UNIVERSITATEA “DANUBIUS” GALATI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA : CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific, Absolvent :

Conf. Univ. Dr .Cretu Carmen Nicolae Florentina

GALATI
2018

1
 UNIVERSITATEA “DANUBIUS” GALATI
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
SPECIALIZAREA : CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

Activitatea firmei reflectata in situatiile financiare anuale

GALAȚI
2018
2
CUPRINS

INTRODUCERE ..................................................................................

CAP.I. BILANȚUL CONTABIL- SURSĂ DE INFORMAȚIE A ANALIZEI

ECONOMIC-FINANCIARE .................................................................

1.1 Scurtă istorie a apariției bilanțului contabil …….……………………….pag. 7

1.2 Obiectivul situațiilor financiare………………………………………….pag.11
1.3 Utilizatorii și necesitățile de informare ale acestora……………………..pag.12
1.4 Caracteristici calitative ale situațiilor financiare………………………... pag.13
1.5 Lucrări premergătoare situațiilor financiare……………………………...pag.14
CAP. II STRUCTURA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE
2.1 Elemente definitorii………………………………………………………pag.19
2.2 Conținutul structurilor situațiilor financiare anuale………………………pag. 21
CAP. III ACTIVITATEA SC MODA LUX SRL ȘI REFLECTAREA PRIN
SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE
3.1 Prezentarea societății comerciale………………………………………...pag. 26
3.2 Poziția financiară a societății ( Bilanțul)…………………………………pag. 28
3.3 Performanța financiară a societății ( Contul de profit și pierdere……… pag. 33
3.4 Alte informații cuprinse în situațiile financiare anuale…………………..pag. 42
3.5 Certificarea și publicarea situațiilor financiare…………………………..pag. 54

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

3
 INTRODUCERE

In domeniul economico-financiar principala sursa de informatii o reprezinta

contabilitatea. Prin intermediul contabilitatii sunt furnizate informatii exacte si stricte prin
intermediul sistemului de conturi. Calitatea deciziilor elaborate in unitatea patrimoniala este
influentata in mod direct de calitatea si cantitatea informatiilor furnizate de catre
departamentul contabil al unitatii respective.
Situatia economico-financiara a unitatii este prezentata in mod clar , fidel si periodic prin
anumite documente financiar-contabil numite situatii financiare anuale. Pentru intocmirea,
verificarea, aprobarea si publicarea acestora sunt respectate anumite reguli stricte.
In țara noastră exercițiul financiar incepe la data de 01 ianuarie si se incheie la data de 31
decembrie, de la aceasta egula făcând insă excepție agenții economici aflați in primul an de
activitate, in acest caz exercițiul financiar incepând la data înmatricularii la O.N.R.C ( oficiul
national al registrului comertului).
Înainte de întocmirea situațiilor financiare anuale trebuie in mod obligatoriu sa fie efectuata
inventarierea generala a tuturor bunurilor si valorilor aflate in gestiune si administrare si
totodata a tuturor elementelor de activ si pasiv.
Întocmirea bilantului contabil se realizeaza pe baza balantei de verificare finală, din care se
pun de acord datele conturilor sintetice, din balata sintetică, cu datele conturilor analitice
existente in balanța analitică. Astfel că in completarea bilantului contabil sunt utilizate datele
din balanța contabila finala, dar pe langa acestea in prima coloana a formularului de bilanț
sunt introduse datele din bilanțul exercițiului anterior.
Preliminar inchiderii exercițiului financiar se realizeaza anumite lucrări, după cum urmează:
- balanța conturilor inainte de inventariere
- inventarierea patrimoniului
- diverse operațiuni de regularizare precum: amortizaările, provizioane pentru riscuri si
cheltuieli, provizioane pentru deprecieri, difernțe de curs valuatr, diferențe de inventar:
Principalele reglementari cu privire la intocmirea si depunerea situațiilor financiare anuale se
regasesc in Legea Contabilitații nr. 82/1991, republicată, modificată si completată prin
ordonanța Guvernului nr. 61/2001 si OMF 306/2002.
Potrivit Directivei a IV-a a comunitaților Comunitaților Economice Europene, se intocmesc
situații financiare anuale dezvoltate si situații anuale financiare simplificate, in funcție de o
serie de criterii precum:
 total active: 3.650.000 euro,
 cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro,
 număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50
Astfel ca agentii economici care depașesc limita a două criterii vor întocmi situații financiare
dezvoltate care vor cuprinde:
 bilanț
 contul de profit si pierdere
 situația modificarilor capitalului propriu
 situația fluxului de numerar
 note explicative la situațiile financiare annual
Per de altă parte, agenții economici care nu depășesc limita a doua dintre criteriile enumerate
mai sus, vor depune situații anuale financiare simplificate, care se compun după cum
urmează, din:
 biplane prescurtat
 cont de profit si pierdere
 note explicative la situațiile financiare anuale simplificate

4
Situația financiară, cunoscută si sub denumirea de bilanț contabil se depune anual, in mod
obligatoriu. Exceptie fac insa situațiile in care statul deține mai mult de un procent de 20% din
capitalul social al intreprinderii respctive precum regiile autonome, companiile nationale si
altele, in acest caz putand fi stabilite alte perioade de depunere, de către Ministerul Finantelor
Publice.
Potrivit OMFP nr. 470/2018, din data de 11 ianuarie 2018 termenele de depunere a situațiilor
financiare anuale sunt:
- 150 de zile de la incheierea exercitiului financiar – pentru societați, societați/companii
naționale, regii autonome, institute nationale de cercetare si dezvoltare, subunițăți din
Romania ale unor persoane juridice cu sediule / domiciuliul in străinatate, sediile permanente:
- 120 de zile de la incheierea exerci'iului financiar pentru celelalte entități:
- 90 de zile de la incheierea anului calendaristic pentru persoanele juridice aflate in lichidare
și subunitațile deschise in România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului
Economic European. Potrivit prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea contabilității nr. 82/1991,
republicată, cu modifiările și completările ulterioare, pe perioada lichidării, persoanele
juridice aflate in lichidare depun o raportare contabilă anuală la Ministerul Finanțelor Publice.
Nedepunerea raportarilor contabile anuale la incheierea exercițiului financiar anual, respectiv
31 decembrie se sanctioneaza comform prevederilor art. 42 din Legea Contabilitații nr.
82/1991, republicată, cu modificarile si completarile ulterioare.
Formularea de ”Situație Financiara Anuală” , in tara noastră, a fost intîlnită in OMFP nr.
1752/2005pentru aprobarea Reglementărilor contabile comforme cu Directivele Europene,
publicat in Monitorul Oficial al Romăniei, partea I, nr. 1080 din 30.11.2005, fiind preluata de
Standardele Internaționale de Contabilitate, totodată stabilindu-se obligativitatea întocmirii
acestora de către toate persoanele juridice, inclusiv cele fară scop lucrativ.

5
 CAP.1. SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE - OBIECTIVE ȘI INFORMAȚII
ASUPRA PATRIMONIULUI

1.1 SCURTA ISTORIE A APARITIEI BILANȚULUI CONTABIL

Înca din cele mai vechi timpuri, existența contabilitații si odata cu ea, a bilanțului contabil, ca
un model de gestionare periodica a patrimoniului si de verificare si inchidere periodică a
gestiunii, a fost întîlnită pe diverse plăcuțe de lemn, de ceramică, papirusuri si alte diverse
materiale inscripționate, data apariției acestora nefiind însa cunoscută cu exactitate.
În urma descoperirilor facute de arheologi de-a lungul timpului s-a constatat faptul ca
registrele contabile cat si conturile dateaza incă de la primele activități de productivitate si de
schimb.
Noțiunile de registru de venituri si cheltuieli (''Codex date et accepti'') și dare de seamă pentru
intrări și ieșiri ( Ratio accepti et expensi) au fost întalnite la Romani, iar la grecii din
antichitate, în Atena, în fiecare lună, era publicat bugetul casei sacre si expus cetățenilor spre
a fi citit si analizat, așa cum reiese din anumite opere a lui Aristotel, precum "Politica" și
"Retorica".
Patria contabilitații era insa considerată Italia, aici fiind intalnită pentru prima dată noțiunea
de bilanț,mai exact, încă din in anul 1340, la Genova era folsita denumirea de "Bilantium"
pentru bilanț. De asemenea, in registrele Băncii Sfantul Gheorghe din Genova a fost întalnită
înregistrarea "Bilantium creditorium debit nobis in billantio debitorum".
Noțiuni referitoare la bilanț, la concentrarea datelor in jurnalele contabile, au mai aparut apoi
și in in Franța in anul 1685, de către Matieou de la Parte, iar in Olanda, pofesorul Claez
Pietersz de Deventez aduce importante imbunatațiri ale inchiderii conturilor și a balanței,
noțiuni care se apropie destul de mult de bilanțul actual, stabilind pentru prima dată regulile
unui bilanț real bazat pe un inventar,cat mai aproape de intocmirea unui bilanț actual.
În capitalism problema bilanțului a fost tratată sub diverse aspecte, fără a avea insă o
concepție unitară, fiind discutate mai multe teorii precum cea dinamică, statică, eudinamică,
organică ș.a . Aceste teorii se diferențiază între ele prin modul de evaluare a elementelor de
activ si pasiv, cu scopul de a calcula rezultatele obținute si de a afla averea intreprinderii într-
un anumit moment dat.
Pe de o parte in aceste teorii sunt evidențiate imbunătațirile aduse pe parcurs bilanțului,
imbunătațirile cu privire la posturile din bilanț, sfera de cuprindere siordonarea datelor.
Aceste teorii denumite de-a lungul timpului "teorii ale estimației" sau "teorii ale evaluării", au
fost elaborate la inceput de către juriști iar criteriul principal ce le deosebea era modul de
evaluare a elementelor de patrimoniu.
Cu trecerea timpului, pe langa juriști au apărut si anumiți cerecetatori ai economiei
intreprinderii, astfel fiind abordate mai multe probleme legate de conținut, ordonarea datelor,
scopul si modul de organizare si interpretare al acestuia. Multiplele teorii elaborate de-a
lungul timpului se deosebesc in functie de criteriile ce au stat la baza lor, iar analiza lor
retrospectivă denotă că ele se află intr-o stransa legatură cu dezvoltarea societații respective si
a oranduielilor sale. Într-o lume aflata in plina modernizare și perfecționare in care nevoile de
informare reciprocă pe piața capitalistă devin din ce in ce mai importante, aceste teorii au fost
elaborate ca sa corespundă nevoilor intreprinderilor.
Aceste teorii se diferențiază între ele prin intermediul elementelor de activ si pasiv, mai exact
prin modul de evaluare al acestora, avand ca scop calcularea rezultatelor obținute si
cunoașterea averii intreprinderii intr-un anumit moment dat.
Teoriile cu privire la gruparea, evaluarea si ordonarea posturilor din bilanț denota anumite
stadii de dezvoltare ale capitalismului, reflectînd pe de o parte îmbunătățirile ce s-au adus

