Sunteți pe pagina 1din 5

Simpatoplegice

Simpatoplegicele sunt medicamente care diminuă efectele stimulării simpatice.


Acţionează presinaptic; (pe membrana presinaptică, pe componentele terminaţiei
fibrelor adrenergice sau pe celulele cromafine). Determină creşterea sensibilităţii
receptorilor adrenergici postsinaptici deci un răspuns crescut la aminele
simpatomimetice directe. Există 3 clase de simpatoplegice:
1. BRETILIU
2. GUANETIDINA ŞI DERIVAŢII SĂI
3. ALCALOIZII DIN RAUWOLFIA ŞI TETRABENAYINA

BRETILIU

Mecanism de acţiune :
Acţionând pe membrana presinaptică bretiliul împiedică eliberarea catecolaminelor din
terminaţiile ganglionare sinaptice. Într-o primă etapă poate elibera catecolamina. Poate
fi incorporată ăn terminaşiile adrenergice, dar nu depletă catecolamine. Captarea sa
presinaptică poate fi blocată prin antidepresive triciclice.

Farmacocinetică :
Absorbţia digestivă este redusă. Se preferă adminsitrarea im sau iv (în bolus sau în
perfizie). Metabolizarea este nesemnificativă. Se elimiă pe calerenală. T ½ - 9 ore (în
insuficienţa renală 15 – 30 ore).

Efecte farmacologice
Este antiaritmic :
- prelungesc durata potenţialului de acţiune o fibrelor Purkinje şi o fibrelor
musculare ventriculare. Prelungeşte perioada refractară efectivă o acestora ;
- Are efecte reduse asupra automatismului celulelor sinusale şi a fibrelor Purkinje.
Imediat după adminsitrare însă, prin eliberarea noradrenalinei, poate creşte
automatismul acestora. Acest din urmă efect poate fi prevenit prin rezerpină şi
prin bete adrenolitice ;
- Nu are efecte asupra conducerii în fibrele Purkinje ;
- Nu afectează conducerea prin nodul A-V;
- Acţionează asupra aritmiilor prin reintrare, prelungind marcat perioada
refractară în zona afectată fără să modiice proagarea impulsului cardiac (poate
determina însă prin eliberarea iniţială de catecolamine, repolarizarea şi creşterea
vitezei de conducere în regiunile cu depolarizarea normală.

Indicaţii terapeutice
Bretiliul se utilizează în primul rând în tratamentul aritmiilor cardiace, şi anume, în
aritmiile ventriculare grave ce nu răspund adecvat la antiaritmicele de primă alegere
(lidocaina sau procaina amidă). Bretiliul se utilizează în condiţii de terapei intensivă.
În fibrilaţia ventricualră efectul poate fi impresionant. Se administrează 5 mg/kg din
soluţia 5 %. Dacă fibrilaţia ventriculară persistă se măreşte doza la 10 mg/kg. Ritmul de
administrare este de 1 – 2 mg/min. Dacă este necesar se repetă doza. De asemenea,
bretiliul poate facilita defibrilarea electrică la pacienţii cu fibrilaţie ventriculară
recurentă, rezistentă la contraşoc direct sau la alte antiaritmice.
Bretiliul se utilizează şi în alte aritmii ventricualare :
- im 5 –10 mg/kg din soluţie 5% repetate la 1- 2 ore dacă aritmia persistă sau la 6
– 8 ore cu tratament de menţinere ;
- iv iniţial se administrează 5 – 10 mg/kg din soluţie 1% în 10 – 30 minute.
Dozele se repetă la 1 –2 ore dacă aritmia persistă sau la 6 ore pentru menţinere ;
- de obicei tahicardia ventriculară răspunde numai după un interval de 6 ore sau
mai mult.
În distrofia reflexă simpatică se administrează 1 – 1,5 mg/kg iv cu lidocaină 0,5 %.

