COLECTIE COORDONATA DE

MAGDALENA MARCULESCU

Pouestea
noului
nurne
TinereteA
,
 1.

In primi.vara anului 1965, Lila, intr-o stare de mare agitatie,

mi-a incredintat o cutie de metal care continea opt caiete. A
spus ci. nu le mai putea line in casi, se temea ci sogul o si i le
citeasci.. Am luat cutia flri prea multe comentarii, cu excep-
9ia citorva aluzii ironice la prea multa sfoari cu care o legase
strAns. in perioada aceea, relatia dintre noi era foarte proast5.,
dar pirea ci numai eu o consideram asa. Ea, in rarele digi cand
ne vedeam, nu manifesta nicio stinjeneali, era afectuoasi, nu i
se intAmpla niciodati s5"-i scape un cuvAnt ostil.
CAnd mi-a cerut si jur ci nu voi deschide cutia din niciun
motiv, am jurat. Dar cum m-am urcat in tren am desfhcut
sfoara, am scos caietele si am inceput s5" citesc. Nu era un jur-
nal, chiar daci apireau acolo intimplS.ri detaliate ale viegii ei,
incepAnd cu sfrrgitul claselor primare. Pi.rea mai curind dovada
unei indirjite autodiscipline de a scrie. Erau multe descrieri:
o ramuri de copac, lacurile, o piatri, o frunzi cu nervurile
albe, oalele din casi, diferitele piese ale maginii de cafea, vasul
cu jiratic, cirbunele si mangalul, o harti aminungiti a curgii,
soseaua, scheletul de fier ruginit de dincolo de lacuri, pirculegul
si biserica, tiiereavegetatiei din spatele ci.ii ferate, blocurile noi,
casa piringilor, uneltele folosite de tatil si fratele ei ca s5. repare
incil;imintea, gesturile lor cind munceau, culorile mai ales,
culorile fiecirui lucru in diferite momente ale zilei. Dar nu erau
doar pagini descriptive. Apireau cuvinte izolate in dialect si in
italiani, uneori cuprinse intr-un cetc, farl,comentarii. $i exerci-
tii de traducere in latini si in greaci. Si pasaje intregi in englezi
despre priviliile din cartier, despre mirfuri, despre ciruta plini
ochi cu fructe si legume pe care Enzo Scanno o muta de pe
o stradi" pe alta in fiecare zi, ginlnd migarul de ci.pistru. $i
multe consideratii despre cirgile pe care le citea, despre filmele

POVESTEA NOULUI NUME 13

pe care le vedea in sala preotului. Si multe dintre ideile pe care
le susginuse in discutiile cu Pasquale, in pilivrigelile noastre.
Bineinteles, desfrgurarea nu avea continuitate, dar fiecare lucru
ferecat de Lila in scris cipita o relevangi, astfel ci nici in pagi-
nile scrise cAnd avea unsprezece sau doisprezece ani n-am glsit
niciun rAnd care si. sune infantil.
De obicei, frazele erau de o precizie extremi, punctuatia
foarte ingrijiti, caligrafia eleganti caaceeape care ne-o piedase
invititoarea Oliviero. Dar uneori Lila, casi cum un drog i,ar fi
inundat venele, pirea ci nu face fagi ordinii pe care si-o impu-
sese. Atunci totul devenea obositor, frazele cipitau un ritm
foarte agitat, punctuatia dispirea. in general, in scurt timp isi
regi,sea un ritm relaxat, clar. Dar se putea intAmpla gi si se
intrerupi brusc si si umple restul paginii cu desene de copaci
risuciti, mungi ghebogi gi fumegAnzi, chipuri amenintS.toare. Pe
mine m-au fascinat atAt ordinea, cAt gi dezordinea gi, cu cit am
citit mai mult, cu ati.t m-am simgit mai ingelati. CAt exerciriu
era in spatele scrisorii pe care mi-o trimisese la Ischia cu ani in
urmi: de aceea era atAt de bine scrisd.. Am pus la loc totul in
cutie, promigAndu-mi din nou si nu-mi mai bag nasul.
Dar am cedat repede, caietele emanau forga de seduc;ie
pe care Lila o rispXndea in jur inci de mici. Vorbise despre
cartier, ruiJe, fratii Solara, Stefano, fiecare persoani sau lucru cu
o precizie nemiloasS.. Ce sd spun despre libertatea pe care gi-o
luase cu mine? Cu ce spuneam, cu ce gindeam, cu persoanele
pe care le iubeam, chiar cu aspectul meu fizic. Fixase momente
decisive pentru ea far| si-i pese de nimic gi de nimeni. IatI
foarte clari plScerea pe care o simgise cAnd, la zece ani, scrisese
povestioara aceea a ei, Lafata blu. Iatd cu ror atara claritate cAt
suferise penffu ci invigitoarea noastri Oliviero nu binevoise si
spuni. un singur cuvAnt despre povestea aceea, ba dimpotrivi, o
ignorase. Iati suferinta si furia pentru c5" eu mersesem la gcoala
medie llri si-mi pese de ea, abandonAnd-o. Iat5. entuziasmul cu