6
bilanțului pe parcursul timpului si perfecționarea acestuia cu privire la evaluarea conținutului
si a posturilor acestuia precum și sfera de ordonare și de cuprindere a datelor.
Juriștii au fost cei care s-au angajat, pentru început in elaborarea teoriilor, acest lucru
realizandu-se in funcție de modul de evaluare a elementelor patrimoniale, fapt care deosebea
diferitele teorii elaborate, de aici provenind si denumirile de "teorii ale evaluării" si "teorii ale
estimației".
Odată cu trecerea timpului aceste teorii au fost elaborate de anumiți cercetători ai economiei
intreprinderii, care abordau intr-un mod obiectiv, pe langa problemele de evaluare si anumite
probleme legate de scopul, modul de interpretare si organizare al bilanțului, ordonarea datelor
si conținutul acestuia.
Aceste teorii ale bilanțului contabil sunt diverse si multiple și se diferențiază prin diferite
criterii care au stat la baza evaluării lor. Analizând retrospectiv si comparând aceste teorii,
indiferent de criteriul avut in vedere, se poate concluziona că acestea se află in strânsă
legatură cu dezvoltarea orânduirilor sociale de la acea vreme.
Principalul scop in elaborarea acestora era să corespundă cât mai indeaproape intereselor
intreprinderilor de la acea vreme, aflate intr-o continua modernizare și perfectare, aflate intr-o
piață capitalist in care nevoile de informare reciprocă devin din ce in ce mai mari.
De menționat este faptul că se pot lua în considerare ca teorii de bază doar câteva, restul fiind
considerate doar dezvoltări ale acestora, fiecare încerând să aducă în permanență modificări
performante, in raport cu nevoile de dezvoltare continuă a intreprinderilor. De bază ar putea fi
considerate teoria dinamică și teoria static. O teorie modernă, de bază poate fi menționată cea
elaborată de H. Heinen și anume teoria scopurilor multiple intregite.
Teoriile sunt considerate a fi singulare, cele care au ca scop unic calcularea averii, precum
teoria statică sau multiple, cele care au ca scop calculul capitalului , precum teoria dinamică,
în funcție de scopul urmărit.
În funcție de clasificările făcute de M. R. Lehmanm cu privire la alte teorii elaborate asupra
bilanțului contabil, se pot diferenția in două categorii importante, principale si anume:
1.Teorii moniste cu un singur scop principal.
2.Teorii cu scopuri multiple.
1. Teoriile moniste se impart in:
a) Teorii moniste având ca scop principal prezentarea surselor și a mijloacelor intreprinderii,
precum:
 Teoria statica, potrivit căreia, bilanțul contabil ca scop, se limitează la a face o
prezentare a patrimoniului intreprinderii, ca o comparație a mijloacelor și a surselor cu
bilnțul contabil anterior, a cărui rezultat urmând a fi stabilit prin contul de "profit și
pierdere".
Astfel de concepții le putem intâlni in legislația unor țări precum Germania, Franța,
Belgia.
 Teoria intreprinderii a luat ființă in anul 1918, fiind elaborată de W. Ospahr. Aceasta
susținea faptul că bilanțul contabil reprezintă elementul principal in vederea elaborării
scopurilor economice ale intreprinderii, acesta prezentând informații reale asupra
elementelor patrimoniale si asupra drepturilor și obligațiilor față de terți.

7
Teoria nominalistă sau realistă a apărut ulterior teoriei intreprinderii, mai exact in anul 1928,
fiind elaborată de W. Rieger. Aceasta susținea faptul că un bilanț contabil real si corect poate
fi doar acela care prezintă o reală situație a intreprinderii sub premisa lichidării ei, atunci
când poate fi vorba despre o "decontare totală", consideând astfel că toate celelalte bilanțuri
contabile anuale fiind doar "decontări intermediare".
Teoria prevezională a fost elaborată de K. Kafer considera bilanțul ca fiind un mijloc de
furnizare a anumitor informații utile pentru activitatea viitoare a unei intreprinderi și pentru a
facilita astfel luarea anumitor decizii benefice pentru viitorul său economic.
b) Teorii moniste având ca scop principal determinarea rezultatelor intreprinderilor.
Teoria dinamică a luat ființă in anul 1916,de catre E.Schmaleubach, mergea pe premisa că
bilanțul contabil este un intrument important de analiză, ce permite stabilirea clară a
rezultatelor activității desfașurate, dar totodată și a cauzelor ce au contribuit la aceste
rezultate.
Teoria eudinamică a apărut in anul 1936, fiind elaborată de către H. Sommerfeld reprezină un
compromis între teoria organică și cea dinamică susținând faptul că un rezultat real și concret
asupra situației unei intreprinderi poate fi realizat efectiv după transformarea produselor in
numerar.
Teoria pagatorică – în această teorie E. Kosiol spune că este necesareă stabilirea rezultatelor
financiare pe baza operațiunilor financiare, mai exact incasări și plăți în numerar,
considerându-se astfel un beneficiu soldul disponibilităților bănești.
Teoria aur a fost elaborată de prof.Esehmalenbach, ca și teoria dinamică susține incheierea
bilanțului în doua valori, determinate de fenomenele inflaționiste și factorii valutari de la acea
vreme, respectiv in duoă monede, de hârtie si de monedă aur, realizându-se astfel comparația
cu cele incheiate în anii anteriori.
2) Teorii dualiste sau multiple
Lăsand la o parte teoriile monoiste sau cu un singur scop, enumerate mai sus, teoriile multiple
sau dualiste au două scopuri și anume prezentarea mijloacelor și surselor intreprinderii, dar și
determinarea rezultatelor.
Teoria organică – elaborată de F.Schmitt compară intreprinderea cu un organism viu, ca parte
din economia națională, patrimoniul acesteia fiind influențat nu numai de activitatea proprie ci
și de anumiți factori conjuncturali.
Teoria unitară integrală sau totală elaborată de Walter le Coutre presupune bilanțul contabil a
avea un rol de sinteză, făcând posibilă cunoașterea în amănunt asupra activității intreprinderii,
optimizând astfel activitatea acesteia.

8
Teoria bilanţului de perspectivă – elaborată de W.Engels pune accentul pe analiza datelor din
bilanțul contabil, având in vedere identificarea si eliminarea unor influențe subiective, în
vederea unei bune orientări a activității viitioare.
Teoria bilanţului financiar- economic elaborată în anul 1966 de E.Walb, înfățisează bilanțul
ca instrument de control fiind un element decisiv în luarea deciziilor.
Teoria calculului contabilităţii –elaborată de M.R.Lehman
Teoria bilanţului static a fost elaborată de Horst Albach în anul 1965. Aici se pune accentul pe
rolul bilanțului contabil în vederea decontării plăților si beneficiilor planificate, în comparație
cu rezultatele efective realizate in perioada bilanțieră.
Teoria funcției analitice a bilanţului, scrisă de către de W.Stutzel în anul 1967, propune o altă
concepție asupra bilanțului și anume o "teorie a măsurării", negând astfel concepția
tradițională de calculație a averii.
Teoria scopurilor multiple întregite, elaborată de E.Heinen apare ca un model de bază a
bilanțului, având mai multe scopuri, în principal de asigurare a unei devizii optime de
conducere. Heinen dorește astfel completarea acestuia cu un bilanț care să pună față i față
realizările dar și determinarea abaterilor. Aceste completări cu data suplimentare vin să
servească unui număr mai mare de scopuri.
O armonizare a conducerii și organizării contabilității in cadrul unei intreprinderi s-a încercat
în ultimii douăzeci de ani
Astfel, în prezent, in condițiile economiei de piață actuale, se elaborează noi teorii mai
performante, pe baza celor enumerate mai sus, introducând insă elemente mai noi care să se
plieze pe nevoile si cerințele economice actuale.
Diferențele de întocmire a bilanțului contabil sunt vizibile de la o țară la alta, acestea constând
in modul de implementare a teoriei pe care fiecare țară, in mod diferit, o consideră mai
performantă si care se pliază mai bine pe situația economică și de etapa de dezvoltare a țării
respective.

9
 1.2 OBIECTIVUL SITUAȚIILOR FINANCIARE

Principalele surse folosite în procesul de management pentru luarea deciziilor o reprezintă

informația, in general, în special informația economică.
În continuare contabilitatea reprezintă principala și cea mai importantă sursă de date
a sistemului informațional economic.
Pe parcursul timpului contabilitatea a evoluat într-un mod formidabil, de la simple însemnări,
cu mijloace primitive aflate pe atunci la dispoziția oamenilor, până la înregistrările
sistematizate de acum, bazate pe diverse principii contabile și reguli.
Ca și obiectiv principal, bilanțul contabil oferă informații importante cu privire la performanța
întreprinderii, la poziția sa financiară la momentul dat, aici fiind cuprinse toate actvele,
datoriile și capitalurile proprii, modificări ale poziției financiare a ăntrprinderii, la fluxurile de
trezorerie, informații utlie pentru o categorie largă de utilizatori.
Prin intermediul analizei poziției financiare, a performanței întreprinderii și a evoluției
acesteia pot fi evaluate capacitățile unei întreprinderi de a genera numerar. Astfel pot fi luate
deciziile economice corecte cu privire la viitorul întreprinderii.
Există anumiți factori care au influență asupra poziției financiare ale unei întreprinderi,
precum strcutura sa financiară, resursele economice pe care le controlează, solvabilitatea și
lichiditatea sa, dar și capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care aceasta iși
desfășoară activitatea.
În mod frecvent, situațiile financiare sunt descrise prezentănd imaginea fidela a poziției
financiare a unei societăți. Prin aplicarea caracteristicilor calitative principale
( inteligibilitatea, relevanța, credibilitatea și relevanța) și a standardelor adecvate de
contabilitate rezultă, ăn mod normal întocmirea situațiilor financiare anuale, care să reflecte o
imagine fidelă și clară asupra întreprinderii.

