Anul şcolar 2019 - 2020

Educaţie
Antreprenorială

clasa a Xl-a Frecventă Redusă

Semestrul al II - lea

prof. Badarau Marius

1
I. RESURSELE NECESARE DERULĂRII UNEI AFACERI

2
Producerea bunurilor materiale, obiectivul final al activităţii antreprenoriale, implică
utilizarea de resurse în anumite cantităţi şi de o anumită calitate.

Resursele materiale se referă la diferitele tipuri de bunuri pentru pornirea şi derularea afacerii, acestea
includ dotările, echipamentele, vehiculele, mobila, spaţiile pentru birouri şi/sau
depozitare, materia primă .

Resursele financiare reprezintă mijloacele mijloacele băneşti ale comapniilor utilizate în activitatea
economică desfăşurată de acestea.

Resursele umane ale unei firme constituie factorul principal de succes al companiei, element ce asigură şi
stimulează avansul faţă de concurenţă precum creativitatea salariaţilor, atitudinea şi motivarea lor, existenţa
printre aceştia a unor persoane cu relaţii şi influenţa care poate impulsiona activitatea firmei.

II. OBŢINEREA PRODUSULUI

Produsul - orice lucru care poate satisface o nevoie sau o dorinţă a consumatorilor şi Care
înglobează, alături de substanţa materială a lui, întreaga ambianţă Ce-l înconjoară,
formată dintr-o paletă de elemente acorporale.

Procesul de producţie este alcătuit din:

• procesul muncii, prin care omul transformă obiectele muncii cu ajutorul mijloacelor de muncă în bunuri
materiale

• procesul tehnologic care cuprinde totalitatea operaţiilor tehnologice care duc la transformarea directă,
cantitativă şi calitativă a obiectului muncii într-un produs finit, cu ajutorul mijloacelor de muncă

• procesul natural, în care au loc transformări fizice, chimice, biologice Ciclul de viaţă al unui produs este

format din patru etape:

1. Introducerea produsului - vânzări uşor crescătoare şi profituri reduse
2. Creşterea produsului - creşterea rapidă a vânzărilor şi a profitului
3. Maturitatea produsului - tritmul vânzărilor scade, profituri stabile
4. Declinul produsului - vânzările şi profiturile scad

Politica de promovare a produsului se referă la ansamblul de acţiuni şi mijloace ce vizează informarea şi

atragerea cumpărătorilor potenţiali către punctele de vânzare, în vederea satisfacerii nevoilor şi a dorinţelor
acestora şi, implicit, a creşterii economice a activităţilor de producţie şi de distribuţie.
Strategia de promovare cuprinsă în planul de afaceri cuprinde elementele:

a. efectul dorit în promovare

b. costurile pe care le implică promovarea
c. mesajul ce va genera efectul dorit
d. mass-media ce vor fi utilizate
e. analiza rezultatelor promovării
Mixul de marketing constituie una din ideile dominante ale teoriei şi practicii de marketing moderne şi este
definit ca ansamblul de instrumente tactice de marketing controlabile, pe care firma le combină cu scopul de a
produce pe piaţa-ţintă reacţia dorită.

III. EVALUAREA AFACERII PRIN INTERMEDIUL REZULTATELOR

ECONOMICE;ANALIZA INDICATORILOR ECONOMICO-FINANCIARI

Indicatorii specifici de apreciere a eficienţei unei companii sunt următorii:

1. Indicatori de efort:

a. Cheltuielile firmei (materiale, salariale, de exploatare, financiare, variabile, fixe, excepţionale)

b. Capitalul (fix, circulant, social, permanent)
c. Numărul salariaţilor
d. Fondul de salarii
e. Volumul investiţiilor

2. Indicatori de efect:

a.Veniturile
b.Capacitatea de producţie
c.Producţia fizică
d.Producţia marfă
e.Volumul vânzărilor
f.Cifra de afaceri
g.Profitul
h.Încasările valutare
3. Indicatori de utilizare a factorilor de producţie:

- pentru factorul muncă:

a. Productivitatea muncii
b. Salariul mediu lunar şi anual
c. Gradul de înzestrare tehnică a muncii

- pentru factorul capital:

a. Profitul la 1000 lei capital fix

b. Cifra de afaceri la 1000 lei capital fix
c. Viteza de rotaţie a activelor circulante
d. Investiţia specifică
e. Termenul de recuperare a investiţiilor
f. Coeficientul de eficienţă a investiţiilor
g. Consumurile specifice de resurse pe unitatea de produs
h. Gradul de utilizare a capacităţii de producţie

4. Indicatori de eficienţă economică:

2
 a. Costurile unitare
b. Productivitatea muncii pe produs
c. Profitul pe unitatea de produs
d. Rata profitului
e. Cheltuieli de circulaţie
f. Rata rentabilităţii

5. Indicatori financiari:

a. indicatori de lichiditate
b. indicatori de solvabilitate
c. indicatori de gestiune
d. indicatori de rentabilitate

A. Indicatori de lichiditate

Lichiditatea - capacitatea unei firme de a face faţă datoriilor pe termen scurt

(inclusiv dobânda pentru împrumuturile acordate de creditori), prin valorificarea
activelor curente, supravieţuirea firmei constituind cel mai important obiectiv al
acesteia.

