Dosarul nr.

2-2722/18

HOTĂRÎRE
În numele Legii
Dispozitivul Hotărârii pronunțat public la 07 noiembrie 2019;
Hotărârea integrală întocmită la data de 31 decembrie 2019.
07 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Judecătoria Chişinău (sediul centru)

Instanţa compusă din:
Preşedintele şedinţei,
judecător Crigan Dragoș
grefieri Mangîr Stanislav, Frumosu Alexandrina, Ghețiu Alina

cu participarea reprezentantului reclamantei Stratulat Valentina – avocat

Dodon Ion în temeiul MA cu nr. ***** din***** și Voleanschii Valerii în temeiul
MA cu nr. *****din *****, a reclamantei Stratulat Valentina și a reprezentantului
pârâtului Î.M. Regia „Autosalubritate” – Căldare Victor în temeiul procurii
*****din 01.08.2018,

a examinat în şedinţa de judecată publică, în sediul instanței, cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Stratulat Valentina către Î.M. Regia
„Autosalubritate” cu privire la anularea ordinului de *****, a ordinului de aplicare
a sancțiunii disciplinare, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența
forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

constată:
I. Argumentele participanților la proces:

1. La data de 01 noiembrie 2018, reprezentantul reclamantei Stratulat Valentina

– avocat Dodon Ion s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către Î.M. Regia
„Autosalubritate” cu privire la anularea ordinului de *****, a ordinului de aplicare
a sancțiunii disciplinare, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența
forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.
2. În motivarea acțiunii reclamanta Stratulat Valentina a indicat că, a activat în
cadrul Î.M. Regia „Autosalubritate” timp de peste 14 ani, în funcția de *****. Prin
Ordinul ***** din *****, emis de Î.M. Regia „Autosalubritate”, reclamanta a
primit sancțiunea disciplinară „*****” pentru faptul că nu dispunea de un certificat
de instruire continuă în vederea conferirii categoriei de calificare. Prin același
Ordin ***** din *****, se menționează că, datorită faptului că pe parcursului
anului, a mai primit o sancțiune sub formă de *****, i se aplică sancțiunea
disciplinară sub formă de ***** în temeiul art.86 alin.(1) lit. g) Codul muncii.
3. Mai susține că, reclamanta nu a admis nicio încălcare a obligațiilor sale de
muncă și a fost concediată ilegal și neîntemeiat din serviciu. Obținerea categoriei
de calificare nu constituie o obligație, ci un drept al salariatului și pentru lipsa
categoriei de calificare nu poți fi concediată din funcție.
4. Mai mult ca atât indică că, lipsa categoriei de calificare nu îi poate fi imputată
salariatei, ci angajatorului.
5. Susține că la data de 17.09.2018, a depus o cerere în adresa directorului Î.M.
Regia „Autosalubritate” prin care a solicitat permisiunea de a merge, în perioada
08.10.2018 - 30.11.2018 la cursurile de perfecționare organizate de Centrul de
Educație Medicală Continuă a Personalului Medical și Farmaceutic cu Studii
Medii din subordinea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
Conducătorul reclamantei, șeful punctului medical din cadrul Î.M. Regia
„Autosalubritate” a indicat pe această cerere rezoluția că acceptă să plece la cursuri
de perfecționare, însă cu înlocuirea persoanei (în sens că urmează să caute o
persoană care să înlocuiască reclamanta pe perioada cât va fi la cursuri de
perfecționare), posibilitate pe care ultima nu a avut-o. Directorul Î.M. Regia
„Autosalubritate” nu a indicat nici o rezoluție pe cererea depusă de reclamantă la
17.09.2018, nici că acceptă nici că refuză să merg la cursuri de formare
profesională, iar careva ordine de acordare a concediului sau de delegare la cursuri
a subsemnatei întreprinderea nu a emis.
6. Totodată, indică că prin Ordinul *****din *****, emis de Î.M. Regia
„Autosalubritate” i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară sub formă de „*****”
pentru faptul că ar fi verificat neglijent regimul sanitaro-epidemiologic și calitatea
produselor de la cantina Î.M. Regia „Autosalubritate”, fapt care nu corespunde
adevărului.
