Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MINISTERUL neurochirurgi
SĂNĂTĂŢII AL
REPUBLICII INFECTIE NEONATALĂ CU CITOMEGALOVIRUS
MOLDOVA
A. Partea introductivă
A.1. Diagnostic Infecţie neonatală cu Citomegalovirus
A.2. Codul bolii (CIM 10) P 35.2.
A.3. Utilizatorii Secţiile de nou-născuţi
A.4. Scopul protocolului Sporirea calităţii managementului nou-născuţilor cu risc de dezvoltare a
infecţiei neonatale provocată de infecţia cu Citomegalovirus (CMV).
A.5. Data elaborării Februarie 2014
A.6. Data revizuirii Februarie 2016
A.7. Definiţii Infecţia cu CMV este una din cele mai frecvente consecinţe a infecţiei
materne şi corespunde infectării prenatale, provocată de Citomegalovirus.
A.8. Informaţia Infecţia este produsă de Citomegalovirusul uman din familia
epidemiologică Herpesviridae, care este un ADN virus. Infecţia cu virusul citomegalic este
extrem de răspândită şi, de cele mai multe ori, este asimptomatică, ceea ce
face că aproximativ 80 - 100 % din populaţia adultă să prezinte anticorpi
specifici fără să cunoască acest aspect.
Infectia cu CMV se transmite numai de la om la om, pe mai multe căi. O
persoană infectată activ cu virusul citomegalic poate infecta o terţă persoană,
eliberând celule afectate prin salivă, urină, secreţie vaginală, spermă, sânge,
laptele matern.
În ceea ce priveşte infecţia cu CMV în sarcină, acesta se transmite în
mod frecvent la copii în timpul sarcinii. Transmiterea de la mamă la făt se
poate face pe parcursul sarcinii, prin intermediul placentei, însă, mai frecvent,
infecţia cu CMV se transmite perinatal, prin contactul fătului cu secreţiile şi
sângele mamei la naştere. Mama poate transmite CMV copilului ei prin
laptele matern sau prin salivă.
Incidenţă: 0,2 – 2,2% din totalul nou-născuţilor vii pe an.
Multe dintre femei au deja anticorpi anti-CMV înainte de a rămâne
însărcinate, ceea ce înseamnă că au fost deja infectate, deşi nu au avut
simptome evidente.
Rata de infecţie a fătului în cazul unei recurente a viitoarei mămici cu
CMV este foarte scăzută sau chiar absentă, ceea ce înseamnă că fătul va
rămâne neafectat sau va face o infecţie subclinică, fără manifestări şi
probleme deosebite.
Totuşi, dacă infecţia cu CMV primară apare în timpul sarcinii şi, mai
ales, în timpul primelor 4 luni de sarcină, există şanse mari ca virusul să
treacă la făt. În cazul acesta, consecinţele pentru făt sunt mai grave: hepatita,
surditate, microcefalie.
Conform Academiei Americane de Pediatrie, aproximativ 1% din copii se
nasc cu aceasta infecţie numită citomegalovirus congenital. Cei mai mulţi nu
au probleme legate de această infecţie, însă unii copii se nasc cu simptome
grave sau dezvolta aceste simptome pe parcursul vietii. Chiar dacă, iniţial, nu
prezintă simptome, aceşti copii pot dezvolta probleme de auz sau alte
complicaţii după luni sau chiar ani de zile de la naştere. Cifrele arată ca
aproximativ 85-90% din nou-nascuţii cu infecţie cu CMV nu prezintă
manifestări evidente la naştere, deşi există probabilitatea destul de ridicată a
dezvoltării unor anomalii de auz pe parcursul primei copilării. Restul de 10-
15% are probleme serioase încă de la naştere şi prezinta anomalii ale
sistemului nervos central, probleme de dezvoltare, dimensiuni craniene mici,
ficat şi splina mărite, icter pronunţat, iar unii dintre aceşti copii pot deceda la
naştere.
În Republica Moldova nu avem o statistică privind incidenţa infecţiei
provocate de CMV.
B. Partea generală
B.1. Nivel de asistenţă medicală antenatală
Descriere Motive Paşi
B.1.1. În sala de naştere Cunoaşterea statutului mamei Cunoaştere anamnezei mamei, dacă e
până la naştere. posibil, infecţie primară şi secundară.
Indicele de aviditate ≥60% - vorbeşte
despre infecţie secundară.
Indicele de aviditate ≤30% - indică o
infecţie primară (durată < 3 luni).
Despre prezenţa sau absenţa infecţiei
CMV poate vorbi anticorpii CMV
IgG specifici la o femeie seronegativ
anterioră sau detectarea anticorpilor
IgM specifici asociată cu aviditate IgG
scăzută.
Transmiterea intrauterină a virusului
are loc doar în 30 % - 40 %.
Examenul USG poate fi util, dar nu ca
diagnostic deoarece prezintă semen
commune cu multe alte stări şi
maladii.
Cele mai frecvente semne ecografice
pot fi:
RDIU
Ventriculomegalie cerebrală
Microcefalie
Calcificate intracraniene
Ascită/ efusie pleurală
Hidrops fetal
Oligohidramnios/polihidramni
os
Hiperecogenitate intestinală
Calcificate în ficat
B.2. Nivel de asistenţă medicală spitalicească
B.1.2. La internare
Descriere Motive Paşi
B.1.2.1. În sala de naştere se ia Nu sunt date despre că operaţia 1. Copil născut din mamă cu
decizia despre modul cezariană scade semnificativ tablou clinic de CMV
de finisare a sarcinii. riscul de infecţie neonatală primoinfecţie în naştere.
