NEVOILE EMOTIONALE ALE COPILULUI MEU

A te ocupa de nevoile copilului nu inseamna doar a te asigura ca merge la

cea mai buna gradinita sau scoala, a-i oferi cele mai interesante cursuri
extrascolare si a-i asigura in general un nivel ridicat de confort. Toate aceste
lucruri sunt importante, desigur, dar dincolo de ele, copiii au nevoi emotionale la
care parintii trebuie sa raspunda pentru o dezvoltare armonioasa a celui mic.

Cercetatori din domeniul teoriei atasamentului ne spun ca cea mai

importanta modalitate de a ne ajuta copiii sa formeze un atasament sigur este de
a-i face sa se simta in siguranta, sa fie vazuti si intelesi. Ce inseamna a-l tine pe
copil in siguranta? Ce inseamna sa transmitem ca il “vedem” sau il “intelegem”
pe copil?

Sa fie ascultati. Acest lucru inseamna a-l vedea pe copil asa cum este el si
nu prin prisma dorintelor noastre despre cum ne-am dori sa fie. Primul pas este
sa iti faci timp sa iti asculti copilul cu adevarat. Acest lucru presupune sa
ii validezi emotiile, chiar daca ti se par exagerate sau inadecvate. Invata
despre ascultarea activa si incearca sa verifici daca ai inteles corect ce iti
povesteste copilul.

Sa nu fie etichetati. Inca din ziua in care se nasc, copiii au tot felul de

etichete. De la "rasfatat", la "timid", "rebel" sau "imatur", toate aceste etichete
pot influenta identitatea copilului. Atat etichetele cu valenta pozitiva, cat si cele
cu valenta negativa pot avea efecte nedorite pe termen lung. Etichetele repetate
frecvent pot duce la o viziune limitata asupra propriului copil, pe care acesta o
va interioriza. Este util sa ii oglindesti calitatile si comportamentele (“Mereu esti
atent la detalii, iar aceasta calitate iti va fi de folos intotdeauna.”), dar in acelasi
timp, este important sa ii lasi libertatea sa experimenteze cu activitati si domenii
diverse. Un copil care este etichetat drept “omul de stiinta al familiei” poate
avea retineri cand vine vorba de explorarea unui domeniu artistic, de exemplu.

Sa nu fie comparati cu propriii parinti. De multe ori, parintii isi vad

copiii din prisma propriilor experiente de viata pe care le-au avut. Astfel, unii
copii ajung sa practice sporturi pe care le detesta, doar pentru ca parintele a fost
mereu pasionat de acel sport. In alte cazuri, parintele il protejeaza pe copil
excesiv de experiente si activitati care il sperie pe parinte, dar nu si pe copil. Pe
masura ce creste, copilul isi da seama ca este separat de tine si ca are nevoi si
dorinte care intra in contradictie cu nevoile si dorintele tale. Parintii vor fi
nevoiti sa treaca prin acelasi proces de separare, treptat, invatand sa isi vada
copiii ca persoane diferite, cu temperament, preferinte si nevoi diferite.
 Sa fie vazuti intr-o lumina pozitiva. O atitudine pozitiva si curioasa fata
de propriul copil il va face sa se simta iubit si respectat. Acorda-ti timpul de care
ai nevoie pentru a rade impreuna cu copilul tau, pentru a aprecia felul lui de a fi
si de a se exprima. Apreciaza calitatile pozitive ale copilului tu in loc sa ii
critici defectele si invatati impreuna sa va corectati calitatile mai putin pozitive

Sa aiba parinti echilibrati din punct de vedere emotional. Toate aceste

nevoi ale copilului vor consuma in mod semnificativ resursele tale emotionale.
Este cu siguranta dificil, daca nu imposibil, sa oferim tot timpul
copilului raspunsurile emotionale de care are nevoie din partea noastra. De
aceea, dezvoltarea personala a parintilor este primul pas pe care acestia il pot
face pentru a creste copii fericiti. Cand te simti coplesit de nevoile copilului tau,
cand simti ca nu ii poti oferi acestuia atentia si afectiunea de care are nevoie,
inseamna ca e momentul pentru o pauza. Ori de cate ori este posibil, incearca sa
iti oferi timp pentru odihna si relaxare. Cooperarea cu partenerul de viata este
esentiala in acest sens.
Din pacate, atunci cand muncesc pana tarziu pentru a pune painea pe
masa, parintii ajuta la satisfacerea unei singure nevoi a copilului: aceea
biologica, care fara doar si poate este necesara pentru a supravietui, dar
insuficienta pentru a trai.
Copiii nostri au nevoie de hrana emotionala, de caldura, protectie,
afectiune exprimata in cuvinte si comportamente, nu doar in mangaieri fugare in
somn.
Copilul are nevoie de timp de calitate petrecut cu mama si cu tata, de
joaca cu un parinte prezent, disponibil si atent, de mesaje de valorizare si
pretuire care sa il invete ca este acceptat si iubit in familia sa, ca este valoros,
special si ca are ce oferi celor din jur. Ca merita din partea lor respect si
recunoastere.
Doar asa va reusi ulterior sa „devina”, sa se implineasca, sa-si gaseasca locul si
rolul in aceasta lume.