Sunteți pe pagina 1din 11

Testele proiective pentru

investigarea personalitÅtii
- 2014 -

CUPRINS

1. Abordări ale personalităţii

- Perspectiva atomista

- Perspectiva structurală

- Perspectiva sistematică

- Perspectiva psihosociala

2. Structura personalităţii

- Temperamentul

- Caracterul

- Aptitudinile

3. Testele proiective pentru investigarea personalităţii

4. Referinte bibliografice
Capitolul 1: Abordări ale personalităţii

Ocupând un loc central în sfera preocupărilor psihologice, personalitatea poate

fi socotită cadru de referinţă pentru delimitarea şi explicarea tuturor noţiuni din

domeniu. Termenul de personalitate derivă din latinescul „persona”, care înseamnă

mască „de personaj a actorului, din care s-a format cuvântul persoana”(Benyto, 2003,

p. 58; Bonchiş, E., Drugaş, M., Trip, S. şi Dindelegan, C., 2006, p. 11)

În limbajul psihologic „personalitatea este o calitate, pe care o poate dobândi

virtual orice individ într-o etapă a dezvoltării sale şi anume în perioada adolescenţei

avansate – întrunind anumite atribute caracteristice”(Radu,I., 2002, p.19; Bonchiş, E.,

Drugaş, M., Trip, S. şi Dindelegan, C., 2006, p. 11)

În evoluţia ideilor, concepţiilor şi teoriilor asupra personalităţii, patru

perspective sau modalităţi de abordare sunt conturate mai pregnant până in momentul

de faţă:

1. Perspectiva atomista bazată, pe de o parte, pe descompunerea personalităţii în

elementele sale componente în vederea studierii legităţilor lor de funcţionare iar, pe de

alta parte, pe descoperirea elementului primar, ultim sau constituantului fundamental

al acesteia. Concepţia behavioristă asupra personalitalii umane, deşi tindea spre

surprinderea omului integral, în cele din urma recurgea la studierea unora dintre

funcţiile particulare ale acestuia (gesturi, vorbire, obiceiuri), ajungându-se în felul

acesta la pulverizarea unităţii şi integralităţii personalităţii intr-o multitudine de


elemente sau parţi constituante. O asemenea modalitate de abordare a personalităţii a

fost practicată nu doar pe la începuturile psihologiei ştiintifice, ci s-a continuat pănă în

zilele noastre.

2. Perspectiva structurală pomeşte de la întreg şi anume de la modul

elementelor componente de organizare, aranjare, ierarhizare în cadrul sistemului sau

structurii globale. Psihologia configuraţionistă (gestaltistă) sau cea organismică, de

exemplu, concepeau personalitatea ca fiind o structură globală, unitară, ce dispune de

subsisteme integrate, astfel încât ceea ce se petrece într-o parte a structurii

influentează ceea ce se va petrece într-o altă parte a ei. Personalitatea este interpretată

în termeni de trăsături sau de factori. Din acest punct de vedere personalitatea devine

"un ansamblu de trasături" sau o "configuriţie de trăsături". În acest sens este celebra

definiţie dată personalităţii de Guilford, sub influenţa lui Prince (1924):

"Personalitatea unui individ este o configuraţie specifică de trăsături"(Guilford, J. P.,

1959).

Perspectiva structurală asupra personalităţii este superioara celei atomiste din

două puncte de vedere:

- subliniază caracterul unitar şi global al personalităţii apărut ca urmare a

interacţiunii părţilor sau elementelor sale componente;

- sugerează dinamica acestui întreg tocmai datorită modului concret şi

diferit de structurare şi evoluţie în timp a elementelor componente.

3. Perspectiva sistematică introdusă în psihologie ca urmare a apariţiei şi

dezvoltării ciberneticii, porneşte de la interpretarea personalităţii ca un sistem, ca un

ansamblu de elemente aflate într-o interacţiune ordonată şi nonîntâmplătoare. Punctul

de plecare sau principalul cadru de referinţă în analiza sistemică trebuie sa-l constituie

sistemul, cu toate relaţiile, interacţiunile şi intercondiţionările sale, împreună cu


particularităţile şi legităţile sale ireductibile. Personalitatea apare ca fiind unitatea

integrativa superioara care serveşte drept cadru de referinţă pentru studiul şi

interpretarea diferitelor dimensiuni ale sistemului psihic, ca fiind un sistem

supraordonat ce nu se poate reduce şi nici confunda cu diferitele procese şi funţii

psihice, ce nu poate fi alipită structurilor biologice sau psihocomportanlentale

primare, ca un sistem dinamic hipercomplex ce presupune organizare ierarhică

plurinivelară, independentă relativă faţă de elementele componente etc. (Golu, M.,

Dicu, A, 1972, pp.99, 235, 238) .