ELENA FERRANTE
care invi.tase si fie cizmireasi gi sentimentul de revangi care o
incitase si creeze pantofi noi gi plicerea de a reafizaprima pere-
che de incilgi.minte impreuni cu fratele ei, Rino. Iati durerea
din momentul in care Fernando, tatll ei, spusese ci pantofii nu
erau bine frcugi. Erau de toate in paginile acelea, dar in special
ura fagi. de fragii Solara, determinarea teribili cu care respin-
sese iubirea celui mai mare dintre ei, Marcello, ;i momentul
in care hotirAse si se logodeasci in schimb cu blAndul Stefano
Canacci, mezelarul, care din dragoste voise si cumpere prima
pereche de pantofi realizatd, de ea, jurAnd ci o va plstra pentru
totdeauna. Ah, momentul frumos cAnd, la cincisprezece ani,
se simgise o domnigi bogati si elegantS., la bratul logodnicului
care, numai pentru ci o iubea, investise multi bani in fabrica
de incilgiminte a tatilui 9i fratelui ei, fabrica de inciltiminte
Cerullo. $i citi satisfacgie simgise: pantofii imaginati de ea in
mare parte realizayi, o casi in noul cartier, cisitoria la saispre-
zece ani. $i ce somptuoasi" petrecere de nunti urmase, cit se
simtise de fericiti. Apoi Marcello Solara, impreuni cu fratele
lui, Michele, apiruse in toiul petrecerii inciltat chiar cu pan-
tofii la care sotul ei spusese ci gine mult. Sogul ei. Cu ce fel
de birbat se cisitorise? Acum, cAnd totul se terminase, o si-gi
smulgi fata prefi.cuti aritindu-i-o pe cea oribil de adevirari?
intrebiri, 9i faptele frri spoielile siriciei noastre. M-am dedicat
mult acelor pagini, zile gi siptimAni la rand. Le-am studiat, am
ajuns si invlg pe dinafari" fragmentele care-mi pliceau, pe cele
care mi entuziasmau, pe cele care mi, hipnotizau, pe cele care
m5" umileau. in spatele firescului lor era cu siguranti. un artifi-
ciu, dar n-am gtiut si descopi"r care.
in cele din urmi, intr-o seari. de noiembrie, exasperari,
am iegit luAnd dupi mine cutia. Nu mai rezistam s-o simt pe
Lila coplqindu-mi chiar gi acum, cind eram foarte respectati.,
chiar si acum, cAnd aveam o viagi in afara oragului Napoli.
M-am oprit pe podul Solferino si. privesc luminile filtrate de o

POVESTEA NOULUI NUIVIE

 picli geroasi. Am asezat curia pe parapet, am impins-o u;or,
putin cate pulin, pAni cAnd acizutin riu, de parci era ea, Lila
in persoani,, clzind, cu gindurile ei, cuvintele, riutatea cu care
reactiona la violengi cu violenti, modul ei de a pune sripanire
pe mine cum frcea cu orice persoani sau lucru, sau eveniment,
sau invS.tituri. cu care abia intra in contact: cirgile si pantofii,
blAndetea si violenta, cisitoria si noaptea nungii, intoarcerea in
cartier in noul rol de doamna Raffaella Carracci.

