza =

(20)

Dacă viteza protonării carbanionului este mică în comparaţie cu eliminarea


anionului X- , atunci ecuaţia (20) devine: Viteză = k1 [ substrat ] [ B: ] (21)

Ca mecanismul E1cB să poată fi operant, trebuie ca la Cβ să existe o grupă puternic


atrăgătoare de electroni pentru a acidifia legătura Cβ−Η; în acelaşi timp trebuie
ca această grupă să nu poată fi expulzată ( altminteri am avea o eliminare α ). O
astfel de situaţie a fost pentru prima dată evidenţiată în cazul izomerului β a
hexaclorciclohexanului:
H H Cl Cl Cl H H H H Cl Cl Cl Cl Cl Cl H Cl .. Cl Cl Cl H Cl H Cl H H H Cl Cl

33

34

35

Totuşi, în cazul de faţă reprotonarea carbanionului 34 este posibilă, în care caz,


totuşi, nu se formează izomerul iniţial 33 ci izomerul δ, 36 :
Cl Cl Cl Cl 34 H H .. Cl k-2 Cl k2 Cl 36 Cl Cl H H H Cl

Cl Cl H
rapid

k3

35

În 36 un clor şi un hidrogen din β se află ambii în poziţii axiale; eliminarea E2


poate fi rapidă şi va duce la acelaşi compus nesaturat, 35. Evident, eliminarea ar
putea avea loc numai din 36, ţinând seama că k-2 >>k’3 şi atunci, chiar dacă
formarea carbanionului 34, eliminarea nu este E1cB. Dacă se utilizează însă EtONa
în EtOD şi se opreşte reacţia după 50% transformare, se găseşte că 1,3,4,5,6-
pentaclorociclohexena 35 conţine foarte mici antităţi de D în poziţia 2. Acest
rezultat nu exclude mecanismul E1cB.
15

Un alt exemplu studiat îl constituie perechea de sulfone cis- şi trans37. Grupa


sulfonică este o grupă puternic atrăgătoare de electroni – deci acidifiază legătura
Cβ-H şi în acelaşi timp stabilizează perfect carbanionul ( deci, k-1[BH+] << k2 ).
Izomerul trans nu va avea tendinţa să treacă în izomerul cis şi va da eliminare
E1cB.
H SO2Ar OSO2Ar H trans-37 k1 k-1 H :B 38 H OSO2Ar SO2Ar cis-37 k3 39 H 39 .. SO2Ar
- ArSO3-

SO2Ar

OSO2Ar

k2

În schimb, în izomerul cis-37 , grupele X şi Y sunt aşezate favorabil ( ambele


axial ) şi acesta va suferi numai eliminare E2. În exemplele de mai sus, nu există
siguranţa că tot produsul nesaturat a rezultat printr-o eliminare E1cB. Există
bănuieli că acesta ăn parte ar proveni şi dintr-o eliminare concertată, E2. Aceasta
datorită stereochimiei speciale a derivaţilor 1,2-disubstituiţi ai ciclohexanului
Un exemplu în care astfel de dubii nu mai sunt posibile a fost studiat în cazul
sării de difosfoniu 40 :
+ + Ph3P - CH2 - CH2 - PPh3 40 + + Ph3P - CH - CH2 - PPh3 41 -PPh3 + Ph3P - CH =
CH2 42

Se obţine sarea de monofosfoniu 42. De fapt, intenţia iniţială a autorilor a fost


de a prepara o bisilidă, 43 :
+ + Ph3P - CH - CH - PPh3

Totuşi, acest compus nu s-a format, s-a izolat numai compusul de eliminare 42. Este
deci foarte plauzibil ca acesta să fi rezultat printr-o eliminare E1cB. Studii
ulterioare ( Cristol et al.,1975 ) au confirmat aceasta.

43
16

O grupă trifluormetil poate şi aceasta să acidifieze un proton de la atomul de


carbon vecin. Streitwieser şi colaboratorii săi ( 1967 ) au studiat reacţiile
derivatului fluorenic 44 ( 9-trifluormetilfluoren ) care cu metoxid de sodiu trece
în 9-trimetoximetil-fluoren ( 48 ), prin intermediul unui produs de eliminare E1cB:

.. H CF3 44 45

CF3

CF2 46

T 49

CF3

H 48

C(OMe)3

CF2OMe 47

Formarea intermediară a carbanionului 45 a fost dovedită prin schimbul hidrogen –


tritium. O eliminare interesantă a fost observată de Zimmerman (1956) în cazul
cetonei biciclice 50. Chiar dacă o grupă carbonil acidifiază destul de bine
protonul de la carbonul vecin, bromul nu este o grupă fugace foarte bună. Tratarea
cetonei cu t-BuOK în t-BuOH oferă după 7 minute la 40oC cetona nesaturată biciclică
52, cu un randament de 74 %.
O Br
-

O : Br

50

51

52

Se ştie din lucrările lui Cram şi Yankee (1970) că deşi o legătură C – C este o
grupă fugace proastă, heteroliza unei legături C – C din ciclopropan poate avea loc
relativ uşor. Ionizarea legăturii C – Br poate de asemenea facilita migrarea
legăturii din inelul ciclopropanic.
17

Formarea acetilenelor prin reacţii de eliminare se crede că implică tot un mecanism


E1cB. În unele cazuri, carbanionul intermediar a putut să fie captat, ca în
exemplul de mai jos:
H Cl Cl Cl Cl

-.. C

Cl Cl
- Cl-

SD

D Cl

Cl Cl

Cl

Cl

Efectele izotopice ale atomilor mai grei au fost de asemenea recomandate pentru
identificarea mecanismului E1cB. Astfel, cian-compuşii 53 şi 54 cu baze elimină
acid cianhidric. Faptul că grupa cian activează legătura Cα-H ( mai ales când sunt
două grupe cian ) şi că în acelaşi timp această grupă este o grupă fugace slabă, a
dus la convingerea că eliminarea observată este E1cB.
Me N Me

H Cα NC Cβ H 53

CN CN

Cα H NC Cβ CN H 54

Dacă atomul de carbon al grupei fugace ( C - CN ) este înlocuit cu C, atunci apare


un efect izotopic k12/ k14 de 1,04 pentru 53 şi de 1, 16 pentru 54. Se consideră că
un astfel de efect izotopic indică o stare de tranziţie timpurie pentru a doua
etapă a reacţiei. Într-un mecanism E2, de exemplu, starea de tranziţie, fiind
târzie, ar fi condus la un efect izotopic mult mai mare. În 53 conjugarea centrului
Cα cu grupa dimetilamino din nucleul aromatic, pe de o parte şi dezvoltarea
formării dublei legături, pe de altă parte, va uşura plecarea grupei cian. Datele
cunoscute privind eliminarea E1cB confirmă cerinţele stabilirii acesteia: O
aciditate mărită a legăturii Cβ−Η şi o grupă fugace potrivită la Cα − X nu foarte
uşor ionizabilă, dar totuşi, uşor de îndepărtat.
14
18

9.3.2. Mecanismul E1 O eliminare E1 are aceeaşi etapă determinantă de viteză ca şi


o reacţie SN1.
SN1 Nu:k1

CβR2 - CαR2 Nu

CβR2 - CαR2 X

k-1

+ CβR2 - CαR2
E1

CβR2 = CαR2 + H+

Cum atât în reacţia SN1, cât şi în procesul E1, viteza de formare a carbanionului
nu depinde de etapele ulterioare, viteza observată va corespunde sumei kSN1 + kE1
şi nu va depinde de concentraţia bazei. Viteză = k1 [Substrat] ; k = kSN1 + kE1
(22)

Această concluzie a fost dovedită experimental în studiile clasice ale scolii


englezeşti de chimie ( Hughes, 1935 – 1937 ). În cazurile în care substratul care
suferă ionizarea este ramificat la Cα, există posibilitatea să rezulte mai multe
alchene, de exemplu:
CH3 CH3-CH = C CH3 H3C CH2 C CH3 Br H3C CH3 CH2 C+ CH3 CH3-CH2 - C
28% 72%

CH3 CH2 CH3

S-a observat, ca şi în reacţia de mai sus, că dacă pot rezulta mai multe alchene,
rezultă de preferinţă alchena cea mai substituită. Aceasta arată că ionul de
carbeniu format este în echilibru cu alchena şi astfel alchenele care pot rezulta
vor fi supuse controlului termodinamic ( regula lui Saytzeff ). Excepţiile de la
această regulă sunt determinate de factorii sterici. Astfel, în cazul alchenei 55
pot rezulta prin eliminare alchenele 57 şi 58. Alchena care ar trebui să predomine
conform regulii lui Saztyeff este alchena 58 :
19

CH3 H3C C CH3 55 CH2

CH3
k1

CH3 X
k-1

CH3 CH2 C
+

C CH3

H3C

C CH3

X-

CH3 56 - H+

-H

CH3 H3C C CH3 57 CH2

CH2 C CH3 H3C

CH3 C CH3 58 CH

CH3 C CH3

În realitate, alchena 58 rezultă în cantităţi infime, produsul principal al


eliminării E1 fiind alchena 57. Într-adevăr, în alchena care ar trebui să rezulte
conform regulii lui Saytzeff, o grupă metil de la Ca va trebui să se plaseze în
dreptul grupei voluminoase t-butil. Alte excepţii de la regula lui Saytzeff pot
avea însă şi alte cauze, de exemplu modificări ale structurii carbocationului
intermediar. Asrfel, solvoliza tosilatului de mentil 59 a condus la 3 produşi de
reacţie ( Hückel, 1967) :

MeOH + OTs + OMe

85,5% 59 60

2,5% 61

12% 62

Este clar că în acest caz, cationul secundar rezultat prin ionizarea lui 59. poate
genera cationul terţiar 63:
+ + 60 + 61 + 62

63
64
20

Acesta va trece în cationul terţiar 64, mai stabil, printr-o deplasare de ion
hidrură. Ionul 64 ar putea genera toţi produşii observaţi; proporţia mare de
alchenă 60 indică faptul că o parte din aceasta a rezultat şi prin eliminare din
ionul rezultat iniţial, 63. Proporţia de alchenă faţa de produsul de substituţie
depinde mai puţin de grupa fugace din substrat, în schimb depinde puternic de
natura solventului. Astfel solvoliza halogenurilor de t-butil ( X = Cl, Br, I ) nu
depinde practic de natura halogenului, dar depinde de natura solventului. Este de
în jur de 5 – 6 % în apă ( 25 – 75oC ), în EtOH la 75oC absolut este de 32-44%
pentru ca în AcOH la aceeaşi temperatură să fie de în jur de 70 % pentru toţi trei
halogenii. Este dovedit faptul că în solvenţi puţin polari, neionizanţi, eliminarea
are loc în perechea de ioni. Cu cât va fi mai bazic anionul, cu atât va fi mai mare
proporţia de eliminare. Astfel, în solvoliza tosilatului 65, studiile efectuate în
Catedra de Chimie Organică au arătat că proporţia cea mai mare de alchenne rezultă
în acid pivalic, cel mai puţin polar dintre solvenţii încercaţi.

+ CH2 66 + produsi de solvoliza

CH2OTs 65

67

Se remarcă în acelaşi timp că eliminarea este însoţită şi de transpoziţia


scheletului hidrocarbonat. În prezentarea eliminărilor E1, trebuie menţionată şi
deshidratarea alcoolilor. Sunt posibile mai multe mecanisme, dar ori care ar fi
acestea, prima treaptă trebuie să fie formarea unei sări de oxoniu, 68. Aceasta ar
putea suferi atât o reacţie E2, cât şi un proces E1:
H - CR2 - CHR - OH + H
+

k1 k-1

+ H - CR2 - CHR - OH2 68 BH+ + R2C = CR2 + H2O + H2O + H - CR2 - CR2 69 CR2=CR2

(23)

E2 : B: E1

+ H - CR2 - CHR - OH2

(24) (25)

68 + H - CR2 - CHR - OH2 68


21

Mecanismul E2 intervine în caz că 68 nu poate genera un carbocation stabil. Dacă se


poate forma un carbocation stabil, 69, atunci probabil că va opera un mecanism E1.
Cele două mecanisme pot fi deosebite prin metodele discutate deja de identificare a
intermediarilor carbocationici: cu ajutorul metodei nmr se pot observa ambele
specii cationice, 68 şi 69 identificate ambele în medii acide. Metodele cinetice
sunt şi în acest caz de ajutor. Astfel, alcooli 70, substituiţi în ambele nuclee cu
substituenţi în meta şi para, dau în mediu acid stilbeni substituiţi în nucleele
aromatice.
H C X OH 70 log kXY = - 3,78 ( σX + 0,233σY ) - 3,19 kXY CH2 Y X 71 (26) CH = CH Y

Constantele de viteză determinate, kXY, se corelează prin ecuaţia (26); aceasta


demonstrează prin coeficienţii celor două valori σ că mecanismul trebuie să fie în
trepte, si anume E1. În cursul deshidratării alcoolilor se pot produce
transpoziţii, dovezi de necontestat pentru apariţia carbocationilor în proces:
CH3 H3C C CH3 CH2 - OH +H+ -H2O H3C
+

C CH3

CH2 - CH3

H3C

C CH3

CH - CH3

Fie spus că pe lânga mecanismele E2 şi E1 observate în deshidratarea alcoolilor, nu


trebuie exclusă şi o eliminare Eα.
+ H - CR2 - CHR - OH2 68 + H - CR2 - CHR 69 H - CR2 - CR 72 R2C = CHR

În acest caz, pe lîngă sarea de oxoniu 68 şi carbocationul 69 mai trebuie să apară


un intermediar, carbena 72. Acest tip de reacţie nu a fost exact dovedit încă.
22

