Elemente juridice-curs 4

Pacientul are dreptul sa fie informat, el si numai el in legatura cu starea lui de

sanatate si sa isi ia propriile decizii referitoare la aceasta pe baza propriilor
valori morale. De asemenea, pacientul are dreptul sa refuze acest drept (in
scris) daca inf ii provoaca suferinta.
Medicul are obligația de a obține acordul pacientului pentru efectuarea oricărui act medical.
Lipsa acordului pacientului poate determina și atragerea răspunderii civile (malpraxis) și
disciplinară a medicului.
Metodologia de obținere a acordului pacientului cuprinde 3 etape:
1. Stabilirea competenței pacientului
2. Informarea pacientului si completarea formularului de acord
3. Semnarea documentului
Data la care se semnează acordul este f importaantă pt că trebuie să fie anterioară efectuării
actului medical.
FORMULAR DE INF. A PACIENTULUI- introdus in dec. 2016- Ministerul Sanatatii.
Cum descriem actul medical?
1. Nu folosim exprimare stiintifica, ci pe intelesul pacientului;
2. Descriere pe scurt, nu in detaliu;
La pct. 4- “Au fost furnizate pacientului urmatoarele informatii in legatura cu actul medical”-
contine toate informatiile din lege care au fost sau nu comunicate pacientului.
Semnificatia bifei la “NU”=> medicul a incalcat o norma legala, prevazuta in lege => toate bifele
trebuie sa fie la “DA” in final (reinformarea pacientului).
Ex: Pacientul sufera un prejudiciu. Spune ca a fost informat de medic despre riscuri, mai putin 1.
Pacientul nu poate sa il acuze, nu are dovezi, dar exista dovada legala ca au discutat despre
riscurile pe care interventia le-ar putea produce. Exista posibilitatea ca pacientul sa nu inteleaga
toate informatiile, sau sa nu le retina
Pers competentă = persoană majoră, de peste 18 ani cu discernământ
Pacientului care nu poate semna din pricina unei infirmității I se va solicita exprimarea verbală a
consimțământului pt actul medical, medicul urmând să facă o mențiune în acest sens pt
formularul de consimțământ informat. “I-am citit pacientului conținutul acordului și e de acord
cu efectuarea actului medical. Si semneaza cu numele sau”
Acest document poate fi autentificat, legalizat in prezenta unui notar prezent in momentul
semnarii. (caz exceptional).
Pacientului care nu știe carte sau nu vede I se va citi cu voce tare textul acordului, va întreba
dacă acesta reprezintă voința sa, medicul urmând să facă o mențiune în acest sens pe formularul
de consimțământ informat

SITUATII PARTICULARE
1. Urgență medicală – este nevoie de acord? DEPINDE de sgravitatea situației

Daca este timp se solicită acordul de la:

- Reprezentantul legal
- Ruda cea mai apropiată
- Autoritatea tutelară
Daca aceste 3 conditii sunt indeplinite in mod cumulativ, legea permite medicului sa intervina
fara acordul pacientului, urmand ca medicul sa completeze ulterior un Raport privind asistența
medicală acordată în situații de urgență. Continutul acestui raport e reglementat prin lege.

Condiții de intervenție fără consimțământul informat al pacientului (indeplinite in mod

cumulativ):
1. Urgență – actul medical trebuie efectuat imediat
2. Nu pot obține acordul de la pacient
3. Nu am timp să obțin acordul de la reprezentantul legal al pacientului pt ca starea
pacientului se ca degrada

Adult competent – se respectă decizia pacientului

Părintele minorului – se respectă decizia părinților
-Comisia de arbitraj (3 medici In spital si 2 in ambulator)