CMV. Prelevatele pentru investigaţii
virusologice vor fi colectate de
la nou-născut în primele 36-48
ore după naştere.
B.1.2. Diagnosticul
B.1.2.2. Reacţia de polimerizare în lanţ la ADN CMV ser, urină, laptele matern
C. Descrierea metodelor, tehnicilor şi procedurilor
C.1. Factorii de risc
Infectarea fătului are loc prin transmitere materno-fetală cu incidenţă deiferită pe parcursul
sarcinii şi acţiune asupra fătului:
≤ 30 s.g. – infecţie primară precoce: riscul de transmitere materno-fetală de la mamă la nou-
născut creşte de la 25-40% ;
> 30 s.g. – infecţie primară tardivă: riscul de transmisie până la 20%,;
Cele mai frecvente anomalii sunt:
Ventriculomegalie cerebrală
Microcefalie
Calcificate intracraniene
C.2. Managementul în sala de naştere:
1. Prezenţa neonatologului la naştere
2. Examenul fizic minuţios inclusiv oftalmoscopia
3. Examenul histologic al placentei (obligatoriu).
C.3. Managementul postnatal:
C.3.1. Diagnostic: 5. IgA, IgM, IgG specifice CMV
1. Raclaje de pe piele, mucoase, conjuctive, 6. PCR în lichidul cefalorahidian
cavitatea bucală şi orofaringe, urină, LCR. 7. ADN în LCR prin PCR
2. Examenul oftalmologic 8. ALAT, ASAT
3. USG creierului 9. Bilirubina, fracţiile
4. LCR (numărul de celule, proteine şi glucoză) 10. Examen radiologic a cutiei toracice
11. EEG.
C.3.2. Semnele clinice: Erupţii peteşiale (vezi fig.1)
RDIU
Icter
Hepatosplenomegalie
Anemie
Trombocitopenie
Ventriculomegalie
Convulsii
Febră
Fig.1 Peteşii hemoragice
C.3.3. Rezultatele investigaţiilor de laborator – IgM pozitiv.
PCR pozitiv – (ser, placentă, LCR, sau alte lichide biologice).
USG creier – ventricolmegalie (fig.2)
Fig. 2. Ventriculomegalie
C.3.4. Diagnostic diferencial de alte infecţii specifice:
Herpes congenital
Rubeola congenitală
Sifilis congenital
C.4. Tratamentul:
Riscul înalt de letalitate şi sechele neurologice importante impun iniţierea tratamentului antiviral
din momentul când s-a suspectat infecţia şi pe toată perioada investigaţiilor.
În caz de confirmare a infecţiei se recomandă:
Ganciclovir –
Forma de administrare: - parenteral
Doza: - 6 mg/kg/12 ore
De continuat tratamentul pe parcurs a 2 – 6 săptămâni
C.5. Supraveghere în primul an de viaţă:
C.5.1 Nou-născut cu risc de infectare: Nou-născut cu infectat:
1. Examenul clinic – 1, 2, 3, 5, 7 şi 12 1. Examenul clinic – 1, 2, 3, 6, 9, 12 şi 24 luni
luni viaţă viaţă
2. Examenul serologic- 1, 2, 3, 5, 7 şi 2. Examenul serologic- 1, 2, 3, 5, 7 şi 12 luni
12 luni viaţă viaţă
3. Consultatia neurologului – 1 şi 3 3. Consultatia neurologului – 1, 3, 6 şi 12 luni
luni 4. USG creierului – 1, 2 şi 3 luni
4. USG creierului – 1 şi 3 luni 5. Examenul oftalmologic – 1, 3, 6, 12 şi 24
5. Examenul oftalmologic – 1 şi 3 luni luni
6. Audiometria – 1 şi 3 luni 6. Audiometria – 1, 6, 12 şi 24 luni
C 6. Profilaxia
C 6.1. Măsurile de prevenire includ managementul femeilor:
Screeningul serologic al femeilor gravide
Măsurile orientate spre mamă:
Respectarea regulilor elementare de igienă de către mamă: spălarea şi dezinfecţia mîinilor,
utilizare mănuşi şi mască,
Deși laptele matern poate conține viruși, de asemenea şi anticorpi care sunt factori de
protecţie împotriva CMV. Prin urmare, alăptarea nu trebuie sistată la mamele infectate cu
CMV. Unele studii recomandă evitarea alăptării la copilul prematur, îns chimb recomandă
alimentarea cu lapte pasterizat.
Abrevierile folosite în document
IgA Imunoglobulina A CMV Citomegalovirus
IgG Imunoglobulina LCR Lichid cefalo-rahidian
IgM Imunoglobulina M PCR Reacţia de polimerizare în
lanţ
USG Ultrasonografia creierului
Autorii: Elaborat de grupul de autori:
Petru Stratulat, director cercetare, inovare şi transfer tehnologic, dr .hab. medicină, prof. univ.
USMF ”N.Testemiţanu”.
Tatiana Carauş , colaborator ştiinţific, IMSP IMşiC.