- principalii indicatori sunt: rata lichidităţii generale şi rata lichidităţii intermediare.

3
B. Indicatori de solvabilitate (îndatorare)

Solvabilitatea - capacitatea unei companii de a-şi onora obligaţiile faţă de partenerii de afaceri din
activele sale.

1. Rata datoriilor (RD) - măsura în care fondurile folosite de o

societate comercială sunt asigurate de creditori şi nu de
proprietari.

RD = Total datorii / Total active

2. Gradul de îndatorare (RL) - cuantifică mărimea finanţării externe

în raport cu finanţarea asigurată de proprietari.

RL = Total datorii / Capital propriu

3. Rata de solvabilitate (RS) - indică ponderea datoriei pe termen lung

în capitalul propriu.

3. Rata de acoperire a activelor imobilizate (RAI) - arată de câte ori

valoarea activelor fixe acoperă suma datoriilor pe termen
lung.

C. Indicatori de gestiune

1. Viteza de rotaţie a activelor circulante (RAC) - indică eficienţa

demersurilor conducerii pentru procurarea resurselor necesare plăţii şi pentru
realizarea unei cifre de afaceri corespunzător dimensionate în raport cu
volumul activelor circulante antrenate în afacere.

RAC = Active circulante / Cifra de afaceri X 365 (zile)

2. Viteza de rotaţie a stocurilor (RS) - exprimă viteza cu care o companie îşi

Roteşte stocurile necesare pentru a susţine o valoare dată a Vânzărilor; arată
capacitatea conducerii de a reduce Costurile menţinând fondurile blocate în
stocuri la minim.

RS = Valoarea stocurilor / Costul bunurilor vândute X 365 (zile)

3. Viteza de rotaţie a creanţelor (RCr) - exprimă viteza cu care o companie

Roteşte creanţele obţinute pentru a realiza un anumit volum Vânzărilor,
demonstrând capacitatea conducerii firmei de a Determina clienţii să plătească
pentru bunurile livrate.
RCr = Creanţe / Cifra de afaceri X 365 (zile)

4. Viteza de rotaţie a furnizorilor (RFz) - exprimă gradul de dependenţă a

companiei de finanţarea pe baza creditului-furnizor.

RFz = Furnizori / Total achiziţii pe credit X 365 (zile)

5. Controlul cheltuielilor administrative (CCA) - măsoară influenţa exercitată

4
 de evoluţia cifrei de afaceri asupra cheltuielilor administrative.

CCA = Total cheltuieli administrative / Cifra de afaceri X 100

D. Indicatori de rentabilitate

Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei companii de a realiza vânzări care depăşesc costurile
activităţilor.

1. Marja profitului net (MPN) -reflectă procentul reprezentat de profitul net

din volumul total al vânzărilor, reprezentând cea mai bună măsură globală a
capacităţii societăţilor comerciale de a produce profit.

MPN = Profit net / Cifra de afaceri X 100

2. Marja costului bunurilor vândute (MCV) - serveşte la compararea

activităţii companiei cu firmele concurente, costul bunurilor vândute
variind foarte mult în funcţie de produsul realizat.

MCV = Costul bunurilor vândute / Cifra de afaceri X 100

3. Rentabilitatea financiară (RF) - unul dintre cel mai importanţi indicatori ai

rentabilităţii, măsurată ca procent din capitalul propriu, fiind folosit de
proprietarul companiei în luarea deciziei de investiţie.

RF = Profit net / Capital propriu X 100

4. Rentabilitatea activelor totale (RAT) - măsoară rentabilitatea unei firme ca procentaj din toate
activele angajate.

RAT = Profit brut / Active totale X 100

5. Rentabilitatea activelor fixe (RAF) - raportează profitul brut numai la

activele fixe care au contribuit la crearea lui.

RAF = Total brut / Total active fixe X 100

6. Rentabilitatea generală - reflectă rentabilitatea întreprinderii în raport

cheltuielile totale efectuate pentru obţinerea profitului net.

Punctul critic (PC) al unei afaceri îl reprezintă acel nivel de activitate în care nu se obţin profituri şi
nu se înregistrează pierderi, adică veniturile obţinute sunt egale cu cheltuielile înregistrate.