7. Susține că, ține de obligația angajatorului de a organiza participarea
salariaților la formarea profesională a acestora, inclusiv de a aproba planuri anuale
de participare a salariaților la cursuri de formare profesională, Salariatul are
dreptul (nu și obligația) de a cere să participe la cursuri de formare profesională,
însă aceste cerințe ale salariatului nu sunt obligatorii pentru angajator, care va
decide de comun cu sindicatele dacă permite salariatului să participe la cursuri de
formare profesională și condițiile participării. La caz, angajatorul nu și-a onorat
obligațiile sale de a organiza participarea reclamantei la cursuri de formare
profesională și nu a emis careva ordine și dispoziții față de reclamantă în acest
sens. Mai mult la cererea reclamantei de a i se permite să participe la cursuri de
formare profesională, angajatorul nu a răspuns și nu a examinat cererea respectiv
în modul prevăzut de lege.
8. Astfel, reieșind din cele expuse, consideră că Ordinul pârâtului ***** din
***** și Ordinul pârâtului *****din ***** urmează a fi anulate, cu restabilirea
subsemnatei în funcția anterior deținută.
9. Reprezentantul reclamantei Stratulat Valentina – avocat Dodon Ion în ședința
de judecată s-a prezentat și a solicitat admiterea cererii înaintate pe motivele de
fapt și de drept invocate cu anularea ordinului de ***** ***** din 24.10.2019, a
ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare **********din *****, restabilirea în
funcție a reclamantei, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă,
încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.
10. Reclamanta Stratulat Valentina în ședința de judecată s-a prezentat și a
solicitat admiterea cererii înaintate pe motivele de fapt și de drept invocate cu
anularea ordinului de ***** ***** din 24.10.2019, a ordinului de aplicare a
sancțiunii disciplinare **********din *****, restabilirea în funcție a reclamantei,
încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, încasarea prejudiciului
moral și a cheltuielilor de judecată.
11. Reprezentantul pârâtului Î.M. Regia „Autosalubritate” – Căldare Victor în
ședința de judecată s-a prezentat și a solicitat respingerea cererii de chemare în
judecată ca fiind neîntemeiată, în susținerea poziției sale fiind anexată referința.
12. Suplimentar a menționată că, în scopul verificării multiplelor plângeri și
obiecții verbale ale angajaților întreprinderii, privitor la nivelul scăzut al deservirii,
calitatea insuficientă a bucatelor preparate, a încălcării normelor sanitare, s-a
dispus prin Dispoziția ***** din ***** formarea Comisiei de verificare a
activității cantinei din cadrul întreprinderii, pe parcursul anului 2018. În cadrul
verificării activității cantinei, Comisia a depistat, în frigiderele cantinei, produse
alimentare cu termen depășit (smântână, chefir, ciuperci, sosuri). De asemenea, au
mai fost depistate castroane cu supe, sosuri, carne congelată, verdețuri, mazăre
care se păstrau împreună cu produsele, care urmau a fi servite la prânz de angajații
întreprinderii, care nu aveau nici-o etichetă privind cantitatea și din ce dată se află
în frigider. Comisia a mai stabilit, că controlul zilnic al activității cantinei se
efectua de ***** de la Punctul medical, dna Stratulat Valentina. S-a mai constatat,
că dânsa efectuând controlul zilnic n-a depistat nici-o încălcare similară și
respectiv n-a efectuat nici-o înscriere în Registrul de evidență a regimului sanitaro-
epidemiologic și calității produselor alimentare la ospătărie, ce denotă încălcarea
disciplinei de muncă, manifestată prin neglijență în serviciu.
13. Mai susține că, comisia a solicitat explicația scrisă de la dna Stratulat
Valentina, de a comunica cum se efectuează controlul zilnic al cantinei. Astfel,
prin explicația scrisă, ***** dna Stratulat Valentina a comunicat, că din perioada
01.03.2018-14.08.2018, a efectuat regulat controlul regimului sanitaro-
epidemiologie și calității a produselor alimentare a cantinei. În perioada indicată,
dânsa a făcut doar o singura observație la 01.03.2018, menționând despre
utilizarea unui echipament nepotrivit, asupra prelucrării insuficiente a meselor și
veselei, precum și a avut obiecții la curățenia generală.
14. Reieșind din cele menționate, indică că s-a constatat încălcarea disciplinei de
muncă, manifestată prin verificarea neglijentă a regimul sanitaro-epidemiologie și
a calității produselor alimentare, admise de ***** de la Punctul medical - dna
Stratulat Valentina, stabilite de Regulamentul cu privire la activitatea punctului
medical, fiindu-i legal aplicată sancțiune disciplinară – *****.