Ludmila Oclanschi, medic-neonatolog,asistent universitar
Bibliografie: 1. Mocarski ES, Shenk T et al. Cytomegalovirus. In Fields Virology, DM Knipe, PM Howley eds., 5th,
Lippincott Williams and Wilkins, Philadelphia. 2007; 2:2701-72.
2. Marshall BC, Adler SP. The frequency of pregnancy and exposure to cytomegalovirus infections among
women with a young child in day care. Am J Obstet Gynecol 2009; 200:163.e1-5.
3. Kenneson A, Cannon MJ. Review and meta-analysis of the epidemiology of congenital cytomegalovirus
(CMV) infection. Rev Med Virol 2007; 17:253-76.
4. Rahav G, Gabbay R et al. Primary versus nonprimary cytomegalovirus infection during pregnancy, Israel.
Emerg Infect Dis 2007, 13:1791-3.
5. Dollard SC, Grosse SD et al. New estimates of the prevalence of neurological and sensory sequelae and
mortality associated with congenital cytomegalovirus infection. Rev Med Virol 2007;17:355-63.
6. Mussi-Pinhata MM, Yamamoto AY et al. Birth prevalence and natural history of congenital cytomegalovirus
infection in a highly seroimmune population. Clin Infect Dis 2009; 49:522-28.
Protocol clinic standardizat pentru medicii neonatologi, neurologi, pediatri,
MINISTERUL neurochirurgi
SĂNĂTĂŢII AL
REPUBLICII
MOLDOVA
INFECTIA CU VIRUS HERPES SIMPLEX
B. Partea introductivă
A.1. Diagnostic Infecţia neonatală cu virus herpes simplex
A.2. Codul bolii (CIM P 35.2.
10)
A.3. Utilizatorii Secţiile de nou-născuţi
A.4. Scopul Sporirea calităţii managementului nou-născuţilor cu risc de dezvoltare a infecţiei
protocolului neonatale provocate de Herpes virus (HSV).
A.5. Data elaborării Februarie 2014
A.6. Data revizuirii Februarie 2016
A.7. Definiţii Herpesul este cea mai frecventă consecinţă a infecţiei materne şi corspunde infectării
prenatale, provocată de virusul Herpes hominis.
A.8. Informaţia Infecţia este produsă de virusul herpetic, care este un ADN virus.
epidemiologică Existenţa unui procent mare de forme clinice asimptomatice cu excreţia
virusului contribuie la extinderea „endemică” a infecţiei cu VHS. Există două
variante antigenice a VHS: VHS tip 1, asociat cu infecţia orală, şi HSV – 2 - cu
infecţia genitală, însă pot fi şi infecţii mixte cel mai incriminat în infecţia perinatală
fiind tipul II, realizat pe cale verticală (herpes genital la mamă, primoinfecţie sau
reactivare).
Infecţia cu VHS se defineşte clinic şi serologic. Serologic, infecţia cu VHS poate fi
primară, non-primară sau recurentă. Infecţia primară este definită ca o infecţie cu
VHS1 sau VHS2 ce apare la un individ seronegativ pentru ambele virusuri. Infecţ.ia
non-primară este definită prin izolarea VHS 1 sau VHS2 la un individ in prezenţa de
anticorpi heterologi în perioada unei infecţii curente; de exemplu, izolarea VHS 1 la
un individ care este seronegativ pentru VHS 1, dar este seropozitiv pentru VHS2.
Infecţia recurenta este definitî prin izolarea VHS 1 sau a VHS2 la indivizi cu anticorpi
preexistenţi pentru tipul de virus izolat. Clasificarea clinică a infecţiei cu VHS este
stabilită independent de clasificarea serologică. Astfel, cu excepţia perioadei
neonatale, infecţiile primare, non-primare şi recurente pot fi simptomatice sau
asimptomatice.
Incidenţă: 1/2000- 1/5000 de naşteri pe an.
În ultimii 25 infecţia cu HSV printre nou-născuţi constituie 28,2/100.000 nou-
născuţi vii şi este în creştere în SUA. În Europa se înregistrează 1 caz / 70.000
naşteri.
Transmiterea infecţiei are loc pe cale transplacentară. Rata de transmisie cu
HSV depinde de tipul de infecţie maternă la expulsie şi de unii factori
obstetricali. O rată semnificativă crescută a infecţiei neonatale HSV apare în
infecţii materne primare sublicinice în raport cu infecţiile recurente cu HSV.
Răspunsul imun umoral constă în apariţia de anticorpi specifici IgM
(după a 7-a zi a bolii) şi IgG (după a 15-a zi a bolii), care vor proteja
organismul de noi viremii cu acelaşi virus.
Infecţia cu HSV se poate realiza ca infecţie nozocomială (în maternităţi,
colectivităţi de copii).
În Republica Moldova nu avem o statistică privind incidenţa infecţiei provocate
de HSV.
B. Partea generală
B.1. Nivel de asistenţă medicală antenatală
Descriere Motive Paşi
B.1.1. În sala de naştere Cunoaşterea statutului Cunoaştere anamnezei
mamei până la mamei, dacă e posibil, cînd a
naştere. avut loc seroconversia (pînă
la 28 s. de sarcină sau mai
târziu).
B.2. Nivel de asistenţă medicală spitalicească
B.1.2. La internare
Descriere Motive Paşi
B.1.2.1. În sala de naştere se ia Operaţia cezariană scade 2. Copil născut din mamă cu tablou
decizia despre modul de semnificativ riscul de clinic de HG primoinfecţie în naştere.
finisare a sarcinii. infecţie neonatală HSV. Prelevatele pentru investigaţii
virusologice vor fi colectate de la
nou-născut în primele 36-48 ore după
naştere.
