Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA ,, LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT
LIBERA CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Conf. Univ. Dr.


Radu GEAMĂNU

Student anul II : Rezmeveş Remus Sorin


1.Notiuni introductive
Uniunea Europeană a fost creată in decembrie 1945, cu scopul de a se pune capăt numărului
mare de războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial.
Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de vedere economic şi politic,
în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, propunându-şi să asigure o pace durabilăÎn
1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), cunoscută şi sub
denumirea de „Piaţa comună”.
În noiembrie 1993, Pieţei unice i se adaugă Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul
de la Maastricht, şi Tratatul de la Amsterdam, în 1999.Tratatul privind Economia Europeana ( C.E.E.)
Tratatul privind Economia Europeanã (C.E.E.) – prevede urmãtoarele libertãţi;
- libertatea de circulaţie a mãrfurilor;
- libertatea de circulaţie a capitalurilor;
- libertatea de circulaţie a forţei de muncă;
- libertatea de circulaţie a serviciilor.
Nu toate activitãţile intrau sub incidenţa acestor acorduri.
Tratatul de la Nisa care modifică Tratatul asupra Uniunii Europene, Tratatele constituind
Comunităţile europene şi anumite acte conexe”, semnat în 2001 şi intrat în vigoare în 2003 aduce o
revizuire a prevederilor politicii comerciale comune de la întemeiere. Tratatul face referire directă la
necesitatea asigurării compatibilităţii între acţiunile externe şi regulile şi politicile interne,
responsabilitatea revenind, în acest sens, Comisiei şi Consiliului.
Modificările aduse de Tratatul de la Nisa au lărgit considerabil aria de reglementare a politicii
comerciale comune, incluzând astfel nu numai comerţul cu mărfuri ci şi cel cu servicii.
Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului
de instituire a Comunităţii Europene”, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 defineşte politica
comercială comună a Uniunii .
Din punct de vedere juridic, libera circulaţie a mărfurilor a reprezentat un element-cheie al
creării şi dezvoltării pieţei interne. Este una dintre libertăţile economice stabilite prin Tratatul CE.
Articolele 28-30 din Tratatul CE definesc domeniul de aplicare şi conţinutul principiului prin
interzicerea restricțiilor nejustificate împotriva comerţului din interiorul Uniunii Europene1.
Libera circulaţie a mărfurilor este unul dintre succesele proiectului european, contribuind la
construirea pieței interne de care benefi ciază în prezent cetățenii și societățile comerciale europene
și care se afl ă în centrul politicii Uniunii Europene. , libera circulație a mărfurilor nu este o valoare
absolută. În anumite circumstanțe, unele priorități de ordin politic impun restricții sau chiar interdicții

1
http://ec.europa.eu/enterprise/e_i/subscription_en.htm
care, chiar dacă ridică obstacole în calea comerțului liber, apără obiective importante precum protecția
mediului sau sănătatea umană. În contextul unor evoluții majore la nivel global, nu este surprinzătoare
„ecologizarea” liberei circulaţii a mărfurilor din ultimii ani, subliniind faptul că anumite motive de
justifi care pot fi utilizate în mod diferit de-a lungul timpului. Astfel, în cursul aplicării legislației UE,
reconcilierea diferitelor obiective, uneori concurente, și asigurarea adoptării unor măsuri echilibrate
și proporţionale constituie preocupări permanente.
În prezent, libera circulaţie a mărfurilor este reglementată de numeroase politici şi se
integrează armonios într-o piață internă responsabilă, care garantează accesul neîngrădit la produse
de calitate superioară și asigură un grad înalt de protecție al altor interese publice 2
Principiul liberei circulaţii a mărfurilor presupune că produsele trebuie comercializate liber
dintr-o parte a Uniunii în cealaltă. Într-o serie de sectoare acest principiu general este completat cu
un cadru de reglementare armonizat, în „vechea abordare” (care impune specificaţii exacte pentru
produs) sau în „noua abordare” (care impune cerinţe generale pentru produs). Este esenţial să existe
capacitatea administrativă suficientă pentru aplicarea măsurilor orizontale şi procedurale în domenii
cum sunt: standardizarea, certificarea şi supravegherea pieţei.

