CAPITOLUL 4

FORFECAREA ŞI CALCULUL ÎMBINǍRILOR

BARELOR SOLICITATE LA EFORTURI AXIALE

4.1. FORFECAREA PIESELOR DE DIMENSIUNI MICI

O bară este solicitată la forfecare atunci când torsorul eforturilor, în orice

secţiune transversală, se reduce numai la forţa tăietoare.
La piesele de dimensiuni mari, solicitarea la forfecare însoţeşte, de regulă,
solicitarea de încovoiere şi/sau de torsiune; în această situaţie problema trebuie
analizată ca o solicitare compusă (§13).
La piesele de dimensiuni mai mici (elemente de îmbinare - nituri, buloane,
cordoane de sudură etc.), solicitarea la forfecare devine o componentă
predominantă şi elementele respective se dimensionează ţinând seama numai de
forfecare. La solicitarea de forfecare pură, tensiunile tangenţiale sunt în planul
secţiunii transversale al barei şi satisfac relaţia de echivalenţă
T     dA . (a)
A
În general, tensiunile  au o distribuţie neuniformă pe secţiune, dar pentru
piesele de dimensiuni mici, din materiale tenace, se poate adopta o distribuţie
uniformă şi în această situaţie formula (a) devine
T
 , (4.1)
A
unde:
 - este tensiunea tangenţială medie din secţiune; T - forţa tăietoare, rezultată
din condiţia de echilibru; A -aria secţiunii transversale.
Relaţia (4.1) de calcul a tensiunii tangenţiale este aproximativă şi este
acceptată în problemele inginereşti pentru elemente de dimensiuni mici din
materiale tenace la care ruperea are loc în conformitate cu diagrama
caracteristică de tip Prandtl (§ 3).
Folosind relaţia (4.1) cele trei probleme care se pot pune sunt:
- Problema de verificare,
T
   a ; (4.2)
A
- Problema de dimensionare,
T
A nec   A dim ; (4.3)
a
- Problema forţei tăietoare capabile,
100
 Tcap  A  a , (4.4)
care stabileşte forţa maximă admisibilă pentru o piesă existentă.

4.2 . CALCULUL ÎMBINĂRILOR PRIN NITURI SAU BULOANE

AL BARELOR SOLICITATE AXIAL

Îmbinarea cu nituri este o asamblare nedemontabilă a două elemente

constructive. Niturile, în general, sunt cu corp plin şi cap semirotund (fig. 4.1, a)
sau înecat (fig. 4.1, b), având diametrul d mai mic decât diametrul găurii.
Capacitatea portantă a îmbinărilor creşte dacă niturile sunt bătute la cald,
deoarece după răcire se realizează o presiune de contact între feţele pieselor
îmbinate şi o întindere în tija nitului; o parte din forţa axială este astfel transmisă
prin frecarea dintre elementele asamblate.

Fig. 4.1

Asamblările cu buloane sunt demontabile, iar solicitările sunt similare

celor cu nituri.
În calculul de rezistenţă al îmbinării cu nituri se neglijează frecarea
realizată prin strângere a pieselor şi se consideră că niturile cedează fie prin
forfecare, fie prin strivirea suprafeţelor semicilindrice în contact.
Pentru exemplificare se consideră platbandele (1) şi (2) din figura 4.2,a,
îmbinate cu ajutorul a două nituri.

Fig. 4.2
Din forfecarea secţiunii I-I (fig. 4.2,b), pe baza consideraţiilor de la §4.1 şi
folosind (4.4) rezultă forţa de forfecare capabilă a unui nit, notată cu R fnit ,
denumită rezistenţa nitului la forfecare
d 2
R nit 
f
a . (4.5)
4

101
 Pentru tensiunea admisibilă  a , în normele de calcul se adoptă valoarea
a  0,8a .
Pe suprafaţa de strivire, porţiunea semicilindrică de pe grosimea unui
element, distribuţia tensiunilor este neuniformă (fig. 4.2, c). Pentru calculele
practice se admite, convenţional, o distribuţie uniformă cu valoarea  str pe aria
determinată de diametrul nitului şi grosimea g a piesei, (fig. 4.2, c’).
Efortul capabil al nitului la strivire, notat R str nit şi denumit rezistenţa nitului
la strivire, se calculează cu formula
str
R nit  d  g  a ,str , (4.6)
în care: g reprezintă cea mai mică grosime a tuturor pieselor care lucrează în
acelaşi sens; a ,str  2a tensiunea admisibilă la strivire.