3. Copil născut din mamă cu tablou
clinic de RH a HG în naştere. Părinţii
vor fi instruiţi pentru a recunoaşte
semnele precoce semnele de herpes
neonatal şi se adresa imediat
medicului.
4. Copil născut din mamă cu
anamnestic de HG, dar fără leziuni
în naştere. Părinţii vor fi instruiţi
pentru a recunoaşte semnele precoce
semnele de herpes neonatal şi se
adresa imediat medicului.
5. Copil născut din mamă fără cu
simptome clinice suspecte pentru
herpes neonatal. Prelevatele pentru
investigaţii virusologice vor fi
colectate de la nou-născut în primele
ore de naştere.
B.1.2. Diagnosticul
B.1.2.2. Reacţia de polimerizare în lanţ la ADN – HSV 1 si HSV 2
Toxoplazmoza congenitală
C. Partea introductivă
A.1.
Diagnostic
Toxoplasmoza congenitală
A.2.
Codul bolii (CIM 10)
P 37.1.
A.3.
Utilizatorii
Secţiile de nou-născuţi
A.4.
Scopul protocolului
Sporirea calităţii managementului nou-născuţilor cu risc de dezvoltare a toxoplasmozei
congenitale
A.5.
Data elaborării
Februarie 2014
A.6.
Data revizuirii
Februarie 2016
A.7.
Definiţii
A.8.
Informaţia epidemiologică
Anual în lume sunt îregistrate 190.100 cazuri de toxoplazmoză congenitală, aproximativ 1,5
cazuri/1000 nou-născuţi vii; în SUA sunt înregistrate de la 400 la 4000 cazuri.
Toxoplazmoza congenitală poate avea consecinţe grave aşa ca: retard mintal, cecitate, poate
provoca epilepsie.
În Republica Moldova nu avem o statistică privind incidenţa toxoplazmozei congenitale.
B. Partea generală
B.1.
Nivel de asistenţă medicală antenatală
Descriere
Motive
Paşi
B.1.1.
În sala de naştere
B.1.2.
La internare
Descriere
Motive
Paşi
B.1.2.1.
În sala de naştere se ia decizia despre modul de finisare a sarcinii.
Dacă avem depistat în perioada antenatală PCR pozitiv -Toxoplasmoză probabilă
1. Copilul se examinează în prima zi de viaţă, la vârstă de o lună, apoi fiecare 2 luni până la
vârsta de un an, la al 2-lea an - fiecare jumătate de an (RIF, PCR, serologie, care va identifica
anticorpii transmise de mamă de cele sintezate de însăşi făt.
2. Pentru a evita posibila seroconversie în ultimele zile, înainte de naştere (microscopia
directă se recomandă examinarea sângelui la naştere, din ombilic, peste o lună după naştere,
microscopia directă a apelor amniotice, a placentei.RIF,PCR)
B.1.2.
Diagnosticul
B.1.2.2.
Reacţia de polimerizare în lanţ la ADN - toxoplazmoză.
E. Descrierea metodelor, tehnicilor şi procedurilor
C.1.
Factorii de risc
Infectarea fătului are loc prin transmitere materno-fetală cu incidenţă deiferită pe parcursul
sarcinii şi acţiune asupra fătului:
≤ 13 s.g. – riscul de transmitere materno-fetală de la 5-15% şi 60-80% dezvoltarea
anomaliilor;
trimestrul II – riscul de transmitere materno-fetală de la 25-40% şi 15-25% dezvoltarea
anomaliilor;
trimestrul III – riscul de transmitere materno-fetală creşte la 30-75%.
după 36 s.g. – riscul creşte la 72%.
Cele mai frecvente anomalii sunt:
- corioretinită
- hidrocefalee
- calcificate intracraniene.
C.2.
Managementul în sala de naştere:
C.3.
Managementul postnatal:
C.3.1.
Diagnostic:
26. Examenul oftalmologic
27. USG creierului
28. PCR
29. IgA, IgM, IgG specifice toxoplazmozei
30. PCR în lichidul cefalorahidian
C.3.2.
Nou-născut asimptomatic:
Majoritatea nou-născuţilor nu prezintă careva simptome specifice – 85% cazuri.
C.3.3.
Nou-născut simptomatic (15% cazuri):
Cele mai frecvente manifestări la nou-născuţi sunt:
Corioretinită
Calcificate intracraniene
Hidrocefalee
RDIU
Hepatosplenomegalie
Pneumonie
Anemie
Trombocitopenie
Eozinofilie
Limfadenopatie
Convulsii
Febră
Icter
Erupţii maculo-papule
Miocardită.
Triada clasică ce indică despre suspecţie la toxoplazmoza congenitală este: corioretinita,
hidrocefalee şi calcificate intracraniene
Sechele la distanţă:
Cecitate
Retard mintal
Spasticitate
Splenomegalie
Microcefalie
Pulsaţia fontanelei anterioare
Manifestările clinice la nou-născuţii prematuri apar în primele 3 luni de viaţă şi includ:
manifestări a SNC şi oculare.
La nou-născuţii la termen manifestările clinice ale toxoplazmozei congenitale apar în
primele două luni de viaţă şi se manifestă prin limadenopatie şi hepatosplenomegalie.
