Criza economică mondială care a început în 1929 și a durat până în 1933 a

fost cea mai îndelungată și severă depresiune economică prin care a trecut
societatea occidentală industrializată. Ea a provocat schimbări
fundamentale în structura instituțiilor economice, în politicile
macroeconomice și în teoria economică. Deși s-a declanșat în Statele
Unite ale Americii, Marea Depresiune a produs un declin drastic al
productivității, o rată deosebit de gravă a șomajului și o deflație acută în
aproape toate țările lumii. Efectele sale sociale și culturale nu au fost mai
puțin copleșitoare, mai ales în SUA, unde această perioadă de criză a
reprezentat cea mai mare calamitate cu care s-a confruntat poporul
american de la Războiul Civil încoace. Criza declanşată în S.U.A. în
octombrie 1929 s-a dovedit a fi cea mai gravă dintre cele cunoscute
vreodată de sistemul capitalist, atât prin amploare, cât şi prin durata sa,
deoarece a afectat întrega lume, cu excepţia U.R.S.S., şi s-a prelungit în
unele ţări până în 1935, dacă nu chiar până în 1939, odată cu începutul
celui de-al Doilea Război Mondial, la a cărui declanşare a
contribuit.Cauzele care au generat criza din anii 1929 – 1933 se regăsesc
în domeniul producției, comerțului, sistemului bancar și bursier etc. În anii
următori Primului Război Mondial, piața a reacționat pozitiv, prin creșterea
cererii de bunuri de consum și produse de uz îndelungat, pentru refacerea
sau înlocuirea celor distruse de război. Se ajunge astfel la o relansare
economică și la investiții de capital. De asemenea, datorită cererii mari de
produse, cresc si stocurile de pe piețe. Însă posibilitățile de consum erau
reduse deoarece populația, abia ieșită dintr-un război, avea venituri
limitate. Din cauza creșterii ofertei de produse de către comercianți într-o
proporție mai mare decât cererea, producătorii au ajuns să acumuleze
stocuri mari nevândute, declanșându-se astfel criza din 1921,
premergătoare marii crize care urma. Producătorii, neluând în seamă
posibilitățile reduse de consum ale populației și semnele declinului care
urma să aibă loc, au continuat să își dezvolte producția. Astfel, cauza
fundamentală a Marii Depresiuni a constituit-o tocmai această dezvoltare
exagerată a bunurilor și produselor în condițiile consumului redus ceea ce
a dus la declinul producţiei, pe măsură ce producătorii şi comercianţii
observau o creştere neplanificată de marfă în stocuri. Cele mai afectate
tarii au fost Germania si Austria, in 1932 erau aproxmativ 6 milioane de
someri, adica o treime din forta de munca. Nici Anglia nu a fost ocolita de
aceasta criza ,fiecare al patrulea muncitor era somer,iar productia
industriala a ajuns la nivelul anului 1900. S-a mai adăugat și faptul că
producția creștea mult mai repede decât salariul – între 1923-1929 producția a
crescut cu 32 %, în timp ce salariul a crescut cu doar 8%. Politica acordării cu
ușurință a creditelor a dus la o expansiune dezordonată a acestora, iar speculațiile
nelimitate au dus și ele la agravarea situației economice. Datoriile statului și
particularilor, care se ridicau la 150 milioane de dolari, de multe ori nu mai puteau
fi rambursate la timp.  Un prim-efect al crizei este scaderea cererii si a
preturilor. In toata lumea are loc un fenomen de supraproductie. Uneori,
consecintele sunt dramatice, ca in Brazilia, unde cafeaua era folosita in loc
de combustibil pentru locomotive, in incercarea de a fi vanduta o cantitate
mai mica pentru a se evita deprecierea pretului. Comertul international se
prabuseste. Statele incearca sa isi protejeze productia proprie, impunand
taxe mari la produsele de export. Acest lucru nu face decat sa amplifice
criza.Cele mai spectaculoase efecte sunt totusi cele in plan social: somajul.
Milioane de oameni raman fara loc de munca. In mediul rural, criza ii
loveste pe producatorii agricoli, care isi pierd terenurile cu care au fost
girate imprumuturile de la banci. Ei migreaza apoi spre orase, adaugandu-se numarului
de someri de acolo. Numarul somerilor variaza de la 22-23% in Belgia la 44% in
Germania. Mai mult, in majoritatea statelor, protectia sociala nu exista sau este
insuficienta