PC = Costuri fixe totale / Contribuţia marginală (exprimată ca procent din vânzări)

Fluxul de numerar (fluxul de casă) este volumul de numerar care intră şi iese din afacere în timpul
unei perioade contabile.

5
Analiza de deviaţie a bugetului este o metodă de control direct asupra modului de desfăşurare a afacerii, care
îl ajută pe întreprinzător să-şi diminueze costurile şi să-şi mărească profiturile

6
IV. CICLUL DE VIAŢĂ AL ÎNTREPRINDERII/AFACERII

1. Iniţierea afacerii care cuprinde:

a. Lansarea afacerii - în această fază a afacerii, întreprinzătorul trebuie să deţină

caracteristici esenţiale, cum ar fi: capacitate organizatorică, aptitudini strategice,
competenţă profesională şi abilitate operaţională, încredere în propria persoană.

b. Supravieţuirea - este etapa atingerii pragului de rentabilitate, o etapă relativ lungă,

ca urmare a recuperării capitalului reinvestit şi strâns corelată cu dificultatea atragerii de
noi fonduri destinate efectuării activităţii şi majorării capitalului de lucru.

c. Consolidarea şi controlul - această etapă intervine în situaţia în care antreprenorul

dovedeşte că afacerea este destul de profitabilă şi conduce la identificarea unei formule
unice de vânzare a produselor, precum şi la orientarea eforturilor către obţinerea noilor
resurse financiare.

d. Controlul şi planul de afaceri - în cadrul acestei etape capacitatea decizională a

investitorului joacă un rol esenţial întrucât firma se poate confrunta cu situaţii
extreme. Prioritatea numărul unu în domeniul preocupărilor manageriale devine întocmirea
planului de afaceri.

2. Dezvoltarea afacerii - în această etapă este important ca managerii/întreprinzătorii să fie apropiaţi de

clienţi şi receptivi la propunerile lor, succesul pe piaţă fiind asigurat prin produse curente şi produse
noi care să se adreseze celor mai exigente gusturi ale clienţilor.

Expansiunea facerii este direct dependentă de următoarele caracteristici ale sistemului managerial:

- Existenţa unei structuri organizatorice stabile

- Delimitarea clară a sarcinilor şi responsabilităţilor angajaţilor
- Apelarea la manageri profesionişti
- Promovarea inovaţiei şi a progresului tehnic
- Coordonarea acţiunilor tuturor sectoarelor şi domeniilor de activitate ale firmei

2. Maturitatea afacerii - managerul trebuie să se orienteze spre menţinerea şi îmbunătăţirea imaginii

firmei şi a afacerii, precum şi spre înlocuirea unor produse sau servicii care nu mai oferă satisfacţie
clienţilor.

3. Declinul afacerii - în această etapă, pentru întreprinzător devine prioritară reorientarea strategică a
firmei, urmărind aspectele următoare:

- Intensificarea procesului de apariţie şi dezvoltare a problemelor generatoare de riscuri

- Creşterea presiunii concurenţiale şi saturarea cererii pentru produsele comercializate
5. Dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale - presupune parcurgerea unor operaţii care pregătesc
lichidarea acesteia; în faza dizolvării, personalitatea juridică a firmei nu este afectată, însă încetează
activitatea normală a firmei, în timp ce lichidarea societăţii presupune lichidarea patrimoniului, plata
creditorilor şi împărţirea soldului între asociaţi.

În conformitate cu Legea nr.31/1990, cazurile în care o societate comercială română se dizolvă sunt
următoarele:

a. Trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii

b. Imposibilitatea realizării obiectului de activitatea al societăţii
c. Declararea nulităţii societăţii
d. Hotărârea adunării generale a societăţii comerciale
e. Hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice (neînţelegeri grave
între asociaţi)
f. Falimentul societăţii
g. Alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii

Lichidarea societăţii comerciale reprezintă ansamblul operaţiunilor care au drept scop finalizarea
operaţiunilor financiare în curs la data dizolvării societăţii, încasarea creanţelor societăţii,
transformarea bunurilor societăţii în bani, plata datoriilor societăţii şi împărţirea activului net între
asociaţi.

V. ETICA ÎN AFACERI
Responsabilitatea socială faţă de angajaţi

O firmă poate să aibă finanţele şi tehnologiile de care are nevoie, produsele potrivite pentru

piaţa pe care activează, dar factorul determinant în succesul sau insuccesul său îl reprezintă
capitalul uman, oamenii care lucrează acolo.