2. Tratatul de la Mastricht.
O fază decisivă a procesului de integrare a început odată cu semnarea de către cei 12 membrii
al Comunitatii Europene la 7 februarie 1992 a Tratatului de la Maastricht privind instituirea unei
Uniuni Europene. Prin Tratatul de la Maastricht se creează o Uniune Europeană fondată pe
comunităţile europene şi completată prin formele de cooperare şi politicile prevăzute în Tratat.
Potrivit Tratatului noua construcţie europeană se sprijină pe trei piloni :
I.Comunităţile Europene : CECO, CEE, CEEA;
II.Politica externă şi securitatea comună;
III.Cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. Tratatul de la Maastricht a
consacrat importante evoluţii în domeniul politicii economice şi monetare care constituie
instrumentul principal al acţiunilor statelor membre.
Tratatul de la Maastricht a schimbat denumirea Tratatul CEE în Tratatul de constituire a
Comunităţii Europene, pentru a se sublinia faptul că această Comunitate s-a transformat dintr-una cu
obiective strict economice, într-o uniune politică. Din punct de vedere material, organizaţia numită
acum „Comunitatea Europeană" a căpătat, prin intermediul Tratatului de la Maastricht, noi
competenţe în domeniile culturii, reţelelor transeuropene şi industriei
Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a tratatelor

2
A se vedea Comunicarea Comisiei: Piaţa internă de mărfuri: o piatră de temelie a competitivităţii europene, COM(2007)
35
de instituire a Comunităţilor Europene şi a anumitor acte conexe, semnat la Amsterdam la 2 octombrie
1997, a intrat în vigoare la 1 mai 1999. Aceasta a însemnat, implicit, introducerea conceptului de
„Europă cu mai multe viteze", concept care a fost anterior utilizat în domeniul politicii sociale şi în
cel al uniunii monetare. Această nouă posibilitate ascunde pericolul ca forma flexibilă de integrare să
ducă la o fragmentare a construcţiei europene.
Obiectivele fundamentale ale Tratatului de la Mastricht au fost:
- lărgirea obiectivelor integrării;
- realizarea unei identitati internaţionale ale Uniunii;
- uniune politica şi militara;
- politica comună în domeniul relaţiilor internaţionale de securitate;
- cooperare în materie de politie, justiţie si afaceri interne;
- coeziune economica şi socială;
- cetăţenie europeană;
- unificarea reglementarilor şi rezolvarea comună a unor aspecte sociale, cum ar fi : protecţie
socială, şomaj, sănătate, protecţia consumatorului, mediu, cultura, sport, etc;
- uniune economică şi monetară şi moneda unică europeană.

3. Libertăţile Fundamentale ale Uniunii Europene


A.Uniunea Vamală. Interzicerea taxelor vamale la import şi export.
În timp ce articolul 34 TFUE face referire la barierele comerciale netarifare, articolul 30
TFUE (articolul 25 din Tratatul CE) interzice toate taxele vamale şi taxele cu efect
echivalent.Conform jurisprudenţei constante, orice taxă pecuniară, chiar minimă, impusă unilateral
asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al
acesteia şi care nu reprezintă o taxă vamală propriu-zisă constituie o taxă cu efect echivalent în
temeiul articolului 30 TFUE3.
Libera circulaţie a mărfurilor se aplică tuturor produselor originare din statele membre şi
tuturor produselor din terţe ţări cu drept de liberă circulaţie în spatiul comunitar. La început, libera
circulaţie a mărfurilor a fost vazută ca parte integrantă a uniunii vamale a statelor membre, implicând
eliminarea taxelor vamale, a restricţiilor comerciale cantitative şi a măsurilor echivalente, precum ţi
stabilirea unor tarife externe comune pentru Comunitate.
Ulterior, accentul a fost mutat pe eliminarea obstacolelor încă existente în calea liberei
circulatii în vederea crearii unei Piete Interne – o zonă fara frontiere interne în care bunurile pot
circula la fel de liber ca pe o piaţa natională. Practic eliminarea taxelor vamale si a restrictiilor

