UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

Facultatea de Științe, Educație fizică și Informatică

Prevenirea plagiatului în
cercetarea științifică

Prof. coordonator:
Conf.univ.dr.: Aurel POPESCU
Masterand: Alin DIN
Plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creație
intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept componente
ale unei opere proprii.
Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și se referă la opera generată prin
preluarea ilegitimă, intenționată sau nu, din punct de vedere deontologic.
Definiția este concordantă cu cea din legea 206 din 20041. Definiția de lucru pe
care o adoptăm este pe deplin consistentă cu formulări de referință în abordări
din literatura internațională care conceptualizează plagierea ca ”prezentare de
informații, idei sau cuvinte” ale altui autor ca și cum ar fi propria . În formulare
simplificată, dar corectă, plagiatul este furt intellectual. Juridic se poate discuta
de variații ale consecințelor publice ale furtului, însăși Legea 206/2004
specificând faptul că plagiatul constituie o abatere de la buna conduită în
cercetare, dacă nu întrunește cumva chiar condițiile unei infracțiuni. Din punct
de vedere moral, însă, indiferent de formă și consecințe, furtul este furt, iar
consecințele sale pentru piața produselor de cercetare științifică nu pot fi decât
negative.
Definiția operațională cu care lucrăm nu este una de tip normativ ci circumscrie
caracteristicile esențiale ale bunelor practici în cercetarea științifică de lungă
durată din Romania. Modul în care operaționalizăm definiția plagiatului, în
acest material, are legitimitate strict pentru lumea cercetării științifice.
Diferitele tipologii ale plagiatului derivă din variațiile posibile associate
termenilor cheie din definiție – produs intelectual (plagiat de idei, de text, de
date, de metode noi neacreditate încă etc.), prezentate în spațiul public (articole,
cărți, text în format electronic pe internet sub semnătura celui care pretinde a fi
autor, comunicări științifice la conferințe sau congrese etc. ), cu grade diferite
de certificare a caracterului de proprietate (ISBN, ISSN, teză de master, teză de
doctorat, spațiu-timp de prezentare publică etc.). Este de subliniat că definiția
operațională a plagiatului este esențială, în detaliu de formulare, pentru ghiduri
de tipul celui de față. În funcție de conținutul ei, se face încadrarea unui act de
malpraxis în redactarea textelor științifice (pentru domeniul de aplicabilitate a
acestui document) în categoria celor afectate sau nu de plagiat.
Diverse forme ale plagiatului academic
Lista de pe site-ul UQAM (plagiată uneori):
«Copierea de pasaje de text dintr-o carte, dintr-o revistă sau pagină web fără a le
pune între ghilimele şi/sau fără menţionarea sursei.
- introducerea, în cadrul unei lucrări, a unor imagini, grafice, date etc.
provenind din surse externe sau fără indicarea sursei,
- sintetizarea ideii originale a unui autor folosind propriile cuvinte, dar
omiţându-se indicarea sursei,
- traducerea parţială sau totală a unui text fără menţionarea sursei.
- reutilizarea unei lucrări elaborate în cadrul unui curs fără a obţine în
prealabil acordul profesorului,
- utilizarea lucrării altei persoane şi prezentarea acesteia ca fiind concepţie
proprie (şi aceasta, chiar dacă persoana respectivă şi-a dat acordul).
- cumpărarea unei lucrări de pe un site web. »
Propunerile mele:
Cel mai frecvent caz: reproducerea pasajului de text, dar uneori cu o
terminologie specifică impusă (de exemplu aduce atingere bunelor moravuri,
aduce atingere ordinii publice etc.)
- indiferent de text: articol, carte, interviu, site web,
- indiferent de autor: istoric, anonimat (=/= problema dreptului de autor),
- indiferent de limbajul utilizat: a traduce nu este suficient.
Scuze dezincriminatorii:
- schimbarea unor cuvinte preluate/împrumutate,
- considerarea că textul împrumutat nu este original,
- Pb: Parafrazarea textului preluat/împrumutat,
- alte situaţii (mai dificil de identificat): reproducerea unui tabel, grafic etc,
inclusiv prezentarea unor date colectate de alţii.
Preluarea unei idei originale:
- dificil de identificat (opinie personală?),
- dificil de apreciat (original?),
- dificil de atribuit (autor?).
Alte cazuri mai discutabile (calificate ca fiind plagiat?)
- nemenţionarea tuturor participanţilor la o cercetare colectivă (frecvent),
- nemenţionarea tuturor autorilor care au lucrat la o anumită / pe o anumită
team,
- citarea, în calitate de coautor, a unei persoane care nu a participat (a se vedea
expunerile colective ale studenţilor),
- nu este indicată citarea unui autor care a aceptat să nu fie menţionat (ca o
recunoaştere, respectare a dorinţei sale),
- autoplagiat.
Este posibil să ne autoplagiem? Foarte adesea toţi marii autori fac asta (tehnica
«articolului gigogne»).
Există vre-o justificare d.p.d.v. juridic? Nu, nu ne putem fura noi înşine;
justificare ştiinţifică: o gândire care se dezvoltă treptat.
Soluţie: indicarea textelor anterioare care au fost preluate total sau parţial şi
menţionarea acestei preluări.