În cazul în care medicul curant consideră că intervenția este în interesul pacientului reprezentat,
iar reprezentantul legal al acestuia refuză să își dea consimțământul, decizia este declinată unei
comisii de arbitraj de specialitate. Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici în spital și 2
medici în ambulator.
Comisia va efectua un raport scris, care va conține descrierea circumstanțelor care au determinat
constituirea comisiei, prezentarea deciziei argumentate a acesteia si a actului medical efectuat și
semnătura celor 2/3 medici.
Medicii trebuie să respecte alegerile individuale, autonome ale pacientului lor, indiferent care
sunt acestea..
Respectul pt autonomie “nu este un ideal” în practica medicală, ci o obligație profesională
Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care inf prezentate
de catre medic i-ar cauza suferinta. Aceasta exceptie nu incalca regula(principiul autonimiei) ci o
intareste.
Legea stabilește un interval de 3 ani în care pacientul poate formula acuzația de malpraxis de la
data la care acesta cunoaste prejudiciul. Apariția prejidiciului poate sau nu să coincidă cu data
semnării consimțământului.
Pacientul nu trebuie să primească neapărat o copie a consimțământului intrucat acesta nu este un
contract intre cele 2 parti.
!!! Trebuie să existe o concordanța între specialitatea pers care informează pacientul și cei care
sunt trecuți în tabel ca personalul medical ce va efectua actul medical. Cu alte cuvinte, în cazul în
care consimțământul este semnat de pacient în prezența asistentului medical,iar în tabel apar
medici, este clar că nu avem acordul pacientului pentru acutl medical întrucat asistenta medicala
mu are competența necesară pentru a ii spune pacientului despre ce este vorba într-un act
medical efectuat de medic.

În momentul în care un pacient refuză actul medical, medicul are o singură obligație legală și
anume să explice pacientului care sunt consecințele refuzului. Daca pacientul refuză în
continuare actul medical, este dreptul să și îl rugăm să semneze. În cazul în care starea lui de
sănătate se degradează, pacientul este cel care răspumde de acest lucru.
Dacă pacientul refuză să semneze refuzul și pleacă, răspunderea este tot a pacientului, întrucât
dacă nu am efectuat niciun act medical, nu i-am adus niciun prejudiciu. In cazul unei acuzatii
mincinoase, el trebuie sa demonstreze in instanta cu probe acceptat ca ceea ce spune este
adevarat.
Daca pacientul refuza actul medical, dar nu doreste sa semneze refuzul, asta nu inseamna ca
medicul sau personalul medical are o problema in mod real.
Rubrics de refuz a tratamentului poate fi folosita si in cazul in care pacientul este de acord cu
strategia terapeutica propusa de medic, dar are anumite retineri. Exp. Eu ca medic indic unui
pacient solutia terapeutica A, numai ca pacientul nu doreste acest lucru (pt ca nu se suprapune cu
valorile lui morale, etc). eu ca medic ii ofer o alta varianta terapeutica mai veche, cu mai multe
efecte secundare, mai ieftina, dar care este o solutie valabila in varianta de a il lasa fara niciun
tratament. El e de acord cu varianta B pt care imi semneaza acordul confirmat al pacientului.
Facem actul medical si iese prost = ne acuza de malpraxis. Dpdv legal nu avem nicio raspundere
pt ca nu pot efectua un act medical fara consimtamant, dar eu am avut consimtamant. Dpdv
stiintific, expertul ma intreaba dc nu am recomandat actul terapeutic A. Ii spunema ca a fost
prima noastra varianta, doar ca pacientul a refuzat-o. Pt a demonstera acest lucru inainte de
efectuarea actului medical B, putem lua un consimtamant pe care sa trecem actul medical A unde
pac v-a semna la refuz.

NU EXISTA ACT MEDICAL CU FORTA, cu 2 excepții:

1. Legea sanatatii mintale permite DOAR medicului psihiatru ca in cazul anumitor pacienti
agresiv, periculosi pt altii sau chiar pt ei din cauza afectiunii pe care o au sa ii interneze
involuntar (cu forta).
Daca pacientul s-a internat pe baza de acord voluntar , pot transforma internarea din
voluntara in nevoluntara (in conditii speciale). Totusi decizia de internare nevoluntara trebuie
sa fie confirmata de o comisie formata din alti 3 medici in 48 ore ca sa vedem daca decizia a
fost corecta. In 24 ore este istiitata judecatoria, iar judecatorul vine in spital sa se asigure ca
drepturile pacientului internat cu forta sunt respectate
2. Instanta poate decide in cazul anumitor pacienti, in fata anumitor infractiuni tratamente
care sa fie facute cu forta.