Limbajul musical modal

Teoria Modurilor
Noțiunea de mod reprezintă un sistem de relații și structuri melodice, iar apoi și
armonice. Sunt deosebite de cele tonale și atonale decurgînd din creația populară si cea
culta.
Universul cîntului modal cuprinde în sfera sa întreaga creație populară din toate
timpurile si de pe toate meridianele , constituind un adevarat tezaur de artă nesemuită ca
frumusete si fortă emoțională.
Ca răspîndire etno-geografică unele moduri sunt proprii anumitor popoare, ba chiar
numai anumitor regiuni geografice-caracter dialectal, dar există si sisteme modale
comune mai multor popoare , cum cunt cele pantatonice , care fiinșează pe toate
meridianele.
Marele sistem modal
Bitonii → 2 sunete ← bicordii
Tritonii → 3 sunete ← tricordii
Tretatonii → 4 sunete ← tetracordii
pentatomnii→ 5 sunete ← pentacordii
hexatonii → 6 sunete ←hexacordii
heptacordii
7 sunete
Octocordii
8 sunete
Nonocordii
9 sunete

Cele două directii de observatie sunt: - modurile ale căror scări sunt dispuse prin trepte
alăturate și salturi intervalice (cele cu sufixul ”tonii”)
 - Modurile ale căror scări sunt dispuse numai
prin trepte alăturate (cele cu sufixul ”cordii”)
Punctul de confluentă al celor două directii de observatie se află la heptacordii –scrări
(moduri ) organizate numai prin trepte alăturate
Principii de baza in teoria modurilor
→Modul se manifestă concret numai in opera de artă, sub forma unor structuri si cadente
melodice specifice, ca atare scările nu constituie ele insele mudurile
→in orice mod de esenta populara , sunetele graviteaza spre un centru sonor (tonica)
indeplinind functii diferentiate, modurile sunt sisteme functionale
→in conceptul modal , modul constituie echivalentul notiunii de tonalitate din conceptul
tonal, ca atare nu trebuie confundat cu cu aceeași notiune din teoria tonalitatii unde modul
serveste drept atribut al gamei
Sistemul de functii in moduri
Functiile pe care le indeplinesc sunetele in moduri sunt de esenta melodica , decurgînd
din rolul lor in alcatuirea melodiei de factură modala, spre deosebire de functiile
indeplinite de sunetele in tonalitate, care provin din relatiile lor pe plan armonic.
a) Functia cea mai importanta in moduri o indeplineste tonica , sunetul polarizator a
nintregii melodii si al celorlalte functii modale care –i sunt subordonate .
” prezenta constanta a toniciieste trasatura caracteristrica al oricarui sistem modal.
Pedala tonicii era numita mesa de catre greci, ison in muzica bizantina, shadja de
catre indieni, madhaja in muzica veche hindusilor”
b) Al doilea sunet ca importanta functionala după tonica, il constituie dominanta
modului . Locul sau in sistem se afla mai frecvent pe treapta a V-a dar poate fi după
caz si pe alte trepte in special pe treapta a IV-a .
Dominanta stapîneste zona de elan si expansiune a melodiei, de tensiune dramatica
, iar tonica reprezinta pe cea de liniste si de rezolvare a elanului. Ex: s-au taiat
padurile – 200 de cantece si doine din culegerea Gh. Ciobanu si V. Nicolescu
c) A treia functie specifica modala este subtonica sunetul situat dedesuptul tonicii( in
modurile complete treapta a VII-a care se afla in doua situiatii
- la interval de ton fata de tonica(subtonum modi)
-la interval de semiton fata de tonica (subsemitonium modi)

d) o

funcție complementara o constituie în moduri nota de început , ele marchează

apariția modală arhetip(această funcție este indeplinită uneori de un grup de sunete
cu care începe o melodie modală sau frazeleacesteia, grup initium sau incipit după
modelul muicii gregoriene și bizantine

e) nota
finala sau
vox
finalis
constituie
ultimul sunet al melodiei modale. Prin poziția sa cere o anumită cadentă melodică,
ce depinde de funcția modului, după caz se poate realiza fie pe treapta 1 fie pe alte
trepte.
Nota finală deși coincide uneori cu tonica modului, cum este cazul în catus
planus gregorian , nu trebuie confundata cu aceasta.

