CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE FUNDAMENTALE

Lecţia ştiinţifică
Remediile cu acţiune asupra proceselor imune.
Preparatele antialergice.

Chişinău
 PLANUL:

1. Reacțiealergică. Noțiune. Tipuri de reacțiialergice.

2. Antialergicele. Definiție. Clasificare.
3. Efectefarmacologice. Indicații. Reacții adverse.
4. Clasificarea preparatelor cu acțiune asupra proceselor imune. Caracteristica lor.

BIBLIOGRAFIA:

1. D.A. Harchevici - Manual Farmacologieşireceptură, Moscova 2010.

2. V.M. Vinogradov - Manual Farmacologieşireceptură, Sanct- Peterburg 2010
3. Sava Nicolai - Manual Farmacologie, Chişinău 2013.
4. Matcovschi C., Manual de receptură, ediţia IV-a, revizuităşicompletată, Chişinău, 2013.
5. Matcovschi C.,Ghidfarmacologic, ediţia IV-a, revizuităşicompletată, Chişinău, 2013.
6. Nicolai S., Scutar C., Cekman I., Farmacologie. Chişinău, C.E.P., Medicină, 2013.
 Tema:Remediile cu acţiune asupra proceselor imune. Preparatele antialergice.

Deosebim două tipuri de reacţii alergice:

1. de tip imediat: edemul Qvinqe; urticarea, rinite, erupţii cutanate alergice; prurit cutanat; conjunctivite
dermatite alergice, astm bronşic şi şocul anafilactic. Se dezvoltă imediat ( peste câteva secunde, minute).

2. de tip întârziat: se dezvoltă peste cîteva ore, zile. la ele se referă:

 reacţia de reject a transplantatului;
 colagenozele (maladii inflamatorii cronice a ţesutului conjunctiv de origine autoimună):
 artrita reumatoidă;
 lupus eritematos sistemic,
 sclerodermia.
În reacţiile alergice de tip imediat se utilizează de regulă substanţele antialergice (H1 – antihistaminice)
mastocit

Ag

Histamina, serotonina, bradichinina, prostaglandinele produc:

1. dilatarea vaselor mici (capilarelor) cu creşterea permeabilităţii capilarelor şi apariţia edemului.
2. spazmul organelor interne.
3. prurit cutanat.
4. erupţii cutanate.

Remediile H1–antihistaminice blochează H1 - receptorii histaminici, care se localizează în bronhii, intestin,

uter, vase sangvine, împiedicînd astfel acţiunea histaminei asupra acestora.
H2 – histaminoreceptorii se localizează preponderent în glandele gastrice de aceea H2 – antihistaminicile se
utilizează în B.U.S.D.

Clasificarea şi caracteristica comparativă a remediilor H1–antihistaminice

Activitatea antihistaminică
Efect Activitate
Preparatul Puterea Durata acţiunii
sedativ M-colinoblocantă
acţiunii (ore)
I generaţie
++ 3-5 ++ ++
Dimidrol (difenhidramină)
Diprazin (pipolfen) +++ 6-8 +++ +++
Suprastin (cloropiramin) +++ 4-6 + +
Taverghil (clemastin) +++ 8-12 + +
Diazolin (mebhidrolin) + 24 - -
Fencarol ++ 4-6 - -
II generaţie
+++ 12 - -
Terfenadina
Astemizol (hismanal) +++ 24 - -
Claritin (loratidin) +++ 24 - -

Efectele farmacologice a remediilor H1–antihistaminice:

 provoacă spazmul vaselor, capilarelor, cu scăderea permeabilităţii capilarelor, înlăturînd astfel edemul
şi pruritul;
 înlătură şi previne (preîntîmpină) bronhospazmul indus de histamină;
 efect M-colinoblocant (tahicardie, xerostomie, creşterea tensiunii intraoculare);
 efect sedativ şi hipnotic moderat – mai pronunţat la I generaţie şi poate avea importanţă terapeutică de a
fi utilizat în componenţa premedicaţiei înainte de anestezia generală. Însă în caz că administrăm
preparatele în condiţii de ambulator se ia în consideraţie faptul că ele diminuează reacţiile psihomotorii,
coordonarea mişcării şi produce somnul, de aceea sunt contraindicate persoanelor care îndeplinesc
operaţii rapide ce necesită maximă atenţie, conducătorilor de automobile, celor ce lucrează la înălţime.
În aceste cazuri de elecţie sunt preparate de generaţia II.
 efect antivomitiv (blochează H1–receptorii din centru vomei, nucleile vestibulare);
 efect ganglioblocant moderat – este tipic la administrarea parenterală a dimidrolului.