Efecte adverse :
- hipotensiune (ortostatică) ;
- bradicardie ;
- aritmii ventriculare ( fibrilaţie ventriculară) ;
- dureri anginoase ;
- hipertensiune (rar, prin eliberare de catecolamine) ;
- cefalee ;
- hipertermie ;
- greţuri şi vărsături ( la adminsitrare iv rapidă) ;
- dureri parotidiene.

Guanetidina

Guanetidina şi medicamentele asemănătoare deprimă specific activitatea fibrelor


adrenergice (simpatice postganglionare). Conţin o grupare bazică puternică (grupare
guanidiană).

Mecanism de acţiune
- este transportată activ presinaptic în terminaţia neuronală prin mecanismul de
transport pentru catecolamine;
- se leagă de veziculele adrenergice ;
- iniţial inhibă eliberarea de catecolamine, ulterior poate elibera catecolaminele
din vezicule (şi terminaţiile nervoase adrenergice). În final funcţia adrenergică
este inhibată ;
- eliberarea catecolaminelor în condiţii clinice apare la administrarea iv şi poate
creşte TA (contraindicaţie – feocromocitom). De obicei la administrarea orală nu
se observă hipertensiune, pentru că eliberează catecolaminele intracelular, le
face disponibile MAO (inactivare) ;
- ca şi alte simpatoplegice – hipersensibilitatea receptorilor adrenergici
postsinaptici.

Farmacocinetica
Absorbţie orală redusă. Biodisponibilitatea 3 – 50 %.
Este captată rapid intraneural (adrenergic) de unde. Este apoi eliberată cu T ½ de 5 zile.
După doze zilnice repetate se acumulează pentru cel puţin 2 săptămâni. Nu pătrunde în
SNC. Aproximativ 50% sunt metabolizate. Ca atere se elimină prin urină.

Efecte
- blocadă sinaptică;
- hipotensiune (accentuată în ortostatism, effort şi în prezenţa unui volum
sanguine redus);
- scade presarcina. Acest effect împreună cu diminuarea activităţii adrenergice pe
cord determină scăderea debitului cardiac (arteriolele nu reacţionează la această
scădere de debit fiind blocat simpatic);
- scad fluxul sanguin renal şi rata filtrării glomerulare (clinic – efect nerelevant) ;
- poate creşte volumul plasmatic la administrare repetată cu diminuarea efectului
antihipertensiv (necesitatea asocierii de diuretice) ;
- nu are acţiune pe SNC;
- nu reduce secreţia de renină.

Efecte adverse

Utilizări terapeutice
Ca antihipertensiv se consideră că la ora actuală ar fi cu totul rară categoria de pacienţi
care să beneficieze în mod expres de guanetidină (unele cazuri selecţionate de
hipertensiune arterială esenţială şi hipertensiune produsă de anticoncepţionale). În
hipertensiune se administrează 5 – 30 mg/zi po, o dată sau divizat în două doze. Doza
iniţială este de 10 mg. În condiţii de spitalizare se pot administra doze de atac 25 – 50
mg. În aceste condiţii un control rapid al hipertensiunii arteriale se poate realiza cu o
doză de atac. Guanetidina se asociază de obicei cu saluretice. Guanetidina se mai
adminsitrează şi în :
- angină pectorală instabilă ;
- sindroame de ischemie arterială periferică (sindrom Raynaud) :
- sindrom Raynaud ;
- leziuni endoarteriale după administrarea intempestivă de medicamente
iritante (administrare ia).
- hiperreflexie simpatică secundară traumatismelor medulare ;
- distrofie simpatică refelxă ;
- (umăr dureros – direct intraarticular) ;
- utilizări oftalmologice :
- glaucom cronic simplu (soluţie 1% eventual asociată cu adrenalină soluţie
0,1 %);
- lagoftalmie (soluţie 5%);
- exoftalmie (soluţie 100%) ;
- hipersensibilitatea dentinei (soluţie 1%).