80% din nou-născuţii infectaţi intrauterin nu manifestă semne clinice dar dezvoltă pe
parcurs dereglări vizuale.
C.3.4.
Rezultatele investigaţiilor de laborator – IgM pozitiv.
PCR pozitiv – (ser, placentă, LCR, sau alte lichide biologice).
C.3.5.
Diagnostic diferencial de alte infecţii specifice:
Citomegalovirus
Herpes simplex
Rubeola congenitală
Sifilis congenital
C.4.
Tratamentul:
C.5.
Supraveghere în primul an de viaţă:
C.5.1
Nou-născut cu risc de infectare:
13. Examenul clinic – 1, 2, 3, 5, 7 şi 12 luni viaţă
14. Examenul serologic- 1, 2, 3, 5, 7 şi 12 luni viaţă
15. Consultatia neurologului – 1 şi 3 luni
16. USG creierului – 1 şi 3 luni
17. Examenul oftalmologic – 1 şi 3 luni
18. Audiometria – 1 şi 3 luni
Nou-născut cu infectat:
7. Examenul clinic – 1, 2, 3, 6, 9, 12 şi 24 luni viaţă
8. Examenul serologic- 1, 2, 3, 5, 7 şi 12 luni viaţă
9. Consultatia neurologului – 1, 3, 6 şi 12 luni
10. USG creierului – 1, 2 şi 3 luni
11. Examenul oftalmologic – 1, 3, 6, 12 şi 24 luni
12. Audiometria – 1, 6, 12 şi 24 luni
C.6.
Măsurile de profilaxie:
Aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. __din __2014 Elaborat de grupul de autori:
„Cu privire la aprobarea Protocolului clinic standardizat Petru Stratulat, director cercetare, inovare si transfer tehnologic,
„Hepatita virală B” pentru medicii pediatrii, neonatologi IMSP IMsiC, dr .hab. medicină, prof. univ. USMF
din secţiile de nou-născuţi, prematuri, secţiile de neurologie ”N.Testemiţanu”.
şi patologie nou-născuţi, secţiile de pediatrie, secţiile de Alexandru Magulciac, şef secţie copii nou-născuţi, IMSP IMsiC.
chirurgie neonatală. Asociaţiile medicale teritoriale (medici Ludmila Oclanschii, medic coordonator secţia copii nou-născuţi
de familie).” IMSP IMsiC.
Bibliografie :
1. www.cdc.gov/nip; www.immunize.org/cdc/hepbmemo.pdf; www.aap.org, AAP Clinical
Report
2. Immunization of Preterm and Low Birth Weight Infants. Pediatrics. July 2003. 112(1):
193-198.
3. Chapter 44 Hepatitis B in pregnancy. South Australian Perinatal Practice Guidelines.
South Australian Perinatal Practice Guideline Workgroup. Revised 2011
4. Australian Government, Department of Health and Aging 2007 National Immunisation
Program.
http://www.immunise.health.gov.au/internet/immunise/publishing.nsf/Content/E875BA5
436C6DF9BCA2575BD001C80BF/$File/nip-schedule-card-july07.pdf
5. National Hepatitis B Strategy 2010–2013. Australian Government. Department of Health
and Aging 2010. http://www.health.gov.au/internet/main/publishing.nsf/Content/ohp-
national-strategies-2010-hepb/$File/hepb.pdf
6. Peters MG. Special Populations with Hepatitis B Virus Infection. Hepatology
2009;49:S146-S155
7. Lee C, Gong Y, Brok J, et al. Effect of hepatitis B immunisation in newborn infants of
mothers positive for hepatitis B surface antigen: systematic review and meta-analysis.
BMJ. 2006;332(3737):328-36.
8. The Royal Australian and New Zealand College of Obstetricians and Gynaecologists.
Hepatitis B. RANZCOG College Statement C-Gen 3. 2009.
9. NSW Ministry of Health ‘Screening for Sexually Transmissible Diseases (STDs) and
Blood Borne Viruses (BBVs) in Pregnancy’ Doc No GL2005_024
http://www.health.nsw.gov.au/policies/GL/2005/pdf/GL2005_024.pdf
10. Australian Immunisation Handbook 9th ed 2008. Australian Government Department of
Health and Aging. http://www.immunise.health.gov.au/
11. Management of Perinatal Infections, 1st ed 2006. Edited by Dr Pamela Palasanthiran, Dr
Mike Starr, and Dr Cheryl Jones. AUSTRALASIAN SOCIETY FOR INFECTIOUS
DISEASES 2002
12. Australian Government , Dept of Health and Ageing 2011 : National Health
(Immunisation Program - Designated Vaccines) Determination 2011 (No. 2)
F2011L01616 [1] FDA.gov. Vaccines, Blood & Biologics. Complete List of Vaccines
Licensed for Immunization and Distribution in the U.S. Aug. 4, 2011.
Online. http://www.fda.gov/BiologicsBloodVaccines/Vaccines/ApprovedProducts/UCM
093833.
13. World Health Organization. Media Centre Fact Sheets. Hepatitis B. August 2008.
Online.http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs204/en/
14. CDC.gov. Vaccines: The Pink Book. Hepatitis B.
15. CDC.gov. Hepatitis B. April 1, 2008. Online.
16. CDC. Summary of Notifiable Diseases, United States, 2010. (Historical Tables 1979-
2010). MMWR June 1, 2010; 59(53): 1-111.