15. Mai indică că, în baza notei explicative, depusă de către Șefa Punctului
Medical din cadrul întreprinderii, dna E. Anton, privind activitatea subdiviziunii pe
care o conduce, precum și a activității asistentei medicale, dna Stratulat Valentina,
s-a constatat, că ultima dispune doar de diplomă de studii, seria JIT nr. 806331 din
04.07.1987 cu specialitatea de ***** cu profil general și nu dispune de certificat
de instruire continuă cu atestare ulterioară, în vederea conferirii categoriei de
calificare în domeniu.
16. Pe marginea celor constatate, s-a solicitat explicația scrisă de la dna Stratulat
Valentina, fiind solicitat de a comunica cauza lipsei certificatului de instruire
continuă la dosarul personal cu atestare ulterioară, în vederea conferirii categoriei
de calificare în domeniu. Astfel, în explicația scrisă, ***** dna Stratulat Valentina
a comunicat, ca urmare a scrisorii Consiliului Național de Evaluare și Acreditare în
Sănătate de pe lângă Ministerul Sănătății, nr. 3103 din 27.02.2017, prin care s-a
recomandat punctului medical din cadrul întreprinderii, de a asigura instruirea
continuă a personalului medical cu atestarea ulterioară, în vederea conferirii
categoriei de calificare în domeniu, responsabilă de perfectarea demersului către
conducerea întreprinderii pentru plecare la perfecționare a dânsei este dna E.
Anton. De asemenea, dna E. Anton până în prezent n-a perfectat demersul în
cauză. Pe cazul dat, dna E. Anton, a depus o explicație suplimentară, unde a
confirmat, că dânsa a solicitat, de fapt, pregătirea unei solicitări de la dna Stratulat
Valentina către conducerea întreprinderii, în vederea trimiterii ultimei la instruirea
continuă. Totodată, s-a constatat, că în obligațiunea șefului postului medical din
cadrul întreprinderii nu este stipulat expres organizarea instruirii personalului
medical cu atestarea ulterioară, în vederea conferirii categoriei de calificare în
domeniu, această obligațiune revenindu-i fiecărui lucrător medical în parte.
17. Mai menționează că, faptul aducerii la cunoștință a scrisorii Consiliului
Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate de pe lângă Ministerul Sănătății, nr.
3103 din 27.02.2017, prin care s-a recomandat angajaților Punctului Medical din
cadrul întreprinderii, de a asigura instruirea continuă a personalului medical cu
atestarea ulterioară, în vederea conferirii categoriei de calificare în domeniu, a fost
confirmată prin depunerea explicației și de medicul stomatolog, dl M. Patlatâi, care
face parte din punctul medical al întreprinderii.
18. De asemenea susține că, se constată încălcarea gravă a prevederilor fișei de
post de către *****, dna Stratulat Valentina, fiind obligată expres să-și sporească
competența profesională, mai mult ca atât și Ordinului Ministerului, Sănătății,
Muncii și Protecției Sociale, ***** din 13.03.2018, obligă lucrătorii medicali
indiferent de subordonarea instituției cu studii medii de specialitate să fie atestați
în mod obligatoriu în scopul evaluării nivelului calificării profesionale la fiecare 5
ani de activitate, ceea ce *****, dna Stratulat Valentina, nu a făcut până în etapa
actuală.
19. Astfel, pârâtul Î.M. „Regia Autosalubritate” consideră, că *****a reclamantei
Stratulat Valentina, pe motivul încălcării repetate, pe parcursul unui an a
obligațiilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar, a fost
efectuată strict în conformitate cu legislația muncii în vigoare, deoarece dânsa a
admis încălcarea repetată, pe parcursul unui an a obligațiilor de muncă.
20. Cu referire la încasarea prejudiciului moral reprezentantul pârâtului a
menționat că, reclamanta nu a respectat procedura prealabilă de reparare a
prejudiciului moral, întrucât nu a înaintat în adresa Î.M. Regia „Autosalubritate”
din momentul concedierii și până în prezent o cerere în acest sens. Mai mult de cât
atât nu a probat prin nici o probă pertinentă și admisibilă faptul cauzării de către
pârât a prejudiciului moral cât și cuantumul prejudiciului moral cauzat.

II. Aprecierea instanței de judecată:

21. Audiind participanții la proces, apreciind argumentele părților litigante întru
susținerea pretențiilor formulate și obiecțiile înaintate, ținând cont de probatoriul
administrat și legislația pertinentă, instanța de judecată consideră necesar de a
admite parțial cererea de chemare în judecată reieșind din următoarele
considerente.