Fig. 4.3

Dacă asamblarea se realizează cu eclise (fig. 4.3), forţa axială N este

transmisă prin două secţiuni de forfecare, iar rezistenţa nitului la forfecare este
d 2
R fnit  2 a . (4.7)
4
Drept rezistenţă a nitului R nit  se alege cea mai mică dintre valorile R fnit
şi R str
nit , adică


R nit  min R fnit ; R str 
nit . (4.8)
Numărul niturilor necesar pentru realizarea unei îmbinări la forţe axiale, în
ipoteza încărcării uniforme a niturilor, se determină cu formula
N
n , (4.9)
R nit
unde N este efortul capabil al barei, care se stabileşte ţinând seama de slăbirile
datorită găurilor de nituri, cu expresia
N cap  a A ef  a A brut  Aslab  (4.10)
evaluat pentru secţiunea cu A ef cea mai mică, denumită secţiune critică.
În figura 4.4, se prezintă două moduri de aranjare a niturilor la îmbinarea a
două platbande, indicându-se distanţele dintre nituri recomandate de norme.
Pentru dispunerea niturilor în şiruri paralele (fig. 4.4, a) se prezintă
distanţele: e, e 2  în direcţia forţei axiale; e1 , e3  transversal forţei axiale.
Pentru dispunerea niturilor în şah (fig. 4.4, b), pe lângă distanţele precizate
anterior, trebuie respectată şi distanţa oblică e .

102
 Distanţele dintre nituri şi de la acestea până la marginile pieselor sunt
prescrise de norme, pe baza criteriului de egală rezistentă la forfecare şi strivire.

Fig. 4.4

Limitele între care se încadrează distanţele e sunt:

3d  e  8d sau 12g  ; 3d  e1  8d sau 12g  ;
2d  e 2  4d sau 8g  ; 1,5d  e3  4d sau 8g  .
Se precizează că distanţele minime asigură rezistenţa îmbinării, iar cele
maxime strângerea.

4.3. CALCULUL ÎMBINĂRILOR PRIN SUDURĂ AL

BARELOR SOLICITATE AXIAL

Sudarea este procesul tehnologic prin care se îmbină două piese metalice
prin topirea marginilor de îmbinat şi prin adăugarea unui material suplimentar,
de asemenea topit.
Cusătura realizată din materialul de adaos între piesele de îmbinat poartă
denumirea de cordon de sudură. Dimensiunile unui cordon de sudură sunt
grosimea a şi lungimea l s .
Grosimea cordonului de sudură depinde de tipul sudurii fiind egală cu:
- grosimea pieselor de îmbinat, în cazul sudurii cap la cap a unor piese
având aceeaşi grosime (fig. 4.5, a, b);
- grosimea piesei celei mai subţiri, în cazul sudurii cap la cap a unor piese
de grosime diferită (fig. 4.5, c);
- înălţimea triunghiului dreptunghic isoscel înscris în secţiunea transversală
a sudurii, în cazul sudurilor de colţ (fig. 4.5, d) şi se recomandă să fie cel mult
a  0,75g .

103
 Fig. 4.5

Pentru sudurile de rezistenţă grosimea nu va fi mai mică de 3 mm.

După poziţia cordoanelor de sudură faţă de forţa axială, se disting
cordoane laterale şi cordoane frontale (fig. 4.5, d).
Lungimea de calcul l s (fig. 4.5, e) a unui cordon de sudură se ia egală cu
lungimea reală l s' , din care se scade la fiecare capǎt o lungime egală cu grosimea
cordonului
ls  ls'  2a . (4.11)

4.3.1. Îmbinarea cap la cap

Cordonul de sudură fiind perpendicular pe forţa axială, sudura este supusă

la întindere sau compresiune (fig. 4.5, a, b, c).
Efortul capabil al cordonului de sudură şi deci al barei este
N scap  a  ls as . (4.12)
Rezistenţa admisibilă a cordonului se ia mai mică decât a pieselor,
deoarece materialul devine mai casant după sudare. În acest sens sunt
recomandate următoarele valori:
as  0,8a , la întindere; as  a , la compresiune.
Deoarece efortul capabil al cordonului de sudurǎ este mai mic decât al
pieselor, uneori, cordoanele de sudură se execută înclinat faţă de forţa axială
(fig. 4.5, f), având grosimea a  g , unde g este grosimea pieselor sudate.
Evaluând în mod aproximativ efortul capabil al cordonului de sudurǎ

104
 a  b  as
N scap  a  ls  as  (4.13)
sin 
şi egalându-l cu efortul capabil al barei
b
N cap  a  b  a (4.13’)
se obţine unghiul de înclinare al cordonului

sin   as . (4.14)
a
Cordonul înclinat se verifică, de asemenea în mod aproximativ, separat la
forfecare cu relaţia
b
N cap cos 
s   as , (4.15)
a  ls
în care as  0,65a reprezintă rezistenţa admisibilă la forfecare a sudurii.
Observaţie.
Verificarea corectǎ a cordonului de sudurǎ înclinat (fig. 4.5, f) trebuie
realizatǎ folosind o teorie de rezistenţǎ (cap. 8).