17. CDC.gov. Hepatitis Statistics. Disease Burden from Viral Hepatitis A, B, and C in the
United States. Sept. 13, 2011..
18. WebMd. EMedicineHealth.com. Hepatitis B.
19. CDC.gov. Vaccines: The Pink Book. Hepatitis B Epidemiology and Prevention of
Vaccine-Preventable Diseases. .
20. Kasper D, Fauci A, Longo D, et al. Disorders of the Gastrointestinal System:
Prophylaxis: Hepatitis B. Harrison’s Principles of Internal Medicine 16th Edition. 2005.
pp 1836-1837.
21. CDC.gov. Vaccines: The Pink Book. Principles of Vaccination..
22. Bridges Carolyn B. Adult Immunization in the United States, 2012 Update. Jan. 5, 2012.
23. CDC.gov. Hepatitis B Information for Health Professionals. Hepatitis B FAQs for Health
Professionals. Jan. 31, 2012.
24. Medalerts.org. VAERS Database. Hepatitis All Events.
25. Wasley A, Kruszon-Moran D, Kuhnert W, et al. The Prevalence of hepatitis B Virus
Infection in the United States in the Era of Vaccination. J Infect Dis. (2010) 202(2):192-
201.
26. CDC.gov. Vaccines. 2012 Adult Immunization Schedule. Changes in the Schedule Since
Last Version.
27. World Health Organization. Hepatitis B. World Health Organization Fact Sheet No.
2008.
28. CDC:MMWR. Hepatitis B Virus: A Comprehensive Strategy for Eliminating
Transmission in the United States through Universal Childhood Vaccination.
Recommendations of the Immunization Practices Advisory Committee (ACIP). Sept.
1991. Online. (Accessed Feb 2012)
29. Afdahl NH. Goals and Challenges in the Treatment of Hepatitis B. Clinical Care Options
2005;
30. Andreanit O., Chazonilleres O., Calmys Y.,et all. Hépatite virale B: dangers et
precautions d’émploi de la lamivudine. Gastroenterologie clinique et biologique. 2002,
vol.26, N1, p. 51-56;
31. Craxi A., Antonucci G., Camma C., Treatment Options in HBV. J Hepatol 2006;
44(suppl 1): S77-S83;
32. Davis GL. New Drug Targets and Advances in Therapeutics for the Treatment of viral
Hepatitis. Clinical Care Options 2006;
33. De Franchis R, Hadengue A, Lau G et al. EASL International Concensus conference on
Hepatitis B. Sept. 2002 Geneva. J Hepatol 2003; 39(suppl): S3-S25;
34. EASL Internatinal Consensus Conference on Hepatitis B. 13-14 sept. 2002, Geneva. J
Hepatol 2003; 38; 533-540;
35. Fattovich G. Natural history and prognosis of hepatitis B. Seminars in liver disease 2003;
23(1): 47-58;
36. Gish RG, Lau GKK. New Data on HBV Disease. Clinical Care Options 2005;
37. Jacobson IM. Clinical Data on Long- Term Treatment of Hepatitis B. Clinical Care
Options 2005,
38. Kowdlez K. V., Virologic Monitoring in hepatitis B: tools for determining treatment
candidacy and response. PJM. 2007, p.15;
39. Lee WM. Hepatitis B virus infection. N Engl JMed 1997; 337: 1733-1745;
40. Liang TJ. Understanding Mechanisms of Drug Action and Viral Resistance in HBV.
Clinical Care Options 2005;
41. Maddrey WC. Hepatitis B: an important public health issue. J Med Virol 2000; 61: 362-
366;
42. National Guideline Clearinghous. Adult preventive health care: immunizations.University
of Michigan Health System - Academic Institution. 2004 May (revised 2007 Mar). 9
pages. [NGC Update Pending]
43. National Guideline Clearinghous. Prevention and control of infections with hepatitis
viruses in correctional settings. Centers for Disease Control and Prevention – Federal
Government Agency [U.S.]. 2003 Jan 24. 36 pages.
44. National Guideline Clearinghous. Summary of recommendations for clinical preventive
services. American Academy of Family Physicians - Medical Specialty Society. 1996
Nov (revised 2007 Aug). 15 pages.
45. Palmer M.,Guide to hepatitis and liver disease. New- York, 2004, p. 470;
46. Perrillo GM. Therapy of Hepatitis B – Viral Suppresion or Eradication? Hepatology vol
43, 2006; 2(suppl 1): S182-S193;
47. Protocol clinic naţional „Hepatita virală B acută la adulţi” Chişinău, Iulie 2012
48. Programul National de combatere a hepatitelor virale B, C si D pentru anii 2007-2011
49. HOTARIRE Nr. 1143 din 19.10.2007 Publicat : 09.11.2007 în Monitorul Oficial Nr. 175-
177;
50. Programul Naţional de Imunizări pentru anii 2006-2010 Hotarîrea Guvernului Republicii
Moldova Nr. 523 din 16 mai 2006 (Monitorul Oficial, 9 iunie 2006, nr.87-90, p. II, art.
644);
51. Rusu G., Galeţchi A., Popovici P., şi al. Boli infecţioase la copii, Chişinău, 2004, 359 p.;
52. Spînu C., Iarovoi P., Holban T.; Cojuhari L., Hepatita virală B. Chişinău, 2008, 200 p.;
53. Вакцинопрофилактика гепатита В у недоношенных детей В. Н. Соннов, О. В.