1.3 UTILIZATORII ȘI NECESITĂȚILE DE INFORMARE ALE ACESTORA

Contabilitatea se află într-un proces de continuă perfecționare, atât în teorie cât și în practică.
Exista trei tipuri de protagoniști interesați de practica contabilă și anume:
 profesioniștii contabili
 managerii firmelor
 utilizatorii informațiilor financiare
Informațiile contabile sunt cu atât mai utlie cu cât prezentarea și evaluarea acestora se
circumscrie cât mai exact fondului economic al poziției financiare și al tranzacțiilor
economice efectuate de către o întreprindere, acestea neavând nici o relevanță dacă sunt
prezentate într-un mod haotic.

10
Astfel că informațiile contabile sunt prezentate într-un mod clar și corect in cadrul situațiilor
financiare anuale. Pentru a răspunde cât mai clar nevoii de informații ar trebui să fie în primul
rând identificați cei interesați în obținerea lor. Aceștia pot fi, după cum urmează:

a) Angajații- au nevoie de informații cu privire la capacitatea firmei de a plăti salariile,

asigurările sociale ș.a. De asemenea ei sunt interesați de informații cu privire la
stabilitatea și profitabilitatea societății.
b) Investitorii prezenți - sunt interesați de informații cu privire la capacitatea
întreprinderii de a plăti dividentele, sau un alt motiv ar fi dacă să păstreze sau nu
participările.
c) Potențialii investitori - aceștia sunt interesați dacă să cumpere sau nu acțiuni
d) Creditorii financiari - au nevoie de informații referitoare la rambursarea
împrumuturilor și dobânzilor la data scadentă.
e) Furnizorii și alți creditori comerciali- au nevoie de informații cu privire la
posibilitatea de lichiditate imediată a întreprinderii și referitoare la posibilitatea
acesteia de a achita datoriile la termenul scadent.
f) Clienții - în condițiile în care activitatea lor este dependentă de întreprinderea
respectivă este necesar să afle dacă aceasta prezintă continuitate.
g) Guvernul și instiituțiile statului- acestea pot solicita informații necesare pentru a
reglementa activitatea întreprinderilor și politica lor fiscală.
h) Statistica- este necesar să obțină informații folosite ca bază în calculul indicatorilor
macroeconomici.

Este astfel necesar ca situațiile financiare anuale să răspundă cerințelor acestor utilizatori
enumerați mai sus, deoarece ei nu se află în situația de a solicita anumite rapoarte specifice
pentru a-i ajuta să obțină acele informații de care au nevoie.

Pentru a fi satisfăcută întreaga gamă de utilizatori prin intermediul unui singur raport a fost
necesar ca operațiunile economice desfășurate de către o entitate economică să fie atent și clar
sintetizate, iar rezultatul acestora săfie cuprins într-o reprezentare financiară bine structurată.
Această reprezentare financiară este astfel concretizată în situațiile financiare sau bilantul
financiar și reprezintă principala sursă de informații pentru mediul extern.

11
 1.4 CARACTERISTICI CALITATIVE ALE SITUATIILOR FINANCIARE

Situațiile financiare anuale le sunt atribuite anumite caracteristici calitative determinate de

utilitatea informațiilor oferite de către acestea. Astfel există patru caracteristici generale
principaledupă cum urmează:
a) integibilitatea
b) relevanța
c) credibilitatea
d) comparabilitatea

a) Integibilitatea - reprezintă una din calitățile esențiale ale bilanțului contabil și semnifică
faptul că poate fi ințeles ușor de către utilizatori, sub premisa că utilizatorii la rândul lor
dispun de suficiente cunoștințe cu privire la desfășurarea activităților economice și de noțiuni
de contabilitate.
b) Relevanța
Este necesar însă ca pentru a fi utile informțiile trebuie să fie și relevante pentru utilizatori și
față de necesitățile acestora de luare a deciziilor.
c) Credibilitatea
Calitatea informației de a nu prezenta erori semnificative, de a nu fi părtinitoare o face să fie
credibilă pentru utilizatori.
Nu este suficient ca informația să fie inteligibilă și relevantă deoarece dacă nu este și credibilă
aceasta poate induce în eroare. Un exemplu în acest sens este faptul că dacă valoarea daunelor
pentru despăgubiri sunt disputate într-un litigiu, nu ar fi corect și adecvat ca intr-un bilanț să
fie înregistrată întreaga sumă a despăgubirilor cerute .
d) Comparabilitatea
Comparabilitatea este de asemenea o caracteristică importantă deoarece permite compararea
situațiilor financiare ale unei întreprinderi, în timp, pentru a identifica tendințele pozitive sau
negative în poziția sa financiară și performanțele sale.
Comparabilitatea trebuie să fie efectuată intr-o manieră consecventă, de-a lungul timpuli, ân
cadrul unei întreprinderi cu scopul de a măsura și prezenta efectul financiar al acelorași
tranzacții și evenimente.
Nu trebuie însă confundată nevoia de comparabilitate cu simpla uniformitate și nu trebuie să
devină un impediment în introducerea standardelor de contabilitate îmbunătățite.

Pentru o întreprindere nu este indicat și benefic să continue evidențierea în contabilitate, în

același mod pentru o tranzacție dacă metoda adoptată nu menține caracteristicile calitative de
relevanță și credibilitate. Atunci când există alte alternative mai relevante și mai credibile se
poate spune că nu este indicat pentru o întreprindere să își lase neschimbate politicile
contabile.

12
 1.5 LUCRĂRI PREMERGĂTOARE ÎNTOCMIRII BILANȚULUI CONTABIL

Pe baza situațiilor financiare se determină poziția financiară, performanța și trezoreria

întreprinderii determinate în cursul exercițiului financiar început, potrivit legislației în
vigoare, la data de 1 ianuarie și încheiat la 31 decembrie a aceluiaș an.

Ca parte componentă a procesului de raportare financiară, situațiile financiare sunt alcătuite

de regușă din:

a) bilanț
b) contul de profit și pierdere
c) situația modificărilor poziției financiare
d) note explicative
e) alte situații sau marteiale suplimentare care fac parte integrantă din situațiile
financiare anuale
f) raport financiar anual ce poate conține și rapoartele directorilor, analizele
conducerii și alte elemente similare

Acest proces de întocmire a situațiilor financiare anuale, cu ăntreaga lor formație de

documente de sinteză, se concretizează intr-o serie de lucrări preliminare unele, iar altele
referitoare la redactarea propriu-zisă a bilanțului.

Numite și lucrări de inchidere a exercițiului financiar, lucrările preliminare bilanțului sunt

structurate după cum urmează:

a. Balanța conturilor înainte de inventariere

b. Inventarierea generală a activelor și a datoriilor
c. Operațiunile de regularizare cu privire la:
 diferențele de inventar,
 amortizările,
 provizioane pentru deprecieri,
 provizioane pentru riscuri și cheltuieli,
 diferențe de curs valutar
 delimitarea în timp a chelituielilor și veniturilor

d) întocmirea balanței conturilor dupa inventariere

a) Balanța conturilor înainte de inventariere

Stabilirea unei balanței a conturilor înainte de inventariere este necesară ăentru o bună
centralizare și pentru un control al exactității datelor înregistrate în conturi. Astfel sunt
pregătite datele de referință utile pentru compararea soldurilor din inventarul contabil cu cele
din inventarul faptic. Balanța conturilor înainte de inventariere poate fi asemănată cu un
inventar contabil.

13
Referitor la relațiile de control proprii balanței, acestea se realizează prin urmărirea conturilor
de debit și de credit, înregistrarea sintetică și analitică. Cel mai important mod de control a
unei bune înregistrări în conturi a informațiilor cuprinse în documentele justificative este cel
al verificării total rulaje debit sau credit din balanță să fie egal cu total rulaje înregistrate în
Registrul Jurnal.

Soldurile finale calculate în balanță reprezintă de fapt inventarul faptic, astefel că balanța
înainte de inventariere poate fi considerată și interpretată ca un inventar contabil.

Balanța conturilor reprezintă un important instrument de verificare a soldurilor conturilor

contabile deoarece aici sunt prezentate operațiuni economice și financiare cuprinse în
documentele justificative și ănregistrate potrivit normelor metodologice de utilizare a
conturilor.

b) Inventarierea generală a activelor și a datoriilor

Pentru o stabilire corectă a situației reale a patrimoniului are loc o inventariere generală a
activelor și a datoriilor întreprinderii. Acest lucru constă atât în determinarea mărimii faptice a
elementelor patrimoniale cât și la evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Fără a determina patrimoniul, situația financiară și rezultatele unei întreprinderi la un anumit

moment dat și intr-o anumită peroadă de timp, cu alte cuvinte fără a se întocmi preliminar
inventarul contabil este imposibil de conceput un bilanț. Numai în acest mod, al unui bilanț
alcătuit pe baze reale, un întreprinzător se poate orienta și se poate menține într-o economie în
care este prezentă o variație a prețurilor și puterii de cumpărare a banului.

În mod concret inventarierea elementelor patrimoniale se realizează după cum urmează:

1. pentru bunurile corporale( materiale) - prin numărare, cântarire, măsurare,

cubare și alte calcule tehnice după caz.
2. pentru bunurile necorporale ( nemateriale)- creanțe și datorii în ceea ce
privește evaluarea elementelor patrimoniale inventariate - re realizează la
nivelul valorii actuale, aflată și sub denumirea de valoare de invantar.

Bunurile corporale se inventariază pe bază de registre sau documente, spre exemplu extrase
de cont confirmate de terți ș.a.