Moduri diatonice și cromatice (conceptul de diatonism și cromatism în moduri)

a) un mod se consideră diatonic în cazul ca materialul sonor al acestuia rezultă
dintr-o succesiune de cel mult 6 cvinte naturale ( pytagoreice) utilizând intervale
diatonice cunoscute : 1,8, 5, 4 perfecte, 2, 3, 6, 7, mari și mici, 4+, 5-
Modurile diatonice intrucât sunt alcătuite din sunete ce provin din succesiunea
naturală pytagoriciană , se mai numesc și moduri naturale
b) modurile se consideră cromatice în cazul ca în structura lor apare secunda marită

Moduri de stare majoră și minoră

Pana la aparitia tonalitătii , modurile nu constituiau categorii distincte în ceea ce
privește starea majoră și minoră. Sunt considerate ca fiind de stare majoră
sistemele modale care au treapta a III a la interval de terta mare fata de treapta I și
de stare minora sistemele care au treapta a IIIa la interval de terta mica.
Scări prepentatonice
A Oligocordii
Au o existență protoistorică, extrem arhaică și utilizează un material sonor redus
din punct de vedere cantitativ la 2, 3, și 4 sunete. Există oligocordii de 1 sunet ,
care nu creează raporturi melodice , ci numai intonational -ritmice, fiind plasata la
granița dintre vorbirea obișnuită și cant.
a) oligocordiile din 2, 3, și 4 sunete dispuse în scară atât treptată căt și prin salturi
se întâlnește sub următoarele forme:
-de 2 sunete(bitonii) : sol-mi terta, sol – re cvarta, sol- do cvinta
- de 3 sunete (tritonii) : la-sol-mi, la- sol-re, la-sol-do
- de 4 sunete (tetratonii) : la- sol-mi-re, la-sol-re-do
b) oligocordiile alcătuite din 2, 3 și 4 sunete dispuse în scară numai prin trepte
alăturate
- 2 sunete (bicordii): re- do, mi-re. fa- mi
- 3 sunete (tricordii) mi-re-do
-4 sunete (tetracordii) fa-mi-re-do
În folclorul romanesc oligocordiile se întâlnesc în ritualuri vechi populare ca:
scaloianul, paparuda, bocete, cântec de nunta dar mai ales în folclorul copiilor.

Oligocordii din seria prepentatonică

Principiul teoretic fundamental care rezultă încă de la oligocordiile de 2 sunete
constă în relația functionala în sensul centrării și convergentei sunetelor spre o
tonică.
Cu cât sistemele intonaționale se amplifică în ceea ce privește numărul de sunete
componente. Cu atât se consolidează și departajează principalele funcții modale-
tonică și dominanta- dar apar și noi funcții.
Al doilea principiu teoretic de baza se va impune forța și coeziunea funstionala a
sunetelor într-un sistem intonational, depinzănd de numărul sunetelor ajutătoare.
Ambitusul melodic în oligocordii este restrâns , iar sensul liniei melodice rămâne
preponderent coborâtoare.
-Incertitudinea functionala regasita la oligocordiile de 2 sunete se diminueaza
treptat pe măsura ce se adauga noi sunete care consolideaza sistemul de funcții
modale, inpunându-se în melodie trei funcții: tonica, dominanta și subtonica
- dintre sistemele prepentatonice, tritoniile și tetratoniile cu salt de cvarta și
terta permit așezarea materialului sonor în ordinea naturala din 5 t în 5tă,
prefigurandu-se astfel sistemele intonationale diatonice naturale.
- în cadrul oligocordiilor apare și primul model de sistem cromatic- tetracordia cu
secunda mărita
- structura tetracordiile arhaice diatonice și cromatice se determina în funcție de
locul semitonului pt cele diatonice și al secundei mărite pentru cele cromatice.
-sistemele prepentacordice intra în ordinea pitagoreică numai prin succesiuni
discontinue ale cvintelor.
- oligocordiile reprezintă formele primare de organizare artistică a materialului
sonor, de la ele pornesc primele consideratiuni teoretice privind monodia din
stadiul când aceasta începe sa aibă sensul și valoarea de limbaj artistic muzical
- oligocordiile în componenta cărora apar atât structuri diatonice cât și cromatice
prefigureaza diatonismul și cromatismul muzical.
 B Moduri Pentatonice
Sunt modurile alcătuie din 5 sunete-pentatonice și pentacordice
Exista doua concepte de tratare a modurilor:
a) un concept al teoriei apusene, influențat de principiul tonalitatii , care apropie
modurile de utilizarea lor în creatia culta , cu tendinta de a le da o interpretare din
viziune verticala -armonica.
Elementele de structura în pentatoniisunt tratate prin relația secundelor și tertelor
mari și mici
b) un concept al teoriei est europene și orientale , de esenta autentic modala , care
fixeaza și analizează principiile modale numai în funcție de viziunea și
coordonatele melodice
Elementele de structura sunt tratate prin relația dintre nucleu și cele mobile ale
modului