Probabil că una din dovezile cele mai convingătoare a fost adusă de Badea (1964).
Acesta a observat că tratarea esterului mezo-dibromsuccinic ( 74 ) cu acetat de
argint în acid acetic şi ciclohexenă dă ester fumaric 76 alături de
bromacetoxiciclohexan, 78.
ROOC - CHBr - CHBr - COOR + Ag+ 74 + ROOC - CHBr - CH - COOR 75 H Br + 77 78 +
CH3COOH + ROOC - CHBr - CH - COOR 75 ROOC-CH=CH-COOR + 76 H Br H OAc 77 H Br +

Singura explicaţie este că ionul de argint extrage un anion de brom din 74, dând
carbocationul 75. Acesta transferă ionul de brom pozitiv ciclohexenei,
carbocationul 77 format fiind captat de acid acetic, Experienţa redată mai sus
demonstrează nu numai intervenţia mecanismului E1 în eliminarea bromului din
esterul mezo-dibromsuccinic dar şi faptul că acest mecanism este cuplat cu
mecanismul AdE a bromului la alchene. 9.3.3. Mecanismul concertat în eliminările β,
( E2 ) a. Eliminări β de hidracid Mecanismul E2 implică ruperea sincronă a celor
două legături Cα−X şi Cβ−Y ( Cβ - H ). În caz ca Y = H, eliminarea este o reacţie
catalizată de baze:
B:- + H - CβR2 - CαR2 - X BH + R2C = CR2 + X(27)

Legătura Cβ - H nu trebuie să fie prea acidă pentru a evita intervenţia


mecanismului E1cB; de asemenea, X nu trebuie să fie o grupă fugace foarte bună
pentru a nu face posibil un mecanism E1.
23

Cinetica unei reacţii de eliminare E2 este exprimată prin ecuaţia generală de


viteză (28) : Viteză = k [ substrat ] [ B: ] (28) Totuşi, această expresie a
vitezei nu este specifică acestui mecanism, ea putând corespunde şi mecanismului
E1cB ( atât pentru Eα, cât şi pentru Eβ ). Situaţia ideală în care ambele legături,
Cβ - H şi Cα−X se rup perfect sincron, probabil, nu intervine niciodată. Procesul
începe cu alungirea uneia dintre cele două legături, situaţia semănând fie cu
starea de tranziţie a unei eliminări E1, fie E1cB. Dacă cealaltă legătura, fie Cα−X
, fie Cβ - H, nu diferă semnificativ de legătura polarizată, aceasta va induce
polarizarea legăturii vecine. Astfel. Înainte ca prima legătură ( Cα-X sau Cβ-H )
să se fi rupt în întregime, cealaltă legătură ( Cβ-H sau Cα-X , respectiv ) e în
curs de rupere şi dubla legătură e în curs de formare. Evident, minimul de energie
va corespunde fie unei stări de tranziţie a unei eliminări E1 ( 79 ), sau a unei
eliminări E1cB ( 81 ) ; evident, între aceste două posibilităţi extreme, vor exista
foarte multe alte geometri, geometria 80 redând oarecum geometria eliminării E2:
B:H R2C CR2 Xδ− 79 80 ; Β
δ−

Hδ+ δ+ R2C CR2 Xδ−

B
;

δ−

Hδ+ CR2 X 81

R2C

Structura substratului şi condiţiile de lucru ( sistemul solvent-bază,


temperatură ) pot determina geometria efectivă a stării de tranziţie a eliminării
E2.. Astfel, în eliminarea cu etoxid în etanol din ariletil derivaţii 82 se
determină o corelare Hammett cu valorile σz :
CH2- CH2 -X + EtO Z 82
-

CH = CH2 + EtOH + X Z

X : Br, +SMe2 , +NMe3

Parametrul ρ în această corelare este +2,1 pentru bromură, +2,7 pentru sărurile de
sulfoniu şi creşte la +3,77 pentru sărurile de amoniu ( W. H. Saunders et al.,1957
- 1968 ). Semnul pozitiv al parametrului ρ indică
24

faptul că în starea de tranziţie Cβ devine mai negativ decât în starea iniţială.


Aceasta e în acord cu un mecanism E1cB sau cu un mecanism E2 în care starea de
tranziţie seamănă cu starea de tranziţie a eliminării E1cB ( de exemplu, 81 ).
Variaţia acestui parametru cu natura grupei fugace este de asemenea în acord cu o
eliminare cvasi sincronă. Dacă lângă Cα sunt două poziţii vecine posedând o
legătură C – H , Cβ − Η şi Cβ’ – H, alchena majoritară rezultă în general potrivit
regulii lui Saytzeff, alchena cea mai substituită. Cantitatea de alchenă marginală
depinde însă şi de cerinţele sterice ale acesteia: cu cât acestea sunt mai mari, cu
atât proporţia de alchenă marginală va fi mai mare. În seria alcoxizilor, cerinţele
sterice cresc în ordinea : MeO- > EtO- >> Me3CO- > Et3CO-; cu aceste baze,
proporţia de alchenă marginală creşte în aceeaşi ordine. In cazul 2-
halogenopentanilor, proporţia de 1-pentenă depinde şi de natura halogenului:
EtONa

CH3-CH2-CH2- CHX- CH3 X=F X = Cl X = Br X=I

- EtOH

CH3-CH2 - CH = CH - CH3 18,3% 63,8% 75,4% 80,2%

+ CH3-CH2-CH2-CH = CH2 81,7% 36,2% 24,6% 19,8%

Cea mai mare proporţie de alchenă marginală este data de 2fluoropentan, şi cea mai
mică de 2-iodopentan. Dacă proporţia de alchenă marginală ar depinde numai de
volumul ocupat de halogen, cea mai mare proporţie de 1-pentenă ar fi rezultat în
cazul 2-iodopentanului. O altă interpretare ar fi că în starea de tranziţie fluorul
este cel mai bine solvatat dintre cei patru ioni de halogen şi astfel volumul său
efectiv este cel mai mare. S-a putut demonstra că nici această interpretare nu e
corectă. Cea mai plauzibilă explicaţie este însă fluctuaţia dintre o stare de
tranziţie tip E1 ( 79 ) , sau tip E1cB ( 81 ), ultima primând în cazul 2-
fluorpentanului, cealaltă, în cazul 2-iodpentanului. Eterii coroană şi-au găsit
largi aplicaţii în reacţiile care necesită ioni liberi, acestea sunt substituţiile
nucleofile şi reacţiile de eliminare.
H H OTs 83 84 85 H Ph Ph H + H Ph
25

În eliminarea din fenil-tosilatul 83 rezultă două alchene, una prin eliminare sin (
84 ), cealaltă prin eliminare anti ( 85 ). În absenţa eterilor coroană, alchena 84
predomină ( cca 90% ). În prezenţa unui eter coroană potrivit, proporţia lui 84
scade de la 90 la 30%. Un fapt similar a fost observat în eliminarea din tosilatul
de 2-exonorbornil, 86. Acesta cu baze formează norbornena 87 şi nortriciclenul, 88,
acesta din urmă rezultând în urme. Prin marcare cu deuteriu în poziţia vecină, s-a
demonstrat că eliminarea este exo-sin.
D H H 86 87 88 OTs H H +
urme

Dacă se foloseşte un eter coroană, eliminarea exo-sin scade de la cca 99% la 70%.
Explicaţia este următoarea: În eliminările sin, starea de tranziţie stabilită între
substrat şi bază este ciclică. Structura acesteia depinde foarte mult de structura
substratului, poate fi ca în 89 pentru X = halogen, OTs etc., sau ca în 90, pentru
X = +NR3 :

δ+ H

δ−
R 89

δ+

δ+ H

O-M

O R

NR3

90

În cazul că nu se folosesc eteri coroană, se stabileşte o stare de tranziţie de tip


89 şi eliminarea va fi sin. Dacă se folosesc eteri coroană, ionul metalic va fi
prins în cavitatea acestuia şi starea de tranziţie 89 nu se va mai putea stabili.
b. Eliminarea E2 din dibrom derivaţi vicinali Eliminarea de halogen din derivaţi
1,2-dihalogenaţi se poate face prin metode descrise şi unele au fost deja
menţionate în capitole precedente.
26

Un tip specific de eliminare este întâlnit în cazul derivaţilor dibromuraţi


vicinali, eliminarea respectivă făcându-se cu ion de iod. Mecanismul acestei
eliminări a fost propus încă din anii 1939 de către Winstein şi Young.
R H C Br IC R H R R Br

H + IBr + Br-

2I- + IBr

I3- + Br-

Reacţia conform acestui mecanism ar trebui să fie stereo-specifică şi în unele


cazuri stereo-specificitatea a fost dovedită. De exemplu, mezo-2,3dibromobutanul dă
naştere trans-2-butenei, în timp ce izomerul d,l duce la cis-2-butenă. În alte
cazuri, însă, din ambii diastereoizomeri ai dibrom derivatului rezultă aceeaşi
alchenă, alchena trans. Este cazul celor două dibromuri ale acizlor şi esterilor
dibrom-succinici. Ambele dibromuri, mezo şi d,l dau numai acid (ester) fumaric. S-a
pus problema dacă nu-i posibil să se realizeze această eliminare şi cu alte
halogenuri de sodiu sau potasiu. În solvenţi obişnuiţi, tratarea dibromurilor cu
bromură de sodiu nu duce la eliminare, cel mult la izomerizarea dibromurii: d,l-
dibromderivat → mezo-dibromderivat S-a constatat, însă, că situaţia se schimbă dacă
se foloseşte un solvent aprotic dipolar, ca de exemplu dimetilformamida, DMF,
HCONMe2:
COOR H H C C
mezo

Br Br NaBr DMF ROOC H H COOR

COOR COOR H Br C C
d,l

Br H

COOR
27

Astfel, esterii mezo-dibromsuccinic şi d,l-dibromsuccinic sunt transformaţi


cantitativ în ester fumaric la tratare cu NaBr în DMF.. Un rezultat similar se
obţine şi dacă reacţia se execută în dimetilsulfoxid, DMSO, sau N-metilpirolidonă.
Tratarea trans-1,2-dibromciclhexanului cu ion bromură în DMF a dus însă la un
amestec de ciclohexenă, ciclohexadiena-1,3 şi 1bromciclohexenă. Dacă reacţia se
întrerupe înainte de terminare, amestecul mai conţine şi cis-1,2-dibromciclohexan.
Acest din urmă rezultat a permis tragerea concluziilor cu privire la mecanismul
reacţiilor cu ion halogenură, de ce eliminarea de brom reuşeşte satisfăcător numai
cu ion iodură, de ce pentru ca eliminarea să fie mulţumitoare şi cu ion bromură e
nevoie de solvent aprotic dipolar şi de un dibromderivat conţinând la Cα şi Cβ
grupe puternic atrăgătoare de electroni ( de ex., COOR) şi de ce izomerii mezo şi
d,l dau amândoi numai alchena trans. Interpretarea rezultatelor obţinute cu trans-
dibromciclohexan sunt arătate în Schema 9.2. SCHEMA 9.2 Reacţia trans-1,2-
dibromciclohexanului cu NaBr în DMF
Br

BrH H Br Br H

Br

E2

E1 Br +

H Br

H Br

Br
Br

2 SN

95

94

H H

Br

E2 Br-Br

Br 93

91 Br H
3
H
Br
-H
1

92
Br

Br

H
2

Br

Atacul ionului de brom la unul din atomii de brom ai trans-dibromciclohexanului 91


va da naştere complexului π 92 şi de aici, ionului de bromoniu 93. Procesul este
reversibil, dar 93 poate genera ciclohexenă şi
28

carbocationul 94, de asemenea în echilibru cu 93. Un alt proces care poate avea loc
este o reacţie SN2 a dibromderivatului 91, cu formarea cis-1,2-
dibromciclohexanului, 95. Acesta are o legătură Cβ−Η în anti faţă de legătura
Cα−Br, putând uşor genera 1bromciclohexena printr-o eliminare E2 de acid
bromhidric. Conformaţia lui 91 cu cele două legături C – Br axiale generează nu
numai ciclohexena, prin eliminare E2 de brom; aceeaşi conformaţie are bromul de la
C-2 o legătura C – H în anti la C-3, iar bromul de la C-1 are similar un hidrogen
în anti la C-6, poziţii favorabile pentru eliminarea E2 de HBr. Astfel, 91 va forma
şi ciclohexadiena-1,3. Izomerul cis formează 1-bromciclohexena. Acelaşi compus ar
putea rezulta şi din ionul de carbeniu 94. Din aceste date rezultă următoarele: a.
Eliminarea E2 din dibrom-derivaţi vicinali cu ion de brom este inversul adiţiei
electrofile a bromului la dubla legătură, parcurgând intermediari similari cu
intermediarii adiţiei electrofile. b. Faptul că eliminarea cu ion de brom nu este
observată în toate cazurile – aşa cum este observată eliminarea cu ion de iod – are
mai multe cauze, din care menţionăm numai pe cele mai importante: i) reacţia este
reversibilă şi echilibrul este deplasat spre dibrom derivat, ceea ce nu se întâmplă
când reactantul este ionul de iod ( bromul este transformat în ion bromură şi iodul
format este captat ca I3-; ii) cei doi substituenţi de la Cα şi Cβ ( în afara celor
doi atomi de brom ) sunt grupe puternic atrăgătoare de electroni care favorizează
atacul la brom şi împiedecă ionizarea sa ( ca ion Br- ); aşa cum s-a dovedit,
eliminarea de brom nu are loc la acizii liberi, efectul de activare al carboxilului
liber fiind mult mai mic decât al carboxilului esterificat; iii) reactantul ( ionul
de brom ) trebuie să-şi manifeste întreaga sa activitate, să fie liber; din această
cauză are nevoie de un solvent potrivit, solvenţii aprotici dipolari; iv) cu
dibromderivaţii simpli, la care substituenţii atomilor Cα şi Cβ sunt H, alchil,
eventual aril, legaturile C – Br sunt uşor ionizabile şi pot avea loc reacţii SN1
şi SN2, eliminări de hidracid E2. v) faptul că izomerul d,l-3,4-dibromsuccinic nu
elimină brom să dea esterul maleic ci dă tot ester fumaric ca şi esterul mezo-3,4-
dibromsuccinic se datorează unui efect de eclipsare. În Figura 9.1 sunt arătate
conformaţiile stabile ale celor doi izomer treo şi eritro a unui derivat RCHX-CHYR’
din care urmează să facem o eliminare β a lui X şi Y. A reprezintă izomerul eritro,
B izomerul treo,:
29

