Sunteți pe pagina 1din 2

Limbajul artistic în poezia Flori de mucigai, de T.

Arghezi

Î În poezia studiată predomină modalitățile stilistice ale esteticii urâtului, pe de o parte ca


inovație lingvistică, pe de altă parte ca substanță a ideilor exprimate.
Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care șochează prin expresivitate, cuvinte
urâte, al căror sens capătă noi valori . De exemplu, cuvântul mucigai, este un regionalism cu
aspect arhaic, dar aici are sensul profund al degradării morale, al descompunerii spirituale, cu
trimitere sugestivă către om.
Arghezi utilizează cuvinte din limbajul popular sau arhaisme,ca : firidă, stihuri, din vocabularul
religios, cum sunt numele celor trei evangheliști(Luca,Marcu,Ioan) pentru a sugera
atemporalitatea stărilor sufletești de tristețe,dezamăgire ale poetului.
Oximoronul din titlu devine un simbol al versurilor,transmite ideea complexă a imperfecțiunilor
vieții.
Simbolistica demonică a mâinii stângi care scrie, amplifică imaginea eului liric în ipostaza de
damnat care își asumă cu răceală ipostaza.
Metaforele argheziene amplifică starea de disperare a omului claustrat,a artistului care nu poate
crea liber,fiind constrâns să își reprime setea de comunicare. Neputința creatoare a acestuia este
sugestiv relevată de metafora cu puterile neajutate.Lumea închisorii poartă stigmatele răului care
acționează negativ asupra naturii ființei umane, tocește unghia îngerească, împiedicând-o astefel
să se exprime.
Nivelul lexical
- poetul valorifică limbajul, împletindu-se registrul popular (părete, firidă), cu cel
arhaic(stihuri) și religios.
Nivelul sintactic
- topica poemului este originală prin îmbinarea structurilor simple cu modernismul
exprimărilor inedite
- textul prezintă atribute adjectivale sau substantivale (firidă goală, fără an,de groapă,
îngerească)
- enunțuri ample care conțin enumerații (Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul)
Repere critice
S-a spus că Tudor Arghezi aduce o limbă nouă,în realitate, limba lui este limba obișnuită,
devenită însă o nouă limbă poetică prin putința scriitorului de a da o funcție poetică unor
cuvinte considerate ca nepoetice. Meritul nu e de a o fi îndrăznit, ci de a o fi realizat. Eugen
Lovinescu

S-ar putea să vă placă și