22. Potrivit prevederilor art. 20 din Constituția RM, Orice persoană are dreptul la
satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva
actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitim.
23. În conformitate cu prevederile art. 5 alin.(1) Cod de Procedură Civilă al RM,
orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească,
în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate,
libertățile și interesele legitime, pe când potrivit prevederilor art.166 alin.(l)
același cod, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane ori are un
interes pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept trebuie să depună
în instanța competentă o cerere de chemare în judecată.
24. Potrivit art. 6 Cod de Procedură Civilă al RM, statuează, că instanța
judecătorească exercită apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime
prin somare la executarea unor obligații, prin declararea existenței sau
inexistenței unui raport juridic, prin constatarea unui fapt care are valoare
juridică, prin alte modalități, prevăzute de lege.
25. Conform art. 118 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă al RM, fiecare
parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al
pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au
importanţă pentru soluționarea justă a pricinii sânt determinate definitiv de
instanţa judecătorească pornind de la pretențiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor
participanți la proces, precum și de la normele de drept material şi procedural ce
urmează a fi aplicate.
26. Conform art. 121 din Codul de procedură civilă al RM, instanța
judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care
confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau
inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului, iar art.
122 din Codul de procedură civilă al RM, prevede că, circumstanțele care,
conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi
dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Admisibilitatea probelor se
determină în conformitate cu legea în vigoare la momentul eliberării lor.
27. În conformitate cu dispozițiile art.239 Codul de procedură civilă al RM,
hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își
întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și
pe probele cercetate în ședința de judecată.
28. Potrivit prevederilor art.240 alin.(1) Codul de procedură civilă al RM, la
deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, care au fost sau
nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării
pricinii și admisibilitatea acțiunii, iar în conformitate cu exigențele alineatului (3)
același articol, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor
înaintate de reclamant și în numele legii, în corespundere cu prevederile art.241
alin.(1) Codul de procedură civilă al RM.
29. Potrivit art. 10 alin. (2) lit. a) și b) Codul Muncii al RM, angajatorul este
obligat să respecte legile și alte acte normative, clauzele contractului colectiv de
muncă și ale convențiilor colective, să respecte clauzele contractelor individuale
de muncă.
30. Iar conform art. 5 lit. o) al Codului Muncii al RM, unul din principiile de bază
ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de
acestea, principii ce reies din normele dreptului internațional şi din cele ale
Constituției Republicii Moldova, este obligația părților la contractele colective și
individuale de muncă de a respecta clauzele contractuale, inclusiv dreptul
angajatorului de a cere de la salariat îndeplinirea obligațiilor de muncă și
manifestarea unei atitudini gospodărești față de bunurile angajatorului și,
respectiv, dreptul salariatului de a cere de la angajator îndeplinirea obligațiilor
față de salariați, respectarea legislației muncii și a altor acte ce conțin norme ale
dreptului muncii.
31. La caz, se va remarca și faptul că potrivit art. 89 alin. (2) Codul Muncii al
RM, la examinarea litigiului individual de muncă de către instanța de judecată,
angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile
transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. Astfel, în cazul soluționării
litigiilor de muncă, sarcina probațiunii îi revine angajatorului care v-a fi obligat
să dovedească temeinicia legalității acțiunilor sale, deci vinovăția acțiunilor
angajatorului se prezumă, respectiv, ultimul v-a fi nevoit să probeze în instanță
lipsa vinovăției.
