Perioada şcolară mică (6/7 – 10/11), de la intrarea copilului în şcoala şi terminarea ciclului

elementar, este apreciată, de unii autori, ca fiind un fel de sfărşit al copilăriei în care domină
particularităţile de vârstă asemănătoare cu cele preşcolare sau ca etapă de debut primar al pubertăţii ori
chiar distinct a copilăriei. Specific este că pentru toată această etapă sunt evidenţiate descrieri centrate
pe problemele adaptării şcolare şi ale învăţării, fără a neglija că unele structuri psihice se dezvoltă ca
urmare a faptului că, în prima copilarie timpurie şi în perioada preşcolară are loc cea mai important
achiziţie de experienţă adaptativă şi atitudinală. (emil verza p 129).
Vârsta şcolară mică prezintă caracteristici remarcabile şi progrese în dezvoltare pentru că
învăţarea devine tipul dominant de activitate. În viaţa copilului apar noi cerinţe cărora trebuie să le facă
faţă, ceea ce rezultă apariţia unor răspunsuri comportamentale noi. În această perioadă au loc cele mai
importante achiziţii de experienţă adaptativă.
Pe măsura trecerii celor 4 ani de şcoală, activitatea şcolară întipăreşte modificări în universul
interior al copilului. Se desfiră mitul copilăriei şi se dezvoltă concepţia despre lume şi viaţă în care se
vor acţiona modele sociale noi de a gândi, iar tendinţele cu acestea capătă consistenţă.
Mediul, de asemenea este o influenţă asupra dezvoltării psihice ce se exercită pe toate căile
posibile, încă de la naştere. Ca atare, mediul apropiat fiind familia (persoanele apropiate copilului),
şcoala (locul în care copilul învaţă) şi mediul social , cu particularităţile sale. Aceste medii nu sunt
identice, deşi se îmbină în permanenţă. Astfel se explică de ce în aceleaşi condiţii generale de
dezvoltare a copiilor există atâtea diferenţe.

Încadrarea generala:
Din perspectiva stadialitatii clasice (Erikson, Piaget, Kohlberg), etapa amintită prezintă
următoarele încadrări:
Stadiul dezvoltării psihosociale: hărnicie vs. inferioritate. Este important de oferit copiilor o
activitate constructivă, limitând comparaţiile între cei buni şi cei mai slabi la învăţătură.
Stadiul dezvoltării cognitive: operaţii concrete ale gândirii şi începutul operaţiilor formale. În
clasele mai mari, unii copii pot fi capabili să lucreze cu abstracţiuni, dar cei mai mulţi dintre ei au
nevoie de generalizări pornind de la experienţe concrete.
Stadiul dezvoltării morale: tranziţie de la moralitatea constrângerii la moralitatea cooperării, de
la preconvenţional la convenţional. Acum au loc perceperea regulilor drept înţelegeri mutuale dar, pe
de altă parte, supunerea la regulile „oficiale” se face din respect faţă de autorităţi sau pentru
impresionarea celorlalţi.
Factori generali în atenţie: entuziasmul iniţial pentru învăţătură s-ar putea să pălească pe
măsură ce caracterul de noutate se pierde, iar perfecţionarea abilităţilor pretinde eforturi tot mai mari.
Diferenţele de cunoştinţe între cei ce învaţă repede şi cei ce învaţă mai încet sunt vizibile.
(Cosmovici)

Dezvoltarea psihică a şcolarului mic:

Transformările organice şi cele ale sistemului nervos, în interacţiune cu influenţele mediului
şcolar şi al învăţării sistematice, vor produce schimbări în toate planurile vieţii psihice a copilului,
adică în cogniţie , afectivitate şi motivaţie, voinţă şi personalitate.
Dezvoltarea psihică a şcolarului mic este caracterizată prin modificări profunde în
comportament şi gândire. (cretzu)
Specificul atenţiei şcolarului mic
Pe durata acestui stadiu şcoala solicită în permanenţă şi sistematic capacităţile copilului de a fi
atent, şi prin aceasta le şi dezvoltă. De asemene în acest stadiu trebuie dobândite câteva calităţi ale
atenţiei, necesare pentru desfăşurarea acivităţilor ulterioare, cât şi din următoarele trepte şcolare.
Deşi la intrarea în şcoala primară predomină atenţia involuntară, pe parcursul celor 4 ani, cea
voluntară este din ce în ce mai prezentă şi mai eficientă. Pe măsură ce activităţile se complică şi
memoria şi gândirea sunt mai antrenate, se va manifesta frecvent atenţia internă. Creşterea stabilitatea
atenţiei este evidentă, sub influenţa anilor de şcoală, copii reuşesc să-şi menţină atenţia 45-50 de min,
comparative cu primii 2 ani de şcoala în care puteau doar circa 20 de minute. O altă însuşire a atenţiei
ce se modifică pe parcursul ciclului primar, este volumul. Dacă la începutul şcolii, copilul reţine 2-3
elemente, la sfârşitul celor 4 ani de şcoală volumul creşte către 4-5 elemente. Referitor la
distributivitate, aceasta progresează şi îi permite copilului să recepţioneze în condiţii bune tot ceea ce îi
explică îmvăţătoareaşi ce îi arată.
Dezvoltarea percepţiilor şi a capacităţilor de observare
Creşte, sub influenţa şcolii, caracterul intenţionat şi voluntar al activităţii perceptive. Viteza de
explorare a lucrurilor creşte, schemele perceptive se stabilizează iar eficacitatea

După vârsta de 7 ani se dezvoltă mult observaţia şi acuitatea vizuală.

Vârsta şcolară mică, o perioadă care

este marcată în primul şi în primul rând de modificarea statutului şcolar. Schimbarea de statut
reprezintă un pas hotărâtor în viaţă