Mai pot apare anxietate, letargie, senzaţia de slăbiciune, transpiraţii, disfuncţie renală,
vasodilataţie (flushing), congestie nazală, hiperemie conjunctivală.
La pacienţii cu aritmii cardiace poate creşte frecvenţa aritmiilor şi valorile tensiunii
arteriale. La pacienţii cu infarct miocardic acut bretiliul administrat intravenos poate
creşte frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială în primele 15 minue urmând o perioadă
de redresare o acestor parametri.
Bretiliul nu se administrează concomitent cu antidepresive triciclice şi chinidină.

Preparate :
Darenthin
Bretylol fiole (50 mg/mL)
Bretylat fiole o 10 mL (50 mg/mL)
Rezerpina

Rezerpina (Raunervil+ f. 2,5 mg, Miposerpil + 0,25 mg) (asociat cu dihidralazina –


Hipazin+)
Serpasil + - 0,1; 0,25 şi 1,0 mg
Pulbere răd. Rauwolfia serpentina –50, 100 mg.
200 – 300 mg = 0,5 mg Rezerpină

Mecanism de acţiune:
Acţionează pe neuronii adrenergici periferici şi centrali.
Se leagă ireversibil de veziculele adrenergice (pe care de fapt le distruge).
Catecolaminele rămân în citoplasma terminaţiei unde sunt inactivate prin MAO.
Ca urmare a stimulării nervoase în aceste condiţii se eliberează cantităţi reduse (sau
deloc) de catecolamine.
Refacerea funcţiei simpatice necesită sinteza de noi vezicule de stocare (zile –
săptămâni).
Efectele similare şi pe neuronii serotoninergici

Farmacocinetică
Legarea ireversibilă de granulele adrenergice, face irelevantă semnificaţia concentraţiei
plasmatice.
Se metabolizează integral. Se elimină sub formă de metaboliţi.

Efecte
- După tratament susţinut
- hipotensiune prin scăderea rezistenţei periferice şi scăderea debitului cardiac.
- Scade frecvenţa cardiacă.
- Scade secreţia reninei.
- Efecte colinomimetice (mioză, bronhospasm, hipersecreţie – gastrică,
stimularea persitaltismului)

Efecte adverse
Efecte pe SNC
- sedare;
- lipsă de concentrare;
- depresie:
– apare insidios şi gradat (săptămâni sau luni);
– poate duce la suicid;
– necesită întreruperea administrării;
– la 0,25 mg /zi depresia este rară dar nu absentă;
– contraindică utilizarea rezerpinei.
- congestia mucoasei nazale
- accidente tranzit intestinal (diaree)
- declanşarea, agravarea, complicaţii boală ulceroasă;
- nu este susţinută la ora actuală legătura dintre rezerpină şi cancerul de sân;

Utilzări terapeutice
(practic se utilizează foarte puţin sau în unele părţi nu se mai utilizează ca neuroleptic).
- tratamentul hipertensiunii arteriale deşi la ora actuală există medicamente mai
eficace şi mai bine tolerate. Un avantaj ar fi costul redus.
- Studii de lungă durată au arătat că în asociere cu un diuetic rezerpina este tot atât
de bine suportată ca şi asocierile diureticelor cu propranololul sau alfa-
metildopa.
- Se administrează p.o. Ar fi suficiente doze zilnice de 0,25 mg; uneori în asociere
cu un diuretic eficace sunt suficiente doze de 0,05 mg.

Se indică în:
- hipertensiune arterială (asocieri)
- sindrom Raynaud
- sclerodermie
- leziuni arteriale prin administrarea intempestivă i.a. a unor medicamente
(pentazocină )
- spasm vascular cerebral
- hipertiroidism
- coreea Huntington
- coreea minor (Sydenham)
- diskinezie tardivă
- psihoze (abandonat); eventual după fenciclidină

Contra indicaţii:
- depresii
- electroşoc
- boală ulceroasă
- rectocolită hemoragică

Prudenţă:
- boli digestive
- insuficienţă renală
- astm bronşic
- epilepsie
- anterior intervenţiilor chirurgicale
- concomitent ci digitalice şi chinidină