1 R Y X R' H H R H

2 Y H R' X A R R'

3 H H Y X

R
H

R' H Y X

R Y

H R' X B

Y R R' X H H

Fig. 9.1. Conformerii stabili ai celor doi izomeri RCHX-CHYR’ A. izomerul eritro;
B. izomerul treo Pentru ca eliminarea sincronă E2 să se producă, grupele X şi Y
trebuie să se găsească în anti. La izomerul eritro ( corespunzător lui mezo dacă R
= R’ şi X = Y ) conformaţia necesară este arătată în figură prin conformaţia 2; în
cazul izomerului treo ( corespunzător lui d,l pentru R = R’ şi X = Y ) conformaţia
necesară este conformaţia 3. Aşa cum rezultă din Fig. 9.2, pentru izomerul eritro
nu există probleme în adoptarea stării de tranziţie a eliminării E2 ( A în figura
9.2 ). În schimb pentru izomerul treo ( B în fig. 9.2 ), în starea de tranziţie a
eliminării E2, grupele voluminoase R şi R’ se vor apropia, respingându-se.
Y R R' X B Y

R H X A

H R'

H H

Fig. 9.2. Stările de tranzitie ale eliminării din RCHX-CHYR’ A. Starea de tranzitie
pentru eitro: B. pentru treo
30

În felul acesta, izomerul treo ( sau d,l ) va prefera să treacă printr-o reacţie
SN2 în izomerul eitro care nu ridică probleme la eliminare. Aşa cum s-a arătat,
aceasta se şi întâmplă. 9.4. Eliminarea γ ( Εγ ) Eliminările γ au ca produs de
reacţie derivaţi de ciclopropani. Ca şi în cazul eliminărilor β, eliminările γ pot
avea loc prin toate cele trei mecanisme menţionate: E1cB, E1 şi E2. Totuşi, aceste
eliminări sunt mai puţin studiate decât eliminările β. Mecanismul E1cB este
favorizat dacă în poziţia γ faţă de grupa fugace se găseşte o grupă puternic
atrăgătoare de electroni, favorizând formarea centrului carbanionic. Un astfel de
exemplu este reacţia Perkin, Jr. de sinteză a ciclopropanilor:
H2 C Br C H2 CH COOR EtOBr C H2 H2 C
-

COOR :C COOR
- Br-

H2 C H2C C

COOR

COOR

COOR

Sarcina negativă va fi stabilizată de prezenţa celor două grupe COOR. Dacă


substituentul din γ nu-i foarte eficace în a stabiliza sarcina negativă, atunci
eliminarea γ poate fi însoţită de o eliminare β, ca în cazul de mai jos:

Ph-CH2-CH = CH2

Ph-CH2-CH2-CH2-X

Ph-CH C H2

CH3

În exemplul de mai sus, dacă X = F ( grupă fugace slabă ) se formează numai


ciclopropan ( eliminare γ ). Dacă însă X = Br ( grupă fugace bună ), produsul
principal este benziletilena ( eliminare β predominantă ). Mecanismul unimolecular,
E1, operează în acele cazuri în care legăturile sigma asistă ionizarea ( formarea
de ioni neclasici ). Astfel, aşa cum s-a arătat solvoliza tosilatului de 2- exo-
norbornil duce şi la nortriciclen.
31

Eγ OTs H 86 97 + 96 Sn1 OAc H 88

Intermediarul 96 se formează prin asistenţa legături C6 - C1 în ionizarea grupei


tosil de la C2. Acesta va putea da fie produsul de eliminare γ, 88, fie produsul de
solvoliză, 97. Mecanismul bimolecular a fost observat la tratarea lui 86 cu
tbutoxid de potasiu în t-butanol. Marcarea cu deuteriu în poziţia 6 a ambilor
izomeri posibili, tosilatul 2-exo, 86, şi 2-endo a condus la 4 izomeri, denumiţi cu
literele sugerate de forma desemnată de atomii implicaţi în studiu:
D H [W] D OTs [ endo-S

H D [U] OTs

OTs D [ exo-S ] H

OTs

Pentru tosilatul exo mersul preferat este este exo-S, în timp ce pentru tosilatul
endo, eliminarea preferată este din U.. Concluzile acestor rezultate sunt bazate pe
principiul deplasărilor minime ( PLM – principle of least motion , v. Rice et al.,
1938, 1939: aplicare la reacţii de eliminare, Hine, 1966). 9.5. Probleme 1.
Meerwein a obţinut triciclenul 98 astfel:
N– +N
+ N2
32

Se cere: a) Propuneţi un mecanism pentru această reacţie! b) Cum se poate obţine


diazo-derivatul iniţial? 2. Reacţia de mai jos ( F.G. Bordwell şi B.B. Jarvis, J.
Amer. Chem. Soc., 1973, 95, 3585 ) duce la formarea stilbenului:
Ph-CHBr - SO2 - CHBr - Ph
mezo sau d,l
Ph3P

Ph - CH = CH - Ph

Se cere: a. Cunoaşteti o reacţie asemănătoare cu aceasta? b. Scrieţi un mecanism


pentru această reacţie. c. Considerând că centri chirali din sulfonă îşi păstrează
activitatea, ce stereochimie preziceţi pentru alchena rezultată funcţie de
stereochimia sulfonei iniţiale ( mezo sau d,l )? 3. Se dă reacţia :
? O C: ? C CH2COOMe C CH2COOMe A B C

Se cere: a. Cum se poate ajunge de la cetona A la carbena B ? b. Cum se produce


transformarea lui B în C? Care va fi partenerul de reacţie al lui B ca să se obţină
C? 4. În eliminarea β din halogenurile de 2-hexil cu metoxid de sodiu se obţin 4
produşi A-D
CH3-(CH2)3- CHX -CH3 C4H9-CH = CH2 + CH3-CH = CH -C3H7 2-MeO-C6H13 A B trans C cis
D

Se cere : a. Cum va varia proporţia alchene : produs de substituţie cu natura


halogenului? b. Dar proporţia dintre alchena marginală şi cele două alchene cis şi
trans. Dar proporţia trans : cis ?
33

9, 6. Literatură 1. C. K. Ingold, Structure and Mechanism in Organic Chemistry,


Cornell University Press, Ithaca, New York, ed. II-a, 1969, p.649. 2. F. Badea,
Reaction Mechanisms in Organic Chemistry, Abacus Press, Tunbridge Wells, Kent,
1977, Chapter 9, p. 425. 3. J, March, Advanced Organic Chemistry. Reactions,
Mechanisms, and Structure, J. Wiley & Sons, ed. IV, chapter 17, p. 982. 4. C. K.
Ingold, Proc, Chem. Soc (London),1962, 265. 5. G. Wittig, Angew. Chem., 1962, 74,
479. 6. W. T. Ford, Accounts Chem. Res., 1973, 6, 410. 7. M. Schlosser şi V
Ladenberger, Chem. Ber., 1967, 100, 3877, 3893, 3901. 8. A. Geuther, Liebigs Ann.
Chem., 1862, 123, 121. 9. J. Hine, J. Amer. Chem. Soc., 1950, 72, 2438; J. Hine şi
colab., ibid.,1957, 79, 1406, 5487, 5493; 1958, 80, 819. 10. W. von E. Doering şi
A. K. Hoffmann, J. Amer. Chem. Soc., 1954, 76, 6162. 11. H. E. Simmons şi R. D.
Smith, J. Amer. Chem. Soc., 1959, 81, 4256; 1964, 86, 1347. 12. G.L. Closs şi L. E.
Closs, J. Amer. Chem Soc., 1959, 81, 5991. 13. G. L. Closs şi R. A. Moss, J. Amer.
Chem. Soc., 1964 , 86, 4042. 14. W. Kirmse, Carbene, Carbenoide und Carbenanaloge,
Verlag Chemie, 1969. 15. G. L. Closs şi J. J. Coyle, J. Amer. Chem. Soc., 1965, 87,
4270. 16. Dehmlow, Dehmlow, Phase TransferCatalysis, ed. II-a, Verlag Chemie, 1983.
17. Makosza, Pure Appl. Chem., 1975, 43, 439. 18. V. Ioan, F. Badea, E. Ciorănescu
şi C.D. Neniţescu, Angew. Chem., 1960, 72, 416. 19. W. M. Wagner, Proc. Chem. Soc.,
1959, 229. 20. F. Badea şi C. D. Neniţescu, Angew. Chem., 1960, 72, 415. 21. W. von
E. Doering şi P. M. LaFlamme, Tetrahedron, 1958, 2, 75. 22. F. Arndt şi B.A.
Eistert, Ber. dtsch chem Ges., 1935, 68B, 200. 23. H. Cristol, H. J. Cristau şi M.
Soleiman, Tetrahedron Letters, 1975, 1385. 24. E. W. Zankee şi D. J. Cram, J. Amer.
Chem. Soc., 1970, 92, 6328, 6329, 6331. 25. E. D. Hughes, J. Chem. Soc., 1935, 255.
26. E. A. Cooper şi E. D. Hughes, J. Chem Soc., 1937, 1183.
34

27. W. Hückel şi M. Hanack, Angew. Chem., 1967, 79, 555. 28. E. Ciorănescu, A.
Bucur, F. Badea, M. Renţea şi C.D. Neniţescu, Tetrahedron Letters, !969, 1867 29.
F. Badea, Teză de doctorat, Institutul Politehnic Bucureşti, 1964. 30. W. H.
Saunders, Jr. şi colaboratorii, J. Amer. Chem. Soc., 1957, 79, 3712; 1958 , 80,
4099; 1968, 90, 1775. 31. S. Winstein, D. Pressman şi W.G. Young, J. Amer. Chem
Soc., 1939, 61, 1645. 32. S. Winstein şi H. J. Lucas, J. Amer. Chem. Soc., 1939,
61, 1576, 2845. 33. F. O. Rice şi E. Teller, J. Chem. Phzs., 1938, 6, 489; 1939, 7,
199. 34. J. Hine, J. Amer. Chem. Soc.,1966, 88, 5525.
1

CAPITOLUL 10 Reacţii periciclice unimoleculare


Motto: When my love swears that she is made of truth I do believe her, though I
know she lies ……………………………………………….. The truth I shall not know, but live in doubt,
Till my bad angel fire my good one out ! William Shakespeare, The Passionate
Pilgrim 10.1. Introducere. Istoric Era cunoscut de multă vreme că sisteme π
delocalizate pot suferi transformări în sisteme ciclice, sau că două sisteme π pot
genera împreună un sistem ciclic printr-un proces termic, necatalitic. Până în 1930
astfel de transformări au fost studiate numai incidental, fără a li se acorda un
interes deosebit. In 1925, Diels şi colaboratorii au descoperit adiţia dienelor la
ester diazodicarboxilic; scurtă vreme după aceea, în 1928, Diels şi Alder publică
prima lor lucrare în sinteza dien ( Reacţie Diels-Alder ). Lucrări ulterioare ale
lui Alder au demonstrat generalitatea reacţiei şi stereoselectivitatea ei. Astfel
s-a născut unul dintre cele mai noi şi incitante capitole din istoria reacţiilor
organice şi al mecanismelor acestora. Pasul următor a fost făcut în 1940 când Cope
şi Hardy descoperă o transpoziţie a unor diene neconjugate, o reacţie prezentând
aceleaşi caracteristici experimentale cu sinteza Diels-Alder. La acea dată,
caracteristicile celor două reacţii ( la care se adaugă şi a unor reacţii înrudite,
de exemplu “Transpoziţia Claisen” ) erau derutante: reacţiile decurgeau printr-un
proces termic necatalitic, cu egală uşurinţă în fază gazoasă şi în fază condensată,
polaritatea solventului prezintă un efect minor asupra mersului reacţiei, în timp
ce acizii Lewis sau Br õnsted nu afectează mersul acestor reacţii. Aparent,
reacţiile păreau înrudite cu reacţiile homolitice. Astfel, nu este surprinzător că
primele propuneri de mecanism au fost pentru reacţii decurgând în două etape.
Astfel, sinteza dien se credea că decurge printr-un diradical, acesta ciclizîndu-se
în final. Apoi s-a constatat că reacţiile nu erau afectate de promotori şi
inhibitori ( caracteristici ale reacţiilor radicalice ), în timp ce substituenţi
polari ai sistemelor nesaturate afectau drastic viteza proceselor. Şi mai ales,
last but not least, stereospecificitatea lor.
2

Evans ( 1938, 1939 ) a fost primul care a propus pentru astfel de reacţii stări de
tranziţie ciclice:
+
Diels-Alder

Cope

Această interpretare explică în acelaşi timp şi asemănările experimentale dintre


cele două reacţii, reacţia Diels-Alder, pe de o parte, şi transpoziţia Cope, pe de
altă parte. Obţinerea compuşilor heterociclici prin adiţii la duble sau triple
legături a unor reactanţi specifici a fost un alt domeniu mult utilizat în sinteze
incă de la inceputul anilor 1900. Mecanismul acestor reacţii, însă, era obscur şi
nici nu preocupa prea mult pe cei care aplicau astfel de reacţii. La sfârşitul
anilor 50 din secolul trecut şi începutul anilor 60, lucrările lui Huisgen în acest
domeniu sunt meritorii. El a arătat că reactanţi ca diazoalcani, azide etc. pot fi
consideraţi ca dipoli-1,3 care se adiţionează concertat la legături multiple:
a+ b c:c a b