Nu-mi venea si cred ci Stefano, atAt de amabil, atdt de

indrlgostit, ii dlruise lui Marcello Solara semnul Lilei fetigi,
amprenta efortului ei asupra pantofilor pe care ea ii ni.scocise.
Am uitat de Alfonso 9i de Marisa care, asezati la masi,
vorbeau intre ei cu ochi scAnteietori. N-am mai fost arenrS. la
risetele mamei mele bete. Au pilit muzica, vocea cAntiretului,
perechile care dansau, Antonio care iesise pe terasi gi, coplesit
de gelozie, st5"tea dincolo de u9a vitratS" privind oragul violaceu,
marea. S-a estompat chiar si imaginea lui Nino care rocmai
pirisise sala ca un arhanghel frri vestitori. Acum o vedeam doar
pe Lila care vorbea surescitat la urechea lui Stefano, ea foarte
palidi in rochia de mireasi, el frri si. zAmbeasci. Stinjeneala i
se intindea de la frunte pAni la ochi ca o masci albicioasl de
carnaval pe chipul aprins. Ce se intXmpla, ce s-ar fi intimplat?
Prietena mea igi trdgeasotul de brat cu ambele mAini. Tligea cu
toat5. puterea gi eu, care o cunosteam bine, simgeam cd., dacl. ar
fi putut, i l-ar fi smuls si ar fi rraversat sala tinAndu-l deasupra
capului. SAngele ar fi picurat continuu pe treni si s-ar fi folosit
de brat ca de o miciuci sau o falci pentru a-i sparge faga lui
Marcello cu o lovituri trasi bine. Ah, da, ar fr, fbcut-o, iar la
gnndul 5.sta inima imi bitea furioasi si gAtul mi se usca. Apoi

16 ELENA FERRANTE
le-ar fi scos ochii celor doi birbagi, le-ar fi smuls carnea de pe
oasele fegei, i-ar fi mugcat. Da, da, am simgit ci voiam, voiam
si se intAmple asta. Sfrrgitul iubirii ;i al acelei petreceri insu-
portabile, ftri imbrlgig5li intr-un pat din Amalfi. Si desfiingim
pe dati toate lucrurile gi oamenii din cartier, si facem micel cu
ei, si fugim, eu qi Lila, si mergem si tri,im departe, coborAnd
impreuni cu veseli risipire toate treptele abjectiei, singure, in
orase necunoscute. Mi s-a pirut sfirgitul potrivit pentru ziua
aceea. Daci nimic nu ne putea salva, nici banii, nici un trup
de birbat si nici mlcar studiul, era mai bine si distrugem totul
imediat. in pieptul meu am simgit cum se intensifici furia ei, o
forgi care era si nu era a mea in acela;i timp, care-m-a umplut
de plicerea de a mi pierde. Mi-am dorit ca forga aceea si se
reverse in toate directiile. Dar mi-am dat seama cI mi gi speria.
Am ingeles abia pe urmi ci gtiu si fiu in mod calm nefericiti
numai penrru c5. sunt incapabili de reacgii violente, mi tem de
ele, prefer si rimAn nemigcati 9i si devin ranchiunoasi. Lila nu.
CAnd;i-a pirisit locul, s-a ridicat cu o asemenea hotirire, incAt
a zguduit masa, tacimurile din farfuriile murdare, a risturnat
un pahar. in timp ce Stefano se gribea mecanic sI opreasci
Iimba de vin care curgea spre rochia doamnei Solara, ea a iegit
cu pas sprinten pe o ugi laterald., trigAnd de rochie de fiecare
dati cAnd se impiedica in ea.
M-am gAndit si alerg dupi ea, s-o strdng de mAni, si-i
soptesc hai, hai si plecim de aici. Dar nu m-am miscat. S-a
migcat Stefano care, dupi o clipi de ezitare, a ajuns-o din urmi,
trecAnd printre perechile care dansau.
Am privit in jur. igi diduseri togi seama ci ceva o contra-
riase pe mireasi. Dar Marcello continua si trincineasci in mod
complice cu Rino, ca gi cum ar fi fost normal sa aibl in picioare
pantofii aceia. Nu incetau toasturile din ce in ce mai obscene
ale negustorului de metale. Cei care simEeau ci se aflI jos in
ierarhia meselor 9i a invitagilor continuau cu greu si accepte