A) Teoria pentatonica în conceptul teoriei apusene

Modurile pentatonice folosesc un sistem de 5 sunete dispuse prin intervale de secunde
mari și mici imbiate cu intervale de terta mari și mici, caracteristica fundamentala fiind
saltul de terta . În conceptul apusean se utilizează ordinea suitoare a sunetelor în scara
Principalele forme structurale ale pentatoniei:
1 pentatonia anhemitonica- fără semitonuri
2 pentatonia hemitonica – cu semitonuri
3 pentatonia mixta- amestec de elemente anhemitonice și hemitonice
4 pentatonia cromatica – cu secunta mărita în structura

1.Pentatonia anhemitonica
Este forma cea mai răspândită întâlnită în muzica popoarelor de pe toate
meridianele, ca sistem exprima relații melodice din care lipsesc semitonurile
Pentru construirea scarii anhemitonice se pleacă de la o formula arhetip
2M+2M+3m+2M+3m (do,re,mi, sol, la , do)
Caracteristici ale modurilor pentatonice anhemitonice:- una de structura= lipsa St
- una de functionalitate -fiecare din cele 5 sunete componente , pot servi drept tonica
Întregul material sonor al pentatoniei anhhemitonice se așează din cvinta în cvinta
perfectă în ordinea naturala, considerandu-se sistem modal natural (fa), do, sol,re, la , mi,
(si) Cele doua sunete Fă și Și lipsesc din seria pytagoreica deoarece sunt sunete care ar
putea produce relații de semitonuri în sistem.

Grupul celor 2 sunete

consecutive din sistem
poarta numele de
pycnon (combinarea a
doua intervale care
împreuna alcatuiesc
unul mai mic decât cvarta- Aristoxenos din Tarent)
Pentatonica hemitonica

Este o forma intălnita în special în muzica popoarelor extrem -orientale (japonezi ,

coreeni) sistem melodic ce utilizeaza și relatiile de semitonuri.
Formula arhetipica: 2M+2m+3M+2m+3M (do, re, mi bemol, sol, la bemol, do)
Prin permutarea celor 5 intervale, din formula arhetip , dacă se utilizează același material
sonor se obțin tot atâtea stari (variante) modale, primul sunet din fiecare varianta
hemitonica devenind tonica.

Petatonia de factura mixta

În creatia populara se întâlnesc melodii care utilizeaza un amestec de elemente
pentatonice anhemitonice cu cele hemitonice, adică succesiuni de secunde mari și mici ,
imbinate cu salturi de terte mari și mici.
Do-mi-fa-sol-si bemol- do (3M-2m-2M-3m-2M)

Pentatonia de structura cromatica

Pentatonia de structura cromatica are în componenta sa secunda mărita. Intervalul
cromatic caracteristic 2+ poate apărea numai în grupul celor doua secunde succesive –
pycnonului -din starea 1,2,3 și 5ale pentatoniei anhemitonice.