3
Cauza 24/68 Comisia/Italia, Rec. 1969, p. 193; cauzele C-441/98 şi C-442/98 Michaïlidis, Rec. 2000, p. 7145,
cantitative între statele membre s-a realizat la 1 iulie 1985, când s-a definitivat uniunea vamală.
Începând cu 1 ianuarie 1993, mărfurile ce trec frontierele interne ale Comunităţii nu mai sunt
controlate. Eliminarea formalităţilor de trecere a frontierelor implică iniţiative în patru domenii legate
între ele:eliminarea documentelor vamale în comertul intracomunitar, regulile comunitare ce
guverneaza libera circulatie a bunurilor, întarirea frontierelor externe si cooperarea între administraţii.
Formalităţile vamale au fost simplificate semnificativ în perioada 1985 – 1992 prin
introducerea documentului administrativ unic,a posturilor comune de trecerea a frontierei şi prin
simplificarea procedurior de tranzit. Documentul administrativ unic reprezenta principalul instrument
de administrare a controlului taxelor şi de asigurare a intereselor economice, comerciale sau de
politică publică ale statelor membre, fiind utilizat şi în colectarea de date statistice. Astfel, eliminarea
acestuia a reprezentat un pas precedat de o serie de măsuri menite să definească noile reguli de
guvernare a liberei circulatii a bunurilor. În primul rând a fost necesară redefinirea modalitatilor de
controlare a taxelor (TVA şi accize) prin transferarea acestui control la sediul firmei (pentru TVA) şi
la depozitele autorizate (pentru accize). În plus, colectarea de date statistice, ce avea loc la punctele
de trecere a frontierei, a fost înlocuită de datele rezultate din rapoartele financiare ale firmelor, parte
integrantă a sistemelor naţionale de colectare a datelor. Aceste reguli se aplică tuturor produselor, dar
sunt însoţite de un set de reguli speciale privind circulatia, controlul şi comercializarea anumitor
produse. Majoritatea regulilor speciale se referă la produsele agricole (animale, carne, plante, seminte,
etc.), întrucât implica aspecte legate de protectia sanatatii animalelor, plantelor si oamenilor.
În vederea protejării obiectivelor legitime ale statelor membre în anumite domenii, au fost
adoptate şi masuri privind returnarea obiectelor culturale tranferate ilegal într-un alt stat membru,
comertul cu droguri şi tranferul de deşeuri.
Principiul liberei circulaţiei a mărfurilor se aplică mărfurilor comunitare în sensul consacrat
de art. 4 din Codul Vamal Comunitar şi anume:
– Mărfurilor produse în întregime pe teritoriul vamal al comunităţilor;
– Mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al comunităţii, provenind din ţări sau teritorii
care nu fac parte din acest teritoriu şi care au fost puse în liberă circulaţie (aflate în liberă practică).
– Mărfurilor obţinute sau produse pe teritoriul vamal al comunităţii
Dacă procesul de fabricare a unei mărfi se desfăşoară pe teritoriul a doua sau mai multe
state, marfa este considerată originară din ţara în care a avut loc ultima transformare substanţială sub
aspect economic.
Prin transformare substanţială se are în vedere situaţia cînd produsul dobîndeşte o compoziţie
şi caracteristici specifice proprii pe care nu le poseda iniţial, sau dacă transformarea a făcut posibilă
confecționarea unui produs nou şi original.
B Interzicerea taxelor cu efect echivalent taxelor vamale
Taxele cu efect echivalent taxelor vamale sunt interzise chiar dacă nu produc un efect
discriminatoriu. De asemenea sunt interzise indiferent de mărimea, denumirea sau modul de aplicare
a acestora, respectiv, indiferent de destinaţia pentru care au fost instituite. Cu alte cuvinte, nu prezintă
importanţă valoarea inferioară a taxei, denumirea sau circumstanţele aplicării acestuia, atîta timp cît
obligaţia pecuniară respectivă atrenînd sporirea costului mărfii, obstaculează libera circulaţie a
mărfurilor.
Curtii Europene de Justitie care, printr-o serie de decizii stabileste ca orice taxă „oricum este
denumită şi oricare ar fi modalitatea de aplicare, (...)care, dacă se aplică în mod specific unui produs
importat dintr-un stat membru în defavoarea produselor similare autohtone, prin alterarea preţului,
are acelasi efect asupra liberei circulaţii a mărfurilor ca şi taxele vamale”, poate fi considerată drept
taxa cu efect echivalent. Curtea nu este deci interesată de natură sau forma taxei, ci de efectele acesteia.
Tot Curtii de Justitie i-a revenit misiunea de a lămuri şi conceptul de măsuri echivalente cotelor
vamale. Astfel, în 1974, Curtea de Justiţie a decis ca „toate regulile comerciale instituite de statele
membre care au capacitatea de a împiedica direct sau indirect, în fapt sau potential, comerţul
intracomunitar sunt considerate ca masuri cu efect echivalent cotelor vamale”.