În diverse lucrări de specialitate valoarea de inventar este apreciată in mod egal cu valoarea de
intrebuințare. Valoarea de inventar reprezintă o expresie a valorii actuale și este apreciată în
funție de prețul pieței , starea și amplasarea bunurilor dar și utilitatea bunului respectiv pentru
întreprindere.

c) Operațiunile de regularizare cu privire la:

Operațiuni de regularizare cu privire la diferențele de inventar:

14
După stabilirea rezultatelor inventarierii și totodată a plusurilor și minusurilor de inventar se
trece la următorul pas, și anume înregistrarea și decontarea lor gestionară. Acest lucru
presupunede fapt o regularizare a rezultatului inventarierii.
Astfel că intrările în patrimoniul întreprinderii le reprezintă plusurile, pe când minusurile se
impută. Atunci când lipsurile constatate în urma inventarierii nu sunt din vina cuiva, acestea
se decontează din cheltuielile sau veniturile întreprinderii, sau mai există modalitatea
compensării cantitative între minusurile și plusurile dintre sortul aceluiaș produs, fără a
diminiua astfel patrimoniul unității. De regulă, însă această compensare se admite atunci când
are loc în aceeași perioadă și la acelaș gestionar.
Astfel obținute rezultatele urmeaă a fi consemnate in documentul numit "Proces verbal de
inventariere", unde sunt cuprinse perioada de gestiune invntariată, persoanele care au
participat la inventariere, plusurile și minusurile constatate, bunurile depreciate, compensările
efectuate, creanțele și datoriile incerte și în lititgii, datoriile și lichiditățile în devize,
constituirea și regularizarea provizioanlor, regularizarea amortizărilor și nu în ultimul rând
perioada de gestiune inventariată.
Operațiuni de regularizare cu privire la amortizări
Înregistrarea activelor imobilizate și calcularea lor se realizeaă pe baza planului de amortizare
sau a fișelor mijloacelor fixe. În mod normal, la sfârșitul procesului de inventariere generală a
patrimoniului și la inchiderea exercițiului financiar valoarea rămasă de amortizat ar trebui să
fie egală cu valoarea de inventar.
Operațiuni cu privire la provizioanele pentru deprecieri
Provizioanele pentru deprecieri se referă mai mult la acele elemente de activ neamortizabile
care la data închiderii exercițiului au o valoare de inventar mai mică decât valoarea de
inventar de intrare. Acestea trebuiesc astfle regularizate la inchiderea contului.
Operațiuni cu privire la provizioanele pentru riscuri și cheltuieli
Scopul constituirii provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli este acela de a finanța acele
cheltuieli și pierderi a căror plată este incertă, sau pentru acele cheltuieli a căror exigibilitate
urmează în perioada următoare.
Astfel că la incheierea exercițiului financiar, provizioanele se inregistrează în debitul
conturilor de cheltuieli și creditul conturilor de provizioane pentru riscuri și cheltuieli. Se
supun analizei provizioanele de la finele anului precedent cât și cele din cursul exercițiului.
Operațiuni cu provire diferențele de curs valutar
În cadrul activității unei întreprinderi este posibil să existe tranzacții în valută sau să aibă
operațiuni în străinătate.
Tranzacția în valută apare atunci cân în cadrul unei întreprideri apar anumite necestăți spre
exemplu de cumpărare sau vindere a bunurilor sau serviciilor a căror preț se regăsește în
valută, diverse sume de încasat sau de plătit sunt exprimate în valută, achiziționează sau vinde
active, achită datorii exprimate în valută ș.a.

15
Prin diferență de curs valutar se ințelege acea diferență rezulltată prin raportarea aceleeași
sume exprimate în valută la cursuri de schimb diferite. Potrivit IAS 21 IAS 21 „Efectele
variatiilor cursurilor de schimb valutar ' permite unei intreprinderi sa includa diferentele de
curs valutar din imprumuturi in valoarea contabila a activelor, ca urmare a unei devalorizari
severe recente. De asemenea conform IAS 21 „Efectele variatiilor cursurilor de schimb
valutar' nu se constituie provizioane pentru pierderi din diferente de curs valutar".
Operațiuni privind delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor
În vederea unei stabiliri corecte a rezultatului exercițiului, este nevoie ca veniturile și
cheltuielile înregistrate în cursul exercițiului sau preluate ca sold din exercițiul precedent să
fie separate în timp.
d) Întocmirea balanței conturilor dupa inventariere
După toate operațiunile descrise mai sus are loc întocmirea unei noi balanțe de verificare a
conturilor. Funcția acesteea este în principal pregătirea informației necesare determinării
rezultatului exercițiului, asigurând totodată suportul financiar în vederea redactării bilanțului
contabil.

16
 CAPITOLUL II STRUCTURA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE

2.1 ELEMENTE DEFINITORII

Bilanțul contabil reprezintă un instrument corespunzător a veni în întâmpinarea nevoilor

antreprenorilor. Contabilitatea a fost nevoită, pe măsura dezvoltării economice, să elaboreze o
manieră proprie de sintetizare și generalizare a datelor.
Pentru eficientizarea activității și cunoașterea rezultatelor obținute este necesară efectuarea
unei analize a datelor asigurate de analiza economică în care cel mai important loc îl ocupă
evidența contabilă, sau mai bine zis analiza informațiilor oferite de bilanț.
Fiind necesar pentru fundamentarea deciziilor cu privire la finanțarea, alocarea, folosirea si
recuperarea fondurilor, stabilirea anumitor drepturi și obligații, a unor răspunderi cu privire la
activitatea operațională si de dezvoltare a patrimoniului unei instituții, putem sublinia faptul
că bilanțul contabil reprezintă un instrument de foarte mare importanță in ceea ce privește
procesul conducerii.
Acest termen a fost întâlnit pentru prima dată in limba latină, mai exact „bilanx” , care
înseamnă „ cu două talgere” sau tot in limba latină, termenul „bilancium” , care înseamnă
cîntar . Lăsând la o parte etimologia cuvântului, explicația celor doua termene este
asemănătoare si anume acestea infățisând o balanța cu doua talere aflate in echilibru, in
egalitate.
Ca și metodă contabilă folosită acesta reprezintă un tablou contabil în care este reprezentat
„ tabloul contabil al activului şi pasivului unei întreprinderi sau a unei activităţi financiare
pentru o anumită perioadă de timp” sau „document contabil care reflectă situaţia conturilor
unei întreprinderi la o anumită dată”. Acesta este un element contabil important ce reflectează
patrimoniul și sursele de finanțare a unei unități economice, în cursul unui an de gestiune.
În lumea teoriei și a practicii economice acesta a pătruns ca o reprezentare de sintetizare în
formă bănească, intr-un anumit moment dat, a relației de echilibru dintre elemntele de activ și
elementele de pasiv.
Situația patrimonială a unei intreprinderi poate fi descrisă prin intermediul bilanțului ca și
model de calcul, fiind întâlnit cel mai des, ca și concept în literatura de specialitate.
Mai exact acesta furnizează un raport clar cu privire la situația patrimonială și financiară la o
anumită dată.
Ca și formă de bază a bilanțului o reprezintă balanța contabilă, în care elementele aflate in
partea stângă, mai exact activul bilanțului trebuie să se afle în egalitate cu elementele din
partea dreaptă, și anume pasivul bilanțier.
Acesta trebuie sa confere o imagine cât mai completă, fidelă și clară asupra situației
economice a intreprinderii, acest lucru realizându-se prin respectarea anumitor cerințe
părecum:
 Respectarea cu bună credință a anumitor reguli cu privire la o cât mai buna
si clară evaluare a patrimoniului.
 Respectarea anumitor principii, precum: permanenței metodelor, prudenței,
necompensării si continuității.
 Respectarea corespondenței posturilor înscrise în bilanț, cu datele înscrise
în contabilitate si totodată reflectate in inventar.
O altă definiție atribuită biplaneului ar fi aceea că, acesta reprezintă cel m ai important
document de sinteză având rolul de a asigura centralizarea și, de asemenea generalizarea
datelor agenților economici sau instituțiilor publice, fiind posibliă astfel o imagine de

17
ansamblu , sub o formă unitară, sistematică, făcând astfel posibil un control asupra activității
desfășurate și o analiză detailată asupra acesteia și asupra rezulotatelor obținute la sfârșitul
fiecărei perioade de gestiune.
Rolul său deosebit de important este reflectat și în procesul de fundamentare a deciziilor
adoptate de către organele de conducere în vederea dirijării activitații curente a intreprinderii
și a celei de perspectivă dar și pentru efectuarea contrlului și indrumarii asupra modului de
îndeplinire a prevederilor de natură financiară și economică.
Prin strucutra și prin conținutul datelor pe care le reflectă implicit implicit, după norme
metodologice unitare, realizându-se in comparație cu anul precedent, descrie într-un mod
sintetizat și sistematic activitatea realizată de o întreprindere la sfârșitul unei perioade,
trimestru sau an.
Unele dintre cele mai importante aspecte ce redau importanta deosebită a bilanțului sunt
următoarele:
1. Are rolul de a asigura o analiză asupra evoluției exercițiilor curente, de la un an la
altul prin intermediul datelor pe care le conține reflectate in prezentarea indicatorilor efectivi
cu privire la exercițiile curente.
2. Reprezintă o manieră de cunoaștere, analiză și control, de către administratori,
acționari sau asociați precum și de către organele fiscale, statistică dar și alți utilizatori interni
și externi, asupra activitățtii economice desfășurate
3. Informațiile furnizate aici ajută la formarea unor decizii importante cu privire la
activitatea curentă dar și de perspectivă.
4. Reprezintă un factor important în îmbunătățirea conținutului si a organizării unei
evidențe contabile corecte, exacte furnizând datele necesare exact, la timp, in vederea
elaborării sale la termenele prevăzute de lege.
Una dintre condițiile de bază care trebuie să fie îndeplinite de către bilanțul contabil ar fi
aceea de a reflecta realitatea cu privire la elementele de activ și de pasiv după cum dispune
agentul economic. Pentru ca acest lucru să se realizeze trebuie ca in baza unor documente
justificative datele să fie inregistrate la timp, intr-un mod corect și integral. De asemenea este
necesară compararea situației scriptice cu cea de pe teren, verificarea înregistrării corecte și
exacte în conturi aceste lucruri realizându-se prin întocmirea la timp a balanței de verificare și
a inventarului.
O altă condiție necesară in vederea îndeplinirii rolului său ar fi prezentarea datelor după un
sistem unitar cât și după anumite norme metodologice în vederea realizîării unei bune
centralizări a activității.
Un alt deziderat necesar pentru o bună analiză asupra activității unui agent economic de către
persoanele și instituțiile interesate să facă acest lucru ar fi calitatea acestuia, reflectată prin
caracterul său simplu și clar care să conducă la o bună apreciere, într-o deplină concordanță
cu realitatea.
O bună claritate și simplitate se reflectă și in numărul indicatorilor prezentați care ar trebuie să
fie semnificativi si totodată ordonați după anumite criterii științifice.
Pentru toate aceste rolul și pentru faptul că redă o imagine clară, completă și fidelă asupra
patrimoniului unei întreprinderi se poate afirma faptul că bilanțul contabil reprezintă obiectul
de bază a contabilității financiare.