Huisgen a stabilit astfel legătura dintre adiţiile 1,3+dipolare şi reacţia Diels-


Alder. Paralel cu aceste studii, într-un cu totul alt domeniu, se studiau
transformările fotochimice ale steroizilor nesaturaţi. În cazul ergosterolului, de
exemplu, Havinga a demonstrat că transformările sunt stereospecifice şi că diferă
de transformările termice ale acestor compuşi. A început să fie din ce în ce mai
clar că atât transformările termice, cât şi cele fotochimice pot fi în anumite
cazuri transformări sincrone şi stereospecifice. În anii 60 ai secolului trecut s-
au acumulat suficiente date privind transformările termice şi fotochimice ale
sistemelor nesaturate pentru ca aceste transformări să fie tratate teoretic.
Aceasta a fost făcută de Woodward şi Hoffmann în 1965.
3

Numele generic dat acestor tipuri de reacţii concertate este de Reacţii


periciclice. 10.2. Reacţii periciclice Woodward şi Hoffmann au introdus termenul de
reacţie periciclică pentru a defini o reacţie în care starea de tranziţie a
transformării este ciclică, procesul fiind stereospecific iar stereoselectivitatea
acestuia depinzând de numărul de electroni π şi σ implicaţi în formarea sau ruperea
legăturilor din proces. Exemple de astfel de reacţii sunt date în Tabelul 10.1
( Reacţii periciclice unimoleculare ) şi în Tabelul 10.2 ( reacţii periciclice
bimoleculare ) TABELUL 10.1 Reacţii periciclice A. Procese unimoleculare
===================================================================================
==

Numar de electroni
========================================================================= 1.
Transpozitii sigmatropice a. Transpozitia Cope (proces termic) 6

Tipul reactiei si exemple

Tarea de tranzitie

b. Transpozitia Claisen (proces termic)


H2 C O CH CH2 H2C O O CH CH2

H2 C CH

CH2 6

c. Deplasari de hidrogen ( termic si fotochimic ) R2C=CH-(CH=CH)n-CHR'2 R2CH-


(CH=CH0n-CH=CR'2 R2C - (CH - CH)n - CR'2 H 4q + 2 , sau 4q 2

2..Transpozitii electrociclice

6
===================================================================================
===
4

TABELUL 10.2 Reacţii periciclice B. Procese bimoleculare


===================================================================================
============================================================

Tipul reactiei si exemple


1. Reactii de cicloadi'ie a. Sinteza Diels-Alder (termica) + b. b c. a c:
+

Starea de tranzitie

Numar de electroni

===================================================================================
=======================================================

6 a

+ +

b c

6 4

2. Reactii cheleotropice a. Aditia carbenelor la alchene + :CR2 b. Aditia SO2 + SO2


SO2 SO2 CR2 CR2

3. Deplasare intermoleculara de hidrogen


N N H

+
H

N2 +

H H

N N

6
H

====================================================== Anumite comentarii privind


reacţiile din aceste tabele sunt necesare. Astfel, înrudirea transpoziţiei Claisen
a alil eterilor fenolilor este clar înrudită cu transpoziţia Cope prezentată mai
înainte şi nu necesită alte comentarii. Cele trei transpoziţii electrociclice
trecute în tabelul 10.1 necesită un comentariu separat. Principala deosebire între
ele nu e tipul de compus implicat ci numărul de electroni π şi σ implicaţi în
proces. A se observa că acest număr, în ordine crescătoare este de 2, 4 şi 6. Toate
trei pot fi redate generic prin formula 4n + 2 electroni, unde n poate fi 0, 1, 2
etc. Această diferenţă este deosebit de importantă, aşa cum va fi arătat mai
5

departe. Trebuie să subliniem că în tabelul 10.2 observăm diferenţe asemănătoare în


numărul de electroni implicaţi în procesele bimoleculare din acest tabel. O
menţiune se impune în cazul reacţiilor cheleotropice. Aceste reacţii sunt perfect
asemănătoare cu reacţiile de cicloadiţie. Diferenţa o constituie faptul că cele
două legături care se dezvoltă în starea de tranziţie pornesc de la acelaşi atom,
spre deosebire de cicloadiţii unde acestea se dezvoltă la doi atomi diferiţi. 10.3.
Conservarea simetriei orbitalilor moleculari În capitolul 2 al acestui curs s-a
discutat despre simetria orbitalilor moleculari, proveniţi din orbitali atomici.
Pentru ca doi orbitali atomici să poată interacţiona şi să genereze un orbital
molecular, aceştia trebuie să posede o anumită simetrie, să fie simetrici în raport
cu un plan oglindă dintre ei ( vezi Fig. 10.1 )
A. Legaturi σ B. Legaturi π

simetric

antisimetric

simetric

antisimetric

Fig. 10.1. Simetria orbitalilor de legătură. A. Orbitali σ B. Orbitali π Pentru


respectarea acestui principiu, când interacţionează doi reactanţi şi noile legături
trebuie să se formeze ascultînd acest principiu. Nu cunoaştem care va fi simetria
exactă a orbitalilor din starea de tranzişie, dar cunoaştem simetria orbitalilor
din starea iniţială şi finală. Deducem astfel că noile legături vor lua naştere
prin interacţiunea orbitalului ocupat suprtior ( HOMO = Highest Occupied Molecular
Orbital ) şi a obitalului vacant inferior ( LUMO = Lowest Unoccupied Molecular
Orbital ). Aceşti orbitali poartă denumirea de orbitali de frontieră.
6

Ţinând seama de cele arătate în capitolul 2 ( v. De exemplu, Fig. 2.10 ),


interacţiunea orbitalilor de frontieră pentru sinteza dien (Diels-Alder) este
redată în fig. 10.2.

HOMO

LUMO

LUMO

HOMO

Fig. 10.2. Interacţiunea unei molecule de butadienă cu etena A. Butadiena HOMO,


etena LUMO B. Butadiena LUMO, etena HOMO Desigur, din punct de vedere aplicativ,
sinteza Diels-Alder dintre butadienă şi etenă, chiar dacă ar fi uşor de realizat,
este puţin interesantă din punct de vedere aplicativ. De regulă, diena este
substituită şi etena e mult prea puţin reactivă pentru a fi un partener bun de
reacţie; astfel şi ea este substituită cu una sau chiar două grupe, ca în exemplul
de mai jos:
Ph COOR + 1 2 3 Ph COOR

(1)

Desigur, nu putem găsi nici un element comun de simetrie între 1-fenilbutadiena 1


şi esterul acrilic 2, pe de o parte şi produsul de reacţie, esterul 3, aşa cum
putem găsi între butadiena şi etenă pe de o parte şi ciclohexenă pe de altă parte (
Fig. 10.3 ). Totuşi, butadiena cu etena – sistemul care manifestă simetria maximă
dintr-o sinteză dien – conţine acelaşi sistem de orbitali π implicaţi în
transformare ca şi sistemul format din diena 1 şi filodiena 2. Concluziile trase
pentru sistemul de simetrie maximă vor fi valabile şi pentru reacţia (1).
7

A-σ∗

A-π∗

S-σ∗

A-π∗

A-π∗

S-π8

-----------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------A-π

S-π

S-π

S-π A-σ

S-σ

Fig. 10.3. Diagrama de corelare pentru cicloadiţia 4 + 2 După cum rezultă din
figură, simetria orbitalilor implicaţi în transformare se corelează perfect cu
simetria orbitalilor π şi σ din ciclohexena rezultată. De aici şi concluzia
importantă : Pe parcursul unei reacţii periciclice, simetria orbitalilor moleculari
implicaţi în transformare se conservă. O concluzie foarte importantă este şi aceeia
ca pe tot parcursul reacţiei nivelele de legătură nu se incrucişează cu cele de
antilegătură.
8

Să considerăm acum cazul cicloadiţiei 2 + 2 dintre două molecule de etenă. Diagrama


de corelare este arătată în Fig. !0.4.
AA

AA

SA

AS

...................................................................................
...................................................................................
......

SA

SS

AS

SS

Fig. 10.4. Diagrama de corelare pentru cicloadiţia 2 + 2 Spre deosebire de cazul


precedent, în acest caz nivelurile de legătură se întretaie cu nivelurile de
antilegătură. Cum şi în acest caz trebuie respectat principiul conservării
simetriei orbitalilor moleculari. Două molecule de etilenă nu se pot combina într-
un proces concertat pentru a da ciclobutan. Procesul este simetric interzis. Pentru
ca procesul să fie posibil, trebuie ca doi electroni să fie deplasaţi într-un
orbital de antilegătură, ceea ce se întâmplă numai într-un proces fotochimic. Dacă
cicloadiţia concertată 4 + 2 poate decurge termic, cicloadiţia 2 + 2 nu poate
decurge termic concertat; procesul concertat poate fi realizat numai fotochimic.
9

Vom cunoaşte în acest capitol că şi alte procese sunt concertatinterzise termic,


dar sunt posibile fotochimic. Alegerea căii termice sau fotochimice depinde de
numărul de electroni implicaţi în proces. Dacă acest număr este 4n + 2 ( n = 0, 1,
2…) electroni, procesul este termic posibil; dacă numărul de electroni este 4n ( n
= 1, 2 etc ) procesul este termic interzis, dar posibil fotochimic. Dacă un anumit
proces este interzis termic să decurgă concertat şi totuşi el este observat,
aceasta arată că procesul observat decurge în trepte, de exemplu, diradicalic. Vom
întâlni şi astfel de cazuri 10.4. Reacţii sigmatropice O reacţie sigmatropică de
ordin [i,j] implică migrarea unei legături flancată în cele două capete de unul sau
mai multe sisteme π într-o poziţie nouă a cărei capete sunt îndepărtate peste i – 1
şi respectiv j – 1 atomi, faţă de vechea locaţie a legăturii. Astfel transpoziţia
Cope şi transpoziţia Claisen sunt transpoziţii sigmatropice de ordin [3,3]:
1 2
Legatura care migreaza

1 0 2 0 i-1 = j-1 = 2 9' 1'

2' 1' 4a

3'

2'

i=j=3

4b

Cea mai simplă reacţie sigmatropică implică migrarea unui atom de hidrogen dintr-un
sistem polienic conjugat:
R2C = CH - (CH = CH)k - CHR'2 1 2 .............................j 5a R2CH - (CH =
CH)k- CH = CR'2 1 ....................j-1.......j 5b (2)

Cum legătura de hidrogen C – H care migrează are un singur capăt, migrarea de


hidrogen este de ordinul [1,j]. Mecanismul electronic al unei reacţii sigmatropice
a fost discutat de Hoffmann şi Woodward (1965). 10.4.1. Mecanismul migrării de
hidrogen în sisteme polienice Se presupune iniţial că reacţia nu e concertată şi că
decurge în trepte, radicalic. În felul din 5 se va forma radicalul polienic 6 :
10
. R2C = CH - (CH = CH)k CR'2 6 5b

5a

Simetria orbitalului HOMO dintr-un radical polienic de tipul 6 este cunoscută şi


este redată mai jos:
.
1 2 .

.
4

.
6

.
8.............j

Coeficienţii atomilor pari sunt zero iar semnul coeficienţilor atomilor impari
alternează. Astfel, acelaşi semn al coeficientului cu atomul 1 vor avea atomii 5,
9, 13 etc., în timp ce coeficienţii atomilor 3, 7, 11 etc. vor avea semnul minus.
În momentul acesta punem condiţia ca procesul să fie concertat. Urmează că lobul
orbitalului atomului de carbon de la care se desprinde atomul de hidrogen ( să
spunem atomul 1 ) trebuie să aibă acelaşi semn ( deci aceeaşi simetrie ) cu lobul
orbitalului atomic al carbonului la care migrează hidrogenul. Acesta poate fi
situat pe aceeaşi parte a planului moleculei:

sau poate fi situat pe cealaltă parte a planului molecular:


. . .

,
.

Primul tip de migrare se numeşte migrare suprafacială, celălalt tip, migrare


antarafacială. Woodward şi Hoffman au formulat următoarea regulă: O transpoziţie
sigmatropică de ordinul [1,j] va implica în starea fundamentală o migrare
suprafacială dacă în 5 (formula generală a polienei) k este impar, k = 1,3,5… şi
antarafacială dacă acesta este par ( 0, 2, 4…). Ţinând seama că în radicalul 6
coeficienţii atomilor 1 şi j în LUMO au semnul schimbat faţă de cel din HOMO,
regula se inversează pentru
11

procesele fotochimice: migrarea va fi suprafacială daca k este par ( 0, 2…) şi


antarafacială daca k este impar ( 1, 3, 5…). Să considerăm câteva exemple: Regulile
Woodward-Hoffmann prezic că o deplasare [1,3] de hidrogen trebuie să decurgă în
starea fundamentală printr-o migrare antarafacială. În cazul compusului 7 migrarea
aceasta, deşi permisă nu este posibilă din motive geometrice. Chiar dacă vom
considera întreg sistemul polienic, migrarea ar trebui să fie de ordinul [1,7],
deci tot o migrare prezisă a fi tot antarafacială:
CH2 H H
+H
+

CH3
-H
+

CH3

H H

Şi totuşi, procesul poate avea loc, dar în trepte, catalizat de urme de acid cu
care 7 formează intermediarul 8 şi în final toluenul Un exemplu şi mai interesant
este cel al polienei 10 , 1,4-di-(7,7’cicloheptatrienil)benzen ( Murray şi Kaplan,
1966 ) :
H H
caldura

H 10

H H 11

H H H

H 12

H 13 H

La iradiere ( λ = 2537 Α ) acest izomer formează izomerul 1,1 ( 12 )în timp ce la


încălzire formează izomerul 3,3 ( 11 ). Acesta din urmă, la iradiere este convertit
în izomerul 13. În toate aceste transformări s-au respectat regulile Woodward-
Hoffmann.
12

Nu numai legături C – H pot migra; se cunosc şi migrări [1,j] de legături C – C. În


acest caz, dacă i + j = 4q + 2 reacţia va decurge cu retinere totală la ambele
capete, în caz că i + j = 4q va avea loc o inversie. O ilustrare este dată în
exemplu de mai jos:
Retinere

Inversie H D D H

Reacţiile sigmatropice pot avea loc şi în sisteme ionice. Bine cunoscuta


transpoziţie Wagner-Meerwein poate fi considerată drept o transpoziţie sigmatropică
de ordin [1,2]:
R C + C
+

R C R = H, alchil etc.