C.Interzicerea restricţiilor cantitative


Restricţiile cantitative au fost definite drept măsurile care implică o restrîngere totală sau
parţială a importurilor, exporturilor sau a tranzitului de bunuri. Măsurile cu efect echivalent
restricţiilor cantitative sunt orice reglementări comerciale ale statelor membre susceptibile să
împiedice direct sau indirect în mod real sau potenţial comerţul intracomunitar. Mijloacele de probă
cerute pentru dovedirea autenticităţii denumirii de origine a unui produs trebuie să poată fi accesibile
în condiţii rezonabile şi relativ similare tuturor resortisanţilor, astfel încît să nu determine restrîngeri
ale comerţului intracomunitar.
Măsurile cu caracter echivalent produc efecte similare restricţiilor cantitative şi constau nu
numai în dispoziţii legale, ci şi în practicile administrative ale autorităţilor publice care afectează
schimburile intra-comunitare (de exemplu: examinarea îndelungată a solicitărilor formulate în scopul
obţinerii autorizaţiilor de folosire a unor aparate importate, pasivitatea şi toleranţa autorităţilor
administrative faţă de faptele particularilor care au consecinţă împiedicarea liberei circulaţii a
mărfurilor). Caracterul obligatoriu al acestor măsuri nu este neapărat necesar, fiind calificate drept
măsuri cu efect echivalent, şi actele prin care autorităţile publice recomandă o anumită atitudine, cum
ar fi campania de promovare a produselor naţionale.
Pentru o enumerare exemplificativă, putem enumera următoarele acţiuni care sînt măsuri cu
caracter echivalent:
1. Măsurile privind producţia mărfurilor (normele de drept intern prin care se reglementează
denumirea, forma, dimensiunea, greutatea sau compoziţia;
2. Măsurile referitoare la modul de prezentare a mărfurilor;
3. Măsurile prin care importatorii mărfurilor comunitare sunt ţinuţi de obligaţia de a proceda
la analiza acestora, prin verificarea parametrilor tehnici a mărfurilor în raport cu indicaţiile
furnizorului;
4. Mărfurile prin care se instituie obligativitatea îndeplinirii anumitor formalităţi în vederea
efectuării operaţiunilor de import/export: obţinerea de licenţe, efectuarea în mod sistematic de
controale sanitare impuse în mod unilateral de statele membre în momentul trecerii frontierei,
excepţie fiind obligativitatea controalelor prevăzute de reglementările comunitare.
5. Măsurile prin care consumatorilor li se sugerează să cumpere produse atohtone;
6. Măsurile prin care se controlează preţul mărfurilor, fiind avute în vedere cele care permit
ca vînzarea mărfurilor importate să aibă loc în condiţii mai oneroase decît cea a mărfurilor autohtone.