18
 2.2 CONŢINUTUL (ECONOMIC ŞI JURIDIC ) ŞI STRUCTURA BILANŢULUI

CONTABIL

În contabilitate este necesar să se urmărească două categorii de probleme sau două grupe,
indiferent de forma de proprietate a agentului economic și anume:
1) Evaluarea, descrierea și justificarea patrimoniului
2) Calculul și explicarea rezultatelor
În vederea evaluării patrimoniale este necesar să se efectueze recapitulări periodice ale
drepturilor și obligațiilor dobândite, pentru acest lucru fiind necesară conservarea
acestora și compararea lor.
Pe de altă parte, contabilitatea trebuie să asigure compararea valorică a patrimoniului în
două momente sau date diferite, făcând astfel posibilă o bună cunoaștere și o analiză a
rezultatelor obținute.
Prin noțiunea de patrimoniu se înțelege un ansamblu de drepturi și obligații cu caracter
economic ce revin unei persoane juridice determinate. Prin acest lucru se denot ă natura
juridică a patrimoniului.
Bunurile dobândite exprimate și apreciate in bani și totodată obligațiile asumate
reprezintă un patrimoniu de afectare, iar variațiile sale se află intr-o strânsă legătură cu
activitatea întreprinderii. Astfel că orice întreprindere, indiferent de forma sa juridică sau
statut este privită ca un centru de calcul economic distinct a cărui drepturi și obligații
sunt ușor de identificat. În toate țările este acceptat acest punct de vedere, și anume,
patrimoniul de afectare este și patrimoniul întreprinderii.
Prin purtători materiali ai obiectului proprietății se ințeleg acele bunuri economice
apreciate si exprimate în bani sau acele drepturi și obligații patrimoniale. Ca o analiza a
purtătorilor materiali, din punct de vedere a valorilor de intrebuințare aceștia se compun
din:
 anumite bunuri sub diverse forme precum: instalații, utilaje, mijloace
de transport, cladiri
 diverse categorii de servicii
 bunuri spirituale precum: cultură, informație, tehnologie, știință ș.a
 alte diverse bunuri din circuitul economic: zăceminte, sol ș.a
Acestea constituie și averea intreprinderii.

19
Cu privire la drepturi și obligații, ele reprezintă drepturi asupra averii atunci când
titularul patrimoniului procură o parte din avere din resurse proprii, nefiind obligat să
acorde o prestație.
Prin compararea bunurilor economice cu datoriile sale, un agent economic poate stabili
valoarea patrimoniului său propriu. Centralizarea acestor date și analiza lor se realizează
pe baza unui tablou denumit "Bilanț Contabil".
Există trei concepții cu privire la analiza și definirea patrimoniului, în literatura de
specialitate:
a. juridică
b. economică
c. economico-judiciară
Cu privire la cele trei concepții enumerate mai sus se considera că nu exprimă in totalmente
adevărul, astfel că în teoria economică se demonstrează faptul că patrimoniul este o categorie
economică ce constituie o unitate organică între relațiile de drepturi și obligații între oameni și
bunurile financiare, cu privire la proprietatea și administrarea acestor bunuri.
Obiectul gestiunii patrimoniului, în contextul celor prezentate mai sus îl reprezintă bilanțul
contabil. Determinarea calitătii acestuia este exprimată în structura sa, impărțită în două mari
componente, aflate în mod convențional sub denumirea de ACTIV și PASIV.
La începutul dezvoltării capitalismului, posturile de activ și pasiv erau grupate după natura
lor, astfel scopul bilanțului era de a realiza un calcul al averii și de a prezenta mijloacele și
sursele întreprinderii.
Astfel că ordonarea posturilor bilanțiere se realiza după următoarea schemă comform
tabelului 1:
Tabelul 1

Activ Pasiv
1.Patrimoniu imobilizat
2.Patrimoniu de exploatare
3.Posturi rectificative

Mai târziu, odata cu apariția capitalismului industrial, un alt rol i se atribuie bilanțului
contabil, și anume acela de instrument de calculare a beneficiilor și a pierderilor și totodată de
determina rezultatele întreprinderii.
Astfel că elementele de activ și de pasiv se grupează în funcție de legătura lor cu
elementele din conturile de exploatare.

20
 Conform profesorului E.Schmalenbach se realizează legătura între cheltuieli și
încasări, pe de o parte și contul de exploatare al perioadei respective, pe de altă parte, așa cum
se poate vedea și in tabelul următor:

Tabelul 2
Activ Pasiv

1.Cheltuieli încă netransformate în obligaţiuni . 6.Obligaţii încă netransformate în cheltuieli

2.Prestări încă netransformate în încasări . 7.Încasări încă netransformate în prestări

3.Cheltuieli încă netransformate în încasări 8. Încasări încă netransformate în cheltuieli .

4.Prestări încă netransformate în obligaţiuni. 9. Obligaţii încă netransformate în prestări .

5.Casa

Odată cu continua dezvoltare a capitalismului și totodată a capitalului financiar și a

capitalului bancar , este determinată o grupare în funcție de gradul de lichiditate, a
elementelor de activ și in funcție de exigibilitate, a elementelor de pasiv.
Mai apoi, odată cu fuziunea întreprinderilor mari și apariția holdingurilor și a
conglomeratelor, au apărut noi nevoi de conducere și de informare astfel începând sa se
dezvolte așa numitele bilanțuri consolidate.
În momentul prezent, ca și în perioada capitalistă mai sus prezentată, bilanțul este
format din două părți activul, aflat in partea stângă și pasivul, în partea drepată după cum
apare înfățișat în tabelul de mai jos:

Tabelul 3

Activ Pasiv

ACTIVE PASIVE

Total active Total pasive

Părţile bilanţului contabil

Ambele părți sunt alcătuite din cinci capitole, mai exact două in activ și trei în pasiv, iar
posturile sunt așezate în funcție de modul de formare și de exigibilitate. Schematic bilanțul
este structurat după cum reiese din următorul tabel:

Tabelul 4

Activ Pasiv

 ACTIVE PE 3.CAPITAL PROPRIU

TERMEN LUNG

21
 4.DATORII PE TERMEN
2. ACTIVE LUNG
CURENTE
5. DATORII PE TERMEN
SCURT

Total active Total pasive

Un lucru esențial în elaborarea bilanțului contabil constă în egalitatea dintre active și
pasive, mai exact total general activ să se afle în egalitate cu total general pasiv.
În partea din stânga sunt grupate posturile de activ, în funcție de perioada de
exploatare și utilizare, astfel că avem active pe termen lung și active curente, iar în partea
dreaptă sunt grupate în funcție de sursa finanțării, mai exact proprii și împrumutate.
Un echilibru perfect trebuie să existe și între mijloacele economice utilizate și
resursele economice, indiferent de forma de prezentare a bilanțului contabil ( sub formă de
tablou sau sub formă de listă).
Bilanțul contabil poate fi caracterizat prin trei concepții:
 Concepția juridică
 Concepția economică
 Concepția financiară
Prima concepție, cea juridică este și cea mai largă accepție contemporană. Aceasta
definește bilanțul ca fiind constituit din conținut activ ceea ce înseamnă totalitatea
drepturilor de proprietate și drepturilor de creanță și conținut pasiv ce semnifică totalitatea
datoriilor, a obligațiilor și în ărimul rând a capitalurilor proprii.
Pe de altă parte concepția economică apărută mai recent, prezintă cele două elemente
bilanțiere astfel, activul bilanțier ca fiind un ansamblu de utilizări, iar pșasivul bilanțier ca un
ansamblu de resurse ce stă la baza finanțării utilizărilor.

22
 CAPITOLUL III. ACTIVITATEA SC MODA LUX SRL ȘI REFLECTAREA PRIN
SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE

3.1 Prezentarea societății comerciale

Societatea comercială SC MODA LUX SRL cu sediul în orașul Măcin, județul Tulcea, str
Mihai Bravu, bl. 14, sc A, ap.3, tel. 0744422950, este inregistrată la Oficiul Registrului
Comerțului Tulcea sub nr. J36/315/2001.

 Capitalul social al societății este de 66700 lei reprezentând 66700 acțiuni nominative.
 Capitalul social este integral vărsat.
 Acțiunile societății nu sunt tranzacționate pe piață.

Ca și obiect principal de activitate, SC MODA LUX SRL are fabricarea altor obiecte
de imbrăcăminte, exclusiv lenjeria de corp, comform cod caen 1413. Mai concret societatea
se ocupă cu prestarea de servicii de manoperă confecții textile exclusiv pentru export.

Principala țară în care se realizează exportul este Marea Britanie, aici societatea are
contracte încheiate cu principalii săi clienți.

Societatea deține prin contract de vânzare-cumpărare două spații în care își desfășoară
activitatea și anume spațiul destinat sediului social al firmei, aflat în orașul Macin, jud.
Tulcea, str. Mihai Bravu, bl. 14, sc.a., aici fiind și biroul de contabilitae, cu o parte din arhiva
de documente cu doi salariați, contabilul șef și un alt contabil.