POVESTEA NOULUI NUME

 37

In seara aceea ainceput lunga, fri.mAntata perioadi care a dus

prima noastri rupturl gi la o lungi despirgire.
Am frcut eforturi si.-mi revin. Fuseseri o mie de morive
tensiune p1ni atunci. Nemukumirea ei si, totod.ati., doringa
de dominare iesiseri continuu la suprafagi. Dar niciodati
odati niciodatl nu se striduise atat de explicit si mi umilt
Am renuntat la iesirile mele la mezelirie. Desi imi plitise cirt
pentru;coali, degi fbcuserim acel pariu al ,rorrrl.r, nu m-am d
s5"-i spun c5. fusesem promovati cu note de opt si
doi de
Am inceput si lucrez, imediat dupi terminarea scolii, int:
libririe de pe strada Mezzocannone si am dispirut dJn cart
frri s-o anun!. Amintirea tonului sarcasric din seara aceea,
loc si se atenueze, a devenit gigantic, si, de asemenea,
mea a devenit tor mai viguroasi. Mi s-a pirut cI nimic n
putea justifica ce-mi ftcuse. Nu mi-a venit niciodati in min
cum se intAmplase in schimb cu alte ocazii, ci simgise nevoia
mi umileasci. pentru a purea suporta mai usor umilirea ei.
In curAnd am aflat ci lisasem o impresie buni la pet
cere, si asta mi-a ugurat detasarea. Hoini.ream pe st
Mezzocannone in timpul pauzeide prXnz cAnd m_am auzit
gati. EraArmando, care se ducea si dea un exarnen. Am aflat
studia medicina gi examenul era dificil, dar, inainte si di
spre san Domenico Maggiore, s-a intretinut oricum cu minc,
coplqindu-mi cu complimente si reincepAnd si, vorbeasci des,,
pre politici. Seara a apirut chiar la libririe, luase o noti"
era fericit. Mi-a cerut numi.rul de telefon, am spus cd. n-av
telefon; m-a intrebat daci frceam o plimbare duminica ur
toare, i-am spus ci duminica trebuia s-o ajut pe mama in
A inceput sI vorbeasci despre America Latini., unde in
s5" meargi imediat dupi ce isi lua diploma
si_i ingrijeasci pe ccl

't64 ELENA FERRANT

sitraci, sl-i convingi si ia armele in miini impotriva opresorilor
qi a ginut-o a;a mult timp, incAt a trebuit siJ alung inainte
ca

patronul si se enerveze. in fine, eram bucuroasi pentru ci' in

rnod evident, ii plicusem si m-am aritat amabili, dar nu dispo-
nibili. Cuvintele Lilei oricum fbcuseri riu' Ml simgeam prost
imbri.cati, prost pieptinate, cu un ton fals, ignoranti' in plt's'
odati cu terminarea gcolii, flri Galiani, obiceiul de a citi ziarcLe
se destrimase si, pentru ci banii erau numirali, nu simgisem
rrevoia si le cumpir dAnd din buzunarul meu' Astfel Napoli'
ltalia, lumea redeveniseri rapid o mlaqtini cegoasi in interiorul
cireia nu mi mai orientam. Armando vorbea, eu aprobam din
cap, dar nu intelegeam mai nimic din ce spunea'
A doua zi a fost o alti surprizi' In timp ce mituram
podeaua liLrririei, mi-au apirut in fagi Nino 9i Nadia' Aflaseri
de la Armando unde lucram gi veniseri inadins si mi salute.
Mi-au propus si merg cu ei la film duminica urmitoare' A tre-
buit se rnspund cum ii rispunsesem lui Armando: nu era posibil'
munceam toati septimina 9i tata ;i mama in ziua de sirbitoare
mi voiau acasi.
Dar cAgiva pagi prin cartier pogi si faci?
- futa da.
- Atunci vom veni noi la tine'
-Pentru ci, patronul m-a strigat Pe un ton mai nervos ca
de obicei eraun birbat in jur de vreo saizeci de ani' cu pie-
-
lea fegei care pilreamurdari, foarte irascibil' cu privirea depra-
vari au plecat imediat.
-,Duminica urmitoare, dimineaga tdtziu, m-am auzit strigati
din curte si am recunoscut vocea lui Nino' Am apirut la fereas-
tri, era singur. Am incercat in citeva minute si mi fac Prezenta-
bili si, fh.ri micar si-i spun mamei, fericiti 9i totodatl nelinigtiti'
am alergat jos. Cind l-am avut in fagi', n-am mai avut aer'
N-am decdt zece minute, am sPus gAfiind, a;a ci n-am
-
iegit si ne plimbim pe sosea' am hoinirit printre blocuri'