4.3.2. Îmbinarea cu sudură de colţ

Cordonul de sudură este supus la forfecare şi secţiunea minimă este cea

determinată de grosimea a şi lungimea de calcul l s a sudurii (fig. 4.5, e) de arie
As  a  ls . (4.16)
Efortul capabil al barei în cazul îmbinărilor cu mai multe cordoane trebuie să
îndeplinească condiţia
 a i ls,i as  N . (4.17)
i
Dacă mărimile a i , ls, i sunt exprimate în funcţie de un singur parametru, sau dacă
se aleg toate mărimile cu excepţia unuia singur, exemplu a i  3mm;0,7g,
condiţia (4.17) poate fi utilizată pentru dimensionare. Lungimile trebuie alese
astfel încât efortul lor capabil să fie centrat cu efortul din bară pentru a nu apǎrea
momente de încovoiere suplimentare în bară. Se recomandă de asemenea
utilizarea îmbinărilor cu cordoane de sudură laterale.

4.3.3. Îmbinarea unui profil cornier de un guseu

Aceste îmbinări sunt des utilizate în construcţiile metalice.

Dimensionarea cordoanelor de sudură trebuie să se facă astfel încât fiecare
cordon să reziste la forfecare şi repartizarea eforturilor pe cordoane să nu
determine apariţia încovoierii în planul sudurii.

105
 Fig. 4.6

În figura 4.6 este prezentat un profil cornier fixat pe un guseu prin

intermediul a două cordoane laterale, având lungimile ls,1 , ls, 2 şi grosimile a1 , a 2 .
Forţele F1 şi F2 pe care le preiau aceste cordoane se determină din ecuaţii de
momente în raport cu punctele de pe liniile de acţiune ale acestora. Se obţine
be e
F1  N ; F2  N . (4.18)
b b
Se introduc condiţiile ca fiecare dintre aceste forţe să fie inferioară
efortului capabil al cordonului care o preia
be e
a) F1  N  a1ls,1as ; b) F2  N  a 2 ls, 2 as . (4.18)
b b
Deoarece sunt patru necunoscute şi numai două condiţii, pentru a stabili
soluţia optimǎ se procedeazǎ astfel:
­ se adoptǎ a 2  0,7g c , adicǎ cu valoarea maximǎ şi din condiţia (4.18, b) se
obţine l s, 2 ; g c reprezintǎ grosimea aripii cornierului;
­ adoptând ls,1  ls, 2 din condiţia (4.18, a) se determinǎ a 1 ; dacǎ
a1  3mm;0,7g c  soluţia este corectǎ; dacǎ a1  g c , atunci se adoptǎ a1  g c şi
din condiţia (4.18, a) se obţine lungimea l s ,1 a cordonului 1; nu este admisl ca a 1
sǎ fie mai mare decât g c .
Procedând în acest fel soluţia este optimǎ, întrucât rezultanta eforturilor
din cordoanele de sudurǎ are acelaşi suport cu efortul din barǎ N   Fi, s şi în
plus lungimea de prindere este minimǎ.

106
 4.4 APLICAŢII

4.4.1. Platbandele din figură, îmbinate cu ajutorul a două nituri sunt

solicitate la întindere de forțele reprezentate. Se cerecalculul diametrului
niturilor şi grosimea platbandelor.

Fig.4.7

Rezolvare. a) Condiţia de rezistenţă la forfecare a celor două nituri este

F d 2
R nit   2
f
a , unde a  0,8a reprezintă tensiunea admisibilă la
2 4
forfecare. Asamblul prezintă 4 secţiuni de forfecare ale niturilor. Rezultă
F 10  103
diametrul nitului din condiţia de forfecare d    5,15mm. Se
 a   120
alege d=6mm.
Grosimea g se determină din condiţia de strivire a nitului
R nit  d  g  a , str , din care rezultă
str

R str F 10  103
g nit
   2,77mm.
d  a , str 2d   a , str 2  6  300
Tensiunea admisibilă la strivire se ia a , str  2a . Se adoptă pentru grosime
g=3mm.
Cu dimensiunile platbandei adoptate şi a găurilor niturilor se verifică
platbanda, cu secţiunea slăbită, la ĩntindere.
F F 10  103
ef     104,16 N / mm <  a .
A ef A brut  A slab 40  3  2  4  3
Se verifică şi condiţia de strivire a nitului pe direcţia de acţiune a forţelor
F/2, ţinând cont că grosimea celor două eclise cumulate este de 4mm, mai mare
decât grosimea platbandei.
Se verifică platbandele de grosime g=2mm la ĩntindere:

107
 F2 F2 5  103
ef     89,28N / mm <  a .
A ef A brut  A slab 40  2  2  2  6
4.4.2. Platbandele îmbinate cu 4 nituri poziționate ca în figură, sunt
solicitate la întindere cu forța F  20kN . Cunoscând dimensiunile platbandelor
și rezistența adimisibilă a  150 N mm2 , se cere:
a) dimensionarea și poziționarea niturilor; b) verificarea platbandelor

Fig. 4.8

Rezolvare. a) Diametrul niturilor se determină din condiţia de rezistenţă

la forfecare:
F d 2
R nit   2
f
a , unde a  0,8a , Rezultă
4 4
F 20  103
d   5,15mm. Se adoptă d=6mm.
2 a 2    120
Se verifică nitul la strivire pentru cea mai mică grosime de contact pe acelaşi
sens. Din desen se poate vedea că aceste gosimi sunt egale , având valoarea
8mm:
R str F 20  103
str  nit
   156,25 N mm2 < a , str  300 N mm2 .
d  g 4d  g 4  4  8
Se adoptă pentru poziţionarea niturilor următoarele valori: e=48mm; e1=48mm;
e2=32mm; e3=32mm.
b) Se verifică platbandele de grosime g=8mm şi g=4mm la ĩntindere:
1. Platbanda solicitată la ĩntindere de forţa F,
F F 20  103
ef     28,40 N / mm <  a ;
A ef A brut  A slab 100  8  2  8  6

108
 2. Platbanda solicitată de forţa F/2,
F2 F2 10  103
ef     28,40 N / mm <  a .
A ef A brut  A slab 100  4  2  4  6

4.4.3. Sistemul de bare articulate este acționat de forța F  150kN .

Cunoscându-se a  150 N mm2 și E  2,1  105 N mm2 , se cer:
a) eforturile în barele sistemului;j
b) dimensionarea barelor 1 şi 2 din platbande și calculul prinderii acestor
bare la noduri prin sudură.
a  08a

B C

1 2
3m

o
60o 45
ls
D F1
a) F=150 kN
F1 1
l’s2 F2
a1
F2
N1 1
b)
2
b1

a2 a1
N2
1 g1
c)
b2
a2

g2

Fig.4.9

Rezolvare. a) Se scriu ecuaţiile de echilibru a nodului D:

F  N1 cos 60o  N 2 cos 45o ;
N1 sin 60o  N 2 sin 45,o
din care rezultă eforturile axiale N1 şi N2 (N1=0,732F; N2=0,896F).
Din condiţia de rezistenţă la ĩntindere ale celor două bare rezultă ariile necesare,
respectiv dimensiunile secţiunii.
A1nec  N1 / a  0,732  150  103 /150  732mm2 ;
2  N 2 / a  0,896  150  10 / 150  896mm .
A nec 3 2

Îmbinarea sudată pe cele două bare se calculează la efortul capabil al barelor.

109
Pentru bara 1 se alege grosimea de 8mm, iar din egalitatea
A1nec  b1  g1  A dim , rezultă b1  91,5mmm. Se adoptă b1=92mm. Efortul
capabil al barei este N cap ,1  A ef  a  736  150  110,4  10 N, iar pentru
3

fiecare cordon de sudură ĩi revin F1  0,5  110,4  103  55,2  103 N .

Se pune condiţia ca F1 să fie inferioară efortului capabil al unui cordon,
F1  a1  ls,1  as . Alegând a=5mm a min  3mm  a  a max  0,7  8  5,6mm, se
obţine lungimea portantă a fiecărui cordon
F1 55,2  103
ls,1    92mm şi lungimea totală reală
a1as 5  120
l,s,1  ls,1  2a1  92  2  5  102mm.
2  b2  g 2  A2 ,
Pentru bara 2 grosimea de 10mm iar din egalitatea A nec dim

rezultă b 2  89,6mmm. Se adoptă b2=90mm. Efortul capabil al barei este

N cap ,2  A ef ,2  a  135  103 N, iar pentru fiecare cordon de sudură ĩi revin
F2  0,5  135  103  67,5  103 N .
Se pune condiţia ca F2 să fie inferioară efortului capabil al unui cordon,
F2  a 2  ls,2  as . Alegând a2=5mm a min  3mm  a  a max  0,7  10  7mm,
se obţine lungimea portantă a fiecărui cordon
F2 67,5  103
l s, 2    112,5mm şi lungimea totală reală
a 2 as 5  120
l,s,2  ls,2  2a 2  112,5  2  5  123mm.

110