Educaţia copiliului în spiritul valorilor naţionale

Prof.înv.preș:ADRIANA GURGU

G. P.N. Cueni

„Eu din români îmi trag sorgintea.

C-o sfântă dragoste-i iubesc

şi pentru tot ce-i românesc,

oricând, şi braţele şi mintea

şi sufletul mi le jertfesc.”

(Bogdan Petriceicu Haşdeu)

Educația copilului în spiritul valorilor naționale, este menită să trezească interesul

cadrelor didactice şi preşcolarilor pentru arta meşteşugului popular, transmisă din generaţie in
generaţie şi valorificată prin diverse metode şi tehnici în grădiniţă.

Prin această activitate ne-am propus să valorizăm tradiţiile şi obiceiurile poporului

nostru în contextul actual socio-cultural când influenţa mass-mediei promovează în rândul
tinerilor împrumuturi din diverse culturi. Tradiţiile noastre, moştenite din moşi-strămoşi,
dorim să fie preluate şi transmise următoarelor generaţii, pentru a sădi în inimile copiilor
dragostea pentru frumos şi autentic, armonie, graţie, ritm. Dorim sa realizam acest lucru prin
intermediul a diferite activitati interactive, relaxante ( muzica, teatru, desen, pictura,jocuri,
lucru manual) astfel incat copilul sa participe cu drag si interes.

Din implicarea noastră am învățat că doar promovându-ne experienţa şi menţinându-

ne tradiţia, specificul şi identitatea noastră,  putem oferi copiilor oportunitatea de a înţelege
imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară românească este o minunată
oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţea României, istoria şi mai ales
sufletul neamului.

Ceea ce ne face diferiţi unul faţă de celălalt, pe noi oamenii, este sistemul de valori
în care credem. Acesta ne defineşte ca indivizi şi ca grupuri. Cu un sistem de valori ieşim din
familie, cu un sistem de valori ieşim din şcoală, un sistem de valori promovăm în rândul
persoanelor cu care venim în contact şi a acelora pe care le educăm, ca dascăli.

Cum putem forma un sistem de valori dezirabil la preşcolari şi care să fie acesta, este
frământarea care ne urmăreşte şi pe care o urmăm în parcursul nostru social, familial,
profesional şi care stă la baza activităţii noastre didactice.

Principalele elemente ale sistemului de valori, promovate de poporul român de-a

lungul istoriei, asupra cărora trebuie să ne îndreptăm atenţia sunt: tendinţa de socializare,

1
sentimentul apartenenţei la lumea şi la valorile satului, disponibilitatea de a accepta învăţarea
reciprocă, nevoia confirmării unor atitudini, comportamente, intenţii etc. prin raportare la
viziunea şi concepţia comunităţii, trăirea bucuriei şi a farmecului activităţilor de grup,
valorizarea învăţării prin cooperare, promovarea comunicării şi a schimbului de opinii,
propovăduirea şi consolidarea credinţei în Dumnezeu.

În timp, acestea au dus la cristalizarea unor trăsături caracteristice poporului român,

demne de a fi cunoscute şi asimilate de copii, ca replică la criza actuală de valori: bucuria de a
munci, preţuirea muncii, înţelepciunea, isteţimea, inteligenţa, duhul, intuiţia, preţuirea
învăţăturii, vrednicia, simţul etic-pătrunzător, cinstea, demnitatea, sinceritatea, modestia,
sobrietatea, stăpânirea de sine, spiritul întrajutorării, al solidarităţii, patriotismul, simţul
umorului.

Valorile culturale ale României sunt păstrate cu sfințenie mai ales în mediul rural,
acesta reușind să conserve elementele de cultură, tradiție și folclor, care sunt înțelepciuni de
viață izvorâte din experiențe, din bucurie sau durere, din năzuințe și dor, din setea de liniște
sau dragostea pentru frumos,  creând punți între generații. Pătrunderea copilului în cultură se
produce în familie, în primii ani de viață și continuă în comunitățile sociale din care face parte
și în mod sistematic în unitățile de învățământ.

Grădinița fiind prima dintre acestea, trebuie să fie cea care îl face pe copil să
conștientizeze valorile creațiilor populare, să păstreze și să cultive interesul pentru
cunoașterea tradițiilor, frumusețea folclorului românesc, dansul, cântecul și portul  popular,
casa tradițională românească, obiceiurile și tradițiile deosebit de bogate atât din preajma
sărbătorilor de 1 Decembrie, de Paști cât și cele de Crăciun și Anul Nou, de la cele mai mici
vârste ca semn de respect pentru trecutul nostru românesc.

Fiecare naţie îşi conturează identitatea de sine în jurul tradiţiilor şi obiceiurilor pe

care le transmit din generaţie în generaţie, precum şi prin modul în care fiecare reuşeşte să
păstreze în timp autenticitatea valorilor proprii. Dacă ajungi să îţi accepţi şi iubeşti trecutul,
viitorul îţi este asigurat.

Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile definesc un popor

făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Ele sunt documente
grăitoare privind istoria şi cultura acestor locuri. Imensul tezaur folcloric al acestei zone
constituie o componentă valoroasă, o moştenire de preţ, pentru toţi cei care trăiesc şi vieţuiesc
în această ţară.

Această moştenire trebuie dusă mai departe, pentru că un popor trebuie să trăiască prin ceea
ce lasă prin fiii săi.

Astfel, privind educaţia din perspectiva valorilor naţionale, prin activităţile

instructiv-educative desfăşurate în grădiniţă, îi putem învăţa pe copii:

*să preţuiască omul, cultura, munca, virtuţile morale şi creştine;

*să acceadă la fascinanta lume a culturii populare materiale şi spirituale;

2
*să găsească similitudini între practici din viaţa grădiniţei şi practici din viaţa satului;

*să lege prezentul de trecut şi de viitor;

*să ştie de unde vin şi încotro se îndreaptă;

*să îşi formeze trăsături pozitive de voinţă şi caracter.

Dorim să înoculăm copiilor dragostea şi respectul pentru tradiţiile şi obiceiurile

româneşti. Astfel, pentru impregnarea în conştiinţa prescolarilor a acestor valori nationale şi
locale, putem desfăşura o multitudine de activităţi prin care să evidenţiem elementele
religioase, cultural-artistice, mestesugăresti specifice poporului român, cum ar fi:

*vizite la Muzeul Satului Bănăţean şi la Muzeul de Artă din Timişoara;

*descrierea unor tradiţii străvechi, prilejuită de sărbătorile religioase;

*descrierea obiceiurilor laice, legate de tainele din viaţa omului;

*mânuirea obiectelor străvechi cu care predecesorii noştri desfăşurau anumite munci;

*povestirea legendei unui sat şi conştientizarea faptului că fiecare sat are o legendă, un istoric;

*organizarea unor serbări pentru promovarea elementelor de tradiţie locală şi naţională;

*purtarea cu mandrie a portului popular străvechi;

*vorbirea limbii literare şi păstrarea vie a limbii dialectale.

Din implicarea noastră am învățat că doar promovându-ne experienţa şi

menţinându-ne tradiţia, specificul şi identitatea noastră,  putem oferi copiilor oportunitatea de
a înţelege imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară românească este o
minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţea României, istoria
şi mai ales sufletul neamului.

      "Străbunii ne-au lăsat locul, să păstrăm neamul şi portul!

Bibliografie:

Ghinoiu I., Sărbători şi obiceiuri româneşti, Editura Elion, Bucureşti, 2003;

Emil Păun , Romiţă Iucu – „ Educaţia preşcolară în România ” , Iaşi , Ed. Polirom , 2002 .