Шамшева ГОУ ВПО Российский государственный медицинский университет
Росздрава, Роддом No 15, Москва http://www.combiotech.com/ «Детские инфекции»,
2006, No3
54. Lack of Association Between Hepatitis B Birth Immunization and Neonatal Death: A
Population-Based Study From the Vaccine Safety Datalink Project. Eriksen EM, Perlman
JA, Miller A, Marcy SM, Lee H, Vadheim C, Zangwill KM, Chen RT, DeStefano F,
Lewis E, Black S, Shinefield H, Ward JI. The Pediatric Infectious Disease
Journal 2004;23(7):656-662.
55. Notă informativă cu privire la mersul realizării Programului Naţional şi municipal de
combatere a hepatitelor virale B, C, şi D (2012-2016) pentru anul 2012
Protocol clinic standardizat
MINISTERUL pentru medicii neonatologi, neurologi, pediatri, chirurgi, neurochirurgi
SĂNĂTĂŢII AL
REPUBLICII
MOLDOVA
Copil născut de la mamă cu tuberculoză
D. Partea introductivă
A.1. Diagnostic Copil născut de la mama cu tuberculoză
A.2. Codul bolii P00.2 Făt şi nou-născut afectaţi de bolile infecţioase şi parazitare ale mamei
(CIM 10) (clasate la A00-B99, J10-J11, dar neprezentând el însuşi vreun semn al acestor boli)
A.3. Utilizatorii Secţiile de nou-născuţi, prematuri, secţiile de neurologie şi patologie nou-născuţi,
secţiile de pediatrie, secţiile de chirurgie neonatală, neurochirurgie. A sociaţiile
medicale teritoriale (medici de familie şi medici ftiziopneumologi).
A.4. Scopul Sporirea calităţii managementului nou-născuţilor născuţi de la mamă cu
protocolului tuberculoză
Prevenirea formelor severe de TB prin sporirea ratei de
vaccinare/revaccinare TB.
Reducerea complicaţiilor postvaccinale.
Îmbunătăţirea depistării copiilor cu TB în perioada precoce a bolii.
Reducerea cazurilor de deces prin TB la copil.
A.5. Data elaborării Martie 2014
A.6. Data revizuirii Martie 2018
A.7. Definiţii Tuberculoza – boală infecţioasă cauzată de complexul M. tuberculosis (M.
tuberculosis hominis,M. bovis, M. africanum), care se transmite prin aer sau
în cazuri extrem de rare transmise congenital. Sursa principală de transmitere
a TB este pacientul cu TB P.
A.8. Informaţia 1/3 din populaţia de pe glob este infectată de Mycobacterium tuberculosis
epidemiologică Conform raportului anual al OMS privind tuberculoza, în anul 2012, au
fost diagnosticate cu tuberculoză 8,6 milioane de persoane (dintre care
1,1 milioane contaminate şi cu virusul HIV).
Numărul deceselor TB a scăzut la 1,3 milioane de persoane (dintre care
320 000 de decese în randul persoanelor HIV-pozitive) la nivel global.
Jumătate din persoanele infectate cu HIV care au decedat de TB in 2012
au fost femei.
Majoritatea cazurilor de TB la copii apar în ţările TB-endemice, dar
povara reală a TB la copii este necunoscută.
Potrivit estimărilor din 2012 ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, anual
în lume se îmbolnăvesc de TB aproximativ 530.000 de copii (sub 15 ani),
iar cel puţin 74.000 (HIV negativi) îşi pierd viaţa din cauza bolii,
respectiv 6% şi 8% din totalul la nivel mondial.
În ţările cu povară mare TB, copii constituie 10-15% din povara TB.
Fătul poate fi infectat cu MBT de la mamă intrauterin, ante- şi intranatal,
prin inspiraţia şi/sau înghiţirea lichidului amniotic infectat, aşa şi după
naştere prin aer cu corpusculule infectate.
Incidenţa prin TB la copii în Repulica Moldova, în cadrul intervalului de
vîrstă 0 – 17 ani, este 22,9 la 100.000 populaţie. la o treime dintre copii s-a
confirmat localizarea pulmonară a bolii, considerată cea mai periculoasă.
Cele mai mari riscuri le au copiii care au un contact intim şi prelungit cu
persoane adulte cu microscopie pozitivă. Cel mai obişnuit mod de infectare al
copilului este cel aerogen - prin inhalare de la un adult bolnav netratat (prin
tuse, strănut sau rîs).
Cauzele creşterii incidenţei, prevalenţei şi mortalităţii de TB sunt: nivelul
scăzut de trai şi subalimentaţia populaţiei, alcoolismul, migraţia, creşterea
numărului persoanelor fără adăpost, ecologia deteriorată, factori nocivi la
locul de trai, etc.
B. Partea generală
B.1. Nivel de asistenţă medicală antenatală
Descriere Motivele Paşii
(măsuri) (repere) (modalităţi şi condiţii de
realizare)
B.1. Profilaxia la
gravide
B.1.1. Profilaxia primară Previne apariţia formelor severe de Recomandat:
C.2.2.1 tuberculoză la gravide. · Sistarea tabagismului.
· Ameliorarea condiţiilor de
muncă.
· Ameliorarea condiţiilor de trai.
· Alimentaţia raţională şi
reducerea consumului de alcool
· Tratamentul maladiilor cronice
concomitente.