32. În ședința de judecată s-a constatat cu certitudine că prin Ordinul ***** din
*****, emis de Î.M. Regia „Autosalubritate” i-a fost aplicată o sancțiune
disciplinară sub formă de „*****” pentru faptul că a verificat neglijent regimul
sanitaro - epidemiologic și calitatea produselor de la cantina Î.M. Regia
„Autosalubritate”.(f.d.12-13)
33. De asemenea s-a constatat că, la data de 17.09.2018, reclamanta a depus o
cerere în adresa directorului Î.M. Regia „Autosalubritate” prin care a solicitat
permisiunea de a merge în perioada 08.10.2018-30.11.2018 la cursurile de
perfecționare organizate de Centrul de Educație Medicală Continuă a Personalului
Medical și Farmaceutic cu Studii Medii din subordinea Ministerului Sănătății,
Muncii și Protecției Sociale. Conducătorul reclamantei direct, șeful punctului
medical din cadrul Î.M. Regia „Autosalubritate” a indicat pe această cerere
rezoluția că acceptă să plece la cursuri de perfecționare însă fiind obligată să își
găsească un înlocuitor pe perioada instruirii.(f.d.14)
34. La fel s-a constatat că, prin Ordinul Î.M. Regia „Autosalubritate” ***** din
*****, reclamanta a primit sancțiunea disciplinară „*****” pentru faptul că nu
dispunea de un certificat de instruire continuă în vederea conferirii categoriei de
calificare. Prin același Ordin ***** din *****, se menționează că, datorită faptului
că pe parcursului anului, a mai primit o „*****”, i se aplică sancțiunea disciplinară
sub formă de „*****” în temeiul art.86 alin.(1) lit. g) Codul muncii.(f.d.9-11)
35. Astfel, la concedierea salariatului din motivul încălcării repetate a obligațiilor
de muncă, instanța va verifica dacă la aplicarea repetată a sancțiunii disciplinare
angajatorul a ținut cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte
circumstanțe obiective, dacă a fost respectat termenul de aplicare a sancțiunii
disciplinare, adică respectarea dispozițiilor art. 206-211 din Codul muncii al RM.
36. În conformitate cu art. 206 alin. (1) –(5) Codul muncii al RM, Pentru
încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat
următoarele sancţiuni disciplinare: a) avertismentul; b) mustrarea; c) mustrarea
aspră; d) concedierea (în temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit.g)-r)).
Legislaţia în vigoare poate prevedea pentru unele categorii de salariaţi şi alte
sancţiuni disciplinare. Se interzice aplicarea amenzilor şi altor sancţiuni
pecuniare pentru încălcarea disciplinei de muncă. Pentru aceeaşi abatere
disciplinară nu se poate aplica decît o singură sancţiune. La aplicarea sancţiunii
disciplinare, angajatorul trebuie să ţină cont de gravitatea abaterii disciplinare
comise şi de alte circumstanţe obiective.
37. În conformitate cu art. 212 alin. (1), (2), Codul Muncii al RM, Prin formare
profesională se înțelege orice proces de instruire în urma căruia un salariat
dobândește o calificare, atestată printr-un certificat sau o diplomă eliberate în
condițiile legii. Prin formare profesională continuă se înțelege orice proces de
instruire în cadrul căruia un salariat, având deja o calificare ori o profesie, își
completează cunoștințele profesionale prin aprofundarea cunoștințelor într-un
anumit domeniu al specialității de bază sau prin deprinderea unor metode sau
procedee noi aplicate în cadrul specialității respective.
38. Potrivit art. 213 Codul Muncii al RM, Angajatorul este obligat să creeze
condițiile necesare și să favorizeze formarea profesională și tehnică a salariaților
care urmează instruirea în producție, se perfecționează sau studiază în instituții
de învățământ, fără scoatere din activitate. În cadrul fiecărei unități persoană
juridică, angajatorul, în comun cu reprezentanții salariaților, întocmește și aprobă
anual planurile de formare profesională. Condițiile, modalitățile și durata
formării profesionale, drepturile și obligațiile părților, precum și volumul
mijloacelor financiare alocate în acest scop (în mărime de cel puțin 2 la sută din
fondul de salarizare al unității), se stabilesc în contractul colectiv de muncă sau în
convenția colectivă. În cazul în care participarea salariaților la cursurile sau
stagiile de formare profesională este inițiată de angajator, toate cheltuielile
aferente sânt suportate de către acesta.
39. În conformitate cu art. 214 Codul muncii al RM, Salariatul are dreptul la
formare profesională, inclusiv la obținerea unei profesii sau specialități noi. Acest
drept poate fi realizat prin încheierea, în formă scrisă, a unor contracte de
formare profesională (art.215, 216 alin.(3) și (4)), adiționale la contractul
individual de muncă.