Un al doilea spațiu deținut de către societate se află în orașul Brăila, str. Vadul
Schelei, nr. 14. În această incintă, care are rolul de punct de lucru, se desfășoară o parte mică
din activitatea de producție. Tot aici exista încă un departament TESA.

Administratorul general al societății este cel care deține întregul pachet de acțiuni și
cel care asigură conducerea societății. Tot la nivel de conducere a societății există un
manager coordonator administrativ si trei manageri coordonatori de producție.

Revenind la activitatea de producție, societatea funcționează în regim lohn, pentru

aceasta existând contracte incheiate cu un importator din Marea Britanie.

23
Numărul efectiv de salariați ai societății este unul mic, mai exact 41 de angajați. Marea
majoritate a producție este realizată de firme subcontractoare, atât din țara noastră, dar și din
alte țări precum Bulgaria, Ucraina si Republica Moldova, cu care există incheiate contracte
de prestări servicii.

Salariații sunt grupați după cum urmează:

 Departamentul financiar contabil

 Manager coordonator de producție

 Manager coordonator administrativ

 Șefi linii de producție

 Magazioneri

 Modelieri confecții

 Muncitori necalificați

 CTC

 Departament transport

3.2 Poziția financiară a societății

În scopul formării unei imagini clare, precise și complete asupra activității desfășurate de
către societatea SC MODA LUX SRL, apare necesitatea întocmirii situației financiare anuale,
sau a bilanțului contabil. Prin intermediul întocmirii bilanțului contabil se realizează o
trasătură importantă în contabilitate și anume dubla reprezentare a averii.

Cu ajutorul întocmirii situațiilor financiare anuale este reflectat, în expresie valorică, la un

anumit moment dat echilibrul dintre bunurile economice și sursele de finanțare a acestora.

Bilanțul contabil este alcătuit din documente și situații de sinteză economică și de control
fiscal. Acesta cuprinde următoarele elementen în ordienea enumerării lor:

 Bilanțul propriu-zis
 Contul de profit și pierdere
 Anexă la bilanț

24
  Raport de gestiune

Toate aceste părți constitutive ale bilanțului, enumerate mai sus, au acelaș scop, de informare
asupra patrimoniului întreprinderii și totodată a situației financiare, acestea formând un tot
unitar.

Pentru întocmirea bilanțului este necesar a se respecta anumite reguli precum:

 prin intermediul elementelor patrimoniale stabilite cu ajutorul inventarului

trebuie să existe o corespondemță între posturile din bilanț și datele
înregistrate în contabilitate care să reflecte în mod clar și corect situația reală a
societății.
 nu sunt permise compensări între conturile înscrise în bilanț și respectiv între
conturile de venituri și cheltuieli înscrise în contul de profit și pierdere.

Există în practică două scheme de bilanț. Prima schemă este realizată sub formă de tablou,
alcătuită din părți: partea stângă denumită ACTIVUL și partea dreaptă, PASIVUL, numită și
schema orizontală de bilanț. Acesta pune accentul mai mult pe egalitatea dintre resurse și
utilizări.

Un alt model se întâlnit sub forma unei liste verticale cunoscut sub denumirea de schema
bilanțului vertical. Aici e pune accentul mai mult pe ordonarea structurilor patrimoniale în
active , datorii, capitaluri, rezerve, iar la final este prezentată situația netă a patrimoniului.

Bilanțul propriu-zis poate fi format, în funcție de gruparea intreprinderilor ( întreprinderi

mici, mijlocii și mari) realizată în funcție de pragurile fiscale, mai bine zis cifra de afaceri,
activul bilanțier și numarul de angajați.

Bilanțul trebuie să cuprindă toate elementele de activ și pasiv, grupate în funcție de destinația
și proveniența lor.

Activul bilanțier cuprinde următoarele grumpe de elemente principale:

 Activele imobilizate- cuprinde imobilizări corporale, imoblilizări

necorporale și imobilizări financiare.
 Activele circulante- cuprinde stocuri, titluri de plasament, creanțe,
disponibilități bănești și alte valori.

25
  Conturile de regularizare - cheltuieli înregistrate în avans și alte
elemente tranzitorii și de regularizat, de activ.
 Primele de rambursare a obligațiunilor

Tot în grupa activelor circulante se înscrie și capitalul social subscris nevărsat

Pasivul bilanțier este alcătuit din următoarele grupe principale de elemente:

 Capitalurile proprii - capitalul social, primele de capital, diferențe din

reevaluare, rezerve, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul
exercitiului, fondurile proprii, subvențiile pentru investiții și
provizioanele reglementate.
 Provizioane pentru riscuri și cheltuieli
 Datorii- datorii asimilate și împrumuturi, furnizori și conturi asimilate,
datorii față de bugetul de stat , datorii cu personalul, datorii privind
asigurările sociale, creditori și alte datorii.
 Conturi de regularizare și asimilare pasiv- cuprinde aici veniturile în
avans, diferentele de conversie-pasiv, alte elemente de regularizat de
pasiv.

Elementele patrimoniale de activ sunt grupate pornind de la conturi, în ordinea

crescătoare a lichidității, de la cele mai puțin lichide, precum activele imobilizate, pâna la
disponibilitățile bănești.

În cazul elementelor patrimoniale e pasiv acestea sunt ordonate sub criteriul

exigibilității, fiind ordonate de la cele mai puțin exigibile, de la capital la datorii curente.

Structura bilanțului este stabilită de catre Ministerul Finanțelor la incheierea fiecărui

an financiar.

Astfel că la SC MODA LUX SRL situația bilanțului la inceput de an 2017 cât și la

finele anului se prezintă astfel:

NR. SOLD LA

DENUMIREA ELEMENTULUI RD. 01,01,2017 31,12,2017

A B 1 2

A. ACTIVE IMOBILIZATE

26
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 1

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 2 1025321 1309983

III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 3

ACTIVE IMOBILIZATE- TOTAL 4 1025321 1309983

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. STOCURI 5 156087 323506

II. CREANȚE 6 2675404 4354560

III. INVESTIȚII PE TERMEN SCURT 7

IV. CASA ȘI CINTURI LA BĂNCI 8 -546978 -1349877

ACTIVE CIRCULANTE- TOTAL 9 2284513 3328189

C. CHELTUIELI ÎN AVANS 10

SUME DE RELUAT ÎNTR-O PERIOADA 11

DE PÂNĂ LA UN AN

SUME DE RELUAT ÎNTR-O PERIOADĂ 12

MAI MARE DE UN AN

D. DATORII- SUMELE CARE TREBUIE 13 1798665 2955970

PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ
LA UN AN

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/ DATORII 14 485848 372219

CURENTE NETE

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII 15 1511168 1682202

CURENTE

G. DATORII- SUMELE CARE TREBUIE 16

PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE
DE UN AN

H. PROVIZIOANE 17

I. VENITURI ÎN AVANS 18

1. Subvenții pentru investiții 19

Sume de reluat într-o perioadă de până la un an 20

Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un 21

an

2.Venituri înregistrate în avans 22

27
Sume de reluat într-o perioadă de până la un an 23

Sume de reluat înrtr-o perioadă mai mare de un 24

an

3. Venituri în avans aferente actielor primite 25

prin transfer de la clienți

Sume de reluat într-o perioadă de până la un an 26

Sume de reluat înrtr-o perioadă mai mare de un 27

an

Fondul comercial negativ 28

CAPITAL ȘI REZERVE

I. CAPITAL 29 66700 66700

1. Capital subscris vărsat 30 66700 66700

2. Capital subscris nevărsat 31

3. Patrimoniul regiei 32

4, Patrimoniul institutelor naționale de 33

cercetare și dezvoltare

5. Alte elemente de capitaluri proprii 34

II. PRIME DE CAPITAL 35

III. REZERVE DIN REEVALUARE 36

IV. REZERVE 37 17107 17107

ACȚIUNI PROPRII 38

CÂȘTIGURI LEGATE DE 39
INSTRUMENTELE DE CAPITALURI
PROPRII

PIERDERI LEGATE DE INSTRUMENTELE 40

DE CAPITALURI PROPII

V. PROFITUL SAU PIERDEREA 41 1181510 15427362

REPORTAT(Ă) SOLD C

SOLD D 42

VI. PROFITUL SAU PIERDEREA

EXERCIȚIULUI FINANCIAR

SOLD C 43 245852 171033

28
 SOLD D 44

REPARTIZAREA PROFITULUI 45

CAPITALURI PROPRII- TOTAL 46 1511169 1682202

PATRIMONIUL PUBLIC 47

PATRIMONIUL PRIVAT 48

CAPITALURI- TOTAL 49 1511169 1682202

3.3 PERFORMANȚA FINANCIARĂ A SOCIETĂȚII ( Contul de profit și pierdere)

Documentul contabil care descrie cel mai bine poziția unei societăți și performanța ei
financiară, la un anumit moment dat, îl reprezintă bilanțul contabil.
Este necesară însă prezența unui alt instrument care să arate modul de constituire a
rezultatului și concluziile legate de performanțele societății.Acest instrument, denumit
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE, reprezintă cea de-a doua componentă a bilanțului
contabil.
Calculul contului de profit și pierdere are la bază următoarele:

- Veniturile- adică valorile produse și vândute pe piață clienților

- Cheltuieli- valorile utilizate pentru obținerea acestor venituri, reprezentând de fapt

renumerarea factorilor de producție.

Prin compararea celor două valori, respectiv venituri și cheltuieli, se obține un rezultat.
În funcție de valoarea rezultatului, dacă este pozitiv este denumit profit, atunci când
veniturile sunt mai mari decât cheltuielilesau negativ, atunci când veniturile sunt mai mici
decât cheltuielile. Scopul fiecărei întreprinderi este de a obține profit, fiind considerat o resursă,
pe când pierderea este considerată o sărăcie

Ca și în bilanțul propriu zis, și contul de profit și pierdere poate fi prezentat după două
modele de expunere a veniturilor și cheltuielilor, în funcție de natura economică a aacestora sau
în funcție de activitățile unei întreprinderi. Acesta se poate prezenta astfel:

- sub formă de schemă orizontală - tabel bilateral sau formă de cont

- sub formă de schemă verticală sau listă

În contul de profit și pierdere sunt cuprinse și sintetizate fluxurile economice, adică

veniturile și cheltuielile unei perioade de gestiune.