· Supravegherea persoanelor cu
risc sporit de imbolnavire.
· Supravegherea persoanelor cu
sechele posttuberculoase.
· Supravegherea contacţilor
cu bolnavii de TB
· Lucrul în focarele de
tuberculoză
B.1.2. Profilaxia Reduce semnificativ posibilitatea Obligatoriu:
secundară dezvoltării tuberculozei la gravide. · Identificarea suspecţilor cu
C.2.2.2 fenomene respiratorii şi
contacţilor de TB.
· Administrarea medicaţiei
antituberculoase sub directă
observare:
tratamentul prompt al
bolnavilor diagnosticaţi.
· Educaţia pentru sănătate a
bolnavilor de tuberculoză şi
familiilor acestora:
igiena tusei;
ventilaţie naturală
eficientă, radiaţia solară,
radiaţia ultravioletă.
d) Consultaţia ftiziopneumologului
Aceste examinări se efectuează până la externarea copilului din staţionar
2. Dacă tuberculoza este în timpul tratamentului
a) biopsia placentei; examinarea lichidului amniotic, aspiratului gastric, lichidului
cefalorahidian (la indicaţii clinice)
b)consultaţia ftiziopneumologului
3.Tuberculoza vindecată nu se fac examinări suplimentare
E. Partea introductivă
A.1. Diagnostic HIV, SIDA
A.2. Codul bolii
(CIM 10)
Z21, B20-B24
A.3. Utilizatorii Secţiile de nou-născuţi, secţiile de neurologie şi patologie nou-născuţi,
secţiile de pediatrie,
A.4. Scopul Sporirea calităţii managementului nou-născutului născut de la mamă HIV-
protocolului infectată
A.5. Data elaborării Februarie 2014
A.6. Data revizuirii Februarie 2018
A.7. Definiţii HIV (virusul imunodeficientei umane) reprezinta un
microorganism patogen,care ataca si distruge sistemul imun
si, drept rezultat, organismul nu poate lupta cu diversi
agresori (virusuri, bacterii, ciuperci, substante cancerogene).
SIDA - stadiul în care apar semnele şi simptomele diferitor infecţii oportuniste şi
afecţiuni tumorale care începsa distrugă organismul lipsit de apărare. SIDA este un
sindrom.
A.8. Informaţia În Republica Moldova, infecţia cu HIV continuă să fie o problemă majoră de sănătate
epidemiologică publică, cu un mare impact medical, social şi economic. La 1 ianuarie 2014 putem vorbi
despre următoarele cifre:
- Numărul cumulativ de persoane infectate cu HIV înregistrate – 8557 (3543 femei,
5014 bărbaţi).
- Numărul cumulativ al persoanelor HIV-pozitive decedate – 1752.
- Numărul cumulativ al persoanelor HIV-pozitive în stadiu SIDA - 2464.
Unele aspecte particulare care caracterizează fenomenul infecţiei cu HIV la etapa
actuală:
• Concentrarea epidemiei în rîndului populaţiei cu risc sporit de infectare (UDI,
LSC, MSM).
• Menţinerea ponderii mare de infectare pe cale heterosexuală (2012 - 86,8%;
2013 – 91,4%).
• Afectarea preponderentă a grupului de vîrstă 15-39 ani (74,24%).
B. Partea generală
B.1. Nivel de asistenţă medicală antenatală
Descriere Motive Paşi
B.1.1. Cunoaşterea Începerea cît mai timpurie a În dependenţă de încărcătura
statutului mamei tratamentului antiretroviral cu scopul virală-planificarea metodei de
prevenirii infectării fătului finisare a sarcinii
B.2. Nivel de asistenţă medicală spitalicească
B.1.2. La internare
Descriere Motive Paşi
B.1.2.1. În sala de naştere Decizia aparţine pacientei şi 1. Daca gravida a primit
se ia decizia despre medicului obstetrician-ginecolog tratament antiretroviral
modul de finisare a dar totuşi se ia în consideraţie si în saptamîna 36 de
sarcinii nivelul de încărcătură virală gestatie
ARN HIV este
nedetectabil şi nu sunt
indicaţii pentru operaţie
cezariană,
naşterea poate fi
condusă pe cale
naturală.
2. Dacă gravida a primit
tratament antiretroviral,
în saptamîna 36 de
gestatie are
nivelul ARN HIVdetectabil şi
nu sunt contraindicaţii pentru
operaţie cezariană naşterea
trebuie rezolvată prin operaţie
cezariană
B.1.2. Diagnosticul
B.1.2.2. Reacţia de polimerizare în lanţ la ARN HIV.
F. Descrierea metodelor, tehnicilor şi procedurilor
C.1. Factorii de risc
Infectarea fătului prin căile de naştere
Infectarea copilului în timpul alăptării la sîn
Infectarea nou-născutului în cazul nerespectării igienii la efectuarea manipulaţiilor medicale
C.2. Profilaxia în sala de naştere
1. Copiii vor fi scăldaţi imediat după naştere (as.medicală)
2. Asigurarea comfortului termic /as.medic., moasa/
3. Alimentaţie artificială(cu amestec primit gratis de la centrul specializat)
(vezi protocolul alimentaţie artificială)
C.3. Tratamentul
C.3.1. 1.Dacă gravida a primit tratament antiretroviral pînă la sarcină şi ARN HIV la 36
săptămîni a fost nedetectabil: