Sunteți pe pagina 1din 6

SCOLIOZA

SCOLIOZA este o afecțiune a coloanei vertebrale. Privită dintr-o


parte, coloana are 3 curburi anatomice : concavă -cervical , convexă
toracal, concavă- lombar. Devierea laterală în plan frontal, sub
forma literei “S”, mai pronunţată sau mai puţin pronunţată, se
numeşte scolioză.
Cum se clasifică și cum se diagnostichează
scolioza?
Scoliozele se împart în structurale și nestructurale. În cazul
scoliozelor structurale, modificările vertebrale sunt nereductibile
fizic și radiologic în poziția culcat și autendința evolutivă. Cele
nestructurale sau funcționale se mai numesc și atitudini scoliotice
și sunt complet reductibile clinic și radiologic în pozitia culcat.

În funcţie de cauzele care au dus la apariţia afecţiunii, putem


clasifica scolioza astfel:
–scolioza congenitală – cauzată de o anomalie a oaselor
prezentă la naştere
–scolioza neuromusculară – un rezultat al muşchilor şi nervilor
anormali. De obicei este prezentă la oamenii cu spin –bifida sau
paralizie cerebrală
-scolioza idiopatică ( cel mai frecvent tip de scolioză). Nu are o
cauză specifică. Există mai multe teorii, dar niciuna nu s-a dovedit
concludentă. Cu toate acestea, cele mai multe cercetări
demonstrează că scolioza idiopatica este genetică.
-scolioza degenerativă – poate apărea în urma traumatismelor
sau în urma degenerării osteoporatice

Aspectul clinic al scoliozei


Ca si etiologie, vorbim de contracturi musculare paravertebrale,
poziții vicioase. Aceste atitudini scoliotice nu sunt evolutive și
dispar odată cu dispariția și corectarea cauzei care le-a produs.
Aspectul clinic este sugerat de asimetria umerilor, asimetria
bazinului, coastele și omoplatul sau scapula sunt proeminente pe
o parte a corpului, ventilația pulmonară poate fi afectată în
scoliozele severe.
Măsurarea gradului în scolioză se face prin mai multe metode,
însă cea mai acceptată este metoda Cobb.

-Pentru scoliozele cu unghiul Cobb sub 30° se recomandă


kinetoterapia, gimnastica medicală, fizioterapia – la pacientii cu
dureri, înotul şi întărirea musculaturii spatelui.

-Pentru scoliozele cu unghiul Cobb între 30°-50° se recomandă


tratament ortotic, aparat gipsat şi corectarea posturii cu aparate
ortopedice, urmate de kinetoterapie.

-Atunci când unghiul Cobb este peste 50°, cu potenţial evolutiv


mare, se recomandă tratament chirurgical în cazurile atent
selecţionate. Recomandările cu caracter general se regăsesc şi la
celelalte afecţiuni degenerative.

Fetele au predispoziție genetică spre


scolioză
Aproximativ 2-3 % din tinerii cu vârsta de 16 ani au scolioză,
fetele fiind mai predispuse deoarece la pubertate suferă
modificări hormonale majore. Mai putin de 0,1 % au curburi mai
mari de 40 grade, punct în care intervenţia chirurgicală trebuie
luată în considerare.

Scolioza idiopatică poate progresa în perioada de creştere, dar în


mod normal nu va evolua în timpul maturităţii. Majoritatea
curbelor cauzate de scolioză sunt depistate la examenele
screening. Primele indicii că un copil are scolioză sunt
umerii inegali , talia inegală sau înclinarea spre o parte a
corpului.

Diagnosticul şi stabilirea tipului de scolioză sunt realizate cu


ajutorul unei radiografii de coloană toraco -lombară în incidenţa
antero-posterior.

Cum se tratează scolioza?


Majoritatea adolescenţilor care au un tip de scolioză care nu are o
cauză clară sunt monitorizaţi la intervale repetate (6 luni).
Corsetul gipsat, alături de gimnastica medicală, reprezintă
tratamentul pentru o scolioză care are o curbură între 25 şi 40 de
grade. Scopul este de corectare şi rigidizare a coloanei vertebrale.

Interventia chirurgicală este recomandată curburilor coloanei


cuprinse între 40 şi 50 de grade. Scopul medicului este de a se
asigura că acea curbură nu se va agrava. Cu toate acestea,
operatia nu îndreaptă în totalitate coloana.

Kinetoterapia se adreseaza tuturor pacientilor cu atitudine


scoliotica si formelor de scolioza si cuprinde urmatoarele
mijloace: 

 diferite tehnici de masaj si de stretching - intinderi ale partilor moi (tegument,


fascii, muschi, tendoane etc.) astfel incat sa se realizeze o "dezlipire" - degajare a
diferitelor planuri tisulare (masaj miofascial);
 educatia posturala corecta in culcat, patrupedie, ortostatism, a activitatilor ADL
din timpul zilei - in pat, banci scolare, la purtarea gentilor sau a altor greutati in mana
sau pe umar etc.;
 exercitii dinamice cu scop de asuplizare articulara;
 exercitii statice pentru cresterea tonusului muscular;
 exercitii de corectare a respiratiei in vederea cresterii capacitatii vitale -
dobandirea mecanismului respirator in cele trei forme (abdominal, costal, sternal).

 
Etapele tratamentului

In prima etapa a tratamentului se determina atitudinea vicioasa, adica se observa


defectele (in fata oglinzilor sau in fata planurilor de referinta), prin exercitii posturale
contrastante care merg de la pozitia obisnuita, cea incorecta, la cea corecta. Aceasta
prima etapa dureaza intre 5 si 10 sedinte, dintre care 3 cu kinetoterapie si restul la
domiciliu.

Etapa a doua este una corectiva. In aceasta etapa supleerea corectoare ocupa un rol
important. Datorita ei, precum si a exercitiilor posturale, se amelioreaza postura.
Tonifierea musculara este in masura sa contribuie la mentinerea corectiei. Se trece apoi
la tonifierea generalizata a musculaturii trunchiului si membrelor. Aceasta etapa
dureaza mai multe luni, doua sedinte pe saptamana fiind efectuate cu kinetoterapeutul,
celalalte sedinte, zilnic, la domiciliu.

Etapa a treia este de consolidare si readaptare. In aceasta etapa se fixeaza


rezultatele obtinute pana acum. Reeducarea posturala efectuata acum inglobeaza toate
gesturile obisnuite si vizeaza automatizarea pozitiilor corecte. Asuplizarile pentru
intretinerea supletii normale au loc in toate planurile. Activitatea musculara generalizata
se practica din ce in ce mai intens, orientandu-se spre o activitate normala. Activitatea
din etapa a treia dezvolta, prin exercitiile folosite, rezistenta necesara in timpul activitatii
obisnuite scolare sau profesionale. O singura sedinta pe saptamana se va face cu
kinetoterapeutul, iar in restul saptamanii la domiciliu .

Tratamentul are ca obiectiv:

 prevenirea accentuării curburii scoliotice, corectarea şi stabilizarea


acesteia; 

creşterea forţei musculare la nivelul spatelui, toracelui şi centurii


scapulare;

creşterea elasticităţii musculaturii cutiei toracice; 

eliminarea durerii (dacă există); 

reducerea contracturii musculare; Postura corecta

Tema:,,Cum ajuta kinetoterapia


persoanele care au scoleoza,,.
Profesor: Aliona Luca Student: Gorciag Mihai
Grupa:112K
Specialitatea: Kinetoterapie