Indicaţii

 reacţii alergice de tip imediat;

 în componenţa premedicaţiei înainte de anestezia generală (diprazin, dimidrol);
 în componenţa terapiei complexe a astmului bronşic, şocului anafilactic;
 tratamentul alergiilor medicamentoase;
 pentru potenţarea acţiunii analgezicelor nenarcotice în sindromul dolor în perioada postoperatorie;
 pentru profilaxia cinetozelor – dimidrol;
Reacţii adverse

o uscăciune în gură, dereglări de vedere, constipaţie;

o tahicardie;
o manifestări dispeptice;
o efect sedativ, hipnotic;
o scăderea tensiunii arteriale;

Primul ajutor în şoc anafilactic

 sol. 0,1% adrenalină 0,3-0,5 ml s/c sau i/m cu interval de 5-15 min. sub controlul T.A.;
 i/v perfuzie sol. dopamină sau noradrenalină dizolvată în sol. glucoză 5%;
 i/v clorură, gluconat de Ca;
 i/v preparate antihistaminice (suprastin, taverghil, pipolfen);
 i/v glucocorticoizi;
 la necesitate – strofantin, furosemid;

În reacţiile alergice de tip întîrziat se utilizează imunodepresivele – sunt preparate care suprimă
reacţiile imune produse de Ag şi sinteza Ac.

Clasificarea
I. Imunodepresivele „minore”
a) preparatele Au – auranofin, crizanol;
b) hingamina;
c) penicilamina;

II. Imunodepresivele „majore”

a) citostaticele – azatioprin, (imuran), metotrexat, ciclofosfan;
b) ciclosporina (sandimun);
c) glucocorticoizii;
d) globulinele antilimfocitare;

Imunodepresivele minore reprezintă terapia de bază a colagenozelor. Ele suprimă răspunsul imunităţii
celulare şi umorale la diferite etape. Hingamina, mai posedă efect antimalaric, cedează după eficacitate
preparatelor Au şi penicilaminei, însă este mai puţin toxic. Efectul acestui preparat apare lent peste 3-6-9
luni şi durează tratamentul 1-2 ani.
Reacţii adverse: nefrotoxicitate, manifestări dispectice, prurit, hiperemia pielii.
Imunodepresivele majore: se folosesc în tratamentul colagenozelor severe care nu s-au supus tratamentului
cu alte preparate şi în reacţia de reject a transplantatului.
Citostaticele blochează mitoza celulară, inclusiv a T- şi B– limfocitelor, suprimă sinteza Ac. Efectul se
instalează lent maxim peste 0,5 – 2 ani de la începutul terapiei.
Reacţiile adverse:
o suprimă hematopoeza – leucopenie, anemie, trombocitopenie;
o suprimă imunitate antivirală, antibacteriană, antimicotică;
o sunt nefro- şi hepato-toxice;
o sterilitate;
o căderea reversibilă a părului;

Remedii imunomodulatoare (imunostimulatoare)

Sunt preparate care reglează imunitatea umorală şi celulară, utilizate în tratamentul maladiilor condiţionate
de insuficienţa sau disfuncţia sistemului imun.

Clasificarea

1. preparatele timusului – timalin, timogen, T- activin;

2. preparatele sintetice – levamizol (decaris);
3. preparatele de origine bacteriană – ribomunil (bronhomunal), prodigiozan;
4. interferonii, interleichinele;

Sunt utilizate în stări imunodeficitare (după radioterapie, chimioterapie a tumorilor). Interferonii de

asemenea mai posedă acţiune antivirală. Se utilizează în tratamentul gripei, hepatitelor virale B, C.