165
POVESTEA NOULUI NUME
 Cum de yenise ftri Nadia? De ce
bituse tot drumul pA
acolo-degi ea nu putea? A rispuns
la intrebirile mele frrisi i
pun. Nadia avea ln vizite niste rude
ale tatllui .i gi fu;;;'
gati si rimXni acasi. EI venise pAni
acolo ca si rwadi carti
dar 9i ca si-mi aduci ceva de citit,
ultimul numi.r.dinrr_o revi
care se numea Cronache meridionali.
Mi_a intins fasciculull
un gesr incruntar, i_am multumit.
Apoi a inceput, i
si vorbeasci. riu despre revisti, as,f.I
incit m_am intrebat de
decisese si mi-o diruiasca.
E schematicd,, aspus gi a adiugat
ca
-
Armando.
rAzh,nd:Ca Galiani

Apoi a redevenit serios, a Iuat un ton

care mi s_a p;r.r, d*
mog. A spus ci-i datora-foarte mult profesoarei noastre,
ea perioada liceului ar fi fost
ci ftr{
o pierdere de timp, dar citrebuia
si fii in gardi, si fii atent .u .".
Defectul ei major, a subliniat, e ci
- nu suporti faptul ci
fjr_lr:1":inte
dar
diferiti de a ei. Ia de la."
pe urmi mergi pe drumul tiu.
rrr';._;;;;l;;
Apoi a revenit la rwisti, a spus ci. scria
in ea ;i Galiani si,
Pe neasteptate, frri nicio leglturi, s_a referit la Lila:
Apoi, eventual, di_i_o ei s,o citeasci..
- 9i
Nu i-am spus ci Lila nu mai citea nimic,
.
doamna Carracci, ci din feti,ta
ci. acum era
care f"r.* .ai"f;;;;;-
riutatea. Am ocolii subiectul, am
sese decAt
intrebat de Nadia,
,?,fn o lungi cititorie cu famitia, cu masina pAni
lt-*:O_::ji r'"o
f:
tati.l avea o casi "f.t
:H:-:t": va petrece. restul verii l" 4rr-"*
de vacantl.
O si te duci s_o vizitezi?
O dati sau de doui ori, uebuie si
*- Mama ta e bine?
invit.

-_ Foarte bine. Anul r. duce Ia Barano,

"..r," s_a impicat
cu stipAna casei.
O
- si-,ri petreci vacanra cu familia ta?