29
 Partea preponderentă a veniturilor o reprezintă cifra de afaceri realizată în perioada
respectivă. Aici sunt cuprinse toate actele de îmbogățire a întreprinderii care au sau nu
legătură cu activitatea curentă și normală a sa.

Pe de altă parte cheltuielile reprezintă ansamblul de costuri suportate de societate în

cursul exercițiului financiar.

În contul de profit și pierdere sunt redat informații cu privire la activitatea

întreprinderii, la dimensiunea veniturilor și a cheltuielilor și a modului în care este gestionată
afacerea, în comparație cu bilanțul în care se face cunoscută doar poziția financiară a
societății.

Pentru prezentarea contului de profit și pierdere, Directiva a IV a europeană cu privire

la întocmirea documentelor contabile de sinteză ale societăților, impune scheme anumite
scheme obligatorii. Datorită insă diferențelor de cultură și tradiție contabilă din țările
comunitare europene, obligația prezentării într-un mod standardizat a contului de profit și
pierdere lasă posibilitatea de a alege între mai multe scheme.

Potrivit prevederilor normei IAS 1, în reglementările Ordinului 1752 structura

contului de profit și pierdere este mai apropiată cu prevederile Directivei a IV a. Aceasta
schemă impune în mod sintetizat următoarele:

I. Venituri din exploatare

II. Cheltuieli de exploatare

III. Rezultatul din exploatare (I-II)

IV. Venituri financiare

V. Cheltuieli finanicare

VI. Rezultatul finaciar (IV-V)

VII. Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)

VIII. Venituri extraordinare

IX. Cheltuieli extraordinare

X. Rezultatul extraordinar(VIII-IX)

XI. Venituri totale(I+IV+VIII)

XII. Cheltuieli totale(II+V+IX)

XIII. Rezutat brut (XI-XII)

30
XIV. Impozit pe profit

XV. Rezultatul net al exercitiului finanicar

XVI. Rezultatul pe actiune

Potrivit normelor IAS 1, contul de profit ;i pierdere trebuie s[ cuprindă următoarele

posturi:
venituri din activitati ordinare
 rezultatul exploatarii
 cheltuieli financiare
 cota-parte in rezultatul net al inteprinderilor asociate si cele de tip joint-venture
contabilizata pe baza metodei punerii in echivalenta
 chletuieli privind impozitul pe profit
 profitul sau pierderea din activitati ordinare
 elemente extraordinare
 interesele minoritare
- rezultatul net al exercitiului

În contul de profit și pierdere sau în notele explicative trebuie să fie prezentată o

clasificare a cheltuielilor după natura sau după funcția lor. Prin norma IAS 1 întreprinderile
sunt încurajate să recurgă la o analiză direct în contul de profit și pierdere.

O analiză după natura cheltuielilor este convenabilă mai mult întreprinderilor mici
deoarece nu necesită o alocare a cheltuililor de exploatare pe funcții. De asemenea analiza
după natura cheltuielilor este una mai simplă decât cea după funcții, deoarece nu necesită o
afectarea a cheltuielilor după natura funcțiilor.

Analiza cheltuielilor după funcții este numită și metoda costurilor vânzărilor. Aceasta
presupune afectarea cheltuielilor pe trei funcții, administrative, ca parte a costurilor vânzărilor
și ca parte a activităților de distribuire. Acest mod de analiză poate prezenta informații mai
relevante decât clasificarea după natură, dar implică uneori alegeri arbitrare în repartizarea
cheltuielilor.
Alegerea modelului de analiză poate depinde atât de sectorul de activitate cât și de
natura organizației., însă ambele metode furnizează informații legate de modul de variație a
cheltuielilor în funcție de nivelul vânzărilor sau producției exercitiului.
Contul de rezultate este considerat de către IASC ( Organismul international de
normalizare contabilă) ca un component al ansamblului de situații financiare destinate
procesului de informare financiară.

31
 Ca și elemente definitorii care măsoară performanța întreprinderii sunt considerate
următoarele:
- Veniturile
- Cheltuielile
Venitul reprezintă orice creștere a capitalurilor proprii sub alte forme decât noile
capitalluri., cu alte cuvinte un venit reprezintă orice creștere de capitaluri proprii , alta decât
creșterea capitalului. Aici sunt cuprinse venituri propriuzise ( comisioane, dobânzi, onorarii,
vânzări), venitturi din activitatea curentă a societății cât și alte venituri ( din reevaluarea
activelor, cedarea imobilizarilor ș.a).
Potrivit reglementărilor OMFP 1725/2005 veniturile reprezintă o creștere a beneficiilor
economice
în cursul exercițiului financiar, sub formă de intrări, creșteri a activelor, creșteri ale
capitalurilor proprii ( altele decât cele provenite din contribuții ale acționarilor) , reduceri a
datoriilor .
Tot în categoria veniturilor sunt incluse și sumele sau valorile încasate sau de încasat, în
nume propriu sau din alte activități curente sau câștigurile din alte surse.
După natura lor, veniturile sunt:
- venituri din exploatare
- venituri financiare
- venituri extraordinar

Cheltuielile- ca o definitie a cheltuielilor, acestea reprezintă diminuări a activelor sau o

creștere a datoriilor, fapt care genereaza o scădere a capitalurilor proprii, alta decât
distribuirile către proprietarii de capital. Astfel că în categoria cheltuielilor intră orice
diminuare a capitalurilor proprii, excepție făcând reducerea de capital social sau distribuirea
de dividente. Acestea se clasifica astfel:
- cheltuieli propriuzise- rezultate din activitatea curentă , precum cheltuielile cu
personalul, costul vânzărilor etc.
- pierderile și minusurile de valoare - rezultate din vânzarea activelor imobilizate,
variația cursului imobiliar, catastrofe naturale etc.
Un fapt important în măsurarea corectă a performanței întreprinderii îl reprezintă
conectarea cheltuielilor la venituri, mai exact în momentul contabilizării unui venit în contul
de rezultate trebuie să se înregistreze și cheltuielile ce au contribuit la obținerea acelui venit.

Semnificația cheltuielilor potrivit OMFP 1752/ 2005 o constituie diminuarea

beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercițiului financiar sub formă de scăderi ale
activelor, fapt care se concretizeaza în diminuare a capitalurilor proprii ( altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora către acționari).

32
 După natura lor chltuielile se clasifică în:

- cheltuieli de exploatare

- cheltuieli financiare

- cheltuieli extraordinare ( provenite din calamități)

Anumite cheltuieli, calculate potrivit legii, sunt evidențiate diferit, în funcție de natura
lor, precum: cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite, cheltuielile cu provizioanele,
amortizările si ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare.

Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel :

 cheltuieli de exploatare
 cheltuieli financiare
 cheltuieli extraordinare(calamitati)
Cheltuielile cu provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare,
precum si
Cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite, calculate potrivit legii se evidentiaza distinct,
in functie de natura lor.
În cadrul societății prezentate mai sus, SC MODA LUX SRL, contul de profit și
pierdere se prezintă astfel:

DENUMIREA INDICATORILOR NR. EXERCIȚIUL FINANCIAR

RD. 2016 2017

A B 1 2

1. Cifra de afaceri netă 1 18751542 24455929

Producția vândută 2 18751542 24455929

Venituri din vânzarea mărfurilor 3

Reduceri comerciale acordate 4

Venituri din dobânzi înregistrate de entitățile 5

radiate din Registrul General și care mai au în
derulare contracte de leasing

33
Venituri din subvenții de exploatare aferente 6
cifrei de afaceri nete

2. Venituri aferente costului producției în curs

de execuție

Sold C 7

Sold D 8

3. Venituri din producția de imobilizări 9

necorporale și corporale

4. Venituri din reevaluarea imobilizărilor 10

corporale

5. Venituri din producția de investiții 11

imobiliare

6. Venituri din subvenții de exploatare 12

7. Alte venituri din exploatare 13

- din care venituri din fondul comercial 14

negativ

- din care venituri din subvenții pentru 15

investiții

VENITURI DIN EXPLOATARE- TOTAL 16

8. a) Cheltuieli cu materiile prime și 17

materialele consumabile

Alte cheltuieli materiale 18

b) Alte cheltuieli externe ( cu energia și apa) 19

c) Cheltuieli privind mărfurile 20

Reduceri comerciale primite 21

9. Cheluieli cu personalul 22

a) Salarii și indemnizații 23

b) Cheltuieli cu asigurările și protecția 24

socială

10. a) Ajustări de valoare privind imobilizările 25

corporale și necorporale

a. 1) Cheltuieli 26

34
 a. 2) Venituri 27

b) Ajustări de valoare privind activele 28

circulante

b. 1) Cheltuieli 29

b. 2) Venituri 30

c) Alte cheltuieli de exploatare 31 16304044 20311874

11.1 Cheltuieli privind prestațiile externe 32 16268331 20239510

11,2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe și 33 12741 72364

vărsăminte asimilate

11.3 Cheltuieli cu protecția mediului 34

înconjurător

11.4 Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor 35

corporale

11.5 Cheltuieli privind calamitățile și alte 36

evenimente similare

11.6 Alte cheltuieli 37 22972

Cheltuieli cu dobânzile de refinanțare 38

înregistrate de entitățile radiate din Registrul
general și care mai au în derulare contracte de
leasing

Ajustări privind provizioanele 39

- Cheltuieli 40

- Venituri 41

CHELTUIELI DE EXPLOATARE- TOTAL 42 18715834 24491762

Profitul sau pierderea din exploatare

- Profit 43 417724 413973

- Pierdere 44

12. Venituri din interese de participare 45

- din care veniturile obținute de la entitățile 46

afiliate

13. Venituri din dobănzi 47 3488 1011

- din care veniturile obținute de la entitățile 48

35
afiliate

14. Venituri din subvenții de exploatare pentru 49

dobânda datorată

15. Alte venituri financiare 50 22836 18570

-din care venituri din alte imobilizări 51

financiare

VENITURI FINANCIARE- TOTAL 52 26324 19581

16. Ajustări de valoare privind imobilizările 53

financiare și investițiile financiare deținute ca
active circulante

- Cheltuieli 54

- Venituri 55

17. Cheltuieli privind dobânzile 56 36725 127048

- din care cheltuieli în relația cu entitățile 57

afiliate

Alte cheltuieli financiare 58 125359 100563

CHELTUIELI FINANCIARE- TOTAL 59 162084 227611

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR

(Ă)

- Profitul 60

- Pierderea 61 135760 208030

VENITURI TOTALE 62 19159882 24925346

CHELTUIELI TOTALE 63 18877918 24719373

18. PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă)

- Profit 64 281964 205943

- Pierdere 65

19. Impozitul pe profit 66 36112 34910

20. Alte impozite neprezentate la elementele 67

de mai sus

21. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A

EXECIȚIULUI FINANCIAR

36
 - Profit 68 245852 171033

- Pierdere 69

În concluzie se poate sublinia faptul ca societatea SC MODA LUX SRL a înregistrat

un profit de 171033 lei la sfârșitul exercitiului financiar din anul 2017, cu 74819 lei mai mic
față de profitul înregistrat la finele anului 2016.

