O scrisoare pierdută

I.L. Caragiale
-Tema și viziunea despre lume-

Reprezentată pe scenă în 1884, comedia ,,O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale este a treia piesă
dintre cele patru scrise de autor. Este o comedie de moravuri inspirată din lupta electorală din anul
1883, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului.
Comedia este o specie a genului dramatic, care stârnește râsul prin surprinderea unor moravuri, a
unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate, cu final fericit. Personajele comediei aparțin unor
tipologii clasice, iar sursa principală a comicului este contrastul dintre aparență și esență.
Text dramatic, comedia este destinată reprezentării scenice. Dovadă sunt intervențiile directe ale
autorului în piesă(didascalii), structura în patru acte, alcătuite din scene și replici, dialogul și
monologul ca moduri de expunere, limitarea acțiunii în timp și spațiu.
Comedia aparține realismului clasic. Principiile promovate de societatea culturală Junimea și
estetica realismului se regăsesc în: critica ,,formelor fără fond” și a politicienilor corupți, satirizarea
unor aspecte sociale, spiritul de observație acut, veridicitatea obținută prin tehnica acumulării
detaliilor, individualizarea ,,caracterelor” prin limbaj. Țin de clasicism echilibrul compozițional și
generalitatea situațiilor și a caracterelor (prostul fudul, canalia ,,încornoratul”, cocheta etc).
Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Lupta pentru putere
politică se realizează prin lupta de culise, având ca instrument de șantaj politic ,,o scrisoare
pierdută”- pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotărât indică atât banalitatea întâmplării, cât
și repetabilitatea ei (pierderile succesive ale aceleiași scrisori, amplificate prin repetarea întâmplării
în alt context, dar cu același efect).
Tema comediei constă în satirizarea vieții publice și de familie a unor politicieni din societatea
românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Comedia înfățișează aspecte din viața politică (lupta
pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră, șantajul, falsificarea listelor electorale) și de
familie (triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipătescu) a unor politicieni corupți.
Destinată reprezentării scenice, creația dramatică impune anumite limite privind amploarea în
timp și spațiu a acțiunii. Acțiunea comediei este plasată ,,în capitala unui județ de munte, în zilele
noastre”. Timpul precizat este sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei electorale.
O scenă semnificativă este cea inițială care prezintă personajele Ștefan Tipătescu și Pristanda,
în timp ce citesc ziarul lui Nae Cațavencu, ,,Răcnetul Carpaților” și numără steagurile. Pierderea
scrisorii de amor s-a produs înainte de începerea comediei. Venirea lui Trahanache cu vestea
deținerii scrisorii de amor de către adversarul lor politic declanșează conflictul dramatic principal.
Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică a două forțe opuse:
reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache și Zoe, soția
acestuia) și gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu, ambițios avocat și
proprietar al ziarului ,,Răcnetul Carpaților”. Conflictul are la bază contrastul dintre ceea ce sunt și
ceea ce vor să pară personajele. Naivitatea lui Zaharia Trahanache și calmul său contrastează cu
zbuciumul amorezilor Tipătescu și Zoe Trahanache, care acționează impulsiv și contradictoriu
pentru a smulge scrisoarea șantajistului.
O altă scenă semnificativă este cea din sala mare a primăriei unde au loc discursurile
candidaților Farfuridi și Cațavencu, în cadrul întrunirii electorale. Între timp, Trahanache găsește o
poliță falsificată de Cațavencu, pe care intenționează s-o folosească pentru contrașantaj. Apoi anunță
în ședință numele candidatului susținut de comitet: Agamiță Dandanache. Încercarea lui Cațavencu
de a vorbi în public despre scrisoare eșuează din cauza scandalului iscat în sală de Pristanda. În
încăierare, Cațavencu pierde pălăria cu scrisoarea, găsită pentru a doua oară de Cetățeanul turmentat,
care o duce destinatarei.
Sursele comicului sunt diverse și servesc intenția autorului de a satiriza defectele omenești puse
în evidență pe fundalul campaniei electorale. Comicul de moravuri vizează viața de familie și viața
politică. Comicul de intenție, atitudinea scriitorului față de personaje, se identifică prin limbajul lor,
și anume utilizarea neologismului reflectă adâncimea contrastului comic. Comicul de situație
susține tensiunea dramatică prin întâmplările neprevăzute, construite după scheme comice clasice:
scrisoarea este pierdută și găsită succesiv, răsturnarea de statut/evoluția inversă a lui Cațavencu,
teama exagerată de trădare a grupului Farfuridi-Brânzovenescu, confuziile lui Dandanache care o
atribuie pe Zoe când lui Trahanache, când lui Tipătescu și interferența finală a intereselor în
împăcarea ridicolă a forțelor adverse. Comicul de caracter reliefează defectele general-umane, pe
care Caragiale le sancționează prin râs.
În concluzie, piesa provoacă râsul, dar, în același timp, atrage atenția cititorilor/spectatorilor, în
mod critic, asupra ,,comediei umane”. Lumea eroilor lui Caragiale este alcătuită dintr-o galerie de
ariviști, care acționează după principiul ,,Scopul scuză mijloacele”, urmărind menținerea sau
dobândirea unor funcții politice/ a unui statut social nemeritat.