Sunteți pe pagina 1din 2

Tema și viziunea despre lume

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga


Introducere:
Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga, publicată în deschiderea
primului său volum, „Poemele luminii” (1919), face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii
române interbelice, alături de „Testament” de Tudor Arghezi.
1. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea operei într-un curent literar:
Este o artă poetică deoarece autorul îşi exprimă aici, prin mijloace artistice, concepţia despre
poezie şi despre rolul poetului din perspectiva unei estetici moderne. De asemenea, este o meditaţie
filosofică şi o confesiune elegiacă pe tema cunoaşterii.
,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” aparţine modernismului prin: influenţele
expresioniste, intelectualizarea emoţiei, noutatea metaforei și înnoirea prozodiei (versul liber).
2. Ilustrarea a 4 elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale operei(ex.:acțiune, conflict,
relații temporale și spațiale, perspectivă narativă):
Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se exprimă prin mărcile eului liric: verbe şi
pronume la persoana I singular („eu iubesc", „nu strivesc", „nu ucid"), adjectivul posesiv de persoana I
(„calea mea", „ochii mei"), topica şi pauza afectivă.
Titlul conţine o metaforă revelatorie („corola de minuni a lumii") şi exprimă atitudinea poetului,
izvorâtă din iubire. Primul cuvânt, pronumele „eu", reluat de cinci ori în poezie, individualizeză puternic
vocea eului liric, conferind discursului poetic o alură de confesiune.
Textul poetic este construit pe baza relatiilor de opozitie care se stabilesc intre cele doua tipuri
de cunoastere: cunoasterea luciferica, poetica “lumina mea” si cunoasterea paradisiaca, logica “lumina
altora”.
Motivele poetice sunt : misterul si lumina, motiv central al poeziei blagiene si metafora
emblematica a operei poetului cu dubla semnificatie: cunoastere si iubire.
Poezia este structurata in trei secvente lirice, mai exact: prima secventa – versurile 1-5, a doua
secventa – versurile 6-8 si a treia secventa – versurile 19-20.
Prima secventa poetica exprima refuzul ferm al autorului de a fi adeptul cunoasterii paradisiace
“nu ucid cu mintea/ tainele ce le-ntalnesc/in calea mea”.
Enumeratia de metafore revelatorii din ultimul vers al primei secvente desemneaza temele
poeziei blagiene: flori – viata, ochi – cunoastere, buze – iubirea, morminte – moartea.
A doua secventa reprezinta o antiteza intre cele doua tipuri de cunoastere:paradisiacă și
luciferică prin relațiile de opoziție care se stabilesc: “eu – altii”, ”lumina mea – lumina altora”.
Ultima secventa are rol concluziv, poetul exprimand atitudinea sensibila si iubitoare “caci eu
iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte”.
Limbajul poetic este presarat cu procedee artistice si figuri de stil si are ca trasatura principala
intelectualizarea emotiei.
3. Ilustrarea temei romanului prin două secvențe/episoade/citate comentate:
Tema o constituie concepția poetului asupra poeziei și plasarea lui Blaga de parte cunoașterii
luciferice.
Viziunea poetului despre lume se inscrie in perspectiva misterului, motivul central al lui Blaga,
atat in opera filosofica cat si in cea poetica. Pentru poet, exista doua modalitati de cunoastere: cunoasterea
luciferica, poetica care accentueaza misterul, si cunoasterea paradiziaca,rationala, logica, care descifreaza
misterul.
Concluzie:
În concluzie, arta poetică ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga aparține
modernismului printr-o serie de particularități precum: subiectivismul, intelectualizarea emoției și
înnoirile prozodice.

A doua secvență exprimă concepția filosifică de cunoaștere paradisiacă si


se construiește folosind

contemplație, și de iubire.