3.4 ALTE INFORMAȚII CUPRINSE ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE

Există și alte informații cuprinse în bilanțul contabil pe lângă contul de profit și pierdere
precum:
Situatia activelor imobilizate prezentată pentru Sc moda Lux srl în următoarea imagine:

37
38
39
Situațiile financiare anuale mai trebuie insoțite, potrivit legii nr. 82/1991 art. 29 și 30, de
raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz. Un alt
cadru legal pentru întocmirea raportului administratorilor este prevazut la punctele 489-492
din OMFP 1802/2014.

De asemenea tot potrivit legii nr. 82/1991 art. 10, alin. 1 , este necesară și "declarația
scrisă a persoanelor prevazute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, prin care isi asuma raspunderea pentru intocmirea
situatiilor financiare anuale si confirma ca: 

a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in conformitate

cu reglementarile contabile aplicabile; 
b) situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei
financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata; 
c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate."

40
Situațiile financiare anuale mai trebuie insoțite, potrivit legii nr. 82/1991 art. 29 și 30, de
raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz. Un alt
cadru legal pentru întocmirea raportului administratorilor este prevazut la punctele 489-492
din OMFP 1802/2014.

41
 De asemenea tot potrivit legii nr. 82/1991 art. 10, alin. 1 , este necesară și "declarația
scrisă a persoanelor prevazute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, prin care isi asuma raspunderea pentru intocmirea
situatiilor financiare anuale si confirma ca: 

a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in conformitate

cu reglementarile contabile aplicabile; 
b) situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei
financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata; 
c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate."
Situațiile financiare anuale mai trebuie insoțite, potrivit legii nr. 82/1991 art. 29 și 30,
de raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz. Un
alt cadru legal pentru întocmirea raportului administratorilor este prevazut la punctele 489-
492 din OMFP 1802/2014.

42
43
 Fiecare întreprindere trebuie să respecte anumite reguli cu privire la întocmirea
situațiilor financiare anuale, stabilite în mod clar, în actele normative în vigoare. De aceste
reguli depind încadrarea fiecărei întreprinderi într-o anumită categorie și anume entitate mică,
entitate mijlocie și entitate mare.

Ordinul Ministerului Finanțelor publice (MFP) nr. 470/2018 cuprinde regulile pentru
depunerea situațiilor financiare pe anul 2017. Încadrarea firmelor pe categoriile enumerate
mai sus se realizează potrivit prevederilor Ordinului MFP nr. 1802/2014.

Clasificarea se realizează astfel:

- Microentități- sunt considerate microentități acele societăți care la data bilanțului nu

depășesc limitele a doua criterii enumerate mai jos:

- total active: 1.5 milioane de lei ( echivalent a 338.310 euro)

- cifra de afaceri netă: 3 milioane de lei ( echivalent a 676620 euro)

- numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: zece

- Entitațile mici - sunt entitățile care la data bilanțului nu se încadrează în categoria

microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin doua dintre următoarele criterii:

- total active: 17, 5 milioane de lei ( echivalent a 3.946.953 de euro)

- cifra de afaceri netă: 35 de milioane de lei ( echivalent a 7.893.906 euro)

- numărul mediu de salariați: 50

- Entitățile mijlocii și mari- sunt acele entități care la data bilanțului depășesc limitele
a minimum două dintre următoarele criterii:

- total active: 17, 5 milioane de lei ( echivalent a 3.946.953 de euro)

- cifra de afaceri netă: 35 de milioane de lei ( echivalent a 7.893.906 euro)

- numărul mediu de salariați:50

În funcție de aceste criterii, microentitățile spre exemplu sunt scutite de prezentarea

anumitor informații nefinanciare, precum și de elaborarea de note explicative la situațiile
financiare anuale.

Societatea SC MODA LUX SRL se incadreaza în categoria entităților mici deoarece

depășește limitele a cel puțin doua dintre criteriile:cifra de afaceri netă: 35 de milioane de lei (
echivalent a 7.893.906 euro) și numărul mediu de salariați: 50.

Astfel că notele explicative se prezintă astfel

44
45
46
47
48
49
 3.5 CERTIFICAREA ȘI PUBLICAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Referitor la aprobarea și publicarea situațiilor financiare anuale sunt prevăzute anumite reguli
în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1286/ 2012 cu privire la aprobarea
reglementărilor contabile comforme cu standardele internaționale de raportare financiară,
publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 687/ 04.10..2012. Comform legii este obligatoriu ca
situațiile financiare anuale să se întocmească în limba română și în moneda națională. Potrivit
legislației în vigoare, raportul administrtorilor, pentru exercițiul financiar în cauză este cel
care aprobă situatiile financiare anuale, semnate potrivit legii, de persoana responsabilă.
Astfel, în mod corespunzător aprobate și semnate, urmează a fi publicate comform legislației
în vigoare.Este necesar ca situațiile financiare anuale să fie însoțite de propunerea de
distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabiloe. Acestea sunt prezentate în
notele explicative care însoțesc bilanțul contabil. Entitățile care au sucursale și în alte state
membre ale Uniunii Europene trebuie să publice situațiile financiare anuale și în statele
respective. Publicarea acestora în statele membre în cauză se poate realiza în limba lor
oficială, în funcție de condițiile prevăzute de fiecare stat în parte.

Potrivit legii contabilității nr. 82/1991, art. 6, alin.(1) orice operaţiune economico-financiară
efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza
înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Din punct
de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este probată de orice
document în care se consemnează această operaţiune.

Dovada unei înregistrări corecte a bilanțului contabil se face prin obținerea recipisei
aferente declarației depuse care certifică faptul că documentul depus este unul valid sau nu.

50
Asta

51
52
 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pentru a participa cu succes la viața socială și economică, este strict necesar ca o

întreprindere să-și cunoască într-un mod clar și real situația patrimoniului. Astfel că, prin
prezenta lucrare se urmărește analiza și structura bilanțului contabil, acesta reprezentând unul
dintre cele mai complexe și importante documente contabile ce reflecta în mod clar activitatea
unui agent economic.

Pentru buna funcțioare a unei întreprinderi este necesar ca la o anumită perioadă

de timp, titularul unui patrimoniu, să își verifice situația sa economică, iar metoda cea
potrivită pentru a realiza acest lucru o reprezintă bilanțul contabil. Astfel titularul
patrimoniului își poate evalua și analiza întreaga sa activitate pe parcursul unui exercițiu
financiar.

Un alt rol important al situațiilor financiare anuale este și acela că permite o

apreciere corectă asupra riscului de nerambursare la scadență a împrumuturilor contractate.
Este important de cunoscut capacitatea de autofinanțare a unei societăți în vederea stabilirii
faptului că este sau nu o sursă stabilă pentru plata dividentelor, pentru finanțarea investițiilor
sau rambursarea împrumuturilor financiare contractate. Dacă acest lucru nu este indeajuns
atunci societatea poate recurgă și la alte surse proprii interne precum cesionarea unor
imbilizări.

În concluzie se poate sublinia faptul că acest document nu constituie numai un

instrument extrem de util în vederea unei bune funcționări și conduceri a unei întreprinderi,
dar și un instrument util pentru utilizatorii externi, fiind un mijloc de satisfacere a cerințelor
informaționale ale acestora.

Potrivit indicatorilor din bilanțul contabil prezentat mai sus, se înregistrează o

creștere a cifrei de afaceri, in anul 2017 față de anul anterior, însă nu acelaș lucru se poate
afirma și despre profitul societății care anul acesta a inregistrat o scădere comparativ cu anul
anterior, unul din factori fiind o majorare a cheltuielilor societății.

Expertul contabil angajat în executarea lucrării de certificare și verificare a

situațiilor financiare anuale folosește o anumită tematică în vederea desfășurării activității de
certificare și verificare, alcătuită din:

- ghidul de apreciere a controlului intern și orientare a misiunii

- programul de control al conturilor

- programul de verificare a funcțiilor de procedură

Contabilul autorizat sau, după caz, societatea comercială de profil, are un rol
important, de a insista pentru o bună cunoaștere a unității pentru a determina cu exactitate
riscurile generale de care trebuie să se țină seama. Acesta trebuie să țină seama de orice

53
inexactitate sau omisiune ce poate afecta sinceritatea bilanțului cât și imaginea fidelă asupra
patrimoniului, a situației financiare și implicit a rezultatului întreprinderii.

54
Bibliografie:

1. Legea contabilității nr. 82/ 1991, modificată și republicată

2. OMFP nr. 1802/ 2014 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru întocmirea
situațiilor financiare anuale
3. Situații financiare anuale și documente interne a Sc Moda Lux Srl
4. Dicţionar explicativ al limbii române , Bucureşti 2005 , pag 88
5. D. Rusu , tratat de contabilitate , Editura Junimea 2005 , pag 20
6. CC. Dumitrescu /Istoria contabilităţii , Bucureşti 2002 , pag 56, pag. 102
7. Standardul Internațional de contabilitate nr. 21 (IAS 21)

55
56