Un exemplu şi mai interesant de astfel de reacţii a fost discutat de Childs şi


Winstein ( 1968-1974 ). Cationul de hexametil-biciclo[3,1,0] 14 la temperatură
joasă prezintă semnale n.m.r. diferite pentru grupele metil. La temperaturi mai
mari, exceptând semnalul grupei metil legat în capătul inelului de trei atomi,
toate celelalte semnale se contopesc într-un singur semnal.
H Me Me + Me Me 14a Me Me Me 14b + Me H Me Me Me Me Me + Me Me Me Me H

Me 14c

Din modelele de mai sus se vede că are loc o inversie la fiecare centru de migrare.
În schimb, grupa metil din vârful inelului de trei atomi îşi păstrează poziţia
orientată spre interiorul sistemului, conservând astfel stereochimia acestui
centru. Mişcarea aceasta a inelului de 3 pe periferia inelului de 5 a fost denumită
Merry go round ( căluşeii de la circ ).
13

10.4.2. Transpoziţia Cope Cope şi colaboratorii ( 1944, 1947 ) au observat că


dialil derivaţii suferă o modificare a scheletului, fără să fie nevoie de prezenţa
vreunui catalizator sau a unui iniţiator de reacţie radicalică:
NC NC ROOC
150oC

(3) ROOC

Me
300 C
o

Me (4)

Deşi nu e sensibilă la efectul catalizatorilor, reacţia este puternic influenţată


de polaritatea substituenţilor din sistemul dialilic. Astfel, în reacţia (3) în
care sistemul dialilic conţine substituenţi puternic polari, decurge la temperaturi
mult mai joase decăt reacţia (4) cu un substituent practic nepolar. Desigur,
procesul concertat necesită entropii de activare mari. Aceasta este clar demonstrat
de izomerizarea celor doi divinil-ciclobutani 15 stereoizomeri:

15a

16

Astfel, izomerul cis 15a se transformă cantitativ în ciclooctadiena 16, entropia de


activare fiind – 11,7 ue. Izomerul 15b dă un amestec de produşi, entropia de
activare a procesului fiind de – 1,2 ue (Hammond şi Beer, 1964).

15b

16

17
14

Într-un studiu foarte elegant, Doering şi Roth au demonstrat rigiditatea stării de


tranziţie a transpoziţiei Cope.
HO H H
140oC

H H H

H HO 19a H H H
140oC

20a OH H H

HO H 19b 20b

Cei doi stereoizomeri derivând de la diciclopentadienă, optic activi, se


izomeriyează fiecare la 140oC dând alcoolul izomer 20 corespunzător, printr-un
proces stereospecific în care se păstrează întreaga activitate optică. Aceasta
demonstrează rigiditatea stării de tranziţie, Există şi posibilitatea ca
transpoziţia Cope să decurgă diradicalic. Astfel, Dewar şi Wade (1973) au studiat
transpoziţia Cope în seria de mai jos. Dacă R1 = R2 = R3 = H, probabil că reacţia
decurge concertat. Un substituent fenil în poziţia 2 sau 3 ( 29c respectiv 29b )
măreşte viteza transpoziţiei de 41, repectiv de 18 ori.
R2 R
1

R2 R
1

R R
1

. .

R3 22
2 3

R3

1 2 3 21a R = R = R = H

21b R = Ph; R = R = H
1

21c R1 = R2 = H; R3 = Ph 21d R1 = H; R2 = R3 = Ph
15

Dacă însă R2 = R3 = Ph ( 21d ) viteza transpziţiei creşte de 2000 de ori. Această


creştere serioasă nu poate fi pusă decât pe seama stabilizării diradicalului 22 de
către cei doi fenili plasaţi favorabil în sistem. 10.4.3. Transpoziţia Claisen
Transpoziţia Claisen este rearanjarea alil-eterilor fenolilor in alilfenoli,
printr-un proces termic. Natura alilfenolului format în final depinde de
substituenţii din poziţia orto faţă de restul eteric.
O - CH2 -CH = CH2 R R

O H

R=H

R = Alchil, aril etc.

O R

23 CH2-CH = CH2

24a

24b

CH2-CH=CH2

OH CH2-CH=CH2 R

OH R

CH2-CH=CH2 25a 25b

Dacă alileterul fenolului nu are substituenţi în orto, produsul final este un orto-
alil fenol, 25a (Transpoziţie orto-Claisen). Dacă poziţiile orto sunt ocupate,
rezultă un para-alilfenol, 25b (Transpoziţie para-Claisen). Transpoziţiile Claisen
nu sunt limitate numai la alil-eteri ai fenolilor.Vinil-alil-eteri şi analogii lor
sulfuraţi pot suferi reacţii asemănătoare. Următoarele două exemple arată că
transpoziţia Cope şi transpoziţia Claisen sunt reacţii de acelaşi tip ( Vogel,
1962; Takahashi, Oshima, Zamamoto şi Nozaki, 1973 ).
16
MeS ; O 26 27 O R 28 29 R S R MeS S

De fapt, aşa cum s-a arătat mai sus, produsul unei transpoziţii Claisen nu este
stabil şi se izomerizează rapid în fenol. Doar această primă treaptă corespunde
unei transpoziţii sigmatropice, starea de tranziţie a trecerii lui 23 în 24a fiind
30.
O CH2 CH

CH2

Transpoziţia orto-Claisen are o cinetică de ordinul întâi şi reacţia nu este


afectată de mediul de reacţie. S-a stabilit fie prin marcare izotopică a atomilor
de carbon din restul alilic, fie printr-o substituire potrivită a restului alilic
că are loc o inversare a atomilor C-1 şi C-3: dacă în eter, de oxigen este legat
atomul C-3, în alil fenol restul alilic se leagă de nucleul aromatic prin C-1.
Aceasta nu se poate exolica decât printr-o stare de tranziţie ciclică 30.
Transpoziţia para-Claisen este o succesiune de două transpoziţii sigmatropice.
Prima dintre acestea are o stare de tranziţie identică cu 30. Cum produsul format
nu se poate aromatiza, urmează o a doua transpoziţie, aceasta fiind o transpoziţie
Cope veritabilă:
O R 23 31 CH2 O CH CH2 R H 32 33 R O R R R
CH2 CH C H2

30

24b

Spre deosebire de 32 care nu se poate aromatiza, 24b se poate aromatiza. Schema


aceasta a fost dovedită în felul următor: S-a preparat cetona 32 ( cu R = Me ) şi
aceasta a fost supusă izomerizării termice. Se formează cetonă 25b ( R ‚ Me ).
Alături rezultă însă şi eter alilic 23 (R=Me ) (Curtis şi Crawford, 1957), ceea ce
demonstrează reversibilitatea procesului.
17
O-CH2-CH=CH2 Me Me Me
k1 k-1

O Me CH2 CH H2C
k2

OH Me Me

23

32

CH2-CH=CH2 24b

Aşa cum rezultă de mai sus, în produsul de transpoziţie para-Claisen, atomul de


carbon marginal din eterul alilic al fenolului e regăsit tot ca atom marginal în
24b. 10.4.4. Transpoziţii sigmatropice în poliene policiclice Domeniul studiului
transformărilor acestor produşi a devenit posibil datorită creşterii şi
perfecţionării continue a metodelor de spectroscopie nmr. Transformările suferite
de aceste sisteme au fost denumite izomerizări degenerate iar moleculele capabile
să sufere astfel de transformări molecule fluctuante ( engl. flipping molecules ).
Cel mai simplu exemplu este cel al biciclo[5,1,0]octadienei 34.
H3 H2 H H
1 1

H H
1

H3 H4 H5 H5

H5 H5 H
3

H1 H
2

H4

34a

H 34b

4
În spectrul nmr la temperatură joasă, atomii de hidrogen H1, H2, H3, H4 şi H5 sunt
bine identificaţi. Pe măsură ce temperatura creşte, semnalele protonilor H1 şi H5,
pe de o parte şi H2 şi H4 pe de altă parte suferă coalescenţă , indicând echilibrul
reprezentat mai sus (Doering şi Roth, 1963). Aceiaşi autori au prezis existenţa
unei poliene policiclice şi mai fluctuantă, anume bulvalena 35 pe care, un an mai
tîrziu, Schrőder a şi izbutit s-o obţină, pornind de la un dimer al
ciclooctatetraenei ( COT ), 36. Mai târziu, Doering şi Rosenthal reuşesc să prepare
bulvalena la rândul lor, pe o cale diferită de cea a lui Schrőder.
18

La fel ca hidrocarbura 34, bullvalena la temperaturi foarte joase prezintă semnale


distincte pentru cei patru atomi de hidrogen diferiţi din moleculă. Dacă însă se
măreşte temperatura la 100 de grade, toate semnalele se contopesc într-un singur
semnal. Acelaşi lucru se observa şi în spectrul rmn de carbon.
H3 H4 H4 H1 H
4 4

H3 H4

H2

H1 H

etc

SCHEMA 10.1 Obţinerea Bullvalenei după Schrőder

35a

35b

COT

36

Pentru ca toate grupele CH să devină echivalente, e nevoie de un număr de


transformări sigmatropice de 10!/3 = 1.309.800 transpoziţii Cope. Bullvalena a fost
denumită astfel de la o poreclă dată lui Doering ( W. von BULL E. Doering ),
pecetluind astfel numele lui Doering de substanţa anticipată de acesta.

35
19

10.5. Transformări electrociclice O transformare electrociclică este definită drept


o inchidere de ciclu a unui sistem polienic deschis şi conjugat. Prin aceasta, un
orbital π este convertit într-un orbital σ. Stereochimia unui astfel de proces este
determinată de modul de închidere a sistemului, prin două mişcări diferite ale
capetelor acestui sistem
A B C D A B C C D A B D C A B Proces disrotatoriu

Proces conrotatoriu

Prima din aceste mişcări implică rotirea celor două capete în sensuri diferite şi
se numeşte proces disrotatoriu, proces care poate fi spre înăuntru sau spre
înafară. Cea de a doua mişcare implică rotirea celor două capete în acelaşi sens şi
se numeşte proces conrotatoriu. Acesta, la rândul lui poate fi de două feluri, spre
dreapta sau spre stânga. Mişcarea care este efectiv observată depinde de simetria
orbitalilor implicaţi în transformare. Pentru a ilustra această afirmaţie, vom
considera orbitalii de frontieră din butadienă:

Fig. 10.5. Orbitalii de frontieră din butadienă implicaţi in procese electrociclice


Aşa cum rezultă de mai sus, procesul termic cu implicarea orbitalului HOMO, va fi
un proces electrociclic conrotatoriu. Cel fotochimic,

HOMO

LUMO
20

în schimb, va implica un orbitalul LUMO şi va fi un proces disrotatoriu. În cazul


hexatrienei-1,3,5exatrienă cei doi orbitali de frontieră sunt arătaţi în Fig.
10.6 :

Fig. 10.6. Orbitalii de frontieră din hexatriena-1,3,5 implicaţi în procese


electrociclice Se ajunge astfel la următoarea concluzie: dacă într.un sistem
polienic conjugat numărul de electroni este k = 4q + 2 ( q = 0, 1, 2, 3 etc, ca în
hexatrienă ) procesul electrociclic termic permis este disrotatoriu, iar cel
fotochimic va fi un proces electrociclic conrotatoriu. Dacă însă numărul de
electroni este k = 4q ( q = 1, 2, 3 etc, ca în butadienă ), regulile se inversează.
10.5.1. Transformări electrociclice [1,3] şi [1,5] În tabelul 10.3 sunt date
principalele transformări electrociclice . TABELUL 10.3. Transformări
electrociclice
========================================================================== k Tipul
Exemplu Termic Fotochimic
========================================================================== 2 [1,3]
D C

HOMO

LUMO

[1,3]

[1,4]

[1,5]

[1,5]

C 6 [1,6] D
==========================================================================
21

Transformările electrociclice [1,3] sunt transformările pe care le poate da


cationul sau anionul de propenil. Cationul de propenil posedă numai 2 electroni,
deci se încadrează în regula 4q + 2, cu q = 0. Aşa cum se vede din tabel,
transformarea cationului de ciclopropil în cation alilic este cunoscută si pare a
fi ireversibilă. Cationul de ciclopropil se formează dintr-un precursor CyPr- X.
Ionizarea poate fi sincronă cu procesul electrociclic. Intâlnim situaţiile: A.
Legătura ionizabilă C – X este în cis faţă de celelalte legături din poziţiile 2 şi
3. Procesul va conduce la un cation alilic all-cis.
A.
A X B XA B A B 39 37 A B A B 40 X 38 X
-

B.

A H H B

Fig. 10.7. Procesul electrociclic al unui cation de ciclopropil: A. Ciclopropanul


iniţial are toate legăturile C-A; C-B şi C-X în cis ( geometrie all-cis ) B.
Legăturile C-A şi C-B în cis; legătura C-X în trans Cazul B : legătura C – X se
află în trans faţă de substituenţii din poziţiile 2 şi 3. Ionizarea concertata cu
procesul electrociclic disrotatoriu va conduce la un cation alilic all-trans.
Schleyer şi colaboratorii (1966) au confirmat experimental, demonstrând că procesul
disrotatoriu este favorizat în cazul derivaţilor 38 în raport cu cei 37, ceea ce
arată că deschiderea spre în afară ( B ) este favorizată în raport cu cea spre
înăuntru (A). Totuşi, dacă A şi B închid împreună un ciclu, procesul (A) din Fig.
10.7 va fi cel favorizat. Tabelul 10.3 indică si un proces electrociclic ionic
[1,5] . Doering arătase în 1958 că heptametilciclohexenil cationul este termic
stabil.
22 H Me H Me hν Me H Me

Me Me 41

Me Me Me 42

Me

După cum rezultă din tabelul 10.3 închiderea ar trebui să decurgă termic printr-un
proces conrotatoriu, imposibilă în cazul sistemului ciclic considerat. Mai târziu,
Childs, Sakai şi Winstein (1968) au identificat un astfel de proces fotochimic,
cationul 41 trece cu uşurinţa în cation de biciclo[3,1,0]-pentametilhexenil, 42.
Fotochimic, procesul disrotatoriu este permis; principiul conservării simetriei
orbitalilor moleculari este respectat şi în acelaşi timp este geometric posibil.
10.5.2. Transformări electrociclice [1,6] Exemplul cel mai simplu al unei astfel de
reacţie, redat deja în Tabelul 10.1, este transformarea 1,3,5-hexatrienei în 1,3-
ciclohexadienă:

Ciclizarea din starea fundamentală este posibilă numai din 1,3,5hexatriena cis. În
starea excitată, geometria trienei iniţiale nu mai contează atât de mult, deoarece
izomerii trans si cis se echilibrează rapid:

trans

cis-conformer A

cis / conformer B

Evident, modul în care are loc închiderea în cele două procese-chiar dacă produsul
este acelaşi-este diferit, este disrotatoriu termic şi conrotatoriu
23

fotochimic. Stereochimia exactă a transformărilor este indicată de trienele 1,6-


disubstituite ca în cazul 2,4,6-octatrienei 43 :
Me H H Me 43 44 Me hν H H

Me

Rezultă trans-1,2-dimetil-ciclohexa-3,5-diena 44. Rezultă că procesul fotochimic a


avut loc conrotatoriu. Trienele ciclice suferă şi ele reacţii sigmatropice. În
unele cazuri, geometric nu sunt posibile decât procesele termice:
H proces termic H ;

. .
47

45

46

Ciclooctatriena-1,3,5 ( 45 ) trece la 80 de grade în compusul biciclic 46,


corespunzând unei închideri de ciclu [1,6] disrotatorie; izomerul 47, corespunzator
unei închideri de ciclu [1,4] disrotatorie nu se obţine, confirmând astfel regulile
enunţate pentru aceste procese. Chimia steroizilor a exemplificat amplu regulile de
selecţie menţionate mai înainte. De fapt, chimia acestor compuşi a dat primele
indicaţii asupra acestui fascinant domeniu al reacţiilor organice. Primele studii
în domeniu au fost efectuate de Havinga şi colaboratorii săi (1956). Unul dintre
sterolii naturali este ergosterolul ( E în schema 10.2 ), unul din precursorii
vitaminei D. Studiul transformărilor fotochimice ale ergosterolului au arătat că
precursorul adevărat al vitaminei D nu este ergosterolul ci precalciferolul ( P ).
Precalciferolul trece in vitamina D nu printr-un proces fotochimic ci unul termic:

Vitamina D
termic hν hν

Ergosterol

Precalciferol

Tachisterol

Lumisterol
24

Aceste transformări sunt redate şi în Schema 10.2 cu structura corespunzatoare,


pentru a se accentua asupra tipului de proces electrociclic care are loc: SCHEMA
10.2 Transformările fotochimice ale ergosterolului
19 12 18 1 11

Me

R
17

Me
16

R OH

Me

Me
10 9

H
14 7

Me

HO
4

HO PA Me Me R R

Me

PB
19

Me

.
hν 7 6 18

Me

HO HO L T*
.

Me

Me

HO T

Transformările termice ale sterolilor diferă de transformările lor fotochimice,


confirmând regulile privind conservarea simetriei orbitalilor moleculari pe
parcursul unui proces periciclic concertat. 10.6. Probleme 1. 2,3-Dimetilbutadiena
suferă fotochimic o ciclizare la 1,2-dimetilciclobutenă, cu un randament cuantic al
acestui proces de Φ = 0,12. Cum puteţi explica faptul că reacţia similară a 1-
metilbutadienei (piperilena) suferă transformarea în ciclobutenă cu un randament
cuantic de numai 0,03? 2. Indicaţi produşii care pot fi obţinuţi prin iradierea
cicloheptatrienei-1,3,5 şi a ciclooctadienei 1,3. Care dintre aceste reacţii
fotochimice va avea Φ cel mai mare?
25

3. Piroliza compusului I a dat hidrocarbura II

Dacă procesul formării acestei hidrocarburi e un proces concertat, ce reacţie


periciclică a avut loc? Cum se va comporta izomerul III ? 10. 7. Literatură 1. O.
Diels, J. Hansen Blom şi W. Koll, Liebigs Ann. Chem., 1925, 443, 242. 2. O. Diels
şi K. Alder, Liebigs Ann. Chem., 1928, 460, 98. 3. K. Alder şi G. Stein, Liebigs
Ann. Chem., 1933, 504, 222; Angew. Chem.,1937, 50, 514. 4. A. C. Cope şi E. M.
Hardz, J. Amer. Chem. Soc., 1940, 62, 441. 5. M. G. Evans şi E. Warhurst, Trans.
Faradaz Soc., 1938, 34, 614; M. G. Evans, ibid., 1939, 35, 824. 6. R. Huisgen,
Proc. Chem. Soc., 1964, 357; R. Huisgen, Angew. Chem., 1963, 75, 604; Helv. Chim.
Acta, 1967, 50, 2421. 7. E. Havinga şi J.L.M.A Schlattmann, Tetrahedron, 1961, 16,
151. 8. R. B. Woodward şi R. Hoffmann, j. Amer. Chem. Soc., 1965, 87, 393 ; 2046 ;
2611. 9. R. Hoffmann şi R. B. Woodward, J. Amer. Chem Soc., 1965, 87, 4389. 10. R.
W. Murray şi M. I. Kaplan, J. Amer. Chem. Soc., 1966, 88, 3527. 11. R. F. Childs şi
S. Winstein, J. Amer. Chem. Soc., 1968, 90, 7146; R. F. Childs şi M. Zega, ibid.,
1974, 96, 6418. 12. G. S. Hammond şi C. D. De Beer, J. Amer. Chem. Soc.,1964, 86,
899. 13. W. von E. Doering şi W.R. Roth, Tetrahedron, 1962, 18, 67. 14. E. Vogel,
Angew. Chem., 1962, 74, 829. 15. H. Takahashi, K. Oshima, H. Yamamoto şi H. Nozaki,
J. Amer. Chem. Soc., 1973, 95, 5803.

II

III
26

16. D. Z. Curtis şi R. J. Crawford, J. Amer, Chem. Soc., 1957, 79, 3156. 17. W. von
E. Doering şi W. R. Roth, Angew. Chem., 1963, 75, 27. 18. W. von E. Doering ;I J.
W. Rosenthal, J. Amer. Chem. Soc., 1966, 88, 2078. 19. P. von R. Schlezerm G. W.
van Dine, U, Schőlkopf şi J. Paust, J. Amer. Chem. Soc., 1966, 88, 2868. 20. W. von
E. Doering, Tetrahedron, 1958, 4, 178. 21. F. W. Childs, M. Sakai şi S. Winstein,
J. Amer. Chem. Soc., 90, 88, 7144. 22. E. Havinga, A Verloop şi A. L. Koevoet, Rec.
Trav. Chim., 1956, 75, 371.
1

CAPITOLUL 11 Reacţii periciclice bimoleculare


Motto: Κυριε, σε µια βδοµαδα εχτιασεσ τον κοσµο

∆ωριαδησ Αντωνησ, 1936 11.1. Introducere

θαλασσεσ δεντρα βουνα ουρανο κι εγω ολακαιρη ζωη χτιζοντασ καθηµερινα δεν αποχτησα
µητε καλυβι

Reacţiile periciclice bimoleculare implică generarea unui sistem ciclic din doi
reactanti din care cel puţin unul conţine un sistem de legături π, cele două
legături noi formate fiind generate printr-un proces concertat. Legăturile noi
formate rezultă pe seama electronilor π din reactanţi. Astfel, aceste reacţii pot
fi desmnate ca transformări nπ → nσ cu n ≥ 2. Aceste reactii se pot impărţii în
două clase: Cicloadiţii 2π → 2σ care implica două sisteme π. Cele două legături noi
care se formează se dezvoltă în ambi reactanti de la doi atomi de carbon diferiţi:
+ (!)

Reacţii cheletropice sunt tot cicloadiţii 2π → 2σ care însă diferă de primele prin
faptul că într-unul din reactanţi cele două legături se dezvoltă de la acelaşi
atom:
+ SO2 SO2 (2)

Tot în această categorie face parte şi obtinerea ciclopropanilor din carbene:


CH2 CH2 :CH2 (3)
2

În ambele procese (2) şi (3) cel de al doilea reactant e prins de reactantul


posedând electroni π ca într-un cleşte, de unde şi numele ( grec. χειλι = buză ).
În Tabelul 11,1 sunt trecute principalele tipuri de reacţii periciclice
bimoleculare. TABELUL 11.1 Reacţii periciclice bimoleculare
========================================================================= Tipul
reactiei si exemple Tip Stare de tranzitie numar de electroni π
========================================================================= 1.
Cicloaditii 2π 2σ a. + a+ b. b c: c. + 4+2 6
-

2+2

d + e

b c

a d e 2+3 6

3. Cicloaditii 3π

3σ 6 2+2+2

4. Reactii cheletropice a. Aditii de carbene: CHR' + :CR2 CHR'

R H R 2+1 R H CHR' R CHR' C

R 4 R

b. Reactii cu SO2 SO2 6

+ SO2

SO2
3

Din tabelul 11.1 lipsesc reacţiile de fragmentare sau altfel spus reacţiile
reversibile ale reacţiilor indicate în acest tabel. Aceste reacţii pot fi indicate
şi ca “fragmentări 2σ → 2π şi evident, vor avea aceleaşi mecanisme cu mecanismele
reacţiilor directe, de exemplu:
+ (4)

Este evident că reacţia (4) este inversul reacţiei (1). Astfel de procese într-un
sens sau altul, pot fi realizate simplu prin jocul temperaturii. Alte procese nu au
loc în ambele sensuri, un exemplu fiind reacţia (5):
O2 S Ar-CH2-SO2-CCl2-Ar Ar 1 2 Ar 3
+

Ar-C

C-Ar + SO2

Reacţia 1 → 2 este desigur o fragmentare 2σ → 2π dar inversul ei pentru a obţine 2


nu e posibil. Sulfona cu inel de 3 se obţine pe o altă cale şi anume din 1 la
tratare cu trietilamină. Un alt exemplu este descompunerea aziridinelor 5. Acestea
pot fi obţinute printr-o cicloadiţie 2 + 1 dintr-o alchenă şi o nitrenă, 4:
R
R=H

R - N + R2C = CR2 R2C 4

N CR2 5
HONO

R2C = CR2 + N2O + H2O

Dacă însă R = H, reacţia inversă reuşeşte cel mai bine la tratarea acesteia cu acid
azotos Ar trebui spuse câteva cuvinte şi despre cicloadiţiile între 3 sau mai multe
componente π. Asemenea reacţii sunt desigur cunoscute, de exemplu:
COT

4 HC CH

4C2H2

2C4H4

Nu trebuie uitat că reacţiile periciclice sunt procese concertate în care


legăturile noi se formează practic sincron. Aceasta ar implica cicniri tri-

COT
4

sau tetramoleculare practic imposibil de realizat, Dacă astfel de reacţii sunt


observate, acestea au sigur loc in trepte, aşa cum e cazul cu obţinerea COTului.
Există totuşi o posibilitate ca trei sau mai multe sisteme π să reacţioneze printr-
un proces concertat dacă aceste sisteme π, izolate între ele, se găsesc grupate în
două molecule, ceea ce reduce procesul la o ciocnire bimoleculară. Un astfel de
exemplu este dat în Tabelul 11.1 pentru cicloadiţia 2 + 2 + 2 între norbornadiena
şi o alchenă ( trei sisteme π iyolate, două fiind insă situate în norbornadienă ).
Desigur, cea mai importantă dintre cicloadiţii este sinteza dien sau reacţia Diels-
Alder. 11.2. Reacţia Diels-Alder ( sinteza dien ) În sinteza dien dintre butadienă
şi etilenă participa fie orbitalul LUMO din butadiena şi HOMO din etenă ( formarea
orbitalilor σ de energie joasă din ciclohexenă ), fie orbitalul HOMO din butadiena
şi orbitalul LUMO din etenă ( formarea orbitalilor σ de energie mai inaltă din
ciclohexenă ( vezi figurile 10.2 şi 10.4 din capitolul precedent ). Reacţia va fi
simetric permisă termic, putând decurge din starea fundamentală. Reacţia se
efectuează prin încălzirea dienei sau a unui alt sistem π conjugat cu un compus
nesaturat reactiv ( o dienofilă ) . De regulă, reacţia nu are nevoie de
catalizatori şi lumina nu îi influenţează mersul. Sinteza Diels-Alder prezintă
avantaje deosebite în sinteza organică datorită regio- şi stereo-selectivităţii ei
înalte. Astfel, în reacţia (5) dintre o dienă 1,4 disubstituită cu substituenţi
diferiţi ( 6 ) şi o filodiena disubstituită la rândul ei cu substituenţi diferiţi (
7 ), dacă se iau în considerare orientările posibile ( 8 şi 9 ) precum şi numatul
centrelor chirale ( 4 la număr ), ar trebui să rezulte 32 de izomeri:
R1 H H R 6
2

H CHR3 CHR4 H 7 8

R1

R H H 4 R + H 9 R
2

R1

R4 H H 3 R

(5)

R2

În realitate, o singură orientare predomină ( selectivitate înaltă ) şi se obţine


un singur diastereomer ( stereoselectivitate înaltă ).
5

Reacţia Diels-Alder este reversibilă şi poate fie condusă fie ăn control


termodinamic, fie în control cinetic. Deşi este prin excelenţă un exemplu tipic de
reacţie periciclică termic concertată, se cunosc şi sinteze dienn catalizate.
Totuşi, Hook şi Strozier ( 1973 ) au demonstrat că şi reacţiile catalizate pot fi
procese concertate. 11.2.1. Reactivitatea dienei În reacţia Diels-Alder pot
participa atât diene conjugate aciclice, cât şi diene conjugate ciclice. În cazul
dienelor aciclice, pentru ca procesul să poată decurge concertat, este necesar ca
acestea să adopte o conformaţie cisoidă a legăturii sigma dintre cele două duble
legături, o aşa numită conformaţie s-cis ( de la cuvântul englez single ).
R R R 10a 10b (6)

Evident, dacă grupa R, situată în cis faţă de restul vinilic din diena 10a ( dienă
1-cis substituită ) , este voluminoasă, adoptarea conformaţiei 10b necesară
producerii reacţiei (6) va fi îngreunată. Dacă însă grupa voluminoasă este situată
în trans, procesul va decurge uşor. Dacă dezvoltarea celor două legături n-ar fi
sincrona, între dienele 1-cis şi 1-trans n-ar trebui să existe diferenţe. Această
concluzie are numeroase dovezi experimentale.
Ph Ph H H H H 11-trans Ph H + H H 11-trans CO 12 CO O CO H
;

H Ph H 11-cis Ph H CO O H
;

Ph

Astfel, în cazul celor doi izomeri ai 1-fenilbutadienei 11, echilibrul


6

este rapid stabilit în cazul izomerului trans, care formează cantitativ aductul cu
anhidridă maleică, în timp ce izomerul cis reacţionează numai 5% Grummit şi
Christoph, 1951 ). O altă utilizare a reacţiei Diels Alder sste în determinarea
poziţiilor dublelor legături din derivaţii hidrocarburilor policiclice. Astfel de
reacţii au fost frecvent aplicate în chimia steroizilor. Substituenţii donori de
electroni măresc reactivitatea dienei, în timp ce substituenţii atrăgători de
electroni o micşorează. Astfel, 2-metilbutadiena este faţă de anhidrida maleică de
două ori mai reactiva decât butadiena, iar aceasta este de 10 ori mai reactivă
decât 2-clorbutadiena, faţă de aceeaşi filodienă. Se cunosc şi aşa zise sinteze
dien cu cerinţe electronice inverse. În astfel de cazuri, substituenţii atrăgători
de electroni măresc reactivitatea dienei; în schimb cei donori de electroni măresc
reactivitatea filodienei. Conformaţiile s-cis sau s-trans sunt îngheţate în
cazurile polienelor ciclice. Astfel, ciclohexadiena 13 are structura şi conformaţia
care să-i permită să reacţioneze cu dienofile potrivite, în timp ce 14 şi 15 au o
conformaţie s-trans îngheţată, conformaţie care exclude posibilitatea realizării
reacţiei.

13

14

15

Pe de altă parte, diene termodinamic instabile sunt deosebit de reactive, un


exemplu constituindu-l orto-chinodimetanii, ca de exemplu, 16:
Ph R Ph O

O + R 17 Ph 18

Ph 16

Astfel de diene reacţioneză cu uşurinţă chiar cu filodiene puţin reactive cum sunt
acetilenele. Un alt exemplu va fi dat în paragraful 11.2.2 din acest capitol.
7

11.2.2. Reactivitatea dienofilei Reactivitatea dienofilei depinde de cerintele de


electroni ale reacţiei. Într-o sinteză dien cu cerinţe electronice normale, grupe
din dienofilă care sunt atrăgătoare de electroni vor mări viteza reacţiei. Astfel,
tetracianoetilena este de 4,6 x 108 mai reactictivă decât ciclopentadiena, o
dienofilă bogată în electroni.
H + H (7)

NC + NC

CN

CN CN CN CN (8)

CN

Pentru comparaţie, ciclopentadiena reacţionea sub presiune cu acetilena la peste


180o C. în timp ce reacţia (8) are loc la rece. In Tabelul 11.2 sunt date câteva
date cinetice determinate în reacţia ciclopentadienei cu diverse filodiene, în
dioxan la 20oC. Din lista dată, se vede că tetracianetilena este cea mai reactivă
filodienă, ea fiind aproximativ de 460.000.000 ori mai reactivă decât
ciclopentadiena, de 818 ori mai reactivă decât anhidrida maleică, de cca 450.000
ori mai reactivă decât cis1,2-dicianoetena şi de 40.000.000 decât nitrilul acrilic.
Un grup de dienofile deosebit de reactive şi netrecute în Tabelul 11.2 o formează
intermediarii reactivi de reacţie, cum este benzinul ( v. capitolul 10 ). În
aceeaşi categorie de reactanţi intră şi ciclobutadiena şi derivaţii ei. În acest
domeniu are şi catedra noastră o contribuţie binecunoscută ( Neniţescu, Avram,
Dinu, 1957, 1963 ).
CH2Br + CH2Br 19
+

Br

Br 20

21

22

23
8

În reacţia de mai sus apar doi intermediari reactivi orto-chinodimetanul ( 21 ) şi


benzociclobutadiena ( 22 ), aceştia formând impreună aductul 23, unul dintre
dimerii posibili ai benzociclobutadienei. TABELUL 11.2 DATE CINETICE
===============================================================
Nr. Dienofila k2 l.mol.s
NC 1 NC PhSO2 2 H O C NPh C O O C O C O PhSO2 H NC 6. H H SO2Ph H CN SO2Ph
CN

-1

∆H kcal.mol-1

∆S ue

CN

430 000 000


H

118 000

7,8

- 36

70 500

7,5

- 38

55 600

8,3

- 36

5.

1 940

10,8

- 34

910

10,8
- 35

NC 7 H

806
CN

11,6

- 33

8.

ROOC H

H COOR COOR

742

11,2

- 35

9 H H

6,28

14,1

- 34

10

0,94

16,6

- 29

======================================================
9

Din tabelul 11.2 rezultă clar că sinteza dien este controlată entropic. Entropia
negativă mare arată necesitatea unei anumite orientări a reactanţilor pentru a da
posibilitatea celor două legături să se dezvolte sincron. 11.2.3. Stereochimia
sintezei dien Structura unui aduct Diels-Alder poate fi uneori exact prezisă
considerând efectele polare din reactanţi ( pentru regioselectivitate ) şi ţinând
seama de regulile stabilite de Alder şi Stein. Regula adiţiei cis. Orientarea
relativă a substituenţilor în ambii reactanţi este conservată în aductul rezultat.
Astfel, o diena 1,4-trans disubstituită 24 va forma o ciclohexenă 25 în care cei
doi substituenţi sunt ambii situaţi în poziţii ecuatoriale ( deci trans ):
R H R

R 24

R 25

Orientarea cis sau trans a substituenţilor din dienofilă este la rândul ei


conservată în aductul format:
COOR ester fumaric 26 H COOR H

ester maleic 27 COOR COOR

Adiţia cis este rezultatul normal a formării sincrone a celor două legături noi.
10

Regula adiţiei endo. În adiţia unei dienofile, ca de exemplu anhidrida maleică, la


o dienă ciclică, de exemplu ciclopentadiena, sunt posibile două orientări, una
ducând la aductul endo, cealaltă la aductul exo.

H OC O O C + C O O OC O OC OC H CH CH

Aduct endo

CO O C O H C H O Aduct exo

CO O

Nu există explicaţii la fel de convingătoare ca în cazul regulii adiţiei cis.


Totuşi, Woodward şi Hoffmann, considerând dimerizarea butadienei după schema unei
sinteze dien, au tras concluzia că pe lângă interacţiunile primare ducând la aduct,
se stabilesc şi interacţiuni secundare ( Fig. 11.1 ):
4 3 1 2 1 2 4 3

3 1 2 1 2

Fig. 11.1. Interacţiuni primare şi secundare în dimerizarea butadienei după schema


sintezei dien

Orientare exo

Orientare endo

Datorită interacţiunilor secundare, starea de tranziţie a formării aductului endo


este favorizată. Totuşi, adiţia endo este observată şi în cazuri în care
interacţiunile secundare nu sunt posibile ( Cristol şi colab., 1960 ). Un exemplu
ar putea fi sintezele dien cu ciclopropan drept dienofil. Herndon şi Hall (1967)
admit că
11

Interacţiunile primare şi geometria stării de tranziţie a procesului concertat sunt


suficiente pentru a explica adiţia endo. Oricum, adiţia endo, la rândul ei, este
consistentă cu un mecanism concertat. Un exemplu interesant a fost studiat de
Jacobson (1973). Pentru a verifica importanţa interacţiunilor secundare a tratat
derivaţii 28 – 30 ai naftalinei cu ester fumaric şi 4-fenil-1,2,4-triazolin-3,5-
diona, 31.
Ph N N ) 28 29 30 N 31 O

Un atac din partea cea mai puţin împiedecată steric a fost preferat în toate
cazurile ( atac exo ). Raportul exo/endo a variat de la 19 pentru 28 la 4 pentru
30. Creşterea proporţiei de endo nu poate fi explicată prin interacţiunile de
întrepătrundere secundare, dar pot fi foarte bine explicate prin descreşterea
constrângerilor sterice. 11.2.4, Câteva utilizări ale reacţiei Diels-Alder în
sinteye. Vom începe cu o aplicaţie în sinteza cubanului, dat fiind că aceasta
utilizează ciclobutadiena, un subiect care a preocupat mult Catedra noastră.
Br Br hν + O O O Br 33 mai multe Br Br O O 35 etape HOOC 36 O 37 Br 34 mai multe
etape O

Fe(CO)3 32

Br
12

Ciclobutadiena este o substanţă deosebit de instabilă. Din această cauză în sinteză


se utilizează complexul cu fier al acesteia, 33. În reacţia cu 2,5-dibromchinona 33
ciclobutadiena se comportă ca o dienă, procesul decurge termic concertat. Aductul
34 format suferă o cicloadiţie 2 + 2 internă, cicloadiţie care, conform celor
arătate, nu poate decurge decât fotochimic concertat. Se obţine dicetona
policiclică 35, care în mai multe etape, implicând 2 transpoziţii Favorsky, dă
cubanul. Transpoziţia Favorsky este o reacţie specifică unor α−clorcetone, pentru
care, depinzând de structura acestora s-au propus mai multe mecanisme. În cazul
α−clorciclohexanonei, cu care dicetona 35 seamănă structural, mecanismul ei este
următorul:
O Cl RO-ROH 38 RO + RO+
41 42a 42b
-

O Cl : - Cl-

39 OROOC

40 COOR 1. H2O 2. - CO2


43

40

Ciclobutadiena poate funcţiona atât ca dienă foarte reactivă, cât şi ca o filodienă


foarte eficace. Un exemplu este dimerizarea acesteia, descoperită iniţial de
Neniţescu şi Avram:

Pot rezulta doi dimeri, unul, sin-triciclooctadiena (44), rezultă prin orientare
endo a celor două componente, celălalt, anti-triciclooctadiena (45), se formează
prin orientarea exo a acestora. Diena Danieshevsky. În 1974 Danieshevsky şi
Kitahara au sintetizat o dienă substituită cu grupe donoare de electroni 46 care
să-i asigure o reactivitate înaltă, chiar şi faţă de duble legături care normal nu
sunt dieno-

44

45
13

file. Vom da ca exemplu sinteza unei dihidro-γ-pirone, prin adiţia dienei


Danieshevsky la dubla legătură carbon – oxigen dintr-o aldehidă:
OMe O
+

OMe O H R
47

O OSiMe3 R
48

Me3SiO
46

Aductul format iniţial elimină cu acizi MeOH şi restul silil, formând dihidro-γ-
pirona, 48. Diena 46 reacţionează cu uşurinţă şi cu chinone, de exemplu:
OMe O OMe O

Me3SiO O 46
Mai multe etape

Me3SiO O 50

O aduct orto-endo

49

Tubipofuran

O 51

O dienă Danieshevsky difluorurată 53 este de asemenea foarte reactivă faţă de grupa


carbonil aldehidică. Aceasta se prepară din trifluorcetona 52 printr-o rupere
selectivă a unei legături C – F :
OSiMe3 O Mg, Me3SiCl DMF F3C 52 OBu F 53 F

OBu

Sinteza a fost realizată de către Uneyama şi colab.( 2001 ). Cetona 53 reacţionează


cu benzaldehida în prezenţa de cantităţi echimoleculare de Ti(IV)-(R)-BINOL BINOL (
55 ) este un derivat de 1,1-binaftol,
14

prezentând chiralitate axială. Rezultă cu un randament de 92% o γ−pironă


fluorurată. Compuşii fluorului au dobândit în ultima vreme un interes crescut
O OSiMe3 F F O OBu 53 + Ph C H O 54 Ph F F

OH OH

Reacţiile Diels-Alder sunt de regulă reversibile. Ele sunt uneori folosite pentru
protejarea dublei legături alchenice, după care diena este îndepărtată. 11.2.5.
Cicloadiţii 2 + 2 Cicloadiţiile π2s + π2s termice sunt interzise de conservarea
simetriei orbitalilor moleculari. Dar cu toate acestea, cicloadiţii 2 + 2 termice
decurg relativ uşor. Aceasta înseamnă ca decurg în trepte, fie prin intermediari
dipolari, fie prin intermediari dirdicalici. Huisgen şi Steiner (1973) au
demonstrat intervenţia zwitter-ionilor 57 în cazul de mai jos:
H C Me 56 + (NC)2C C(CN)2 NC C OR Me NC H H C C 57a H OMe CN 58a CN + C H .. OMe ..
H Me NC C C + C .. OMe .. H .. C(CN)2

55

.. C(CN)2

NC 57b H Me NC NC 58b OMe H CN CN

H Me NC NC
15

Tratarea alchenei nucleofile 56 cu tetracianetilenă ( săracă în electroni ) a


generat zwitter-ionul 57a. Dacă reacţia se execută în solvenţi polari ( care
stabilizează structura dipolară ), atunci poate avea loc o rotaţie în jurul
legăturii vecină polului pozitiv, formând 57b . Cei doi dipoli, 57a şi 57b vor
genera cei doi diastereomeri 58a şi 58b. Proporţia lui 58b scade cu scăderea
polarităţii solventului, aşa cum ar fi de aşteptat. Se cunosc şi procese
diradicalice. Astfel, 1,1-dicloro-2,2-difluoroetena cu hexa-2,4-diena da un amestec
de ciclobutani într-un mod nestereospecific, cum ar fi de aşteptat într-un proces
neconcertat diradicalic. Cicloadiţiile termice 2 + 2 pot decurge şi concertat dacă
cele două alchene se apropie una de alta în două planuri reciproc perpendiculare
unul pe celălalt. Această orientare este posibilă în reacţia alchenelor cu cetene:
Astfel în reacţia dintre cetena 59 şi alchena 60 ar putea rezulta doi ciclobutani
izomeri, unul cis şi unul trans.
O O=C = CHR 59
2

+ CH2 = CHR 60

CHR

2 1

În realitate rezultă un singur izomer, izomerul cis, a cărei formare nu poate fi


explicată decât printr-un mers concertat, reprezentat mai jos:
R1 H

=
R1 H H O=C
R2

CHR 61

O
H
-

R2 H R1

C R2 H H H H

În reacţia t-butilcetenei cu stiren, reacţia este atât stereospecifică şi


stereoselectivă ( Gheorghiu, Kerek, Avram, 1975 ). Aşezarea reactanţilor în starea
de tranziţie indicată mai sus asigură ca grupa tert-butil foarte voluminoasă să se
aşeze cât mai depărtat de grupa fenilCicloadiţiile 2 + 2 fotochimice sunt destul de
frecvente, chiar dacă acestea pot concura cu reacţiile diradicalice. Dacă cele două
duble legături se găsesc în aceeaşi moleculă, reacţia poate prezenta randamente
înalte, ca în exemplul următor:
16

Cicloadiţiile 2 + 2, termice sau fotochimice, confirmă la rândul lor regulile de


selecţie ale lui Woodward şi Hoffmann. 11.3. Reacţii cheletropice O reacţie
cheletropică este o reacţie periciclică înrudită cu reacţiile de cicloadiţie
discutate mai sus. Diferenţa faţă de acestea constă în faptul că într-unul din
reactanţi, cele două legături care se formează în proces pornesc de la acelaşi
atom. Ca orice reacţie periciclică care poate fi reversibilă, şi aceste reacţii pot
fi reversibile:
+ SO2 + SO2

SO2

SO2

62a O

63a

62b

63b

+ :CR2

CR2

64

65

66

Tipurile importante sunt reacţiile cheletropice 4 + 1 (de exemplu, adiţia


bioxidului de sulf la diene) şi reacţii cheletropice (de cicloadiţie) 2 + 1,
cicloadiţia carbenelor la alchene. Vom începe discuţia cu reacţiile 4 + 1. 11.3.1.
Recţii cheletropice implicand SO2 În 1995 Suarez şi Sordo au arătat că dienele 1,3
pot forma cu bioxidul de sulf doi aducţi. Unul este controlat cinetic şi procesul
este rever-
17

sibil, celălalt se formează printr-un control termodinamic, practic ireversibil.


Cele două reacţii sunt formulate mai jos în cazul 1,2-dimetilenciclohexanului, 67.
O SO 68 k1 + SO2 k-1 67 69 k2 SO2

Primul produs, 68, se formează printr-o reacţie Diels-Alder între


1,2dimetilenciclohexanul 67 şi o hetero dublă legătură S=O. Acest aduct nu este
stabil şi se descompune în elementele constitutive pentru a forma produsul de
control termodinamic, sulfolena 69. Isaacs şi Laila au făcut un studiu cinetic prin
dozarea spectrofotometrică a SO2 la 320 nm. Rezultatele sunt trecute în Tabelul 11.
3 TABELUL 11.3 Date cinetice privind adiţia SO2 la diene 1,3
======================================================

Diena k2 relativ ∆H (kcal/mol) ∆S (ue)


================================================================= 2-metil 1 14,9
-15 2-etil 2,80 10,8 -20 7,38 12,1 -17 2-i-propil 2-t-butil 20,8 10,0 -19 2-clor
0,13 13,5 10,4 -19 2-p-tolil 2-fenil 9,45 cis-1-metil 1,10 0,89 trans-1-metil

====================================================== Din examinarea datelor


rezultă că procesul este controlat entropic ( ∆S între -15 şi -20 ue ).
Substituenţii donori de electroni în poziţia 2 au un efect de accelerare asupra
reacţiei, în timp ce substituenţi atrăgători de electroni ( halogeni ) diminuiază
viteza procesului. Un rezultat neaşteptat este efectul grupei metil ( respingătoare
de electroni ) în poziţia 1 a dienei. Aceasta produce o uşoaraă creştere a
vitezelor dacă este cis şi o uşoară descreştere dacă este trans
18

Acest fapt la prima vedere surprinzător se poate explica prin modul în care se
dezvoltă legăturile:
:SO2

În lipsa unor substituenţi în poziţiile 1 şi 4 din diena curgere electronilor este


posibilă în ambele sensuri. În momentul în care în poziţia 1 este un substituent
respingător de electroni, deplasarea celor doi electroni de la SO2 spre dienă nu se
va putea face decât într-un singur sens, spre capătul nesubstituit. Orientarea cis
sau trans a substituentului este mai puţin importantă, mersul reacţiei este
determinat de efectul electronic. 11.3.2. Cicloaditiile 2 + 1 ale carbenelor Spre
deosebire de SO2, o substanţă relativ stabilă, carbenele sunt intermediari reactivi
de reacţie, care nu pot fi conservaţi. Din această cauză se cunosc numai
cicloadiţii 2 + 1 ale acestura ( formare de ciclopropani ) şi nu se cunosc
cicloadiţii 4 + 1, cu formarea ciclului de cinci atomi. In principiu pot exista
cicloadiţii de carbene concertate, în care cele două noi legături se dezvoltă
practic sincron şi cicloadiţii în trepte, cu intermediari diradicalici. Alegerea
uneia sau alteia dintre aceste două căi posibile depinde în primul rând de
structura carbenei respective. Structura carbenelor a fost discutată în Capitolul 2
( v. secţiunea 2.1.4.a şi Fig. 2.12 ). În structura triplet, atomul de carbon are o
hibridizare sp şi structura este liniară, diradicalică. Astfel de carbene vor da
cicloaditii neconcertate, cu intermediari diradicalici:
. CR2 R + C. ciclopropani

. C .

70

71

Din carbena triplet 70 şi alchenă rezultă diradicalul 71, la rândul său tot
triplet. Pentru a se cicliza, acesta trebuie să sufere în primul rând o inversare
de spin. Ciclizarea nu va fi stereospecifică, vor rezulta ambii izomeri posibili în
cantităţi egale. În cealaltă structură, singlet, atomul de carbon are o hibridizare
sp2 .
19

Structura acestor carbene este plană, cei doi substituenţi formează un unghi de
120o. În planul moleculei se găseşte şi orbitalul sp2 ocupat cu cei doi electroni,
perpendicular pe planul moleculei găsindu-se orbitalul p vacant ( orbital LUMO)
( v. Fig. 2.12 ). Cicloadiţiile acestor specii de carbene vor fi stereospecifice.
HOMO

LUMO

Metilena este mai stabilă în starea triplet decât în starea singlet. Cu toate
acestea, generarea ei prin procedee termice va produce metilenă singlet, conform
principiului conservării spinului pe parcursul proceselor termice. Dacă are însă
timp, ea va trece în metilena triplet, mai stabilă. O dovadă în acest sens a fost
adusă în experienţa următoare : transşi cis-2-butena sunt tratate fiecare în
atmosferă de azot cu diazometan, care este descompus termic în metilenă.
H3C HC CH
CH3

Conc. mare de alchena

CH3 H

trans-2-butena + CH2=N = N

H Conc. mica de alchena

CH3 H + H

CH3 H

:CH2

N2

H + HC H3C cis-2-butena CH CH3 Conc. mare de alchena H

CH3 H

CH3 CH3

CH3 CH3

Dacă concentraţia butenei este mare în amestecul de gaze, fiecare butenă va da un


singur dimetilciclopropan, cel care va conserva geometria alchenei initiale. Dacă
concentraţia alchenei este mică, fiecare butenă va da acelaşi amestec al celor doi
dimetilciclopropani. QED!
20

Dihalocarbenele sunt mai stabile în structura singlet. Se crede că această


structură este stabilizată prin conjugare.

:C

.. Cl: ..

:C

Cl Cl

etc.

Cl

Despre obţinerea dihalocarbenelor prin reacţii de eliminare a fost vorba în alt


capitol. S-a arătat de exemplu că specile obţinute prin eliminare sunt specii
carbenoide, nu sunt carbene perfect libere. Chiar dacă acestea dau reacţia
principala a carbenelor, cicloadiţia 2 + 1, o serie de alte comportări ale acestora
amintesc de reacţiile carbanionilor. 11.4. Probleme 1. Cum vă imaginaţi că are loc
formarea ciclooctatetraenei ( COT ) din 4 molecule de acetilenă? 2. cis+Divinil
compusul A suferă transformarea de mai jos. Se cere:

; X A X X B C

a. Carui tip de transformare corespunde reacţia compusului A? b. Ce variaţii în


reactivitate vă aşteptaţi dacă X este CH2, O şi NR ? c. Cum se va comporta C în
reacţia similară lui A ? 3. Ce produs va rezulta în reacţia de mai jos în
următoarele condiţii:
CO + CO O

a. Cantităţi echimoleculare a reactanţilor şi temperatura sub 100oC. b. Exces de


anhidridă maleică şi temperatură peste 100oC.
21

11. Literatură a. Articole de ansamblu, de informare generală 1. F. Badea, Reaction


Mechanisms in Organic Chemistry, Abacus Press, Tunbridge Wells, Kent, 1977;
Capitolul 12. 2. M. C. Kloetzel, Org. Reactions, 1948, 4, 1; H.L. Holmes, ibid.,
60. 3. J. Harner, 1,4-Cycloaddition Reactions, Academic Press, 1967. 4. J. G.
Martin şi R. K. Hill, Chem. Rev., 1961, 61, 537. 5. R. B. Woodward şi R. Hoffmann,
The Conservation of Orbital Symmetry, Verlag Chemie, Weinheim, 1970; Angew. Chem.,
1969, 81, 797. 6. W.L. Dilling, Chem. Rev., 1966, 66, 173. b. Literatură citată 1.
O. Grummit şi F. J. Christoph, J. Amer. Chem. Soc., 1951, 73, 3479. 2541. 2.
C.D.Nenitzescu, M. Avram şi D. Dinu, Chem. Ber., 1957 90,

3. M. Avram, I.G. Dinulescu, D. Dinu, G. D. Mateescu şi C.D. Nenitzescu,


Tetrahedron, 1963, 19, 309. 4. K. Alder şi G. Stein, Liebigs. Ann. Chem., 1933,
504, 222; Angew. Chem., 1937, 50, 514. 5. R. Hoffmann şi R. B. Woodward, J. Amer.
Chem. Soc., 1965, 87, 4388. 6. S. J. Cristol, W. K. Seifert şi S. B. Soloway, J.
Amer. Chem. Soc., 1960, 82, 2351. 7. W. C. Herndon şi I. H. Hall, Tetrahedrom
Letters, 1967, 3095. 8. B. M. Jacobson, j. Amer. Chem. Soc., 1973, 95, 2579. 9. S.
Danieshevsky şi T. Kitahara, J. Amer. Chem. Soc., 1974, 96, 7807. 10. S.
Danieshevsky, Chemitracts: Org. Chem., 1989, 2, 273. 11. K. B. Simonsen, N.
Svenstrap, M. Robertson şi K. A. Jorgensen, Chem.- Eur. J., 2000, 6, 129. 12. J.
Motogami, Y. Koga şi H. Nishiyama, Tetrahedron, 2001, 57, 853. 13. H. Amil, T.
Kobayashi, H. Terasawa, K. Uneyama, Org. Lett., 2001, 3, 3103. 14. R. Huisgen şi G.
Steiner, J. Amer. Chem. Soc., 1973, 95, 5044, 5055, 5056.
22

15. M. Gheorghiu, F. Kerek şi M. Avram, Rev. Roumaine Chim., 1975, 20, 75. 16. D.
Suarez, T. L. Sordo şi J. A. Sordo, J. Org. Chem., 1995, 60, 2842. 17. N. S. Isaacs
;i A.A.R. Laila, Tetrahedron Letters, 1975, 17, 715. 18. F. Monnat, P. Vogel şi J.
A. Sordo, Helv. Chim. Acta, 2002, 85, 712.