D. Interzicerea impunerii taxei fiscale discriminatorii


Prin dispoziţiile art. 110, Tratatul privind funcţionarea U. E., sunt scoase în afara legii
obligaţiile pecuniare care, indiferent de forma juridică pe care o îmbracă, sunt impuse asupra
mărfurilor, ca urmare a trecerii unei frontiere. Aplicarea acestei prevederi nu şi-a atinge finalitatea
dorită dacă statul ar putea prejudicia într-un fel mărfurile străine, odată ce acestea se află în interiorul
statului, prin aplicarea unui tratament fiscal discriminatoriu faţă de produsele interne. Conform
articolului mai sus menţionat, nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect produselor
celorlalte ţări comunitare, impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică produselor
naţionale similare sau care să protejeze indirect alte produse.
Prevederile fiscale privind obligativitatea aplicării în condiţii nediscriminatorii a impozitelor
interne, sunt, în concepţia legiuitorului comunitar, mijloace distincte de asigurare a liberei circulaţii
a mărfurilor.
În ipoteza în care au fost percepute taxe vamale sau taxe cu efect echivalent, respectiv taxe
interne cu efect discriminatoriu, statul are obligaţia fie să înlăture reglementările legale interne care
sunt în conflict cu cele comunitare, fie să extindă avantajele fiscale acordare bunurilor indigene
(autohtone) la mărfurile importate.

E. Excepţii de la libera circulaţie a mărfurilor


Articolul 36 din TFUE permite statelor membre să ia măsuri cu un efect echivalent celui al
restricţiilor cantitative atunci când acestea se justifică prin considerente generale, neeconomice (de
exemplu motive de moralitate publică, de ordine publică, de siguranță publică). Astfel de excepţii de
la principiul general trebuie interpretate în mod strict, iar măsurile naționale nu pot constitui un mijloc
de discriminare arbitrară sau de restricție disimulată în comerțul dintre statele membre. Excepţiile nu
mai pot fi justificate în cazul în care un act legislativ al Uniunii care interzice astfel de excepţii a intrat
în vigoare în domeniul respectiv.
În cele din urmă, măsurile trebuie să aibă un efect direct asupra intereselor publice care trebuie
protejate și nu trebuie să depășească nivelul necesar (principiul proporționalității). Statele membre
trebuie să notifice Comisiei măsurile naționale de derogare.
Au fost introduse proceduri pentru schimbul de informaţii şi un mecanism de monitorizare
pentru a facilita supravegherea unor astfel de măsuri naționale de derogare.
Curtea autorizează restrictionarea de către un stat membru a importului de produse dintr-un
alt stat membru, care nu sunt conforme cu prevederile legislaţiei statului în care sunt importate, dacă
aceste masuri sunt necesare pentru satisfacerea unor cerinte obligatorii precum: eficienta
supravegherii fiscale, protectia sanatatii publice, corectitudinea tranzactiilor comerciale, protectia
consumatorilor, a patrimoniului cultural sau a mediului.

Bibliografie
Andreşan-Grigoriu, Beatrice; Ştefan, Tudorel, Tratatele Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2010
Iordan Gheorghe Barbulescu, „Procesul decizional in Uniunea Europeana”, Ed. Polirom, Bucuresti,
2008
Tudorel Stefan si Beatrice Andresan Grigoriu, „Drept comunitar”, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007
Dacian Cosmin Dragos, Uniunea Europeana. Institutii. Mecanisme, Editia 3, Ed. C.H. Beck,
Bucuresti, 2007
Tratatul asupra Uniunii Europene, Maastricht, 1993
www. europarl.europa.eu
www.anr.gov.eu
http://ec.europa.eu/enterprise/e_i/subscription_en.htm