166
ELENA FERRANTE
 Eu? Cu tata? Absolut niciodati. O si fiu la Ischia, dar
-
cu treburile mele.
Unde o si te duci?
- Am un prieten care are o casi la Forio: piringii i-o lasi
-
toati vara gi vom sta acolo si invigim. Tir?
O si muncesc peMezzocannone pAni in septembrie'
- de Sfrnta Maria?
- $iNu, de Sfhnta Maria nu.
-A zAmbit:
Atunci vino la Forio, casa e mare: poate pentru doui,
-
trei zile vine qi Nadia.
Am zAmbit emolionati,' La Forio? La Ischia? Intr-o casi
fhri adulgi? igi amintea de Maronti? igi amintea ci acolo ne
sirutaserim? Am spus ci trebuia si ml intorc acasi''
O si mai trec, a promis, vreau si aflu ce crezi despre
-
revisti.
A adiugat cu voce joasi, cu miinile indesate in buzunare:
imi place si vorbesc cu tine'
-CAt vorbise, intr-adevir. M-am simgit mAndri, m-a emo-.
gionat faptul ci se simgise in largul lui. Am goPtit:
Si mie, degi nu zisesem mai nimic 9i mi pregiteam si
-
intru pe uga blocului cAnd s-a intAmplat ceva care ne-a tulburat
pe amAndoi.
Un urlet a tiiat lin\tea duminicali a curfii 9i am vizut-o
pe Melina la fereastri. Didea din mAini incercAnd si ne atragi
atengia. CAnd s-a intors si Nino si se uite, perplex, Melina a
gipat gi mai tare, un amestec de bucurie 9i nelinigte' A urlat:
,,Donato".
Cine e? a intrebat Nino.
- Melina, am sPus, igi aminteqti?
-El s-a strAmbat stingherit.
E supirati Pe mine?
- Nu gtiu.
-
POVESTEA NOULUI NUME 167
 Zice Donaro.
- Da.
-S-a intors din nou si priveasci
spre fereastra de la
viduva se intindea, continuAnd si strige numele acela.
r. ci serni.n cu tata?
pare
- Ti
Nu.
- Sigur?
- Da.
-A spus nervos:
Plec.
- E mai bine.
-S-a indeplrtat cu pas vioi, umerii curbagi, in timp
Melina il striga rot mai tare, tot mai agitati: Donato,
Donato.
Am fugit si eu, m-am intors acasi cu inima bitAndu-mi
putere gi cu o mie de ginduri invilmlgite in cap. Nino n
nici micar o trd.situri. care siJ apropie de Sarratore: nici stat
nici chipul, nici comportamenrul, nici vocea sau privirea. Era
fruct neobignuit, foarte dulce. CAt era de fascinant cu pirul ar
lung si ciufulit. CAt era de striin oricirei alte forme masculi
in intregul \apoli nu era nimeni care si.-i semene. Si mi
chiar daci eu trebuia inci. si. merg in clasa a treia de liceu,
el era la facultate. Fi.cuse drumul pXnI ln cartier duminica,,l$
ftcuse griji pentru mine, venise si mi puni in gardi. Voise si
mfi
anunte ci Galiani era frumoasi gi bunr, dar avea si ea defectelc
ei, gi, pAni una alta, lmi adusese fasciculul acela, convins ci sunt
in stare siJ citesc si sil discutim. Ajunsese chiar sr mi invite lo l
Ischia, la Forio, de sfrnta Maria. Lucru imposibil de concretizaq
nu era o invitatie reali. El insusi stia bine ci pirintii mei nu
erau ca ai Nadiei, nu m-ar fi lisat niciodati si mI duc; gi totugi,
mi invitase oricum, pentru ci in cuvintele rostite am auzit alte
cuvinte nerostite, ca: lin sd te u,id, cdt rni-ar placea sd reuenim k
discupiih noastre din Port, de pe pkja Maronti. Da, da, am auzir

168 ELENA
Itr trtintea mea, si mie mi-ar phcea, vin la tine, de Sflnta
Maria
errr sri fug de acasi, si se intAmple ce trebuie
si se intAmple'
Am ascuns revista printre cirgile mele' Dar seara' cum
rrr irm bigat in pat, m-am uitat la cuprins si am tresirit'
Era
rr', .rti.ol semnat de Nino. Un articol de-al lui in fasciculul
l, cllt cu un asPect foarte serios: aproape o carte' nu revistuga
de

rt rrrlenti, gri;i neingrijiti, in care imi propusese

cu doi ani in
rrrrni. s5" public rezumatul meu impotriva preotului'
ci pagini
i',r1r,r.tante scrise de oameni mari pentru oameni mari' Si
t{)r,rsi, iate-l acolo, pe Antonio Sarratore, cu nume 9i
prenume'
doar cu doi ani mai mare decAt mine'
f i cu il cunosteam. $i era
Am citii, am ingeles Pulin, am recitit' Articolul vorbea des-
de Plan cu majusculi 9i era scris
lrrc Programare cu majusculi,
i,r,r-r.rr, -od complicat. Dar era un fragment al inteligengei
Irri, un fragment al p.rsoarrei lui pe care, ftri si se laude'
mi-l
rliruise mie.
Mie.
M-au nipidit lacrimile, am pus deoparte revista abia
noaptea tArziu. Si-i vorbesc Lilei despre ea? Si i-o imprumut?.
N.r, .ra un lucru al meu. Cu ea nu mai voiam si am relagii
lutentice' doar salut, discugii vagi' Nu gtia si mi aprecieze'
Algii, in schimb, gtiau: Armando, Nadia, Nino' Ei erau prie-
renii mei, ei trebuiau si fie confidenfii mei' \6zuseri in mine'
irnediat, ceea ce ea se gribise si nu vadi' Pentru ci avea privirea
cartierului. Era capabili si priveasci doar ca Melina care' fere-
c:irti in nebunia ei, il vedea pe Donato in Nino, il confunda
cu
{bstul ei amant'

38.

lnigial nu voiam si merg la nunta Pinucciei 9i a lui Rino' dar

a

venit Pinuccia personal si-mi aduci invitagia 9i' pentru ci m-a

169
POVESTEA NOULUI NUME