4. Perspectiva psihosociala este orientată spre surprinderea personalităţii

concrete, aşa cum se manifestă ea în situaţiile şi conjuncturile sociale particulare, în

sistemul interrelaţiilor şi al psihologiei colective, în funcţie de atributele psihosociale

ale omului, adică de statutele şi rolurile sale, de nivelurile sale de aspiraţie şi

aşteptare, de structura atitudinilor şi opiniilor sale.

Ea se concentrează asupra analizei, interpretării şi explicării a doua aspecte:

- asupra felului cum personalitatea umană, aşa cum s-a constituit ea la un

moment dat, se raportează şi se relaţioneaza cu o altă personalitate;

- asupra modului cum, tocmai în urma unei asemenea interrelaţionări,

personalitatea se formeaza pe sine însăşi.

Omul, ca fiinţă socială prin excelenţa, nu poate exista decât în cadrul relaţiilor

sociale, iar ansamblul acestor relaţii sociale aşa cum a fost preluat, interiorizat şi

sedimentat de către fiecare individ în parte, constituie însăşi "esenţa personalităţii".

Este vorba de toate tipurile de relaţii în care este implicat individul, adică atât de cele

macrosociale (economice, politice, juridice, morale, religioase etc.), cât şi de cele

microsociale (familiale, şcolare, profesionale, stradale etc.). Calitatea personalităţii

depinde de calitatea relaţiilor sociale( Zlate, M., 2004, pp . 13-18)


Capitolul 2: Structura personalităţii

Personalitatea este un sistem constituit din subsistemul dinamico-energetic

(temperament), subsistemul efectoriu (aptitudini), subsistemul relaţional( caracterul).

1. Temperamentul

Multitudinea de definiţii date temperamentului ar putea conduce la ideea

inexistenţei unui consens în domeniu, însă Gonales, Carranza şi Galian (2001)

desprinde anumite elemente comune:

- dimensiunile temperamentului se referă la trăsăturile comportamentale;

- temperamentul reprezintă contribuţia persoanei la interacţiunea cu mediu;

- trăsăturile de temperament sunt puternic influenţate de factori biologici; toate

teoriile subliniază continuitatea trăsăturilor de temperament de-a lungu vieţii,

având cea mai înaltă stabilitate, comparativ cu celelalte componente ale

personalităţii(Bonchiş, E., Drugaş, M., Trip, S. şi Dindelegan, C., 2006)

2. Caracterul

Etimologic, caracter înseamnă ceea ce este imprimat gravat în individ.

Frecvenţa folosirii termenului este diferită, psihologii americani considerând că

personalitatea este sinonim cu caracterul, pe când psihologii europeni preferă

termenul de caracter.

Trăsăturile şi atitudinile care alcătuiesc caracterul au câteva caracteristici:

- se manifestă relativ constant,

- sunt stabilizate, generalizate,


- includ elemente cognitive, volitive, afective ( conferând caracteristica

bipolarităţii, pozitiv-negativ),

- sunt asociate cu aprecieri,valori,

- se formează de-a lungul întregii vieţi, fiind puternic influenţate de învăţare,

experienţă individuală, modele culturale etc.,

- sunt organizate ierarhic în trăsături-atitudini supra şi subordonate

(Bonchiş, E., Drugaş, M., Trip, S. şi Dindelegan, C. ,2006)

3. Aptitudinile

O definiţie generală şi sintetică a aptitudinilor o oferă M. Zlate (2000) care

menţionează că acestea „reprezintă un complex de procese şi însuşiri psihice

individuale, structurate într-un mod original care permite efectuarea cu succes a

anumitor activităti”(p.56)

Aptitudinea cuprinde următoarele elemente:

- veriga informatică, ce implică reprezentări, noţiuni, judecăti despre un

domeniu al activitătii;

- veriga procesual-operatorie care exprimă setul de operatori, ce se aplică

elementelor informaţionale;

- veriga executivă include acţiuni şi procedee mentale şi motorii;

- veriga dinamogenă este reprezentată de motivaţie şi afectivitate;

- veriga de reglare, de selectare şi orientare valorică, coordonare, optimizare,

perfectionare.

(Bonchiş, E., Drugaş, M., Trip, S. şi Dindelegan, C. ,2006)


Capitolul 3: Testele proiective pentru investigarea personalităţii

Testele psihologice măsoară diferenţele interindividuale sau diferenţele dintre

reacţiile pe care le manifestă un subiect în situaţii diferite. Anastasi (1988) consideră

că testele de personalitate măsoară în special stări emoţionale, relaţiile interpersonale,

motivaţia, interesele şi atitudinile.

Evaluarea personalităţii prin perspectiva diferitelor teorii au dus la dezvoltarea

metodelor şi instrumentelor de evaluare, cum ar fi :

1. Testul de personalitate Myer-Briggs (teoria analitica a lui Jung)-MBTI

- a fost dezvoltat de Isabel Briggs Myers şi mama sa Katharine Cook Briggs

- este folosit în consilierea individuală, consiliere de familie, de grup cât şi în

consilierea în carieră

- MBTI este cel mai popular test de personalitate

- Testul este compus din 126 de întrebări cu două variante de răspuns din care

subiectul trebuie să aleagă unul.