40. Totodată instanța precizează, că potrivit pct. 4 a Regulamentului aprobat prin
Ordinul ***** din *****, cu privire la atestarea personalului medical și
farmaceutic cu studii medii de specialitate lucrătorilor medicali și farmaceutici cu
studii medii de specialitate, care activează pe teritoriul Republicii Moldova,
indiferent de subordonarea instituției și forma de proprietate, sunt atestați în mod
obligatoriu în scopul evaluării nivelului calificării profesionale la fiecare 5 ani de
activitate (dacă Regulamentul nu prevede altfel) în cadrul Comisiilor instituite de
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
41. În acest sens, instanța de judecată relevă faptul că, obligația de instruire
profesională a salariaților cât și aplicarea măsurilor concrete, prevăzute de
legislația în vigoare, în scopul motivării personalului medical cu studii medii de
specialitate din subordine, în perfecționarea continuă a nivelului de calificare, în
scopul asigurării calității serviciilor medicale prestate populației îi revine
angajatorului Î.M. Regia „Autosalubritate” și nici de cum salariatului Stratulat
Valentina. Or, potrivit art. 213 Codul Muncii al RM, angajatorul este obligat să
creeze condițiile necesare și să favorizeze formarea profesională și tehnică a
salariaților care urmează instruirea în producție, se perfecționează sau studiază
în instituții de învățământ, fără scoatere din activitate.
42. Relevant speței este faptul că reclamanta Stratulat Valentina la data de
17.09.2018, a depus o cerere în adresa directorului Î.M. Regia „Autosalubritate”
prin care a solicitat permisiunea de a merge în perioada 08.10.2018-30.11.2018 la
cursurile de perfecționare organizate de Centrul de Educație Medicală Continuă a
Personalului Medical și Farmaceutic cu Studii Medii din subordinea Ministerului
Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Conducătorul reclamantei direct, șeful
punctului medical din cadrul Î.M. Regia „Autosalubritate” a indicat pe această
cerere rezoluția că acceptă să plece la cursuri de perfecționare însă fiind obligată să
își găsească un înlocuitor pe perioada instruirii. Respectiv nu poate fi pus la baza
ordinului de concediere faptul că reclamanta Stratulat Valentina nu dispune de
certificat de instruire continuă în vederea conferirii categoriei de calificare, or prin
cererea menționată supra a solicitat expres acest lucru, însă i-au fost impuse
condiții de a își găsi un înlocuitor.
43. Instanța va da o apreciere critică alegațiilor reprezentantului pârâtului Î.M.
Regia „Autosalubritate” precum că reclamanta Stratulat Valentina era obligată de a
organiza instruirea continuă personală și că aceasta obligație revine fiecărui
lucrător medical în parte, or, potrivit prevederilor Ordinului ***** din *****, cu
privire la atestarea personalului medical și farmaceutic cu studii medii de
specialitate care în pct. 4 statuează că, conducătorii instituțiilor medico-sanitare
publice republicane, municipale și raionale, conducătorii instituțiilor medico-
sanitare private și farmaceutice, conducătorii instituțiilor de învățământ
subordonatelor asigura familiarizarea personalului medical și farmaceutic, cu studii
medii de specialitate din subordine, cu prevederile Regulamentului aprobat; vor
aplica măsuri concrete, prevăzute de legislația în vigoare, în scopul motivării
personalului medical și farmaceutic cu studii medii de specialitate din subordine, în
perfecționarea continuă a nivelului de calificare, în scopul asigurării calității
serviciilor medicale prestate populației
44. Aplicabil speței, instanța de judecată relevă că, instruire profesională a
personalului medical cu studii medii de specialitate are drept scop perfecționarea
continuă a nivelului profesional, majorarea gradului de responsabilitate în procesul
exercitării profesiunii și asigurarea calității serviciilor medicale/farmaceutice
prestate populației.
45. Reieșind din cele menționate supra în coroborare cu normele legale citate,
instanța concluzionează că este de obligațiunea angajatorului organizarea
participării salariaților la formarea profesională a acestora, inclusiv de a aproba
planuri anuale de participare a salariaților la cursuri de formare profesională. La
caz, angajatorul nu și-a onorat obligațiile sale de a organiza participarea
reclamantei Stratulat Valentina la cursuri de formare profesională și nu a emis
careva ordine și dispoziții față de reclamantă în acest sens. Mai mult la cererea
reclamantei de a i se permite să participe la cursuri de formare profesională,
angajatorul nu a răspuns și nu a examinat cererea respectiv în modul prevăzut de
lege.
46. Aici, instanța apreciază ca fiind subiective argumentele care au stat la baza
emiterii ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare sub formă de „*****” și
respectiv survenind sancțiunea de *****.
