Sunteți pe pagina 1din 2

CARMINA AMORIS

În literatura greacă, epigrama apare încă din secolul al 7-lea, ca o variantă minoră a
elegiei. Sensul originar este acela de ”inscripție”, fiind o piesă scurtă în versuri, gravată pe o
piatră funerară, pe un monument votiv, pe un obiect oferit sau primit în dar. Epigrama este o
specie a poeziei lirice care, în câteva versuri și într-o formă spirituală, satirizează elementele
negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații și care se termină cu o poantă ironică.
Catullus a compus în literatura latină clasică, printre altele, epigrame cu caracter
personal sau satiric, variate ca versificație, ocazionate de imortalitatea unor personalități, de
moravurile politice, de prostul gust. Structura și conținutul lor prefigurează, în linii mari,
epigramele luiMarcus Valerius Martilias, căruia îi revine rolul de a contribui la dezvoltarea
epigramei moderne și de a afixa tiparele acestui gen literar. Învinuit că scrie obscenități,
Catullus susținea că ”poetul se cade să fie cuviincios”. Martilias susține aceeași idee – ”scrisul
este deșucheat, dar viața cinstită.
Opera lui Catullus se împarte în două mari capitole: poezia impersonală sau alexandrină
și poezia personală care oglindește viața poetului, bucuriile și necazurile pe care i le oferă
dragostea față de prieteni și atacurile violente la adresa adversarilor cărora le scrie epigrame.
În Carmina Amoris, Catullus sugerează prin versurile sale idealizarea dragostei și
contemplarea ei în eternitate. Două ființe se pot iubi atât de profund, încât omul nu mai simte
nevioa societății, iar ”șoaptele” prezidenților ei, în poezie „bătrânii”, să fie înfrânate de zidul
ridicat din dragostea lor sinceră și pură.
În poemul catullian nr. 5, tema este carpe diem (trăiește clipa), cu referire la mortalitate.
Hiperbola ”da mi mile basia, deinde centum”, demonstrează cât de mult a iubit-o pe Clodia și
câte era dispus să riște pentru a fi împreună cu ea. Catullus spune în prmul vers că bătrânii
bârfesc despre dragostea lor, iar în ultimul vers ajunge la ideea că tocmai aceștia îi invidiază și le
doresc răul. Catallus îi spune Clodiei să nu ia în serios ce spun oamenii despre el, pentru ca ea să
petreacă mai mult timp cu el. Observăm prezența unor secvențe repetitive ”da mi basia mille,
deinde centum, dein mille altera, dein secunda centum, deinde usque altera mille, deinde
centum”. Poziția luminii (lux) alături de noapte (nox) emfazează cele două comparații „cum
semel occidit brevis lux, nox est perpetua una dormienda”. Simbolic, ”the perpetual night”
reprezintă moarte, iar ”brief light” reprezintă viața.
https://en.wikipedia.org/wiki/Catullus_5 vezi chiasmus
CARMINA AMORIS
În Carmina Amoris, Catullus sugerează prin versurile sale idealizarea dragostei și
contemplarea ei în eternitate. Două ființe se pot iubi atât de profund, încât omul nu mai simte
nevioa societății, iar ”șoaptele” prezidenților ei, în poezie „bătrânii”, să fie înfrânate de zidul
ridicat din dragostea lor sinceră și pură.
În poemul catullian nr. 5, tema este carpe diem (trăiește clipa), cu referire la mortalitate.
Hiperbola ”da mi mile basia, deinde centum”, demonstrează cât de mult a iubit-o pe Clodia și
câte era dispus să riște pentru a fi împreună cu ea. Catullus spune în prmul vers că bătrânii
bârfesc despre dragostea lor, iar în ultimul vers ajunge la ideea că tocmai aceștia îi invidiază și le
doresc răul. Catallus îi spune Clodiei să nu ia în serios ce spun oamenii despre el, pentru ca ea să
petreacă mai mult timp cu el. Observăm prezența unor secvențe repetitive ”da mi basia mille,
deinde centum, dein mille altera, dein secunda centum, deinde usque altera mille, deinde
centum”. Poziția luminii (lux) alături de noapte (nox) emfazează cele două comparații „cum
semel occidit brevis lux, nox est perpetua una dormienda”. Simbolic, ”the perpetual night”
reprezintă moarte, iar ”brief light” reprezintă viața.
Observăm tonul colocvial, forma scurtă, familiară a pronumelui personal ”mi”, în loc de
”mini”. Funcția principală a discursului colocvial este schimbul direct și ușor de gânduri,
sentimente, dorințe.
Din punct de vedere numerologic, ”1000,... 100, ... 1000” sunt numere perfecte, utilizate
în magie, pentru deochi (”in videre”). Ruperea acestui lanț de numere este soluția de a-și salva
iubirea.
Jocul verbelor la modurile imperativ (”da”) și la indicativ viitor anterior (”fecerimus”)
arată o acțiune încheiată în viitor. Prezența imperativului în textul liric semnalizează monologul
adresat, care poate lua forma invocatiei retorice. Modul indicativ viitor (”centurbabimus”)
indică siguranța, hotărârea celui care știe ce are de făcut, și anume să nu știe nici măcar ei (”ne
sciamus”). În discursul eului liric, modul indicativ viitor are rolul de institui un nivel al acțiunilor,
al trăirilor interioare, al stărilor ipotetice, alternative ori anticipative.