2. Ghidul evaluării stilului de viaţă (pshiologia individuală a lui Adler)

- este un instrument de evaluare ce poate fi folosit cu succes în consilierea

pentru copii

- evaluarea se face printr-un interviu subiectiv şi printr-un interviu

obiectiv(Dreikurs 1997, apud Corey 2001)

3. Observaţia (orientarea behavioristă)

- este folosită pentru studiul comportamental

4. Scala autoeficacităţii generale (teoria învăţării sociale a lui Banderas)


- vrianta redusă cuprinde 10 itemi ce descriu caracteristici pozitive ale eficienţei

personale

5. Scala „Locus of Control” (Teoria învăţării sociale a lui Rotter)

- chestionarul cuprinde 29 de itemi, din care 23 vizează direct locusul

controlului, iar 6 itemi sunt distractori

- fiecare item prezintă două variante de răspuns

6. Testul Tematic de Apercepţie(teoria personologiei a lui Murray) - TAT

- este un test proiectiv bazat pe asumaţia că o persoană interpretează o situaţie

socială ambiguă prin prisma experienţelor sale anterioare, a doriţelor şi

conflictelor proprii

- testul constă în 30 de imagini alb negru şi o planşă albă, imaginile reprezintă

desene, fotografii, reproducere ale unor tablouri, gravuri

7. Chestionarul 16 factori de personalitate(teoria factorială a personalităţii)-

16PF

- la baza testului a stat o listă de 171 de trăsături de personalitate extrase din

dicţionare şi din literatura psihiatrică

- contine 187 de itemi, fiecare item având trei modalităţi de răspuns, subiectul

fiind rugat să aleagă o variantă din cele trei

8. Chestionarul de personalitate Eysenck (teoria trăsăturilor biologice de

personalitate) - EPQ

- conţine 79 de itemi la care subiectul este invitat să răspundă cu da sau nu

9. Grila de repertoriu(orientarea constructivă)

- este un set de reprezentări ale relaţiilor dintre setul de lucruri pe care o

persoană le construeşte şi setul de moduri, felul în care construieşte acele

lucruri
- grila conţine elemente, constructe şi locul fiecărui element

- numărul elementelor este egal cu numărul constructelor

10. Scala de convingeri şi atitudini generale forma scurtă(orientarea raţional

emoţional emotiv comportamentală a lui Ellis) – GABS

- se axează pe evaluarea celor patru conţinuturi ale cognitiţiilor iraţionale:

realizare, aprobare, confort şi dreptate

- măsoară evaluarea globală a propriei persoane şi evaluarea globală a valorii

altora

- scala are 26 de itemi

11. Chestionarul Schemelor Cognitive Young-Forma Scurtă 3(orientarea lui

Young asupra schemelor cognitive) – YSQ-S3

- au fost identificate 18 scheme grupate în cinci categorii numite domenii ale

schemelor

- chestionarul schemelor este format din 114 itemi şi măsoară toate cele 18

scheme cognitive

12. Inventarul Clinic Multiaxial Millon III(teoria lui Millon asupra tulburărilor

de personalitate) – MCMI-III

- este un instrument clinic, foarte popular şi foarte folosit în cercetare şi în

activitatea clinică

- testul măsoară 14 tulburări de personalitate în 8 atribute clinice majore sau

trăsături definitorii

- personalitatea este evaluată de 11 scale ale patternurilor clinice de

personalitate şi 3 scale ale patologiilor severe de personalitate

13. Bateria de teste psihologice de aptitudini cognitive – BTPAC

- măsoară 8 aptitudini cognitive în 23 de teste


14. Teste matrici progresive Raven

- este alcătuit din cinci serii a câte 12 itemi

Bibliografie

 Benyto, Y. (2003). Copiii supradotaţi, Ed. Polirom, Iaşi

 Bonchiş, E., Drugaş, M., Trip, S. şi Dindelegan, C. (2006). Introducere în

Psihologia Personalităţii, Ed.Universităţii din Oradea, Oradea

 Corey, G., (2001). Teory and practice of counseling and psychotherapy(6th

ed.). Canada: Brooks/Cole.

 Golu, M., Dicu, A., (1972). Introducere în psihologie, Ed. Ştiinţifică

Bucureşti,

 Gonzales, C., Carranza, J., and Galian, M. (2001). Children Temperament.

Theory and Research. În Bonchiş, E., Drugaş, M., Trip, S. Şi Dindelegan, C.

Introducere în Psihologia Personalităţii, Ed.Universităţii din Oradea, Oradea

 Guilford, J. P. ,(1959). Personality, New York, Mc Graw-Hill

 Radu, I.,(2002). Demersuri tipice în abordarea personalităţii. Ed. ASCR,

Cluj-Napoca

 Zlate, M., (2000). Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti

 Zlate, M., (2004). Eul şi personalitatea, Ed. Trei, Bucureşti