Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SITUATII PARTICULARE
1. Urgență medicală – este nevoie de acord? DEPINDE de sgravitatea situației
În cazul în care medicul curant consideră că intervenția este în interesul pacientului reprezentat,
iar reprezentantul legal al acestuia refuză să își dea consimțământul, decizia este declinată unei
comisii de arbitraj de specialitate. Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici în spital și 2
medici în ambulator.
Comisia va efectua un raport scris, care va conține descrierea circumstanțelor care au determinat
constituirea comisiei, prezentarea deciziei argumentate a acesteia si a actului medical efectuat și
semnătura celor 2/3 medici.
Medicii trebuie să respecte alegerile individuale, autonome ale pacientului lor, indiferent care
sunt acestea..
Respectul pt autonomie “nu este un ideal” în practica medicală, ci o obligație profesională
Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care inf prezentate
de catre medic i-ar cauza suferinta. Aceasta exceptie nu incalca regula(principiul autonimiei) ci o
intareste.
Legea stabilește un interval de 3 ani în care pacientul poate formula acuzația de malpraxis de la
data la care acesta cunoaste prejudiciul. Apariția prejidiciului poate sau nu să coincidă cu data
semnării consimțământului.
Pacientul nu trebuie să primească neapărat o copie a consimțământului intrucat acesta nu este un
contract intre cele 2 parti.
!!! Trebuie să existe o concordanța între specialitatea pers care informează pacientul și cei care
sunt trecuți în tabel ca personalul medical ce va efectua actul medical. Cu alte cuvinte, în cazul în
care consimțământul este semnat de pacient în prezența asistentului medical,iar în tabel apar
medici, este clar că nu avem acordul pacientului pentru acutl medical întrucat asistenta medicala
mu are competența necesară pentru a ii spune pacientului despre ce este vorba într-un act
medical efectuat de medic.
În momentul în care un pacient refuză actul medical, medicul are o singură obligație legală și
anume să explice pacientului care sunt consecințele refuzului. Daca pacientul refuză în
continuare actul medical, este dreptul să și îl rugăm să semneze. În cazul în care starea lui de
sănătate se degradează, pacientul este cel care răspumde de acest lucru.
Dacă pacientul refuză să semneze refuzul și pleacă, răspunderea este tot a pacientului, întrucât
dacă nu am efectuat niciun act medical, nu i-am adus niciun prejudiciu. In cazul unei acuzatii
mincinoase, el trebuie sa demonstreze in instanta cu probe acceptat ca ceea ce spune este
adevarat.
Daca pacientul refuza actul medical, dar nu doreste sa semneze refuzul, asta nu inseamna ca
medicul sau personalul medical are o problema in mod real.
Rubrics de refuz a tratamentului poate fi folosita si in cazul in care pacientul este de acord cu
strategia terapeutica propusa de medic, dar are anumite retineri. Exp. Eu ca medic indic unui
pacient solutia terapeutica A, numai ca pacientul nu doreste acest lucru (pt ca nu se suprapune cu
valorile lui morale, etc). eu ca medic ii ofer o alta varianta terapeutica mai veche, cu mai multe
efecte secundare, mai ieftina, dar care este o solutie valabila in varianta de a il lasa fara niciun
tratament. El e de acord cu varianta B pt care imi semneaza acordul confirmat al pacientului.
Facem actul medical si iese prost = ne acuza de malpraxis. Dpdv legal nu avem nicio raspundere
pt ca nu pot efectua un act medical fara consimtamant, dar eu am avut consimtamant. Dpdv
stiintific, expertul ma intreaba dc nu am recomandat actul terapeutic A. Ii spunema ca a fost
prima noastra varianta, doar ca pacientul a refuzat-o. Pt a demonstera acest lucru inainte de
efectuarea actului medical B, putem lua un consimtamant pe care sa trecem actul medical A unde
pac v-a semna la refuz.