Sunteți pe pagina 1din 3

1.1 Noțiunea, tipurile, sarcinile și funcțiunea întreprinderii industrial.

Întreprinderile sunt organizaţii cu scop economic care în urma desfăşurării unei activităţi
eficiente şi eficace pot obţine profit. Prin întreprindere înţelegem în fapt orice unitate economică
producătoare de bunuri şi servicii, capabilă de a se organiza din punct de vedere funcţional şi
tehnologic în vederea desfăşurării unor activităţi specifice. Întreprinderea modernă este o
componentă de bază a economiei naţionale, producând bunurile şi serviciile necesare existenţei.
La nivel microeconomic, întreprinderile sunt promotoarele iniţiativelor economice de
satisfacere a nevoilor manifestate în societate. Regiile autonome, societăţile comerciale,
societăţile cooperatiste, asociaţiile familiale, asociaţiile proprietarilor de pământ, micii
întreprinzători autorizaţi să-şi desfăşoare anumite activităţi reprezintă exemple de întreprinderi.
Întreprinderile se pot grupa după un sistem complex de criterii:
 după forma de proprietate:
- întreprindere particulară
- individuală, personală sau familială;
- în asociaţii;
- întreprindere publică;
- întreprindere a administraţiei centrale;
- întreprindere a administraţiei locale;
- întreprindere mixtă (particulară şi publică, autohtonă şi străină).
 în raport cu domeniile de activitate, întreprinderile pot fi:
- întreprinderi agricole;
- întreprinderi industriale;
- întreprinderi comerciale;
- întreprinderi prestatoare de servicii;
- întreprinderi financiare, de credit, de asigurări etc.
 în raport cu apartenenţa la una din ramurile industriale de activitate,
întreprinderile se pot clasifica astfel:
- după caracterul materiei prime consumate;
- întreprinderi extractive;
- întreprinderi prelucrătoare;
- după destinaţia economică şi caracterul producţiei finite;

PA MI II 17-00-01
Mod. Coala Nr. Document. Semnăt. Data
Elaborat Rusnac A. ÎNTREPRINDEREA Litera Coala Coli
Verificat Gutan N. INDUSTRIALĂ CA OBIECT
Aprobat Dobrovolsca DE STUDIU AL
ia M. MANAGEMENTULUI CIU. m.Bălţi. gr. M-514
- întreprinderi producătoare de bunuri de capital;
- întreprinderi producătoare de bunuri de consum;
- după continuitatea procesului tehnologic;
- întreprinderi cu procese tehnologice continue;
- întreprinderi cu procese tehnologice discontinue.
 în raport cu timpul de lucru în cadrul anului calendaristic, întreprinderile pot fi:
- întreprinderi care funcţionează tot timpul anului;
- întreprinderi sezoniere.
 în raport cu nivelul de specializare, se deosebesc:
- întreprinderi specializate;
- întreprinderi universale;
- întreprinderi mixte.
 În raport cu tipul de producţie sunt:
- întreprinderi cu producţie de serie (mică, mijlocie, mare);
- întreprinderi cu producţie de masă.
 În raport cu metodele de organizare a producţiei se deosebesc:
- întreprinderi cu producţia organizată în flux;
- întreprinderi cu producţia organizată după modelele specifice producţiei de serie şi
unicate.
Sarcina reprezintă componenta de bază a unui proces de muncă simplu sau complex,
desfăşurat pentru realizarea unui obiectiv individual. În general sarcina de muncă este specifică
unei singure personae.
Funcţiunea unei întreprinderi reprezintă ansamblul activităţilor omogene şi/sau
complementare desfăşurate de un personal specializat al întreprinderii în scopul realizării
obiectivelor derivate de gradul I. Funcţiunea este, în esenţă, o grupare de activităţi. Activităţile
alcătuiesc un ansamblu complex şi dinamic, aflat în permanentă transformare.
Funcţiunile întreprinderii utilizează un ansamblu de concepte, cunoştinţe, tehnici, metode
din acelaşi domeniu, din domenii înrudite, complementare sau diferite.
Funcţiunile întreprinderii sunt:
1) funcţiunea de cercetare-dezvoltare;
2) funcţiunea de producţie;
3) funcţiunea de marketing;
4) funcţiunea comercială;
5) funcţiunea de personal;
6) funcţiunea financiar-contabilă.
Coala
PA MI II 17-00-01
Mod. Coala Nr.document. Semnăt. Data
1.2 Structura organizatorică a întreprinderii.

În literatură de specialitate prin structura organizatorică a unității economice se intelegea


ansamblul persoanelor, posturilor și compartimentelor de muncă (tehnice, economice,
administrative sau de altă specialitate), modul cum acestea sunt constituite, grupate și
subordonate, precum și legăturile principale care se stabilesc între ele în vederea îndeplinirii, în
cele mai bune condiții, a obiectivelor programate. Această se stabilește în funcție de: mărimea
întreprinderii, specificul ramurii economice, tipul de producție, complexitatea și tehnicitatea
produselor, condițiile tehnico-materiale ale aprovizionării și desfacerii produselor.
Elementele de baza ale unei structuri organizatorice sunt:
1.      funcția sau postul;
2.      normă de conducere;
3.      compartimentul de muncă;
4.      nivelul ierarhic;
5.      relațiile dintre compartimente.

Director

Director de producție Director pe marketing Director de personal


și  financiar-contabil

Secția de aprovizionare Secția de aprovizionare Serviciul de contabilitate și


materiei prime materiei prime economie

Secția cercetare-dezvoltare Depozit de haine Serviciul de resurse umane și


secretariat
Secția planificare producție Sectorul de transportare

Coala
PA MI II 17-00-01
Mod. Coala Nr.document. Semnăt. Data

S-ar putea să vă placă și