A fi responsabil faţă de angajaţii proprii poate să însemne:

• să ai mentalitatea că oamenii tăi sunt cel mai de preţ activ al companiei

• să ai grijă de angajaţi, gândindu-te că au nevoie de o perspectivă, dezvoltându-le cariera
• să te ocupi de pregătirea lor profesională; pentru că ţi-ai dori o echipă de profesionişti
• să-i motivezi, să le faci evaluări individuale, să le dai salarii competitive
• să le asiguri condiţii de muncă bune, protecţie faţă de noxe, măsuri de securitatea muncii
• să cauţi echilibrul între viaţa personală şi cea familială a salariaţilor, motiv pentru care poţi organiza
ocazional petreceri, picnicuri cu familiile lor
• să nu uiţi, în conversaţiile cu angajaţii, cuvântul „mulţumesc"

De ce sunt necesare principiile morale în afaceri

Etica (corectitudinea) în afaceri este necesară nu numai pentru că aşa ar fi „frumos", ,,bine", cât mai ales
pentru că, mai devreme sau mai târziu, într-un mediu economic normal, concurenţial, aceia care se
dovedesc incorecţi, înşelându-şi partenerii sau ,,beneficiarii" se autoelimină de pe piaţă.

8
În plus, este aşteptat ca adaptarea pieţei muncii din România la standardele Uniunii Europene să
presupună o redefinire a conceptului de etică profesională şi o educare a mentalităţilor în ceea ce priveşte
calitatea produselor şi serviciilor, a atitudinii faţă de muncă, faţă de public, asumarea altor reguli de
conduită.

Protecţia consumatorului şi necesitatea acesteia

Consumator final este considerat orice subiect economic al cărui comportament este îndreptat
spre satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor individuale sau ale microgrupului din
care face parte.

Protecţia consumatorilor reprezintă un ansamblu de dispoziţii legale de natură publică sau privată, care
asigură respectarea drepturilor şi intereselor consumatorilor.

Legislaţia română, prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, aprobată şi modificată prin Legea nr.11/1994,
articolul 3, stabileşte principalele drepturi ale consumatorilor:

• de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau a li se presta un serviciu, care ar putea
prejudicia viaţa, sănătatea, ori a afecta drepturile şi interesele lor legitime

• de a fi informaţi complet, concret şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor/serviciilor,

astfel încât decizia adoptată în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor; a fi educaţi în
calitatea lor de consumatori

• de a avea acces la pieţe ce le asigură o gamă variată de produse /servicii de calitate

• de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor,

folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege

• de a se organiza în asociaţii pentru protecţia consumatorilor, în scopul apărării intereselor lor

Protecţia mediului

Poluarea este strâns legată de impactul activităţii umane asupra mediului, manifestat la toate nivelurile şi
afectând toţi factorii de mediu, cu efecte imediate sau pe termen lung . Poluarea are efecte negative asupra
sănătăţii populaţiei şi pierderilor economice.

Dezvoltarea durabilă, viabilă şi susţinută din punct de vedere ecologic, este considerată acea dezvoltare
care satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface
propriile nevoi.

Protecţia mediului reprezintă totalitatea acţiunilor menite să asigure conservarea resurselor naturale şi
protejarea calităţii componentelor mediului înconjurător.
Strategiile de protecţie a mediului reprezintă ansamblul acţiunilor, la nivel naţional şi la nivel local,
menite să asigure protecţia mediului.

9
Risc şi reuşită ă afaceri

Riscul reprezintă asumarea mai mult sau mai puţin conştientă a rezultatelor alegerii făcute; se referă la
probabilitatea reuşită-eşec a acţiunii realizate pe baza unei decizii.

Conducerea unei afaceri şi, în general, oricare proiect antreprenorial implică riscuri: riscul ca afacerea să
demareze greu, să se împotmolească sau chiar să se producă un accident, să pierzi în loc să câştigi.
Implică riscuri mai mari acele activităţi care, prin specificul lor, au un grad mai înalt de incertitudine iar
elementele de probabilitate au o pondere mai ridicată.

În afaceri câştigă cel care îşi asumă riscuri calculate. Într-un mediu din ce în ce mai concurenţial, aşa
cum sunt sau devin majoritatea domeniilor, nu îţi permiţi să întârzii unele deciziipe seama unei prudenţe
exagerate şi nu poţi să eviţi inovaţia (poduse noi, pieţe noi) din acelaşi motiv.

Riscurile, mai mari sau mai mici, se asumă- aceasta este o trăsătură generală a spiritului antreprenorial.
Trebuie să te asiguri că ştii ce înseamnă aceste riscuri, care este costul potenţial al insuccesului şi până
când poţi aştepta să intri pe realizări, pe succes.

cel mai bun mod de a preveni ca factorii de risc să-ţi afecteze afacerea este să îi identifici şi să te
pregăteşti pentru reducerea efectului lor.

10