47. Reieșind din cele sus menționate, instanța de judecată conchide că sânt
neîntemeiate argumentele invocate de reprezentatul pârâtului în vederea susținerii
poziției de respingere integrală a acțiunii, or în cadrul Hotărârii CEDO Van de
Hurk vs. Țările de Jos din 19.04.1994, Înalta Curte a statuat că motivarea hotărârii
nu atestă obligația instanței de a da fiecărui argument un răspuns detaliat.
48. În contextul celor expuse mai sus, ținând cont de faptul, că în speță se
constată ilegalitatea eliberării din serviciu a reclamantei Stratulat Valentina, drept
efect urmează restabilirea necondiționată a ultimei la locul de muncă în care a fost
angajată reclamanta anterior emiterii ordinului respectiv.
49. Pentru considerentele sus enunțate, se reține a fi ilegală concedierea
reclamantei în temeiul art. 86 alin.(1) lit. g) și art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul
muncii, motiv din care ordinul ***** cu privire la concedierea din funcția de
***** a dnei. Stratulat Valentina din data de 24 octombrie 2018, emis de Î.M.
Regia „Autosalubritate”, urmează a fi anulat.
50. Subsecvent, instanța de judecată va respinge solicitarea reclamantei cu privire
la anularea ordinul ***** din *****, emis de Î.M. Regia „Autosalubritate” prin
care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de „*****” pentru faptul că
a verificat neglijent regimul sanitaro - epidemiologic și calitatea produselor de la
cantina Î.M. Regia „Autosalubritate”, pe motiv ca fiind unul întocmit cu
respectarea prevederilor legale, or careva probe concludente în susținerea poziției
de anularea a acestui ordin în cadrul ședinței de judecată nu au fost prezentate.
51. Concomitent, în cadrul Hotărârii CtEDO Balani vs. Spania din 09.12.1994
par. 27, întinderea acestei obligații derivând din natura hotărârii și este determinată
de circumstanțele cauzei, instanța urmând să analizeze toate argumentele
importante ale cauzei.
52. Cu referire la pretenția reclamantei Startulat Valentina privind încasarea din
contul Î.M. Regia „Autosalubritate” a prejudiciului material sub formă de
despăgubire în mărimea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă din
data concedierii până la restabilirea în funcție, instanța de judecată reține că,
potrivit art.90 Codul muncii al RM, (1) în cazul restabilirii la locul de muncă a
salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat
să repare prejudiciul cauzat acestuia. (2) Repararea de către angajator a
prejudiciului cauzat salariatului constă în a) plata obligatorie a unei despăgubiri
pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai
mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.
53. Potrivit art. 330 alin.(l) lit. b) Codul Muncii al RM, angajatorul este obligat să
compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile
privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în
particular, în caz de eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă
muncă.
54. Reieșind din prevederile legale precitate, instanța de judecată ajunge la
concluzia de a admite pretenția reclamantei privind repararea prejudiciului material
sub formă de despăgubire în mărimea salariului mediu pentru absența forțată de la
muncă, care urmează a fi executată imediat (în partea încasării unui salariu mediu),
în temeiul art. 256 alin. (1) lit. d), alin. (2) Cod Procedură Civilă al RM. Potrivit
art. 256 alin. (1) lit. d), alin. (2) Cod Procedură Civilă al RM, Urmează a fi
executate imediat ordonanţa sau hotărîrea judecătorească prin care pîrîtul este
obligat la plata: unui salariu mediu pentru absenţă forţată de la lucru, în cazul
reintegrării în serviciu.
55. Cu referire la încasarea din contul pârâtului Î.M. Regia „Autosalubritate” în
beneficiul reclamantei Stratulat Valentina cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de
20 000 lei, instanța de judecată o consideră întemeiată parțial din următoarele
considerente:
56. Astfel conform art. 90 alin. (3) Codul Muncii al RM, mărimea reparării
prejudiciului moral se determină de către instanța de judecată, ținându-se cont de
aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un
salariu mediu lunar al salariatului.
57. În conformitate cu art.329 alin. (1) Codul Muncii al RM, angajatorul este
obligat să repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în
legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul
discriminării salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de
posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd
altfel.
58. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că prejudiciul moral se repară în formă
bănească sau într-o altă formă materială determinată de părți. Litigiile și
conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluționează de
instanța de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi
reparat.