Referinţa bibliografică, ca modalitate de a evita plagiatul

O modalitate simplă de a evita acuzaţia de plagiat: menţionarea
referinţei/referinţelor.
Caracteristici ale referinţei (diverse stiluri):
Aceasta ar trebui să permită cunoaşterea amplorii textului
preluat/citat/împrumutului:
- în cazul unei citări scurte: ghilimele,
- în cazul unei citări lungi: paragraf izolat cu liniuţă la stânga.
Aceasta ar trebui să permită cunoaşterea originii împrumutului:
- fie referinţă clasică: autor, titlu, editor, loc şi dată, pagină etc.; reguli de
prezentare foarte diverse,
- folosirea unui anumit stil de citare nu are efecte asupra plagiatului,
- fie referinţă simplificată cu trimiteri la conţinut.
Mai simplu: menţionarea numelui autorului şi al anului de publicare a lucrării.
Modalităţi de trimitere în cazul în care se face trimitere la un document de pe
internet: în plus faţă de site-ul web trebuie precizată data accesării sale.

Alte modalități de evitare a plagiatului

1. Acordați-vâ cât mai mult timp pentru cercetarea și scrierea
eseurilor/lucrarilor. Nu începeți redactarea eseului/lucrării până când nu vă dați
seama dacă subiectul ales este realizabil sau nu. Puteți fi suspectat foaret ușor de
plagiat atât timp cât eseul/lucrarea tratează alt subiect decat cel inițial. Atunci
când gasiți suficiente informații pentru realizarea eseului/lucrării și nu aveți
suficient timp la dispoziție pentru a redacta un eseu/lucrare cu un nou subiect,
plagiatul este o tentație mare!
2. Acordați-vă suficient timp asimilării informațiilor din sursele de
documentare. Dacă sursa de documentare este o carte, începeți prin a face o
sinteză a acesteia. Dacă veți începe scrierea eseului/lucrării pe baza sintezei,
urmând ca în final să includeți citatele de care aveți nevoie și să indicați sursa
acestora., veți constata în final ca ați realizat o lucrare originală. Originalitatea
vine de la sintetizarea sursei de documentare!
3. Fiți atenți la sursele de documentare care conțin surse bibliografice citate în
totalitate. Acest lucru vă asigură că puteți cita cu ușurință o sursă bibliografică
atunci când redactați eseul/lucrarea.
4. Obișnuiti-vă să închideți între ghilimele toate citatele din sursele de inspirație
pe care le folosiți în redactarea eseului/lucrării. Acest lucru vă va economisi
timp, deoarece nu va trebui să cautați în tot textul eseului/lucrării atunci când
pregătiți lucrarea finală.
5. Folosiți un ghid de redactare atunci când vă documentați pentru
eseul/lucrarea dvs.
6. Aveți încredere în dvs. Chiar și cei mai buni scriitori sunt adesea conștienți de
ideile lor bune și cred că nu mai au nimic de spus atunci când lucrările lor "au
spus" atât de multe. Ideile originale provin de la cel care lucrează îndeaproape
cu ideile altora, nu dintr-un moment de inspirație!
Sancțiuni împotriva plagiatului
Scuze dezincriminatorii: limitarea la menţionarea unei surse la secţiunea
bibliografie.
Scuze inacceptabile: lucrări sau teze care nu au fost încă susţinute
Argument:
Dacă diploma nu a fost acordată, frauda nu a fost relizată: este sarcina
directorului/coordonatorului să rectifice greşelile; este sarcina juriului/comisiei
să găsească erorile.
Criteriu: pentru ca sancţiunea să fi pronunţată, este necesar ca lucrarea să fie
definitive.
Poate coordonatorul tezei sau lucrării să solicite sancţionarea ?
- poate fi tentat deoarece a fost înşelat,
- este responsabilitatea acestuia să verifice,
- i se poate reproşa că nu a identificat,
- rareori se va plânge,
- poate fi tentat să se retragă,
- plângeri ale candidatului?: din ce în ce mai frecvente.
În schimb, atunci când se depune lucrarea, se aplică o sancţiune normală pentru
lucrări: în general înainte sau în timpul susţinerii, iar pentru teze: în general în
timpul presusţiner.

Bibliografie:
http://araba.lls.unibuc.ro/wp-content/uploads/2014/10/Ghid-impotriva-
plagiatului.pdf
http://detectareplagiat.ro/cum_sa_evitam_plagiatul.php
http://famp.ase.ro/wp-content/uploads/2017/02/Cabanis_RO_mapa-conferintei-
AWRUAP.pdf