- preferinta pentru culori, obsesia cromatica se observa in aceasta situatie inca din titlu unde adj

violet i se asociaza subst. amurg intr-o sugestie a halucinatiilor

- intregul univers este halucinatorului intrucat amurgul presupune un clarobscur ce duce la o
destructurare a realului, la o estompare si la un amestec al culorilor incar creeaza posibilitatea
unei dominante cromatice –violetul
- senzatia aceasta este accentuata si de reluarea sintagmei din titlu cu adaugarea determinarii
atributive de toamna la inceputul fiecaruia dintre cele trei catrene ale poeziei
- se repeta si ultimul vers al fiecarei strofe orasul tot e violet in care apare aceeasi culoare violet
ce stapaneste intrgul decor citadin.
- tematic poetul infatiseaza in esenta orasul intr-un "amurg de toamna violet",insa in realitate el
"transcrie" aproape la modul "mecanic" senzatiile produse de un astfel de fenomen
halucinatoriu
- Discursul liric prin care se sustine tema (imaginea orasului) apeleaza si la o serie de motive tipic
simboliste toamna ,copacii (aici plopii), strada (aici drumul), multimea campul strabuniii toate
aceste elemente contribuind la realizarea unei atmosfere unice obsedante prin colorit diverse si
dezarticulate prin elementele ce o compun
- aproape toate aceste elemente care alcatuiesc decorul au atributul violet al amurgului de
toamna care le incorporeaza: " odajdiile" plopilor sunt violete, "multimea" este si ea "violeta",
iar strabunii "trec in palcuri violete"
- ceea ce trebuie remarcat in legatura cu "decorul" existent aici este faptul ca poetul nu realizeaza
un tablou descriptiv in adevaratul sens al cuvantului, un tablou coerent dupa toate regulile
clasice, ci prezinta un peisaj dominat de o puternica intensitate cromatica, pe care se
proiecteaza cateva elemente de aceeasi culoare, sporind astfel obsesia cromatica pe care se
proiecteaza cateva elemente de aceeasi culoare, sporind astfel obsesia cromatica
- fundalul tabloului este "amurgul de toamna violet" peste care se surpapun in planul indepartat
siluetele a doi plopi receptati vizual ca doi "apostoli in odajdii violete"
- in secventa a doua "obiectivul" poetului se indreapta catre un alt plan-cadru, mai apropiat (pe
drum) catre multime vazuta ca o lume in dezagregare, lenesa in cochetaria ei (pe drum e-o lume
lenesa, cocheta/ multimea toata pare violeta)
- in aceste doua prime strofe , poetul inregistreaza prin sistemul sau perceptiv, senzorial, printr-o
adevarata tehnica cinematografica sugestii ale unei realitati debusolante
- in ultima strofa este parasit planul prezentului si cromatica violetului se extinde si asupra
trecutului, reprezentat de "voievozi cu plete" si de "strabunii" care "trec in palcuri violete"
- aceasta este singura secventa in care se face simtita prezenta eului liric marcata prin persoana
intai a verbului “vad”
- tot aici apare asociata eului liric si imaginea turnului care poate fi si simbolul detasarii, al
absentei oricarei implicari afective - in aceasta situatie se poate vorbi de acel lirism obiectiv in
care eul liric inregistreaza cu o accentueata doza de pasivitate aspecte ale lumii inconjuratoare
- sugestia determinata de corespondenta dintre aspectele universului exterior si ale celui interior
ascuns plin de semnificatii
- - sugestia unui univers poetic absurd, nevrozat si sufocant prin monotonia lui este sustinuta la
nivel gramatical prin structuri propozitionale care se repeta obsedant : “amurg de toamna
violet","orasul tot e violet".
- in aceeasi ordine de idei adj volet este repetat de 9 ori egal distribuit in cele 3 strofe de cate 3
ori
- prin aceste repetitii este intretinuta monotonia voita a imaginilor si se realizeaza un univers
original care sugereaza lipsa oricarei sperante de a te sustrage unei lumi intrate intr-o
accentuata stare de dezagregare
- de aici izvoraste si tonul grav solemn care aduce cu sine spleenul, teama de nefiinta, de
dispersiune in maree tot
- economia de mijloace stilistice este si ea evidenta caci cu exceptia repetitiilor amintite mai
exista si o metafora “ apostoli in odajdii violete” si un epitet dublu “ o lume lenesa cocheta” care
sporesc senzatia de monotonie ,stresanta de trecere continua si aproape inconstienta catre
dezintegrare
- versificatia prin masura variabila de 8 silabe in versurile 1 si 4 de 11 silabe in versurile 2 si 3 prin
ritmul iambic si prin rima pereche existenta numai la versurile mediane ale fiecarei strofe in care
unul dintre cuvintele rimei este adj violet contribuie esential la realizarea unei armonii ce
sugereaza monotonia covarsitoare a unei lumi aflate in descompunere.
- discursul poetic sugereaza si anumite stari sufletesti : tristetea, teama, disperarea etc in fata
unui spectacol stupefiant prin aspectele lui insolite prin atmosfera de coplesitoate dezolare
aceatsa fiind de fapt atmosfera bacoviana unica in lirica rom a sec XX