59. Potrivit art. 1422 Cod civil al RM, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un
prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile
ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie,
instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia
prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de
existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Reparaţia prejudiciului moral se
face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este
cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare
ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea,
aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii
neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
60. Unul din criteriile determinative generale de apreciere a prejudiciului moral
este criteriul echității, care exprimă că suma adjudecată trebuie să prezinte o justă
despăgubire, iar cuantumul despăgubirii trebuie stabilit astfel încât acesta să aibă
efect compensator și nu trebuie să constituie nici sumă excesivă și nici venit
nejustificat. Scopul sumei stabilite cu titlu de satisfacție echitabilă este exclusiv
acela de a-i acorda reclamantului o reparațiune pentru prejudiciul pe care aceasta l-
a suferit, ce constituie o consecință a încălcării constatate.
61. În cazul dat, instanța nu poate reține suma de 20 000 lei, solicitată de
reclamantă cu titlu de prejudiciu moral, aceasta fiind una exagerată. Având în
vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, și
anume: faptul că reclamanta pe parcursul unei perioade îndelungate a rămas fără un
loc de muncă stabilit, precum și faptul că a activat o perioadă îndelungată de timp
în cadrul Î.M. Regia „Autosalubritate”, iar ulterior a fost eliberat ilegal din funcție,
în mod evident denotă că reclamantei i s-au adus suferințe psihice, astfel, instanța
va acorda reclamantei cu titlu de prejudiciu moral suma de 7 500 lei. Instanța
reține că potrivit certificatului privind salariu mediu achitat reclamantei Stratulat
Valentina rezultă cert faptul că salariul mediu lunar a constituit suma de 7240,17
lei
62. În conformitate cu art. 96 alin. (1) Codul Muncii al RM, instanța
judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a
avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea
au fost reale, necesare și rezonabile.
63. Astfel, reieșind din faptul că reclamanta a beneficiat de asistența juridică a
avocatului Dodon Ion, ce se confirmă prin bonul de plată seria *****din
23.01.2019, instanța de judecată consideră necesar de a admite cerința reclamantei
privind compensarea cheltuielilor de judecată suportate, cu încasarea de la pârât în
beneficiul reclamantului a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență
juridică acordată.
64. Din motivele expuse mai sus, instanța de judecată ajunge la concluzia de a
admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Stratulat Valentina către
Î.M. Regia „Autosalubritate” cu privire la anularea ordinului de concediere, a
ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, restabilirea în funcție, încasarea
salariului pentru absența forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și a
cheltuielilor de judecată.
65. În conformitate cu prevederile art. art. 89 alin.(1), 90 alin.(1), (2), lit. a), b), c),
330 Codul muncii al RM, art. 94, 238-241 Cod de procedură civilă al Republicii
Moldova, instanţa de judecată, -

hotărăşte:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Stratulat

Valentina către Î.M. Regia „Autosalubritate” cu privire la anularea ordinului de
concediere, a ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, restabilirea în funcție,
încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, încasarea prejudiciului
moral și a cheltuielilor de judecată.
Se anulează ordinul ***** cu privire la *****a din funcția de ***** a dnei.
Stratulat Valentina din data de 24 octombrie 2018, emis de Î.M. Regia
„Autosalubritate”.
Se restabilește Stratulat Valentina în funcția deținută de ***** în cadrul Î.M.
Regia „Autosalubritate”.
Se încasează de la Î.M. Regia „Autosalubritate” în beneficiul lui Stratulat
Valentina salariul mediu neachitat pentru absența forțată de la serviciu, pentru
perioada cuprinsă între 24 octombrie 2018 până la restabilirea efectivă a dnei.
Stratulat Valentina în funcție, calcularea salariului pentru perioada absenței forțate
de la muncă urmând să se efectueze de către angajator.
Se încasează de la Î.M. Regia „Autosalubritate” în beneficiul lui Stratulat
Valentina, prejudiciul moral în mărimea de 7500 (șapte mii cinci sute) lei 00 bani.
Hotărârea în partea restabilirii la lucru şi încasării unui salariu mediu lunar
pentru absenţă forţată de la lucru, se execută imediat.
Se încasează de la Î.M. Regia „Autosalubritate” în beneficiul lui Stratulat
Valentina, cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 2000 (două mii) lei, 00
bani.
În rest, cererea de chemare în judecată, se respinge ca fiind neîntemeiată.
Hotărârea cu drept de apel la Curtea de Apel Chişinău, în termen de 30 zile de
la pronunțare, prin intermediul Judecătoriei Chişinău, sediul (central).

Preşedintele şedinţei,
judecător CRIGAN Dragoș