B
Teoria
pentatonica in lumina conceptului autentic modal
(determinarea structurii pentatoniilor prin alte coordonate decat cele tonale)
Autentic modal- provine din teoria orientala si est-europeana -structura unui mod se
defineste prin raportul – relatiile- dintre treptele sale fixe si mobile. Cadrul modal al
pentatoniilor provine din juxtapunerea de pentacorduri si tetracorduri, creindu-se trei
situatii posibile
pentacord+tetracord (do-fa – do 5-4 )
tetracord+pentacord (do- sol- do 4-5) } constructie conjuncta
tetracord+tetracord (do – sol – fa-do 4-4) constructie disjuncta

Sunetele reprezentand capetele de pentacord si tetracord constituie elemente fixe pt modul

respectiv , ele nu-si schimba inaltimea pe parcursul melodiei. Celelalte sunete denumite
mobile isi pot schimba inaltimea.
Moduri Pentacordice

Se numesc pentacordii modurile care folosesc 5 sunete diferite dispuse in scara, prin
trepte alaturate :
(sol,fa,mi,re,do, ) (la, sol, fa, mi, re,) etc
Pentacordiile sunt de doua feluri diatonice si cromatice. Atat pentacordiile diatoice cat si
cele cromatice pot fi de stare majora daca au terta mare la baza si minore daca au terta
mica pe tonica.
a) Pentacordiile diatonice – se considera diatonice in cazul in care se compun din sunete
ce sunt in raporturi si succesiuni diatonice, folosind intervalele: 1, 8, 5, 4 perfecte, 2,3,6, 7
mari si mici, precum 4+,5-, cu conditia ca acestea sa provina din ordinea pytagoriciana a
cel mult 6 cvinte succesive

NB!
Pentacordie- sistem modal independent
Pentacord- formatiune de sunete succesive dependenta de octava din care face parte.
Pentacordia se trateaza ca structura modala de sine statatoare, pentacordul se supune
legilor de organizare a octavei modale sau tonale din care deriva.
b)Pentacordiile cromatice – se considera cromatice in cazul in care in componenta lor
apare secunda marita , interval venind in sistem din afara ordinei diatonice a sunetelor.

C Moduri hexacordice
Hexacordiile sunt sisteme modale alcatuite din 6 sunete diferite dispuse in scara fie
treptata cand nu se atinge limita unei octave , fie treptat si printr-un salt de terta.
Multa vreme hexcordiile au convietuit cu celelalte moduri penta si heptacordice intrucat le
gasim prezente si in cretia Evului Mediu , mai ales in cantus planus si in polifonia
Renasterii. FundMENTALA teoretica a notiunii apartine lui Guido d, Arezzo.
Modurile hexacordice sunt de doua feluri : diatonice si cromatice
Exp de hexacordii diatonice

D Moduri Heptacordice (heptatonice)

Modurile heptacordice utilizeaza toate cele 7 trepte naturale din cadrul octavei modale, in
diferite structuri si organizari functionale. Ele au o importanta teoretica si practica
deosebita, intrucat sunt preponderente in intreaga muzica populara si culta pana la aparitia
tonalitatii ca principiu componistic , de aceea tratarea lor vizeaza un domeniu teoretic mai
larg, cuprinzand urmatoarele aspecte mai de seama -
- moduri antice grecesti
- moduri medievale(apusene -cantus planus si rasaritene -bizantine)
- moduri populare in uz- cu aplicare la cantul popular romanesc
- alte structuri modale intalnite in muzica popoarelor (moduri continand microtonii)
Pentru studierea modurilor heptacordice se porneste de la cateva principii teoretice
generale:
- asezarea lor in categoria de moduri diatonice si cromatice
- echilibru functional armonico expresiv al sunetelor componente
- modalitati de costituire a modurilor pe diferite sunete

1. Modurile diatonice si cromatice

Modurile diatonice sunt in numar de 7 , avand sunete dispuse prin tonuri si semitonuri
diatonice.
Diatonic- structura melodica alcatuita din tonuri si semitonuri naturale
Dintre modurile diatonice 3 sunt de stare majora ( ionic, lidic, mixolidic) , iar patru sunt
de stare minora ( doric, frigic, eolic, locric)
Materialul sonor al tuturor modurilor populare diatonice se aseaza in ordinea naturala din
cvinta in cvinta perfecta , considerandu-se astfel moduri naturale.
2. Modurile cromatice , in numar nedefinit, au drept caracteristica secunda marita in
structura, alcatuite din succesiuni de semitonuri. Materialul sonor al modurilor cromatice
nu se aseaza in intregime in ordine naturala din cvinta in cvinta, fiind alcatuit din
elemente diatonice si unul sau mai multe elemente cromatice.